Managementul stresului

Managementul stresului

Modificarile sociale si economice de multe ori neasteptate, solicita organismul uman pe linia adaptarii individului la cerintele vietii moderne. Aceste solicitari se manifesta prin nevroza, sindrom de neadaptare, constrangere, incordare nervoasa, manifestari cunoscute in literatura de specialitate sub numele de stress concept lansat inca din 1936 de canadianul Hans Selye. In limba romana cuvantul se scrie sub forma stres.

Stresul este definit in mod diferit in literatura de specialitate din domeniu.

Consideram ca relevante pentru abordarea noastra urmatoarele definitii:

Reactia nespecifica a organismului la orice solicitare a mediului, efortul facut de organism pentru a raspunde solicitarilor mediului.

Sindrom general de adaptare.

Starea biologica de alerta care mobilizeaza organismul pentru a raspunde sau a riposta la solicitari.

Conform lui Hans Selye, tensiunile care produc stresul fac parte din viata si din acest motiv nimeni nu poate si nu trebuie sa evite stresul, deoarece in limite optime el este un catalizator de energie.

Literatura de specialitate, distinge doua componente ale stresului:

Agentii stresori;

Starea organismului.

1. Agentii stresori sunt factori nocivi sau stimulii psihici cu semnificatie afectiva puternica.

Intre grupele de agenti stresori distingem:

Factorii ambiantei fizice: microclimatul ( temperatura, umiditatea, aerisirea); zgomotele si vibratiile; lumina si culorile.

Eforturilor fizice statice si dinamice: Solicitarilor mentale (durata programului de munca, atentia sub aspectul stabilitatii, concentrarii si dispersiei.

Solicitarile psihosociologice determinate de: coeziunea grupului de munca; procesele de comunicare; mobilizarea capacitatii de munca latente a personalului.

Pentru optimizare, aceste solicitari trebuie cunoscute (identificate si evaluate).

2. Starea organismului se refera la raspunsurile emotionale in exces care se exprima vizibil in: comportarea individului; limbaj; activitate motorie; devierea diferitelor constante fiziologice si psihologice.

Reactiile de adaptare ale organismului pot fi grupate pe urmatoarele stadii:

Stadiul de alarma care se manifesta in doua faze:

a) Faza de soc cu urmatoarele simptome:

scaderea tensiunii arteriale si a temperaturii corpului;

- depresiunea sistemului nervos

b) Faza de contrasoc , faza in care apar reactiile de aparare.

Stadiul de rezistenta sau de revenire in care organismul pare ca s-a adaptat la situatie comportandu-se normal.

Stadiul de epuizare in care adaptarea obtinuta ca urmare a reactiilor de contrasoc prelungit nu mai poate fi mentinuta.

Din punctul de vedere al efectelor energetice asupra organismului stresul poate fi:

a)Pozitiv denumit in literatura de specialitate si eustres care are    urmatoarele efecte pozitive:

este o forma benefica ce actioneaza ca factor energizant;

permite concentrarea si focalizarea fortelor fizice si psihice la cote maxime pentru realizarea unor obiective;

are ca urmare relaxarea si disiparea energiei acumulate;

este tipic pentru perioadele imediat premergatoare unor misiuni, examene

b) Negativ denumit in literatura de specialitate si distres si are urmatoarele efecte negative:

- organismul supramobilizat refuza sa revina la starea normala;

- individul este nervos, gata de reactie cu tensiune crescuta, cu musculatura

incordata;

- aparitia in extremis a maladiei de adaptare.

Intre performanta , si nivelul de    stres exista o relatie directa care este reprezentata in figura urmatoare:

ZONA I ZONA II ZONA III

(eustress) ( nivel optim) (distress)

0 70 120

In cadrul firmei se pune problema identificarii nivelului de stres al componentilor sai si incadrarea in una din zonele aratate mai inainte, operatiune care trebuie realizata de psihologi, ori gasite metode practice de evaluare in literatura de specialitate.

Specialistii in domeniu fac urmatoarele recomandari:

1. Rezolvarea problemei stresului organizational impune stabilirea nivelului optim de incarcare pentru fiecare ocupant al unui loc de munca.

Pentru aceasta acesta trebuie:

sa cunoasca perfect cerintele postului si performantele asteptate de organizatie din partea lor;

sa fie incredintat ca poate realiza aceste performante.

2. Se impune studierea ergonomica a fiecarui loc de munca in parte.

Incarcarea sau subincarcarea va declansa raspunsul din partea organismului cea ce impune:

redefinirea rolului persoanei sau persoanelor afectate de stress;

redistribuirea sarcinilor in cazul supraincarcarii sau subincarcarii.

Relatia dintre performanta, gradul de incarcare si stres este data de figura de mai jos.

Subincarcare Nivel optim Supraincarcare

Responsabilitate

4. Pentru a se stabili nivelul optim de incarcare si respectiv, toleranta la stres este necesar ca ocupantul locului de munca:

sa cunoasca perfect cerintele postului;

sa cunoasca performantele ce i se cer;

sa fie incredintat ca pot realiza aceste performante

5. Cand se constata supraincarcarea sau subincarcarea postului cu sarcini; initiativa apartine sefului direct care trebuie sa declanseze un raspuns de adaptare al individului prin:

redefinirea locului persoanei sau persoanelor afectate de stress;

redistribuirea sarcinilor in cadrul supraincarcarii;

implementarea unor proceduri specifice diferitelor cazuri cum ar fi:

facilitarea unor intalniri intre detinatorii de roluri generatoare de stress si cei care le capteaza pentru a gasi solutiile impreuna;

imbogatirea postului.

aplicarea de masuri    antistres.