ORGANIZAREA PIETEI MARITIME MONDIALE

ORGANIZAREA PIETEI MARITIME MONDIALE

Pentru a face o analiza pertinenta si cat mai corecta a pietei maritime este necesar sa se raspunda la 3 intrebari:

Ce tipuri de marfa se transporta pe mare ?

Cum este organizata flota maritima ?

Cine controleaza aceste nave ?

In anii '80, patru categorii de marfuri (petrol, minereu de fier, carbune si cereale) constituiau aproximativ 2/3 din totalul marfurilor transportate pe mare si in mod firesc dominau piata transporturilor maritime. Cealalta treime era constituita dintr-un conglomerat de bunuri, dintre care cele mai importante erau produsele agricole (in special zaharul), minereurile (in special bauxita), produsele industriale, produsele din lemn, cimentul, precum si unele produse finite (masini, utilaje si bunuri de consum).

Pentru a explica modul in care flota maritima reuseste sa transporte acest conglomerat de marfuri, vom introduce un concept ce ocupa o pozitie centrala in cadrul schemei de organizare economica a pietei maritime si anume functia de distributie a partizilor de marfa dupa marimea lor (PSDF - Parcel Size Distribution Function). Trebuie mentionat ca prin partida de marfa se intelege o incarcatura individuala destinata a fi transportata pe mare. Pentru o anumita categorie de marfa, PSDF ilustreaza modul in care respectivele bunuri sunt transportate din punctul de vedere al cantitatii incarcate pentru un singur voiaj.

In concluzie, pentru orice categorie de marfa transportata pe mare trebuie sa ne asteptam a gasi o distributie specifica a dimensiunilor partizilor de marfa determinata de o serie de factori, intre care se inscriu caracteristicile fizico-chimice ale acestora, tendintele de realizare a unor costuri cat mai scazute pe unitatea de marfa transportata, disponibilitatea navelor, caracteristicile si specificul infrastructurilor posturilor si balanta cerere-oferta caracteristica respectivului bun la momentul analizat.

Importanta indicatorului PSDF este aceea ca ajuta la raspunderea la o intrebare centrala, si anume: Ce nave se utilizeaza pentru transportul anumitor tipuri de marfuri ?, deoarece varietatea dimensiunilor partizilor de marfa necesita o varietate a operatiunilor de manipulare.

Din acest punct de vedere clasificarea principala general acceptata imparte marfurile in:

marfuri in vrac - ce se constituie in partizi de marfa suficient de mari pentru a satisface ele singure capacitatea de transport a unei singure nave;

marfuri generale - ce se constituie din partizi de marfa de dimensiuni mai reduse care pentru a satisface din punct de vedere economic un anumit transport, trebuie incarcate impreuna cu alte marfuri.

Deosebirea dintre marfurile in vrac si marfurile generale nu are nimic de a face cu tipul de marfa in sine ci doar cu modul in care aceasta este incarcata si transportata.

Marfuri in vrac

Flota mondiala

Cu toate ca putem aprecia inceputul transportului de marfuri in vrac situat in antichitate, mai ales in perioada de inflorire a Imperiului Roman, acesta s-a impus ca un segment important al comertului maritim mondial abia dupa cel de-al doilea razboi mondial.

In perioada de reconstructie si de expansiune rapida a tarilor din Europa de vest si Japonia s-a dezvoltat o flota de tancuri petroliere insotita de numeroase nave mai mici destinate a transporta mai multe produse finite sau semifinite furnizate de industria chimica. De asemenea, trebuie luata in considerare dezvoltarea cunoscuta de industria materialelor feroase si neferoase ce au indreptat privirile spre noi surse de materii prime aflate uneori la mare distanta. Urmarea fireasca a acestui lucru a constituit-o aparitia a numeroase mineraliere capabile sa satisfaca cererea din ce in ce mai mare.

Ca un rezultat firesc, transportul marfurilor in vrac a cunoscut o extindere fara precedent si la ora actuala , tonajul aferent acestui sector fiind de peste din totalul flotei comerciale mondiale. Majoritatea marfurilor transportate in vrac se constituie din materii prime cum ar fi: petrol, minereu de fier, carbune, cereale, si este uzitata apelarea acestora cu denumirea generica de marfuri in vrac pe baza premisei ca spre export, tot minereul de fier este transportat in vrac.

Marfuri generale

Transportul marfurilor generale implica operatiuni cu totul diferite fata de cele ale marfurilor in vrac. Pe de o parte ele se constituie in partizi mult prea mici pentru a justifica angajarea unei nave intregi sau uneori chiar a unei magazii, iar pe de alta parte ele sunt marfuri cu o valoare ridicata sau marfuri delicate care necesita conditii speciale de transport si pentru care carausul solicita un tarif ce scapa in general fluctuatiilor pietei.

Din punct de vedere al transportului pe mare, ele se pot clasifica in:

marfuri individualizate

marfuri containerizate

marfuri paletizate

marfuri pachetizate

marfuri agabaritice

marfuri refrigerate.

Pana la mijlocul anilor '60, majoritatea marfurilor generale erau transportate individual, fiecare unitate sau pachet era stivuita in magazia cargourilor folosindu-se foarte mult material de fardaj pentru fardarea si amararea acestora. Aceasta presupunea o munca anevoioasa si indelungata, riscurile pierderilor si deteriorarilor ramanand in continuare ridicate. Ca rezultat, cargourile isi petreceau 2/3 din timpul de exploatare in porturi, iar preturile impuse de manipularea marfurilor constituiau mai mult de din pretul total de transport. Pe masura ce volumul marfurilor de transportat a crescut, a fost din ce in ce mai dificil sa se realizeze un transport economic si implicit profitul a scazut.

Raspunsul la aceasta problema a fost unitizarea si containerizarea. Prima nava transportand containere a fost introdusa in 1966 prin transformarea unui petrolier, iar la ora actuala, in containere se transporta peste 500 mil. t/an.