AMBARCATIUNI SI MANEVRA AMBARCATIUNILOR

AMBARCATIUNI SI MANEVRA AMBARCATIUNILOR

SECTIUNEA 1 / Generalitati

Art. 105. - Ambarcatiunea este un mijloc plutitor de dimensiuni mici, capabil sa se deplaseze sub efectul unui mijloc de propulsie (rame, vele, motor, manele), destinat pentru pregatirea marinareasca a echipajelor, pentru salvarea echipajelor sau pentru transport persoane, materiale, etc.

Art. 106. - Ambarcatiunile, la bordul navelor se numeroteaza de la prova la pupa, numerele fara sot in tribord, iar cele cu sot in babord. La ambarcatiunile ce se construiesc pentru tribordul navei, dopul de scurgere al apei se amplaseaza in dreapta chilei, iar cele din babord in stanga chilei.

SECTIUNEA a 2-a / Clasificarea ambarcatiunilor

Art. 107. - (1)Ambarcatiunile se clasifica astfel:

(2) Ambarcatiuni de serviciu:

a) barcaze de 14-20 rame;

b)   ambarcatiuni de 4+1;6+1;8+1;10+1;

c)    baleniere de 5 la 7 rame;

d)   pui de 2 la 4 rame;

e)    ambarcatiuni cu motor;

f)    salupe.

(3) Dupa sistemul de propulsie:

a)    ambarcatiuni cu rame;

b)   ambarcatiuni cu vele;

c)    ambarcatiuni cu rame si vele;

d)   ambarcatiuni cu motor;

e)    ambarcatiuni cu motor si vele;

f)    ambarcatiuni cu propulsie mecanica(actionata de manele).

(4) Dupa forma operei moarte:

a)    ambarcatiuni cu pupa taiata;

b)   ambarcatiuni cu pupa ascutita (baleniere).

(5) Dupa forma operei vii:

a)    ambarcatiuni cu opera vie rotunda;

b)   ambarcatiuni cu opera vie in forma de V;

c)    ambarcatiuni cu redan;

d)   ambarcatiuni cu fundul plat;

e)    ambarcatiuni cu lest si coaste in forma de S;

f)    ambarcatiuni cu opera vie mixta, apare prove in V iar spre pupa rotunda; :

(6) Dupa materialul de constructie:

b)   din lemn;

c)    din metal;

d)   mixte (din lemn si metal);

e)    din mase plastice;

f)    din cauciuc.

(7) Dupa sistemul de constructie:

a)    latin;

b)   suprapus;

c)    diagonal;

d)   caravelelor(latin exterior si diagonal interior);

e)    cusaturilor(latin cu cusaturi).

Sistemul de constructie "Latin"     Sistemul de constructie "Suprapus"

Sistemul de constructie "Diagonal"

SECTIUNEA a 3-a

1. Nomenclatura barcilor

Art. 108. - (1) Partile mari componente ale ambarcatiunilor au aceleasi denumiri ca si ale navelor: prova, pupa, tribord, babord, chila, etrava, etambou, carlinga, curenti, bordaj, copastie,etc.

(2) In afara acestor denumiri, la ambarcatiuni intalnim denumiri specifice acestora si anume (vezi figura):

Carlig pentru barbeta.

Talpa pentru bastonul felinarului.

Banc.

Dispozitiv pentru ridicat ambarcatiunea (laba de gasca).

Pana de fixare a contrachilei.

Cavila.

Talpa arborelui.

Panou.

Dop de scurgere a apei.

Reazem pentru picioare.

Gratar pupa.

Sina de protectie a chilei.

Lacasul de prindere a bordajului in chila.

Guseu pentru fixarea etambreului de chila.

Balamaua inferioara a carmei.

Gaura pentru saula de asigurare a carmei.

Cuiul balamalei.

Intaritura oglinzii.

Capul carmei.

Ochi pentru scota.

Lacasul spatarului.

Spatar.

Banchet pupa.

Tachet metalic.

Guseu metalic.

Talpa furchetului.

Placuta furchetului.

Ochi pentru sarturi.

Intaritura de lemn pentru guseu metalic.

Bratara pentru fixarea catargului.

Etambreul bastonului felinarului.

Cozoroc.

Pana carmei.

Contrachila.

Chila.

2. Destinatia partilor componente ale ambarcatiunilor

Art. 109. - Partile mari componente ale ambarcatiunilor:

a)    bancurile - sunt scanduri transversale pe care stau tragatorii. Ele sunt sustinute la centru de pontili;

b)   spatarul barcii este o placa de lemn de care stau rezemati cei ce stau in camera barcii. Pe spatele barcii se pitureaza chemarea ambarcatiunii, chemarea tuturor ambarcatiunilor, numarul de oameni ce pot fi luati la bord pe timp bun si pe timp rau;

c)    banchetii - sunt scandurile pe care stau persoanele transportate in camera barcii;

d)   gratarele - sunt niste piese din lemn care se aseaza pe fundul barcii si care pot avea diferite forme in functie de locul in care se afla pozitionate;

e)    gaura de scurgere a apei - este prevazuta cu un dop de lemn sau bronz asigurat cu un lant. Ambarcatiunile cu postul in bordul tribord al navei au gaura de scurgere in dreapta chelei iar cele cu postul in bordul babord al navei au gaura de scurgere in stanga chilei;

f)    pontilii - sunt suporti verticali instalati sub bancuri sau bancheti pentru a le mari rezistenta;

g)   sprijinitorii - sunt stinghii de lemn montate in panouri, pe care se sprijina tragatorii. Ele sunt demontabile;

h)   chila - este o grinda de lemn situata in planul longitudinal la partea inferioara a ambarcatiunii, fiind putin mai scurta decat lungimea totala a acesteia;

i)     etrava - este o piesa de lemn curbata ce se monteaza in continuarea chilei la prova;

j)     etamboul - este o piesa de lemn curbata sau dreapta ce se monteaza in continuarea chilei la pupa;

k)   coastele - sunt elemente de consolidare dispuse transversal si incastrate in chila;

l)     carlinga (contrachila) - este o scandura de latimea chilei ,dispusa longitudinal peste aceasta in scopul fixarii coastelor;

m) curentii - sunt stinghii de scandura dispuse longitudinal, pe coaste, in partea interioara a barcii. Rolul lor este de a intari coastele. Curentul dispus la partea superioara a coastelor se numeste stringher;

n)   copastie - este formata din doua grinzi longitudinale fixate in borduri la partea superioara a coastelor. In copastie sunt practicate gauri cu garnituri metalice in care se introduc furcheti. Unele ambarcatiuni au in loc de gauri pentru furcheti niste scobituri cu garnituri de bronz in care se introduc ramele. Aceste scobituri se numesc dame si pot fi acoperite cu capace. Atat damele cat si capacele lor nu sunt dispuse in copastie ci deasupra acesteia pe o scandura care formeaza parapetul barcii;

o)   braul - este format din doua sipci subtiri dispuse longitudinal pe bordaj, sub copastie si serveste la protejarea bordajulu;.

p)   bordajul barcii - este invelisul exterior care se dispune pe coaste, format din file;

q)   tabloul barcii - este partea din pupa care inchide barca;

r)     camera barcii - este spatiul de la pupa dintre primul banc si spatar, in care se transporta persoane sau materiale.

SECTIUNEA a 4-a

1. Sisteme de ramare

Art. 110. - Sistemul de ramare sau trasul la rame difera in functie de tipul de ambarcatiune:

a)    La puiul de doua rame se practica ramarea dubla, adica un om trage la amandoua ramele. Pe distante mici se poate practica si godierea cu o singura rama asezata la pupa. Godierea consta din a face cu rama o miscare in opt care are un efect de elice.

b)   Pe baleniere se practica ramarea pe bancuri simple ,adica pe fiecare banc rameaza un singur om. Oamenii se afla aranjati in zig-zag.

c)    Pe ambarcatiunile mari si in general pe ambarcatiunile de salvare se practica sistemul de ramare pe bancuri duble, adica pe fiecare banc rameaza doi oameni.

d)   La ramatul in "randam" oamenii se afla dispusi in ambarcatiune in zigzag.

e)    Pe puiuri de patru rame se practica si sistemul de ramat denumit "randam", la care pe trei bancuri se afla cate un marinar. Cel de la centru trage la doua rame. iar ceilalti trag la o singura rama.

2. Scoala de rame

Art. 111. - (1) Din punct de vedere mecanic, rama este o parghie de ordinul 2, avand punct de sprijin pe furchet. Operatiunea de scoatere a ramelor din pozitia in care se afla asezate in ambarcatiune, in pozitia convenabila pentru ramare se numeste "armarea ramelor". Armarea se face in doi timpi si anume:

a)    la comanda "Armati" fiecare om apuca cu mana dinspre interiorul ambarcatiunii, manerul ramei, iar cu mana dinspre bordaj, indoita din cot, sustine rama sprijinind-o pe incheietura bratului. Armarea incepe cu ramele din pupa. Oamenii armamentului din prova tribord si babord arunca succesiv pana ramelor afara, incepand cu rama sefului de rame.

b)   la comanda "Drepti" se ridica rama si se aseaza pe furchet (dama), apucand manerul cu ambele maini. La pozitia drepti, ramele trebuie sa fie orizontale, perpendiculare pe copastie, cu pana paralela cu suprafata apei si tinuta de maner cu unghiile in sus. Toate ramele ambarcatiunii trebuie sa fie paralele intre ele.

(2) Ramarea se face in trei timpi si anume:

a)    se intind bratele inclinand, fara a rasuci rama in palma, miscarea maini trebuind sa se faca numai din incheietura pumnului. Pana ramei este dusa atunci inapoi, spre pupa, inclinata cu marginea dinspre pupa in jos, ramele de aceiasi parte trebuie sa fie tot timpul paralele.

b)   corpul se trage inapoi ridicand putin manerul, asa ca 2/3 din pana sa intre in apa. Corpul se lasa mult pe spate, iar cand a ajuns la limita cursei se strang si bratele cu o zvacnitura puternica. Trebuie mentionat ca numai aceasta ultima zvacnitura trebuie facuta din brate, restul ramarii facandu-se numai prin greutatea corpului. Aceasta pentru a nu obosi muschii bratelor si pentru a permite o ramare indelungata.

c)    se revine la pozitia drepti, unde se face o mica pauza.

(3) Timpii I si III trebuie sa fie scurti, pe cand timpul II trebuie sa fie lung la apa (lung pe spate). In tot timpul ramarii corpul trebuie sa fie tinut drept iar capul sus.

(4) La ramarea inapoi, la timpul I se duce corpul inapoi, strangand bratele, la timpul II impinge corpul inainte, bagand rama in apa, iar la timpul III se revine la pozitia initiala.

(5) Toate comenzile se dau de catre seful de ambarcatiune, restul oamenilor nu vorbesc decat pentru a comunica eventualele accidente.

(6) Ramarea se incepe la comanda "Inainte !". Daca cele doua borduri trageau in sens invers, pentru ca ambele sa traga inainte se da comanda "Tribord (Babord) drepti !" apoi "Inainte peste tot !". Cand numai un bord trebuie sa traga se comanda "Tribord (Babord) drepti !". Ramarea inapoi se incepe la comenzile "Tribord (Babord) inapoi !", sau "Inapoi peste tot !". La comanda "Opriti !" ramele se baga in apa perpendicular pe suprafata apei. La comanda "Ramele in repaus !", ramelor li se da o miscare de alunecare spre interiorul ambarcatiunii si se sprijina manerul sub stringherul din bordul opus furchetului. La comanda "Las-sa mearga !" se da drumul manerului, rama alunecand de-a lungul copastiei cu pana spre pupa. Daca ramele nu sunt legate de furcheti, oameni lasa sa alunece ramele ca mai sus, tinand insa tot timpul mana pe maner. La comanda "Intrati ramele !" se apuca ramele ca si la armare, se scot din furcheti si se aseaza in ambarcatiune. Inceputul miscarii se va face de catre oamenii din prova.

(7) Pozitia de salut marinaresc care se adreseaza comandantilor de nave si personalitatilor, de catre ambarcatiuni cu rame se executa la comanda "Sus ramele !". La aceasta comanda, tragatorii apasa cu mana dinspre interiorul ambarcatiunii manerul ramei in jos, iar cu cealalta mana ridica rama vertical cu pana in sus in planul longitudinal al ambarcatiunii. Mana din interior este lipita de corp iar cea din exterior prinde rama mai sus, cotul fiind paralel cu suprafata apei.

(8) Dupa ce au fost bine insusite operatiunile teoretice se poate incepe ramarea propriu-zisa. Astfel ramarea se invata dupa explicarea miscarilor, prin numaratoarea in trei sau doi timpi. Pentru incepatori este recomandata numaratoarea in trei timpi: unu, dooooi, trei. Cand armamentul a insusit bine ramarea iar oamenii isi coordoneaza bine ritmul se trece la numaratoarea in doi timpi: unu, doi, sau la ramarea conform comenzii "Dupa sefii de rame ,inainte !".

(9) Pentru un armament neantrenat, ritmul de ramare este de 26-28 ramari pe minut, iar pentru un armament bine instruit ritmul de ramare este de 32-34 ramari pe minut.

(10) Manevra ambarcatiunilor se face de regula cu ajutorul carmei, dar pentru accelerarea manevrei se pot folosi si ramele. Schimbarea directiei de deplasare se poate efectua dand comanda "Tribord inainte, babord inapoi !" , in aceasta situatie ambarcatiunea intoarce pe loc, efectul carmei fiind aproape nul.

SECTIUNEA a 5-a

1. Manevra ambarcatiunilor cu rame

Art. 112. - (1) La plecare, seful de ambarcatiune comanda "Afara prova!", omul din prova ambarcatiunii folosind partea din lemn a cangii impinge cu putere cangea in nava sau cheu. Daca bordajul ambarcatiunii se freaca de cheu sau nava, seful ambarcatiunii apara bordajul impreuna cu oamenii din bordul cu care este acostata. Dupa indepartarea ambarcatiunii de nava sau cheu se armeaza dupa cum s-a mai aratat.

(2) Pentru acostarea la o nava, ambarcatiunea este orientata cu prova in directia provei navei la care acosteaza. Daca drumul ambarcatiunii este aproximativ paralel cu al navei, acostarea se executa din inertie introducand ramele la o distanta convenabila de scara. Daca insa ambarcatiunea si nava au drumuri opuse, ambarcatiunea trebuie sa faca mai intai un rondou din carma si rame, dupa care acosteaza.

(3) Pe fluviu si curent este necesar ramarea in amonte paralel cu scara navei pana la mica distanta de aceasta. Se va orienta prova spre nava si apoi se va merge din inertie. Pe fluviu si in locuri unde exista curent plecarea este usoara, deoarece ambarcatiunea poate fi manevrata cu ajutorul carmei chiar daca nu are viteza.

(4) O acostare este considerata corecta atunci cand la terminarea ei camera barcii (ambarcatiunii) se afla la scara navei la care se acosteaza.

2. Plecarea si acostarea ambarcatiunilor cu rame de la/la o nava ancorata pe timp nefavorabil

Art. 113. - (1) Acostarea este recomandata sa se executa sub vantul navei. Apropierea se face paralel cu nava pana cand aceasta va da ambarcatiunii o parama. Dupa ce s-a luat volta paramei in ambarcatiune, aceasta se scurge pana la scara navei.

(2) Ambarcatiunea va stationa la scara navei numai cat timp este necesar pentru ambarcarea sau debarcarea personalului sau materialelor transportate. In perioada in care ambarcatiunea este acostata la scara navei, trebuie sa se acorde o atentie deosebita protejari bordajului. Este recomandat ca de-a lungul bordajului nava sa monteze o parama prevazuta cu sugrumatori, pe care ambarcatiunea o poate folosi pentru usurarea manevrei.

(3) Acostare la o nava nu trebuie sa se faca in prova scarii acesteia deoarece ambarcatiune poate sa fie prinsa cu pupa sub scara. Din aceasta cauza este indicat ca apropierea sa se faca numai cu prova la scara si sa se mentina ambarcatiunea folosind numai carma si parama data de la nava. O alta parama data de la nava la pupa, in aceasta situatie nu mai este necesar.

(4) Acostarea la o nava care se afla ancorata in vant si curenti, daca starea marii o permite, se poate executa si in vantul acesteia. De regula, in astfel de situatii bordul din vant este sub curent. Pentru usurarea manevrei de acostare, nava poate pune carma in vant astfel ca ambarcatiunea la acostare sa nu fie travers pe vant ci sa aiba vantul din prova.

(5) La plecare, cand ambarcatiunea s-a desprins de bordajul navei, se rameaza rapid si se pleaca cu prova in vant. Cand marea este puternic montata (valuri mari, vant puternic si curent), este recomandat ca ambarcatiunea sa nu acosteze la scara navei, ci la pupa acesteia fiind astfel mai bine protejata.

3. Plecarea si acostarea ambarcatiunilor cu rame de la (la) tangon

Art. 114. - (1) Acostarea ambarcatiunii la tangon se face in functie de pozitia scarii de pisica, a vantului si a valurilor. Manevra este mult mai usoara decat acostarea la scara unei nave deoarece ramele ambarcatiunii pot fi folosite la manevra pana in momentul legarii acesteia.

(2) Seful ambarcatiunii orienteaza prova acesteia spre nava, sub tangon, pana la scara de pisica. Se va da barbeta prova la nava unde aceasta va fi voltata.

(3) Plecarea ambarcatiunii de la tangon se va face dupa armarea ramelor.

4. Plecarea si acostarea ambarcatiunilor cu rame de la (la) cheu

Art. 115. - (1) Pentru executarea manevrei de plecare de la cheu cu o ambarcatiune cu rame, se dezleaga barbetele prova si pupa, in continuare ambarcatiunea este mentinuta de cheu cu cangea de catre omul din prova. In lipsa cangii ambarcatiunea este tinuta cu mana. La ordinul "Afara prova !" , omul din prova, impinge ambarcatiunea cu putere, departand-o de cheu.

(2) Armamentul armeaza la ordin si tot la ordin incepe ramarea. Carma se pune de regula in bordul in care trebuie sa se indeparteze ambarcatiunea.

(3) Este bine sa se guverneze cu unghiuri mici de carma deoarece manevrarea cu unghiuri mari de carma reduce mult viteza ambarcatiunii.

(4) Manevra de acostare la cheu se executa prind deplasarea ambarcatiunii spre cheu cu viteza cat mai mica si cat mai paralela cu acesta. De obicei se orienteaza prova in directia punctului de acostare intr-un unghi convenabil situatiei, iar la apropierea de cheu se pune carma in bordul opus acostarii, aducand astfel ambarcatiunea paralel cu cheul.

(5) Petru legarea ambarcatiunii la cheu omul din prova foloseste cangea pentru apropiere, dupa care arunca barbeta prova. Daca nu are cine prinde barbeta acesta sare pe cheu cu ea si o leaga.

(6) Oprirea ramarii se face tinand cont de inertia ambarcatiunii, de curent si vant, precum si de efectul carmei.

5. Acostarea si plecarea unei ambarcatiuni cu rame la (de la) o plaja cu brizanti

Art. 116. - (1) Manevra ambarcatiunii se face cu viteza mare tinandu-se prova perpendiculara pe val. Daca ambarcatiunea vine travers, exista riscul rasturnarii sau umplerii cu apa.

(2) Dupa apropierea la o distanta convenabila se fundariseste ancora pe la pupa apoi se fileaza parama pana ce ambarcatiunea atinge fundul.

(3) Daca este posibil se da o parama la prova pentru a trage ambarcatiunea pe plaja, iar daca nu, armamentul impiedica venirea acesteia travers cu ajutorul ramelor sau sarind in apa si tragand ambarcatiunea pe plaja.

(4) Pentru a pleca se muta parama ancorei la prova ambarcatiunii dupa ce aceasta a fost intoarsa si pozitionata cu prova in val,. armamentul incepe sa o impinga iar omul din prova recupera parama ancorei. La o adancime convenabila tragatorii din prova se urca si incep ramarea in forta iar cei din pupa continua sa impinga cat timp le permite adancimea apei dupa care se urca si ei si incep ramarea. Trebuie avut in vedere ca atat la acostare cat si la plecare carma trebuie scoasa si luata la bord.

(5) Pentru acostarea ambarcatiuni pe o plaja care are panta fundului defavorabila manevrei, se vor lua cu parama ancorei doua volte in jurul ambarcatiunii iar de acestea se leaga un palanc fixat cu celalalt capat la un punct fix de pe plaja. Sub prova ambarcatiunii se pune un scondru care va usura ridicarea. Inainte de a incepe manevra de ridicare, ambarcatiunea trebuie golita de obiectele grele. In lipsa palancului ambarcatiunea poate fi trasa si cu ajutorul armamentului ce se va dispune in jurul ei in sector pupa. Se recomanda sa nu se trage ambarcatiunea pe plaja cu ajutorul barbetei, deoarece prova se afunda in nisip iar operatiunea devenind imposibila.

6. Acostarea unei ambarcatiuni cu rame la o nava esuata

Art. 117. - (1) Atunci cand situatia impune apropierea ambarcatiunii de o nava in pericol sau esuata, pentru salvarea oamenilor aflati la bord, apropierea se va face pe la pupa sau prova navei numai in bordul de sub vant.

(2) In situatia cand marea este montata, ambarcatiunea trebuie sa se mentina cu prova in vant cu ajutorul ramelor sau folosind o parama lunga data din prova la nava.

(3) Ambarcatiunea se mai poate apropia de nava ancorand in vantul navei dupa care se scurge pe parama ancorei, venind cu pupa la aceasta.

(4) Daca nava aflata in pericol are banda mare, ambarcatiunea trebuie sa se apropie pentru salvarea echipajului pana la limita de siguranta, deoarece exista pericolul rasturnarii sau scufundarii navei.

(5) Este total interzis acostarea la o nava care se scufunda.

7. Acostarea si plecarea la (de la) o nava in mars a unei ambarcatiuni cu rame

Art. 118. - (1) Pentru acostarea la o nava in mars, ambarcatiunea va trebui sa ceara in prealabil aprobarea, solicitand totodata bordul in care poate acosta. Dupa ce obtine aprobarea, se apropie de drumul navei pana ce va ajunge la traversul acesteia.

(2) Dupa ce reduce viteza, nava va da un brat fals ambarcatiunii si totodata o va proteja cu baloane de acostare tinute de oameni de pe punte.

(3) In momentul in care ambarcatiunea se apropie de nava se introduc ramele in barca si se prinde bratul fals de la nava. Pentru reusita manevrei este necesar ca oamenii armamentului sa rameze in forta pentru a imprima ambarcatiunii viteza necesara apropierii din inertie de nava .

(4) La plecare, valul produs de nava scoate cu multa usurinta prova ambarcatiunii dupa ce aceasta elibereaza bratul fals.

(5) Acostarea la o nava in deriva se va executa intotdeauna in bordul de sub vant deoarece ambarcatiunea este ferita de valuri si poate manevra mai usor. Plecarea insa este mult ingreunata de nava care deriveaza peste ambarcatiune, fiind necesar ca armamentul sa rameze in forta pana la indepartarea de nava.

8.Ancorarea si plecarea de la ancora a unei ambarcatiuni cu rame

Art. 119. - (1) Pentru ancorarea unei ambarcatiuni este necesar sa se cunoasca cu aproximatie adancimea apei. Daca parama ancorei este suficient de lunga se va executa ancorajul iar daca nu ambarcatiunea va sta in deriva.

(2) Daca se constata ca se poate executa ancorajul, la ordin, omul din prova pregateste ancora si parama ancorei. La terminarea pregatirii va raporta "Gata de fundarisit !". In acest moment seful ambarcatiunii va ordona "Opriti !" si apoi "Inapoi peste tot !".

(3) Cand ambarcatiunea incepe sa aiba inertie inapoi, la comanda "Funda ancora !", ancora se fundariseste iar omul din prova, va fila parama pana cand primeste comanda "Volta !".

(4) Este bine sa se fileze parama de trei ori adancimea apei. Daca parama ancorei este de aproximativ adancimea apei, la valuri mai mari aceasta va fi intinsa de ridicarea ambarcatiunii si implicit va smulge ancora.

(5) Daca in ambarcatiune exista o a doua ancora (in lipsa ei o greutate) se recomanda ca pe mare rea aceasta sa se lege la jumatatea lungimii paramei de ancora. In aceasta situatie parama va face o curbura ce va opri intinderea paramei de ancora cand ambarcatiunea se va afla pe val.

(6) Pentru a preintampina intinderea paramei si smulgerea ancorei se mai poate folosi cu mult succes sandoul. Din timp se monteaza pe parama doua inele metalice de care se va prinde un sandou elastic care se intinde o data cu urcarea ambarcatiunii pe val. Sandoul se mai poate folosi si in cazul remorcajului pe furtuna, montandu-se la jumatatea paramei de remorcaj.

9. Remorcarea ambarcatiunilor cu rame

Art. 120. - (1) Remorcarea ambarcatiunilor se face in functie de numarul acestora, de lungimea remorcii de care se dispune si de inaltimea navei care executa remorcajul. De regula lungimea remorcii se stabileste evitandu-se ca ambarcatiunea sa suporte curentul respins de elice. Atunci cand remorcajul se executa in linie de sir iar pupa navei ce remorcheaza este joasa, ambarcatiunile se leaga una inapoia celeilalte trecand remorca prin inelul etravei si apoi legandu-o de primul banc din prova al primei ambarcatiuni. Ambarcatiunile urmatoare se vor lega una inapoia celeilalte cu ajutorul barbetelor. In aceasta situatie se va avea in vedere ca ambarcatiunea cea mai grea sa fie langa remorcher. Daca pupa navei care remorcheaza este inalta, se va da remorca la una din ambarcatiuni iar celelalte se vor interpune intre aceasta si nava legandu-si barbetele de parama de remorcaj. In astfel de situatii ambarcatiunea cea mai grea va primi parama de remorcaj.

(2) In situatia in care remorca nu este suficient de lunga ,nava care remorcheaza este inalta si este necesar sa se remorcheze mai multe ambarcatiuni ,atunci acestea se vor interpune intre ultima ambarcatiune si nava, legandu-si barbetele de o parte si de alta fata de remorca.

(3) Daca remorcajul nu este de lunga durata ambarcatiunile vor da barbetele la remorcher si folosind carma pastreaza distanta intre ele. Pentru a nu produce apropierea ambarcatiunilor remorcherul micsoreaza viteza.

(4) In aceste situatii seful ambarcatiunii trebuie sa guverneze atent.

(5) La terminarea manevrei de remorcaj, pentru molarea remorcii, remorcherul trebuie sa micsoreaza viteza.

(7) Cand mai multe ambarcatiuni remorcheaza o nava, ambarcatiunea cea mai grea se va aseza langa nava iar celelalte se vor dispune astfel:

a)      toate ambarcatiunile intr-o singura linie de sir;

b)      ambarcatiunile dispuse in mai multe coloane, fiecare coloana in linie de sir.

(8) Ambarcatiunile se pot lega pentru scurta durata si la ureche atunci cand sunt manevrate de salupe sau ambarcatiuni cu motor. In astfel de situatii ambarcatiunea va fi legata sub vantul salupei iar seful ambarcatiuni va guverna paralel cu aceasta tinand cont de faptul ca daca pune carma in afara, ambarcatiunea se indeparteaza de salupa iar daca pune carma inauntru, se apropie de aceasta.

(9) Intre ambarcatiune si salupa se vor scoate baloane de protectie.

(10) In general este bine ca remorcajul ambarcatiunilor sa se faca cu parame sintetice sau vegetale.

10. Traversarea unui fluviu a ambarcatiunilor cu rame

Art. 121. - (1) Pentru a traversa un fluviu cu o ambarcatiune cu rame trebui sa se tina cont de curent, se manevreaza cat mai aproape de mal in amonte unde curentul este mai slab si unde pot apare eventuali contracurenti.

(2) Dupa ce a urcat in amonte se manevreaza pe punctul de destinatie dupa rezultanta directiei curentului si a ambarcatiunii.

(3) In situatia cand se naviga in aval pe un fluviu, se va manevra pe centrul sau pentru a profita cat mai mult de viteza curentului.

(4) Trebuie acordata o deosebita atentie la trecerea pe sub poduri, analizand foarte bine largimea trecerii dintre picioarele podului.

(5) Daca curentul fluviului este puternic se va rama scurt si repede pentru a avea o viteza cat mai mare. Se va guverna cu prova pe directia curentului.

(6) In toate aceste situatii ancora trebuie pregatita pentru a putea fi folosita imediat.

11. Manevra pe vreme rea a ambarcatiunilor cu rame

Art. 122. - (1) Manevrarea ambarcatiunii se va face in asa fel incat sa evite ca valurile sa se sparga in ambarcatiune, iar prova sa cada in golul ce urmeaza valului.

(2) Daca ambarcatiunea merge cu valul din pupa, pentru ca ambarcatiunea sa nu ajunga travers intre valuri si sa se rastoarne, trebuie manevrat astfel incat aceasta sa aiba inertie mare deoarece valul care vine ridica intai pupa ,apoi tine ambarcatiunea un timp orizontala si in cele din urma ridica prova, iar dupa trecerea valului va ramane cu pupa ridicata pe panta valului si cu prova in jos putandu-se rasturna.

(3) Ambarcatiunea trebuie sa evite stationarea pe val, oprind ramarea cand trece valul si ramand dupa trecerea acestuia.

12. Manevra de "om la apa" a ambarcatiunilor cu rame

Art. 123. - Pentru manevra de "om la apa" ambarcatiunea va manevra intotdeauna cu prova in vant, in directia celui cazut in apa. La o distanta apreciata de conducatorul ambarcatiunii se stopeaza ramarea. Omul din prova va arunca celui din apa colacul de salvare si eventual barbeta prova dupa ce acesteia i-a improvizat o gasa. Dupa ce a prins colacul de salvare sau barbeta prova omul din apa se va scurge pe langa ambarcatiunea care guverneaza din inertie si se va urca pe la pupa ajutat de oamenii echipajului. Greutatea manevrei consta in faptul ca la locul accidentului trebuie sa se vina cu prova in vant, in timp minim si cu viteza redusa.

13. Transportul proviziilor si materialelor cu ambarcatiunile cu rame

Art. 124. - (1) Sefului ambarcatiunii va urmari stivuirea corecta si amararea materialelor pentru a nu compromite stabilitatea ambarcatiunii. Materialele sau proviziile vor fi acoperite cu prelate pentru a fi protejate contra valurilor si ploii.

(2) Ambarcatiunea trebuie protejata de contactul cu materiale grele sau murdare folosind paete, capoate, prelate, etc. Materialele grele trebuie asezate la centrul ambarcatiunii si amarate solid.

(3) Daca se transporta nisip acesta se pune in saci sau direct in ambarcatiune. Daca se pune direct in ambarcatiune atunci atat fundul cat si bordajul acesteia vor proteja cu prelate.

(4)Ambarcatiunea incarcata trebuie sa aiba bordul liber destul de ridicat pentru a nu ambarca apa.

(5) Pentru transportul banilor sau materialelor pretioase se pregateste un sac in care se pun acestea si de care se leaga o capatana de ancora. Lungimea saulei cu care se leaga capatana de ancora trebuie sa fie suficienta pentru a permite plutirea acesteia in caz de accident. Incarcatura trebuie asezata la pupa ambarcatiunii astfel incat aceasta sa nu fie prinsa sub bancuri in cazul rasturnarii.

(6) Apa dulce se poate transporta in butoaie, saci de plastic sau direct in ambarcatiune. Transportul apei dulci direct in ambarcatiune se face numai pe mare calma cand nu exista pericolul ca apa dulce sa se amestece cu apa de mare. Inainte de efectuarea transportului ambarcatiunea trebuie bine spalata cu apa dulce.

(6) Cand se transporta apa dulce in saci de plastic trebuie sa se tina cont de starea marii, deoarece sacii nefiind rigizi, deformarea lor poate inrautatii stabilitatea ambarcatiunii.

(7) Cand transportul se face cu butoaie acestea trebuie amarate bine si de preferinta la centrul ambarcatiunii.

(8) Ambarcatiunile incarcate este de preferat sa fie remorcate de alte ambarcatiuni sau salupe deoarece acestea guverneaza greu, iar datorita incarcaturii locul tragatorilor este redus.