ACTIVITATEA ECONOMICA. MANAGEMENTUL RISCULUI IN TRANSPORTUL MARITIM

ACTIVITATEA ECONOMICA. MANAGEMENTUL RISCULUI IN TRANSPORTUL MARITIM

Activitatea economica in transportul maritim. Avantaj comparativ relativ.

Managementul riscului - probleme metodologice

Riscul in shipping

Activitatea economica in transportul maritim. Avantaj comparativ relativ

Acest curs are rolul de a ordona o serie de concepte economice necesare pentru insusirea si aprofundarea unor cunostinte necesare managerului care-si desfasoara activitatea in acest domeniu.

Stiinta economica a aparut din necesitatea dea rezolva conflictul dintre nevoile umane in crestere si diversificare pe de o parte si resursele economice care indiferent de potentialul lor de crestere raman limitate.

Asadar intre nevoi si resurse se manifesta un conflict care apare datorita legii raritatii.

Potrivit acestei legi, nevoile in volum structura si intensitate se modifica mai repede decat resursele in cantitate, calitate si structura.

Rezolvarea tensiunii intre cele doua categorii economice se realizeaza prin intermediul activitatii economice.

Activitatea economica poate fi definita ca acel proces de administrare a resurselor limitate, in scopul satisfacerii nevoilor, avand in vedere posibiltatile alternative de folosire, a lor.

Corelatiile care determina activitatea economica sunt:

In transportul maritim activitatea economica este chemata sa rezolve problema nevoilor de deplasare, distributie, repartitie fizica a produselor, bunurilor, persoanelor folosind in acest scop ca resurse capacitatile de transport si infrastructura lor aferenta (instalatiile portuare).

Deoarece, dupa cum se vede si din definitie, datorita caracterului limitat al resurselor se apeleaza la alternative de actiune apare problema costurilor de oportunitate.

Prin cost de oportunitate (cunoscut in literatura de specialitate sub numele de se intelege valoarea sanselor sacrificate) se intelege valoarea sanselor sacrificate prin optarea pentru alta varianta.

Categoria economica de cost de oportunitate, este un instrument util in luarea deciziilor economice privind specializarea.

Agentul economic specializat se defineste prin urmatoarele elemente:

Utilizeaza factori de productie speciali; in cazul agentilor economici transportatori diferite forme de transport: rutier; calea ferata; maritim; fluvial; aerian independente sau combinate, cum ar fi transportul multimodal ;

Actioneaza in domenii distincte de activitate autonomizate cum ar fi agenturarea.[2], aprovizionarea navelor ;

Produce o gama limitata de bunuri, uneori un singur produs final;

Costurile unitare ale produselor sunt relativ mici.

Asa dupa cum se poate constata din parcurgerea cursului, originea specializarii agentului economic, consta in lupta contra raritatii in scopul satisfacerii cat mai bine a nevoilor.

Deciziile de specializare ale agentilor economici au la baza, avantajul comparativ.

Sa ilustram acest aspect cu un exemplu:

Un agent economic are capital banesc la dispozitie si doreste marirea performantelor firmei sale de transport prin specializarea intr-un anumit tip de transport.

Analizand capacitatile de transport pe care le are la dispozitie si fluxul de marfuri solicitat pentru transport in arealul respectiv, in conditiile exigentelor cererii agentilor economici pentru transport a previzionat urmatorii indicatori de performanta economica pe doua variante de transport a containerelor

Sa explicam indicatorii folositi:

Nota.

In exemplul nostru, s-a considerat capacitatea de transport disponibila ca fiind folosita in intregime.

In realitate, poate apare situatia in care capacitatea de transport sa fie folosita numai in anumite proportii. In aceasta situatie diferenta dintre valoarea capacitatii de transport disponibile si cea indisponibila ne da noua productia exercitiului.

Analizand cele doua variante din perspectiva costurilor de oportunitate se degaja observatia ca daca agentul economic respectiv accepta varianta rationala (var.2) atunci costurile de oportunitate sunt 364.910,6 u.m. iar profitul economic este

In realitate problema specializarii este determinata de o serie de factori de natura diversa (politica statului, gradul de inzestrare tehnica cu factori de productie, resurse financiare, calificare a fortei de munca, piata etc.)

Specializarea transportului containerizat pe diferite categorii de transport, poate fi pusa in evidenta si prin prisma evaluarii calitatii acestora pe baza diferitilor parametrii mentionati in tabelul de mai jos:

Sursa: Intermodal transportation feasability study in Romana Fe

Studiul tabelului anterior ne poate conduce la urmatoarele concluzii :

Experienta transportului containerelor in interiorul tarii in statele

industrializate releva deja faptul ca importanta acordata vitezei de tranzit necesita o reconsiderare in lumina actualei dezvoltari. Fiecare agent economic care este purtator al cererii de transport va decide in functie de contractele angajamentele realizate si in termenii de cost ai transportului care tip de transport ii asigura un avantaj comparativ relativ.

Avantajele transportului din "poarta in poarta" sunt dependendente

de nivelul infrastructurii necesare. Din aceasta perspectiva se impune o problema de analiza: unele tari au un nivel al infrastructurii acceptabil, dar cadrul administrativ necorespunzator determina o utilizare suboptimala a infrastructurii si a echipamentelor existente. Deci se impune ca atunci cand se aloca investitii sa se analizeze cadrul administrativ si politicile de transport in asemenea maniera incat sa se realizeze mobilizarea tuturor resurselor existente.

Deoarece necesitatile reale efective ale transportului containerizat sunt conditionate in mare masura de modalitatea de transport utilizata se impune in opinia noastra referirea la cateva cerinte de infrastructura pentru fiecare modalitate de transport.

Astfel:

Transportul pe ape interioare al containerelor necesita cai navigabile care este preferabil sa fie utilizate tot timpul anului, deoarece limitarea perioadei de navigatie are drept consecinta nevoia asigurarii infrastructurii pentru alte modalitati de transport care sa poata fi asigurate atunci cand navigatia interioara este imposibila.

Cele mai potrivite sectoare de navigatie sunt cele care nu sunt dotate cu un numar excesiv de ecluze care au cel putin trei efecte negative: cresc costurile de transport; intarzie considerabil operatiunile; restrictioneaza marimea navelor utiliza.

Se impune de asemenea construirea de terminale in transporturile fluviale, precum si o capacitate de transport a containerelor constand in nave specializate

Problema va fi extinsa in cadrul disciplinelor de specialitate predate in cadrul cursului.

Transportul feroviar impune o serie de cerinte de infrastructura cum sunt: caracteristicile cailor ferate, instalatiile de transbordare si echipamentul utilizat .

Intre problemele ce pot apare se numara sunt de ordin tehnic: sarcina maxima suportata pe osie suportata de calea ferata; investitiile pentru construirea de terminale de containere in centrele feroviare

Transportul rutier are o serie de probleme care tin de greutatea si dimensiunea containerelor.

Impactul ecologic este determinat de sanctiunile pe care statul prin legislatia in vigoare le poate da agentilor economici.

Cele aratate, chiar si secvential, ne permit sa scoatem in evidenta, importanta determinarii costurilor de oportunitate atat in termeni cuantificabili prin date economice cat si prin aprecierea subiectiva in baza unor coeficienti de importanta acordati de decidend.

Activitatea economica in transportul maritim se desfasoara in doua forme:

a)     Sistemul tramp;

b)    Sistemul de linie regulata

a) Sistemul de navigatie tip tramp presupune o navigatie nergulata care nu este legata de o anumita ruta de transport, de anumite porturi fixe de expediere si de destinatie.

Navele de acest tip denumite in argoul marinaresc- "vagaboande" sunt permanent in cautare de marfa si acosteaza in aceleporturi in care navlositorii le ofera conditiile de transport cele mai avantajoase care le permit maximizarea profitului,

De regula fiecare cursa a unei nave tramp este legata de satisfacerea nevoilor de transport ale unui singur navlositor care dispune de o partida suficient de mare marfa pentru aocupa spatiul de transport oferit de nava in cauza. Din acest motiv navele tip tramp, transporta in generaql marfuri voluminoase cunoscute in practica sub denumirea generica de marfuri de masa (titei si derivate petroliere, minereuri, carbuni, cereale, ingrasaminte chimice, fosfati, cherestea etc.).

Fiecare cursa a unei nave tip tramp are la baza un contract de transport incheiat anticipat intre armator si navlositor, cunoscut sub numele de "charter party"[7]

Navele tip tramp apartin de regula unor agenti economici de dimensiuni mici care se concureaza intre ei pentru acapararea diferitelor segmente de piata. Ele pot fi analizate prin similitudine cu firmele mici si prin flexibilitatea lor pot sa se adapteze la situatiile de piata.

b) Sistemul de linie regulata (sea line) - este o navigatie pe o rurta comerciala data, intre anumite porturi dupa un orar fix anuntat anticipat, in conformitate cu interesele mutuale ale armatorilor si beneficiarilor serviciilor de linie.

In mod normal navele de linie care sunt de regula dotate cu tehnologii de varf deci sunt construite cu investitii mari, furnizeaza servicii unei clientele numeroase care expediaza marfuri in partizi relativ mici dar des. Deoarece marfurile sunt diverse o nava delinie trebuie sa ofere conditii optime pentru transportul oricaror feluri de marfuri.

In navigatia de linie, contractul este "Booking Note" - Nota de rezervare a spatiului de transport pe nava de linie. El poate fi insotit sau nu de Conosament (Bil of Lading).

Aceste tipuri de nave au o viteza economica ridicata deoarece productivitatea lor trebuie sa fie inalta deoarece trebuie sa resoarba costurile inalte generate atat de transportul in sine cat si de reteaua larga si permanenta de agentii si reprezentante.

2 Managementul riscului - probleme metodologice

Activitatea economica implica atat riscul cat si incertitudinea care coexista in diferite proportii.

In Dictionarul Enciclopedic managerial editat de Editura Academica de Management riscul este definit ca fiind masura a neconcordantei dintre diferite rezultate posibile, mai mult sau mai putin favorabile sau nefavorabile intr-o actiune viitoare.

Riscul este determinat de o multitudine de cauze obiective:

schimbarea conditiilor economice in timp;

schimbari tehnologice rapide;

invalidarea experientei anterioare;

cunoasterea imperfecta a variabilelor exogene;

atitudinea optimista sau pesimista a echipei de analiza;

erori de analiza tehnica sau economica;

interventii ale statului;

impactul mediului inconjurator;

modificari ale pretului;

modificari ale cursurilor valutare.

Aceste cauze descrise anterior pot determina transformari pe parcursul realizarii si exploatarii obiectivului real, transformari cu efecte pozitive sau negative asupra rezultatelor economice asteptate.

In acest mod riscul se refera la posibilitatea ca un eveniment nefavorabil sa se produca, eveniment care va modifica veniturile asteptate.

Riscul se caracterizeaza asadar prin posibilitatea aparitiei unui eveniment care poate fi cuantificat cu ajutorul unei legi de probabilitate, lege care poate fi cunoscuta de agentii economici.

Neevaluarea riscului va conduce la o serie de amenintari care pot deveni in extremis fatale pentru supravietuirea firmei.

Astfel Agentia Internationala de Credit a realizat o lista cu "10 amenintari" majore pentru supravietuirea unei firme:

Amplasarea gresita a afacerii - tine de politica de marketing si presupune neanalizarea celor patru grupe de variabile: puncte forte si puncte slabe ale firmei; amenintari si oportunitati[8]

Lipsa de capital -s-au facut prea mari investitii in active fixe si nu exista suficient capital circulant pentru continuarea procesului de productie.

3. Prea mult capital in active fixe- eficienta utilizarii activelor fixe este scazuta.

4. Probleme cu creditele - nu exista resurse pentru rambursarea datoriilor.

5. Proasta gestionare a stocurilor - necuantificarea corecta a loturilor optime conduce la aparitia unor "locuri inguste".

Expansiune necontrolata -se lanseaza produse pe o piata care nu a fost cercetata in prealabil.

7. Capitalizare neadecvata- este determinata de riscul activitatii; daca riscul este mare, dividendele cerute de investitori vor fi mari. Din profitul obtinut se platesc dividendele si partea investitiilor va fi mica.

8. Lipsa de experienta si de calificare- nu exista interes pentru ridicarea gradului de pregatire profesionala al celor angajati

9. Probleme cu personalul -daca activitatea se concretizeaza cu performante slabe, personalul va fi tentat sa isi gaseasca alt loc de munca.

10. Birocratia - se regaseste in activitatile ale caror rezultate nu mai sunt satisfacatoare.

Specialistii au analizat factorii care determina succesul activitatii unei intreprinderi.

Acestia considera ca performanta este asigurata daca se urmareste realizarea urmatoarelor conditii:

Tendinta spre actiune - fiecare angajar este capabil sa actionezzeee zi de zi, fara a astepta ordine de la cineva. Se apreciaza ca organigramele de succes sunt cele cu forma de piramida scunda si plata.

Apropierea de client pentru a intelege nevoile acestuia - activitatea de productie trebuie sa aiba unn dublu scop:

realizarea unui produs calitativ superior;

satisfacerea necesitatilor unui anumitt segment de consumatori.

3. Conducerea simpla si bazata pe valori - americanii denumesc aceasta Kiss="a pastra lucrurile simple" - (keep it short and simple).

4. Autonomie in descentralizare in luarea deciziilor- toata activitatea trebuie impartita in compartimente care stiu exact ce au de facut si unde de fapt se iau deciziile.

Se cauta minimizarea riscului

5. Realizarea scopului propus sau denumit plastic "crosetarea modelului potrivit" - ideea consta in aceea ca :

un produs nou se lanseaza numai pe o piata cunoscuta;

pe o piata noua se vinde numai un produs cunoscut.

6. Un personal bine pregatit si dedicat- activitatea presupune un lant de oameni implicati in procesul de productie de la furnizorull initial la clentul final.

Daca fiecare este interesat inn activitatea pe care o desfasoara si depune o munca de calitate, riscul ca in procesul de productie sa apara intreruperi este scazut.

7. Un control cat mai scurt al activitatii - nici un aspect al controlului nu trebuie neglijat in nicii o faza a activitatii. Orice conducator analizand continuu activitatea de care raspunde si tinand cont de factorii mentionati poate asiguraa succesul afacerii.

Economistul Raymond Barre scotea in evidenta doua caracteristici ale economiei de piata:

Tendinta de crestere a riscurilor - explicata de acesta prin accelerarea progresului tehnologic, dimensiunii si interdependentei activitatilor precum si transformarilor sociale;

Nevoia crescanda de securitate a intreprinderii.

In scopul asigurarii impotriva riscurilor s-au imaginat o serie de modele teoretice pentru managementul riscurilor - vezi modelul prezentat in Fig. 1:

In esenta continutul managementului riscurilor, consta dintr-un proces sistematic cu urmatoarele componente:

cunoasterea factorilor potentiali ce ameninta securitatea intreprinderii;

masurarea gradului de gravitate al acestora;

reducerea efectelor prin prevenire si protectie;

transferul acelor efecte ce nu pot fi gestionate de intreprindere catre societatile specializate in gestiunea riscurilor.

Literatura economica a consacrat doua categorii mari de riscuri:

riscuri "pure" - sunt consecinta unor evenimente accidentale sau fortuite (calamitati naturale, razboaie, conflicte sociale de proportii etc.);

riscuri "speculative" - legate de deciziile care se iau in intreprindere, constituind evenimente cu o prababilitate de aparitie cu atat mai mare, cu cat procesul de extindere a intreprinderii este de dimensiuni mai mari[9].

Fig. 1 PROCESUL MANAGERIAL AL RISCULUI

Factori naturali

Factori politici si juridici

Factori tehnici-tehnologici

Factori socio-culturali

Factori demografici

Factori de management

Mediul stabil Mediul instabil Mediul turbulent evolutia factorilor este calma; modificari rare si previzibile ale variabilelor de mediu; tipul de piata este cel cu concurenta perfecta. Comportamentul organizatiei se elaboreaza programe pe termen scurt; comportamentul managerial este propriu evolutia factorilor este rapida; modificari frecvente si de mare amploare ale variabilelor de mediu; riscul este mare; tipul de piata este cel cu concurenta imperfecta de tip oligopol. Comportamentul organizatiei se elaboreaza strategii si politici pe termen scurt, mediu si lung; comportamentul managerial este influentat de actiunile concurentilor evolutia factorilor se caracterizeaza prin modificari frecvente bruste si imprevizibile; firma este pusa in situatii deosebite de adaptare; tipul de piata este cel cu concurenta imperfecta Comportamentul organizatiei comportament de negociere cu firmele concurente; se cauta institutionalizarea factorilor turbulenti

Definirea caracterului mediului

In functie de profilul de activitate al intreprinderrii si dimensiunile ei, unii din factorii enumerati potavea o probabilitate mai mare decat restul.