Societatile comerciale - Origine si evolutie

Societatile comerciale

Origine si evolutie

Dreptul roman a mentionat ca societatlie comericale in aceasta perioada faceau referire fie la toate bunurile, fie la faptul ca societatea avea ca obiect un singur lucru, fie ca obiectul societatii il formau veniturile.

Caracteristica principala a societatilor comerciale in aceasta perioada era aceia ca nu avea personalitate juridica.

In evul mediu dezvoltarea comertului maritim si terestru, aparitia republicilor italiene, a generat multiplicarea formelor de societate. Un gen de societate l-a constituit contractul de comanda, prin care o persoana denumita comandatar incredinteaza altor persoane numite tractor contitati de marfuri pentru a face comert in alte tari, urmind ca beneficiul sa se imparta.

Prin ordonanata lui Ludovic XIV se introduce pentru prima data notiunea de societate in comandita prin contractul de comanda.

In perioada moderna, aparitia codului francez din 1807 genereaza existenta societatilor in nume colectiv, a societatilor anonime (SA si SCA). Abia la sfirsitul secolului XIX apare referire la SRL.

Reglementarea juridica a societatilor comerciale in Romania

Codul comercialcu titlu apt, despre societatile si despre asociatiuni comerciale se defineste SNC, SCS, SA si SCA, precum si societatile in participatiune.

Legea 31/90 reglementeaza in afara societatilor mentionate mai sus mentioneaza si SRL si SRL cu asociat unic. Prin aceasta lege se reglementeaza toate societatile comerciale, indiferent de obiectul lor de activitate. Se reglementeaza si societatile cu participare straina, in strinsa insa colaborare cu legea 35/90 privind investitiile straine. De asemeni, prin aceasta lege se reglementeaza si conditiile de exercitare a activitatilor de catre persoanele fizice.

Reglementarile speciale

Societatile comerciale sunt supuse unor reglementari speciale prevazute in legea 15/90 lege prin care se reglementeaza societatile comerciale cu capital de stat, si legea 35/90, legea investitiilor straine. Deasemeni reglementarile speciale sunt legile bancare cit si legea adigurarilor si reasigurarilor, asta deoarece bancile sunt considerate ca fiind societati comerciale.

Reglementari subsidiare

In codul civil, se gasesc o serie de reglementari care privesc societatile comerciale, pornind si de la acea optiune din codul comercial ca orice absenta de reglementari referitoare la societatile comerciale se completeaza cu codul comercial.

O alta reglemetare subsidiara este codul mucnii, deoarece acesta se aplica la si la personalul salariat al societatilor comerciale.

Reguli comune aplicate societatilor comerciale.

In sens restrins, societatea comerciala este un contract in temeiul caruia doua sau mai multe persoane se inteleg sa puna in comun anumite bunuri pentru a desfasuta o anumita activitate in vederea realizarii si impartirii beneficiilor.

Prin definitie, deosebim si elemente esentiale ale societatilor comerciale:

fiecare asociat se obliga sa puna in comun o valoare patrimoniala

sa desfasoara impreuna o activitate comerciala

toti asociatii participa la obtinerea si impartirea beneficiilor

Contractele juridice ale societatilor comerciale

O societate comerciala are un caracter plurilateral. Acest caracter de numarul asociatilor care participa la activitatile societatii.

O societate comerciala are titlu oneros. Scopul constituirii societatii este de a obtine beneficiu.

Are caracter comutativ, in sensul ca intinderea obligatiilor este cunoscuta inca de la incheierea contractului de societate.

Are caracter consensual, ce este dat de acordul de vointa al asociatilor

Societatea civila si societatea comerciala

Asemanarile si deosebirile intre societatea comerciala si societatea civila:

Asemanari:

au aceiasi esenta, respectiv o grupare de persoane in scop economic

ambele iau fiinta printr-un act de infiintare (contract de societate)

ambele societati au scop lucrativ

Deosebiri

Din punct de vedere al obiectului de activitata

societatea comerciala are ca obiect o operatiune sau fapte economice

societatea civila are ca obiect fapte civile

Din punctul de vedere al personalitatii juridice

de regula societatea comerciala are personalitate juridica

societatea civila ramine un simplu contract

Din punctul de vedere al modului de constituire

In cazul societatilor comerciale constituirea presupune respectarea anumitor forme de publicitate, inmatriculare, inscriere, tinerea de evidente contabile, etc.

In cadrul societatilor civile, inchiderea contractului de societate presupune insasi existenta ei.

In raport de cele de mai sus putem defini in sens larga societatea comerciala ca fiind o grupare de persoane constituite in baza unui act de infiintare si beneficiind de personalitate juridica in care asociatii se inteleg sa puna in comun anumite bunuri, pentru executarea unor fapte de comert in scopul realizarii si impartirii beneficiilor..

Natura juridica a societatilor comerciale

Cu privire la natura juridica a societatilor comerciale exista mai multe teorii:

a)       Teoria contractuala, potrivit careia societatea comerciala este un contract.

b)       Teoria actului colectiv, potrivit careia la baza societatii comerciale sta un act complex, colectiv de vointa.

c)       Teoria institutiei, conform careia o societate comerciala este o reuniune de persoane organizate stabil pe baza unor interese comune.

Indiferent de teorie insa, toti autorii sunt deacord ca la originea societatilor comerciale se afla consimtamintul individual al asociatilor.

Elemente specifice care stau la baza societatilor

Asociatii convin sa puna ceva in comun, respectiv fiecare asociat aduce anumite bunuri in societate.

Intentia asociatilor de a colabora in desfasurarea activitatilor comerciale.

Scopul activitatii comerciale este acela de a optine profit.

Asociatii convin sa puna ceva in comun, respectiv fiecare asociat aduce anumite bunuri in societate

Acest ceva in comun este cunoscut ca aoprt al asociatilor. Sub aspect juridic, prin aport se intelege obligatiile pe care si le asuma fiecare asociat de a aduce in societate un anumit bun.

Aportul poate avea ca obiect orice bun cu valoare economica al asociatului care prezinta interes pentru activitatea societatii comerciale.

Aportul poate fi in numerar, natura sau industrie. Aportul in numerar presupune o suma de bani. Aportul in natura presupune anumite bunuri. Aportul in industrie consta in muca sau activitatea pe care asociatul promite sa o efectueze in functie de competenta si calificarea sa.

Obligatia de a constitui aportul se naste odata cu actul de infiintare al societatii. Executarea acestei obligatii se poate realiza la infiintarea societatilor comerciale sau la termenul stabilit prin actul de infiintare. Asumarea obligatiilor presupune subscrierea aportului, in timp ce efectuarea aportului presupune varsarea capitalului.

Neefectuarea acestei obligati atrage conform articolului 35 din legea 31/90 suportarea daunelor pricinuite. Aceste daune pot fi: dobinzi, majorari si penalitati, etc.

Pentru a intelege insa rolul aportului trebuie sa facem delimitarea intre capitalul social si patrimoniul societatii.

Capitalul social este expresia valorica a totalitatii aporturilor asociatilor care participa la constituirea societatii comerciale. Din punct de vedere contabil, capitalul social este evidentiat in pasivul bilantului, reprezentind fondurile asociatilor. Din punct de vedere juridic, acesta reprezinta gajul general al creditorilor societatii.

Cu privire la capital, legea distinge 2 feluri:

capital subscris

capital varsat

Patrimoniul societatii reprezinta totalitatea drepturilor si obligatiilor cu valoare economica apartinind societatii comerciale.

La infiintarea societatii comerciale, de regula capitalul social este egal cu patrimoniul societatii. Patrimoniul societatii poate sa creasca daca societatea comerciala obtine beneficii, dar poate sa si scada, daca aceasta inregistreaza pierderi.

Intentia asociatilor de a colabora in desfasurarea activitatilor comerciale

Cu privire la acest aspect nu exista nici o prevedere clara si precisa.

Participantii la activitatea societatii comerciale trebuie sa desfasoare o participare activa si interesata. Aceasta se manifesta in luarea deciziilor si in controlul asupra activitatii societatii comerciale.

Scopul activitatii comerciale este acela de a optine profit

Beneficiiile trebuie sa fie utile si reale.

Utile pentru ca acestea trebuie sa acopere si eventualele diminuari ale capitalului social.

Beneficiile se obtin desigur prin influentarea veniturilor cu cheltuielile efectuate pentru desfasurarea activitatii, din acestea scazindu-se obligatiile fata de buget. Ceea ce a ramas se imparte asociatilor sub forma de dividente.

Dividentele pot fi utilizate in scop personal sau pot fi reinvestite.