INDICATORII BURSIERI - Ce este un indice bursier ?

INDICATORII BURSIERI

1. Ce este un indice bursier ?

Un indice bursier masoara evolutia in timp a performantelor pietii bursiere, fie a unui comportament sau sector de activitate, fie a unui portofoliu esantion.

Pincipalele piete financiare din lume si-au atribuit unul sau mai multi asemenea indici care surprind ceea ce este mai reprezentativ pentru fiecare bursa. Acestia se disting prin valorile care intra in esantion (de regula este vorba de cele mai reprezentative titluri) pin modul de calcul utilizat pentru determinarea lor si prin modul de agregare a cursului actiunilor selectionate.

In selectionarea valorilor care vor servi la definirea unui indice bursier se utilizeaza doua metode:

a) Se iau in considerare toate valoriile ce coteaza pe piata respectiva si se defineste un indice exhaustiv. In al doilea rand se face o selectie a celor mai reprezentative valori astfel incat sa se obtina informatiile cele mai exacte si importante cu privire la ansamblul cifrei bursei in cauza.

b) Cea de-a doua metoda este mult mai larg raspandita pentu ca ea permite eliminarea influentelor nereprezentative in valoarea reflectarii modificarilor structurale ale pietei si a reflectarii cat mai exacte a fluctuatiilor in activitatea economica si a procesului de capitalism bursiera. Aceasta inseamna ca in mod inevitabil indicii bursieri isi modifica din cand in cand structura fara a se pierde din vedere asigurarea unei compatibilitati in timp a informatiei. Daca acest lucru nu mai este posibil din cauza amplitudinii schimbarii ce procedeaza la inlocuirea indicelui primar cu altul nou sau la fundamentarea unui nou indice fara al abandona pe cel vechi. S-a ajuns astfel ca numarul total al indicilor bursieri sa cunoasca tot mai mult fiecare piata bursiera calculand cel putin cate un asemenea indicator. Reprezentativitatea acestora fiind destul de diferita, statisticile internationale publica informatii cunoscute doar asupra unui numar relativ restrans de indici bursieri.

2. Clasificarea indicilor din punct de vedere al relatiei dintre ei si negocierile de bursa

Din punct de vedere al relatiilor dintre indicii bursieri si negocierile la bursa se disting:

- indici care nu se negociaza la bursa

- indici care se negociaza la bursa

- indici ai indicelor

Indicii de baza care nu se negociaza sunt in general indici traditionali a caror prototip este Dow Jones dupa numele celor care l-au descoperit. Indicii de acest fel sintetizeaza intr-un singur numar performanta globala deci si riscul la o bursa. In acest scop determinarea marimii lor trebuie sa fie cat mai neutra, cat mai obiectiva.

Indicii care se negociaza trebuie sa fie special conceput pentru aceasta destinatie. El este conceput numai pentru acei operatori legitimi de bursa care doresc sa ocupe pozitie de vanzator sau cumparator pe acest indice.

Indici ai indicelor sunt creati de societati de investitii cu capital variabil considerate cosuri de active financiare, asemenea unui indice financiar. Valoarea lor lichidativa se calculeaza intr-o maniera identica cu cea de determinare a unui indice a carui cos esantion este construit din aceleasi active financiare.

Construirea unui indice bursier

Indicii bursieri exprima evolutia cursului valorilor mobiliare pe o anumita piata. Semnificatia indicilor este data de structura acestora. Astfel, indicii din prima generatie, in structura carora se cuprind actiuni ale caror emitenti apartin aceluiasi domeniu de activitate (Dow Jones Industrials, Financial Times, Nikkei, etc.) au o capacitate de informare limitata. Indicii din generatia a doua, denumiti si indici compoziti (NYSE pe piata New York-ului, FT-SE-100 pe piata Londrei sau TOPIX pe piata japoneza), au un grad de relevanta mai ridicat, datorita cuprinderii unui numar mai mare de firme, apartinand unor domenii diferite de activitate, inclusiv institutii bancare, de asigurari, firme din ramura transportului, telecomunicatiilor, etc.

Alcatuirea indicilor din generatia a doua s-a realizat pe baza unor cerinte cum sunt:

a) selectarea esantionului de firme incluse in structura indicelui bursier, tanand seama de faptul ca acesta trebuie sa exprime evolutia pietei in general;

b) atribuirea unei anumite importante prin :

- pondere egala pentru toate valoriile mobiliare din structura indicelui

- pondere cu capitalizare bursiera, adica ponderea titlului in structura indicelui este cu atat mai mare cu cat dividendele pe actiuni sunt mai ridicate;

- fara pondere, prin luarea in considerare numai a cursului valorilor mobiliare;

c) alegerea datei de referinta pentru care indicele se echivaleaza cu 100, 1000 sau respectiv 10000 puncte, in functie de reglementarile pietei. Indicele aferent oricarei alte perioade exprima o crestere sau o diminuare fata de perioada de baza.

Criteriile de selectare a valorilor mobiliare ce compun indicele bursier sunt:

-grad de capitalizare bursiera ridicata;

-grad mare de dispersie, adica difuzia valorilor mobiliare in randul detinatorilor sa fie foarte mare;

-cotarea valorilor mobiliare sa se realizeze prin sistemul bursei informatizate;

-structura valorilor mobiliare ce compun indicele sa urmeze repartitia pe sectoare de activitate a titlurilor inscrise in cota oficiala a bursei.

Introducerea unei valori mobiliare in structura indicelui reprezinta pentru emitent o consacrare, titlul respectiv fiind considerat o valoare sigura

4. Semnificatia indicilor bursieri

Principalii indici bursieri sunt specifici pietelor din Marea Britanie, S.U.A. si Japonia. In ulimii ani, insa, internationalizarea pietelor bursiere a determinat si utilizerea unor indici internationali.

In cele ce urmeaza vor fi redate caracteristicile celor mai reprezentativi indici bursieri.

a) Indicele FT-30, cunoscut si sub denumirea FT Ordinary Share Index, este cel mai vechi indice din Marea Britanie. El se bazeaza pe cursul a 30 actiuni tranzactionate intens ('blue chip'), fiind recalculat ori de cate ori se produc modificari in cursul uneia sau alteia din actiunile ce compun indicele.

b) Indicele FT actuarial al tuturor actiunilor (Financial Times Actuaries all share index,FT-A). Acest indice este calculat pe piata Londrei la ora 17 a fiecarei zile lucratoare si este alcatuit din aprroximativ 670 actiuni, impartite in 6 grupe principale si 35 subsectii, reprezentand peste 90% din capitalizarea pietei bursiere britanice. Indicele reflecta masura performantelor pietei pe perioade lungi de timp si reprezina un standard pentru evaluarea portofolilor.

c) Indicele FT Stock Exchange 100 (FT-SE 100), supranumit si 'footsie' a fost introdus pentru a satisface nevoia unui indice al actiunilor calculat in timp real (in fiecare moment al zilei).

Indicele reprezinta suportul in contractele futures incheiate pe piata Regatului Unit. Acest indice are ca data de referinta 31 decembrie 1983, data la care valoarea indicelui a fost de 1000 de puncte. El este calculat printr-un sistem computerizat in fiecare moment al zilei bursiere. Intentia construiri acestui indice a fost, initial, de a reflecta cursul actiunilor celor mai semnificative companii, din punct de vedere al capitalizarii bursiere si de a asigura, astfel, aproximare pentru intreaga piata britanica. O recapitalizare a actiunilor ce intra in calculul acestui indice este facuta de obicei, trimestrial sau ori de cate ori au loc evenimente care sa le justifice (fuziuni, preluari, suspendari sau emisiuni majore de actiuni).

Acest indice constiuie suport in contractul futures, dar mai ales in contractele options, negociate la Bursa Valorilor Mobiliare Derivate din Londra, bursa aparuta ca urmare a fuziunii dintre Bursa Contractelor Futures (London International Financial Futures Exchange) si piata londoneza a optiunilor (London Tradet Options Market).

d) Indicele Dow-Jones (Dow-Jones 30-Share Industrias Average), este cel mai cunoscut si cotat indice american, fiind standardul general folosit de presa si alte mijloace de informare pentru a masura progresul pietei bursei americane.

e) Indicele Standard and Poor's 500 este un indice format pe baza a 500 actiuni selectate de Corporatia Standard and Poor, fiind cotat in fiecare minut al zilei de tranzactionare. Actiunile din structura indicelui sunt selectate cu scopul de a reprezenta gruparea de ramuri industriale la Busa din New York. Valoarea de piata totala a actiunilor ce compun indicele, reprezinta 80% din valoarea actiunilor tranzactionate la NYSE. Pe acest indice sunt cotate atat contracte futures, cat si options. Contractele futures sunt tranzactionate la Bursa din Chicago (Chicago Mercantile Exchange), iar contractele de optiuni la NYSE.

f) Indicile Frank Russell, este calculat pe baza cursului celor mai importante 3 000 actiuni cotate in Statele Unite (din punct de vedere al capitalizarii bursiere) si reprezinta aproximativ 98% din piata valorilor mobiliare din SUA . Acest indice este impartit in indicii Russell 1000 si Russell 2000 Regulile pentru introducerea unei actiuni in calculul indicelui, acopera o arie larga de criterii (unul fiind acela al sediului emitentului). Acesti indici sunt cotati la fiecare 15 secunde.

g) Indicele Nikkei (Nikkei Stock Aveage), numit uneori si Nikkei Dow, este compus din 225 actiuni din prima sectiune a Bursei din Tokyo, fiind calculat ca o medie aritmetica ponderata. Inducele se modifica in mod egal pentru aceeasi variatie a actiunilor, indiferent de capitalizarea bursiera.

h) Indicele TOPIX este indicele primei sectiuni a bursei din Tokyo. Indicele TOPIX cuprinde in structura sa toate actiunile companiilor ce coteaza in prima sectiune a bursei, fiind asemanator indicelui FT-Actuaies All din Marea Britanie. Sunt incluse in indice 1200 actiuni. Este indicele cu cea mai larga baza de calcul, fiind structurat astfel incat sa dea cea mai buna imagine a pietei japoneze. Indicele TOPIX este calculat la fiecare 60 de secunde.

i) Indicele TSE 2 (Tokyo Stock Exchange Second Section Index) cuprinde actiunile cotate la Bursa din Tokyo, neincluse in TOPIX.

Nu se includ in indice, companiile cotate pe pietele locale si pe piata OTC. Este constituit din aproximativ 750 actiuni, fiind un indice ponderal cu capitalizarea bursei.

j) Indicii mondiali (internationali), ofera o baza de analiza a pietei bursiere mondiale. Exista trei indici si anume 'MSCI World Index', 'FT-Actuaries Wold Index' si 'Solomon- Russell Global Equity Index'.

k) Indicii MSCI (Morgan Stanley Capital International), reprezinta un grup de indici conceputi pentru a masura performantele pietelor din S.U.A., Europa, Canada, Mexic, Australia si Orientul Indepartat (Asia de Sud-Est) si pe cea a grupurilor industriale internationale. Indicele Mondial (World Index), se bazeaza pe cotatiile a 1477 actiuni, repezentand aproximativ 60% din valoarea agregata a pietelor din 20 de tari.

Indici internationali sunt denumiti:

-indicele nord-american;

-indicele Europei, Australiei,Noii Zeelande si Orientul Indepartat (EAF);

-indicele Europa 13;

-indicele Pacificului si Orientului Indepartat.

Toti acesti indici sunt compatibili si comparabili.

l) Indicele Mondial FT-Actuarial (FT Actuaries Wold Index) reprezinta de fapt un grup de indici care au aceeasi data de referinta si evidentiaza separat fiecare din cele 23 de tari, 9 regiuni grupate geografic, 36 grupari clasificate in functie de ramurile industriale si 7 sectoare economice luate in considerare.

Indicele Mondial este un agregat al indicilor nationali si regionali, fiind reprezentat de 2400 valori mobiliare individuale in care se poate investi oriunde in lume. Indicele se calculeaza zilnic si separat in moneda locala, in dolari americani si in lire sterline, pentru a permite o evaluare a impactului componentei valutare pentru investitorii din tari diferite.

m) Indicele Global Solomon Russell (Solomon Brothers-Franck Russell Global Equity Index), cuprinde in structura sa aproximativ 45000 actiuni ale unor companii din 23 de tari, fiind asemanator cu FT Actuaries World Index. Sunt excluse din componenta indicelui, companiile care nu sunt disponibile pentru investitorii straini sau care sunt foarte putin lichide.

5. Principali indicatori bursieri

Analiza fundamentala este evaluarea cantitativa detailata a starii financiare a societatii. Este utilizata pentru a determina valoarea intrinseca a societatii si de a prevedea orice modificari in castigurile sale anticipate. Analistii considera orice modificare in castiguri va fi reflectata in dividentul pe care societatea il plateste actionarilor sai si in pretul bursei actiunilor. Daca castigurile scad pe termen lung sau permanent, investitorii vor vinde actiuni deoarece anticipeaza ca societatea va anunta dividende mai mici la data de distributie a dividendelor. Astfel, vanzarea determina ca pretul actiunilor societatii sa scada. Daca castigurile cresc peste asteptari, mai multi investitori vor dori sa cumpere actiuniile. Ei considera ca valoarea societatii si a dividendelor sale vor creste. In consecinta, pretul actiuni creste. Misiunea analistilor profesionisti este de a prevedea daca o societate isi va realiza obiectivele de vanzare, castiguri si dezvoltare si cum va afecta acest lucru pretul actiunilor societatii in cauza. Ei examineaza multe rapoarte ale societati, inclusiv rapoarte trimestriale si rapoarte anuale, punand accentul pe bilantul verificat de cenzori, situatia veniturilor si situatia cash-flow, anexele acestora. Aceste date brute sunt analizate impreuna cu mai multe informatii cantitative, precum eficienta conducerii societatii, actiunea la bursa a societatii, planurile proprii de cercetare si dezvoltare, efoturile de marketing si perspectiva economica pentru respectiva ramura. Obiectivul analistului este de a prevedea planurile de crestere pe termen lung a societatii - vanzari, castiguri si plata dividendelor precum si activele sale si valorile de lichidare si deci sa prevada evolutia pretului actiunilor societatii.

Iata sase masuri fundamentale pe care investitorii le examineaza:

Castigurile per actiune si modelul de crestere a actiunilor;

Raportul pret-castig;

Randamentul castigurilor;

Raportul vanzari de pret per actiune;

Valoarea contabila;

Randamentul dividendului (de asemenea denumit randamentul curent).

5.1. Castiguri per actiune si modelul de crestere

Castiguri per actiune este probabil masura cea mai utilizata si mediatizata a cresteri curente si viitoare a societatii. Este suma castigurilor nete ale societatii care sunt alocate fiecarei actiuni a pachetului de actiuni in circulatie pe piata. Castigurile nete sunt acele castiguri care raman dupa ce societatea a platit, in acest sens chltuielile de functionare, toate dobanzile ce revin oricaror obligatiuni in circulatie, toate taxele, si toate dividendele la actiunile preferentiale in circulatie. Formula utilizata pentru calculul castigurilor per actiune este: castigurile nete pentru actiunile obisnuite impartit la numarul de actiuni in circulatie.

Numarul de actiuni utilizat in formula este egal cu suma totala de actiuni emise si aflate in circulatie din care se scad oricare actiuni rascumparate de catre emitent.

Analisti au nevoie de mult timp pentru a prevedea care vor fi castigurile pentru trimestrul urmator si daca castigurile unei societati vor creste sau se vor diminua pe termen lung. Asteptarile generate de aceste prevederi au un efect puternic asupra preturilor actiunii unei societati.

Se determina daca exista o tendinta sau un model al castigurilor per actiune ale societatii in cursul unei perioade de timp reprezinta o consideratie importanta cand se ia o decizie investitionala. Practica traditionala sustine ca, cu cat va dura mai mult tendinta cu atat mai mult exista posibilitatea ca aceasta sa continue. Totusi si alte informatii trebuie luate in considerare la interpretarea semnificatiei si a implicatilor castigurilor per actiune.

CASTIGURI PER ACTIUNE IN CRESTERE

O crestere constanta in castigurile per actiune semnifica de regula ca o societate este in crestere sau ca starea sa financiara se imbunatateste. Daca cresterea se datoreaza unei imbunatatiri aferente in vanzari si profituri, atunci societatea se dezvolta. Prin extensie logica, va puteti astepta ca valoarea bursiera a actiunilor pe care le detineti sa creasca corespunzator. Vanzarile mai intense, totusi, nu reprezinta singurul factor care poate cauza cresterea castigurilor per actiune. Societatea ar putea sa rascumpere actiunile sale. In acest caz, numarul de actiuni in circulatie va scadea. Depinzand de numarul de actiuni rascumparate, efectul net ar putea fi o crestere a castigurilor per actiune chiar daca cifra de afaceri (si castigurile) ar fi in descrestere. Pe scurt, planul de rascumparare a actiunior societatii poate masca faptul ca vanzarile (si castigurile) nu se imbunatatesc. Astfel, in timp ce castigurile per actiune ar creste, investitorii si-ar pierde increderea in abilitatea societatii de a creste continuu vanzarile si ar incepe sa vanda detinerile lor. Deci, valoarea bursiera a actiunii societatii va scadea.

CASTIGURILE PER ACTIUNE IN DESCRESTERE

O descrestere in castigurile per actiune nu este, de regula, un semn bun. Castigurile mai mici sunt rezultatul vanzarilor mai slabe sau a costurilor mai mari, si deci profituri mai mici. Totusi, investitorii fac bine ca incearca sa determine daca descresterea se datoreaza factorilor interni sau externi. Factorii interni pot include o divizare a actiunii. In acest caz, castigul per actiune va descreste deoarece sunt mai multe actiuni in circulatie. In functie de circumstante, analistii pot vedea aceasta doar ca o descrestere pe termen scurt, conducand eventual la o crestere. O descrestere in castigurile per actiune care rezulta din divizarea actiunii este de regula considerata ca un semn "bull" (de crestere), in special daca vanzarile si castigurile totale ale societatii nu prezinta nici o descrestere. Acordarea de dividendele la actiuni sunt de asemenea interpretate ca un semn pozitiv.

Factorii externi se refera in general la conditiile de afaceri sau la starea economiei in general. S-ar putea ca sectorul de activitate al societatii sa se afle intr-o diminuare temporara, sau ca economia in general este in recesiune si toate firmele au castiguri mai mici. In cazul din urma, descresterea in castigurile per actiune poate fi parte a caracterului ciclic al firmei sau ramurii.

De retinut este ca castigurile per actiune este utilizat foarte rar de sine statator pentru a lua o decizie investitionala. De regula, castigurile per actiune se compara cu un alt factor, de pilda pretul bursier al actiunii sau vanzarile societatii per actiune.

5.2. Raportul pret-castiguri

Probabil ca cel mai important raport este raportul pret-castiguri (PER). Formula este: pretul bursier curent al actiunii impartit la castigurile anuale nete per actiune. Acest raport, publicat zilnic in presa financiara, indica cu cat este mai mare pretul curent al actiunii fata de castigurile sale curente pe actiune.

In presa financiara, castigurile anuale pe actiune utilizate in calcul este ceea ce societatea raporteaza pentru anul precedent. Daca este calculat in acest fel, raportul este denumit PER precedent. In practica se pot folosi fie totalul castigurilor raportate pe ultimele doua trimestre precedente si castigurile estimate pentru urmatoarele doua trimestre. Acesta este denumit PER viitor sau, castigurile anuale per actiune pot fi castigurile raportate din ultimele 12 luni precedente (4 trimestre precedente). Aceasta explica de ce difera rapoartele PER care apar in publicatii diferite. De asemenea, raportul PER este o masura dinamica, fluctuand odata cu pretul bursier al actiunii.

Este mult mai simplu de considerat raportul PER ca o masura a valorii relative a actiunii comparat cu castigurile sale. Un raport PER 'mare' semnifica, ca pretul actiunii este scump fata de castigurile pe care le ofera. Un raport PER 'mic' semnifica ca pretul actiunii este considerat ieftin fata de castigurile societatii. Adjectivele 'mare' si 'mic' sunt termeni relativi. Raportul PER standard sau 'normal' pe baza caruia este comparata actiunea variaza in timp in functie de percepentrutia investitorului precum si de perspectiva economica pentru societate si de ramura.

Cand investitorii sunt bull pe pietele de capital, preturile actiunilor tind sa creasca. Deci, rapoartele tind sa fie mai mari. Pe de alta parte, cand ratele dobanzii sunt mari, investitorii ar putea iesi de pe piata de actiuni si investi in obligatiuni sau depozite bancare (piata creditului). Ca rezultat, preturile actiunilor scad, iar rapoartele PER tind sa fie mici.

Analistii interpreteaza rapoartele PER in moduri diferite. Cele mai obisnuite moduri sunt prezentate in rezumat mai jos.

RAPORT PER MARE

Raportul PER este considerat mare daca este peste 20 la 1 (desi este mai mult un procedeu empiric decat o regula absoluta). Aceste rapoarte au fost caracteristice in trecut cresterii societatilor. Societatile cu crestere stabila ar putea avea rapoarte care sunt cu putin peste sau sub 20. Cu toate acestea, pe o piata stabila 'bull', rapoartele PER ar putea cu mult sa depaseasca acest numar. Acesta reflecta in general credinta investitorilor ca dezvoltarea de noi produse sau eforturile de marketing indica o puternica probabilitate a vanzarilor si profiturilor in crestere pentru investitori. Pe de alta parte, o societate in crestere ar putea avea un raport PER care este 40 la 1, 90 la 1sau mai mare.

Uni analisti considra ca un raport PER mare semnifica ca investitorii sunt 'bull' pentru planurile de crestere pe termen lung ale societatii. Prin urmare, ei sunt dispusi sa plateasca un pret relativ mare pentru actiune astazi pentru a beneficia de cresterea ei in viitor. Altii privesc un raport PER ca un indicator 'bear'[1] (de crestere). Pentru ei inseamna ca actiunile societatii sunt supraevaluate si pretul va scadea in curand la valori relativ corecte.

Aceste interpretari contradictorii ar conduce investitorii incepatori la o concluzie sigura: rapoartele PER mari de regula indica un risc mai mare, iar riscul mai mare inseamna o oportunitate mai mare pentru profit. Daca castigurile societatii imbunatatesc conform prevederilor sau chiar peste asteptari, atunci aveti o sansa rezonabila de a obtine castiguri substantiale de capital asupra aprecierii actiunilor societatii. Dar nu intotdeauna preconizata crestere devine crestere reala. Cand o societate nu isi atinge scopurile sale de castiguri, investitorii tind sa-si abandoneze actiunile. O instabilitate mai mare este de regula caracteristica actiunilor cu rapoarte PER mari.

RAPORT PER MIC

Un raport PER este considerat mic cand se afla sub 10 la 1. Rapoartele PER mici sunt caracteristice societatilor mature cu un potential mic de crestere (de ex. Societatile de produse alimentare), societatile 'blue chip', si societatile care au sau se vor confrunta cu dificultati. Un raport mic ar putea indica o investitie solida care este subevaluata, datorita conditiilor temporare de piata, precum vanzari slabe, o economie lenta, sau tendintelor 'bear' ale investitorului. Sau raportul mic ar putea fi primul indiciu al unui faliment.

Pe de alta parte, altii considera ca daca rapoartele generale PER sunt mici, piata ca un intreg a atins punctul cel mai scazut si urmeaza sa se produca o redresare moderata pana pe termen lung. La acestea analistii, un raport mic pentru intreaga piata este 'bear', indica ca este timpul de a cumpara actiuni.

In fine, rapoartele PER sunt utilizate pentru a obtine o masura relativa a pretului actiunii unei societati. Aceasta masura nu trebuie interpretata izolat. Trebuie comparata cu raportul mediu PER al societatilor din acelasi sector sau ramura cu rapoartele PER anterioare, precum si cu raportul mediu dintre masurile standard ale pietii.

5. Randamentul castigurilor.

Randamentul castigurilor este invers raportului PER. Formula pentru randamentul castigurilor este: castigurile anuale per actiune impartit la pretul bursier per actiuni obisnuite. Analistii compara acest randament cu randamentul la maturitate a unei obligatiuni sau depozit pe termen lung. Examinand perioada termenului lung si comparand modificarile in randamentul castigurilor cu modificarile randamentului la maturitate la obligatiunile pe termen lung, analistii au ajuns la concluzia ca ambele randamente tind sa evolueze impreuna. Daca rata dobanzii la obligatiunile sau creditele pe termen lung sunt mici, investitorii sunt dispusi sa accepte randamente mai mici ale castigurilor de la actiuni. Deci, preturile actiunilor cresc proportional cu castigurile lor per actiune. Daca ratele dobanzii la obligatiunile pe termen lung sunt mari, investitorii se asteapta la randamente mai mari la actiunile lor. Rezultatul este ca preturile actiunilor descresc proportional cu castigurile per actiune.

Analistii compara de asemenea randamentul la maturitate la obligatiuni pe termen lung cu randamentul pietii globale conform celor publicate de institutii specializate (cum este Standard & Poors in SUA si Europa de Vest). Daca analiza indica ca investitorii se asteapta ca randamentele castigurilor la actiuni sa fie mai mari decat randamentele comparabile la obligatiuni, atunci acest lucru este interpretat ca fiind 'bull' pentru preturile actiunii in general si actiunile individuale in special.

5.4. Raportul vanzari pe pret per actiune

Acest raport este important pentru evaluarea societatilor recent infiintate in sectoare noi in curs de dezvoltare, de ex. Internet. Multe din aceste companii au castiguri mici sau deloc datorita cheltuielilor enorme de incepere a activitatii. Prin urmare, cresterea vanzarilor lor devine o masura importanta a cresterii potentiale a societatii, precum si a cresterilor viitoare in pretul actiunii lor. Formula pentru raportul vanzari pe pret per actiune (denumit de asemenea raportul veniturilor-pret) este: actiunile anuale totale per actiune impartit la pretul bursier al actiunii obisnuite.

Acest raport nu trebuie analizat izolat. Trebuie sa fie comparat cu acelasi raport al altor societati din cadrul aceluiasi sector sau ramura. Tendinta cresterilor sau descresterilor trimestriale in raport pentru o anumita societate este interpretata prin prisma societatilor similare, sectorului industrial si al economiei.

Sunt foarte simplu de inteles interpretarile principale ale acestui raport si tendinta modificarilor acestuia. Pe masura ce vanzarile cresc, creste si raportul vanzari supra pret. Daca procentul sau tendinta cresterii este puternica (aceasta este o evaluare subiectiva care depinde de respectiva ramura), pretul actiunii societatii trebuie sa creasca de asemenea. Analistii recomanda iar investitorii cumpara actiunile societatii, devenind mai increzatori ca tendinta vanzarilor va continua. In timp ce multi spera ca cresterea vanzarilor va conduce probabil la cresterea castigurilor, multe alte persoane cumpara actiuni doar pentru ca sunt multumiti de rata puternica si in crestere la care societatea isi poate vinde produsele pe piata.

O scadere sau declin in vanzari poate fi 'bear' pentru astfel de societati recente. Aceasta este foarte adevarat daca declinul se datoreaza dificultatilor din cadrul societatii sau problemelor din cadrul unui anumit sector de afaceri. Aceasta pierdere a tendintei de vanzare, chiar si pe termen scurt, face ca analistii sa clasifice pe un loc inferior actiunea iar investitorii sa-si abandoneze actiunile. In consecinta, declinul pretului poate fi brusc si lung.

In cazul domeniilor de activitate noi, precum Internet, micro fabrici de bere, magazine specializate de vanzari en-detail, biotehnologia, etc., nu poate fi folosita nici o masura traditionala pentru evaluarea pretului - cresterea castigurilor, PER, randamentul dividendului - ca un indicator de referinta pentru a determina posibila evolutie a pretului actiunii. Investitorii pot astepentrua de asemenea ca aceste actiuni sa fie foarte incerte. Cand vanzarile sunt mari, toata lumea - analisti, investitori, institutie - fac tranzactii intense, pretul actiunilor urcand spectaculos. Dar cand vanzarile sunt in declin, aproape toata lumea vinde.

5.5. Valoarea contabila

In termeni simpli, valoarea contabila este suma de bani pe care fiecare actionar obisnuit se asteapta in mod rezonabil sa o primeasca daca activele societatii (mai putin intangibile, precum si dreptul de autor, licente si good will) ar fi vandute la valoarea la care sunt trecute in bilant si dupa ce toate pasivele au fost platite. O imbunatatire a valorii contabile a societatii, in vreme ce nu sunt direct legate de castiguri, ar putea indica o crestere a activului sau o descrestere a pasivului societatii.

Pretul bursier al societatii per actiune este frecvent comparat cu valoarea sa contabila per actiune pentru a determina cu cat vinde societatea peste valoarea sa 'reala'. Aceasta este cunoscuta ca si raportul pret supra valoare contabila. Exista valori contabile medii pentru fiecare sector. De ex., bancile de regula au un raport pret supra valoare contabila 1,5 la 1. Alte ramuri, precum tehnologia, pot fi mai mari.

Uneori raportul pret supra valoare contabila al unei societati este sub medie pentru societatile din aceasta ramura sau sector. Analistii interpreteaza acest lucru ca un semnal posibil de cumparare. In acest caz analistii considera ca societatea comercializeaza sub valoarea activelor sale. Cumparand actiunea si pastrand-o, un investitor va profita probabil cand pretul evolueaza spre 'valoarea sa reala'.

Societatile care se dezvolta prin imprumuturi, precum cele in domeniul utilitatilor, tind sa aiba valori contabile relativ stabile. Aceste societati au un cash flow constant si relativ consistent (de ex. din plata facturilor) si il folosesc pentru imprumuturi mari. In majoritatea cazurilor, influxul stabil de cash compenseaza pasivul marit asociat cu datoria.

Societatile mari tind sa aiba rapoarte mai mari pret per valoare contabila. Fara un cash flow a unei mari corporatii sau o istorie indelungata a evolutiei creditelor, imprumutul este dificil, astfel ca aceste societati reinvestesc castigurile lor nete in societate in loc sa plateasca dividende investitorilor. Prin urmare, investitorul poate de regula sa interpreteze o crestere in valoarea contabila ca fiind o crestere in activele societatii.

Analistii aplica de asemenea raportul pret per valoarea contabila la piata globala. Daca raportul este foarte mare, unii analisti vor vedea aceasta ca un indicator 'bear'. Ei considera ca investitorii nu privesc aspectele fundamentale ale activitatii societatii. Probabil ca pretul actiunii societatii va scadea, deoarece notiunile fundamentale legate de pozitia produsului pe piata si castigurile previzionate se vor dovedi dezamagitoare.

Analistii 'bull' considera ca pentru unele ramuri mai noi, precum tehnologia si biotehnologia, majoritatea activelor societatii sunt intangibile. Deoarece acestea sunt excluse la calcuarea valoarea contabile, raportul PSVC nu poate fi considerat un instrument principal pentru a determina valoarea unei investitii in majoritatea ramurilor industriale mai noi.

5.6. Randamentul dividendului (randamentul curent)

Randamentul dividendului, mai simplu randament, este procedeul rentabilitatii pe care-l reprezinta platile anuale prin dividend ale actiunii fata de pretul bursier curent al actiunii. In termeni simpli, indica rentabilitatea facuta la o actiune astazi. Formula pentru randamentul dividendului este: dividendul actual per actiune impartit la pretul bursier al actiunii.

Importanta dividendului depinde de importanta pe care o acordati primirii platilor dividendului. Majoritatea investitorilor considera ca platile prin dividende curente si viitoare in crestere sunt un indicator al fortei financiare a societatii. In mod logic, dividendele reflecta politica de dividende a societatii, care este determinata de consiliul sau de administratie. Chiar in cazul in care profiturile si castigurile unei corporatii sunt mici, consiliul poate decide sa mentina o suma relativ stabila a dividendului pentru a pastra imaginea societatii ca o investitie solida. De asemenea, consiliul poate decide mentinerea aceluiasi dividend, desi profiturile si castigurile societatii au crescut. Prin urmare, ca si raportul PER, nu exista o corelatie absoluta intre suma platii dividendului si calitatea investitiei. Intr-adevar, unele din cele mai prospere firme platesc dividende mici sau chiar deloc (de ex. Banca Ion Tiriac in ultimii doi ani). Totusi, exista cateva generalitati ce pot fi folosite de investitorii incepatori.

RANDAMENT MARE AL DIVIDENDULUI

Randamentul mare al dividendului tinde sa fie caracteristic unei societati 'blue-chip', unei actiuni de venit, unei societati dintr-o ramura cu dezvoltare lenta (de ex. societatile de produse alimentare), si ramuri din domeniul utilitatilor. Aceste societati au de regula castiguri substantiale si distribuie mare parte din acestea actionarilor. Ele platesc dividende mari deoarece aceste societati ofera oportunitati mici sau deloc pentru aprecierea de capital in pretul actiunilor lor obisnuite. Preturile bursiere ale actiunilor lor tind sa fie relativ stabile sau sa furnizeze in functie de tendinta generala a pietei. Daca urmariti un venit curent bun si stabil, cumparati actiuni cu randamente mari ale dividendului.

Unii analisti considera randamentul agregat al dividendului unui grup de actiuni, cum sunt cele din diverse 'cosuri bursiere', ca un indicator al tendintei viitoare ale pietei. Ei considera ca in cazul in care randamentul agregat al dividendului pietei este mare (din nou, in termeni relativi), se indica limita inferioara a tendintei de declin a pietei. Daca preturile actiunilor aferente platii dividendului au atins un punct inferior, acesta indica o tendinta crescatoare. Investitorii incep sa cumpere actiuni, deoarece ei considera ca actiunile sunt subevaluate comparativ cu rentabilitatile pe care le asigura ramura.

RANDAMENT MIC AL DIVIDENDULUI

Randamentul mic (sau zero) al dividendului este caracteristic actiunilor de crestere. Coca-Cola are un randament al dividendului de aproximativ 1%. Evident ca este considerata o societate dezvoltata. In loc de a plati o parte mare a castigurilor sale ca dividende actionarilor sai, firma retine mare parte a castigurilor si le reinvesteste in firma. Aceste castiguri sunt de regula alocate pentru cercetare si dezvoltare si pentru marketing pentru a construi valoarea globala a societatii. Analistii 'bull' interpreteaza un randament mic al dividendului ca indicand dorinta investitorilor de a face o investitie pe termen lung in societate si in acest sens ei profita de pretul bun al actiunii pe piata in timp.

Analistii 'bear' vad o rentabilitate mica a dividendului ca un semn ca o piata speculativa ar fi atins cote superioare. Pe scurt, pretul actiunii este pe cale sa ajunga sau a ajuns deja foarte mare si va descreste in curand brusc. Acesti analisti considera ca investitorii au fost mult prea dornici sa acapareze cresterile de pret pe termen scurt in loc de castiguri sau crestere de dividende. In cazul in care logica analistilor continua, investitorii vor fi nemultumiti cu pretul pe care-l platesc pentru actiuni, fata de dividendul pe care-l primesc, si vor vinde actiunile. Un randament mic al dividendului este, prin urmare, un indicativ 'bear'.