UTILIZAREA AMBALAJELOR, RECIPIENTELOR MARI PENTRU VRAC (RMV) SI A AMBALAJELOR MARI

UTILIZAREA AMBALAJELOR, RECIPIENTELOR MARI PENTRU VRAC (RMV) SI A AMBALAJELOR MARI

1. Definitii:

Ambalaj = un recipient, precum si toate celelalte elemente sau materiale necesare care permit recipientului sa-si indeplineasca functia de retentie.

Ambalaj mare = un ambalaj ce consta dintr-un ambalaj exterior continand obiecte sau ambalaje interioare si care:

a)      este conceput pentru o manipulare mecanica;

b)      are o masa neta mai mare de 400 kg sau o capacitate mai mare de 450 litri, dar al carui volum nu depaseste 3m³.

Recipient mare pentru vrac = un ambalaj ce consta dintr-un ambalaj exterior rigid sau flexibil, care:

a)      are o capacitate:

ce nu depaseste 3m³ (3000 litri), pentru substantele solide si lichide din grupele de ambalare II si III;

ce nu depaseste 1,5m³, pentru substantele solide din grupa de ambalaj I, ambalate in RMV flexibile, din material plastic rigid, compozite, din carton sau lemn;

ce nu depaseste 3m³, pentru substante solide din grupa de ambalare I, ambalate in RMV metalice;

ce nu depaseste 3m³, pentru substantele radioactive din clasa

b)      conceput pentru manipulare mecanica;

c)      putand rezista la solicitarile produse in timpul manipularii si transportului, fapt ce trebuie confirmat de incercarile specifice.

Produsele periculoase trebuie ambalate in ambalaje de buna calitate, inclusiv RMV sau ambalaje mari. Aceste ambalaje trebuie sa fie suficient de solide pentru a rezista la socuri si la solicitarile obisnuite din timpul transportului si de asemenea sa nu permita pierderea de continut.

Partile ambalajelor care se afla in contact direct cu produsele periculoase nu trebuie sa reactioneze periculos cu acestea.

Ambalajele noi, reconstruite sau reutilizate, inclusiv RMV si ambalajele mari sau ambalajele reconditionate si RMV reparate, trebuie sa treaca cu succes incercarile prescrise.

Ambalajele trebuie sa satisfaca urmatoarele conditii:

sa fie conform unui tip testat si agreat ADR;

sa nu prezinte pierderi de produs;

sa nu aiba nicio urma de produs la exterior;

sa nu contina materii susceptibile de a reactiona cu continutul sau;

umplerea sa se realizeze respectand o marja de siguranta care sa tina cont de dilatare, cresterea volumului produsului sub actiunea temperaturii fara schimbarea starii de agregare.

2. Instructiuni de ambalare

La ambalarea substantelor periculoase din clasele de la 1 la 9 se tine cont de instructiunile de ambalare aplicabile. Astfel in tabelul A sunt specificate instructiunile de ambalare (col. 8), dispozitiile speciale (col. 9a) si dispozitii referitoare la ambalarea in comun (col. 9b).

Instructiunile de ambalare se impart in trei sectiuni:

pentru toate ambalajele, in afara RMV si ambalaje mari, instructiunile sunt desemnate printr-un cod alfanumeric care incepe cu literele P sau R;

pentru RMV, instructiunile sunt desemnate printr-un cod alfanumeric care incepe cu literele IBC;

pentru ambalaje mari, instructiunile sunt desemnate printr-un cod alfanumeric care incepe cu literele LP.

Aceste instructiuni pot prescrie conformitatea cu dispozitiile speciale. Dispozitiile speciale pot fi specificate in urmatoarele tipuri de instructiuni:

pentru toate ambalajele in afara RMV si ambalaje mari PP sau RR daca este vorba despre dispozitii particulare specifice RID sau ADR;

pentru RMV, instructiunile sunt desemnate de B;

pentru ambalajele mari, instructiunile sunt desemnate de L.

Daca o dispozitie speciala nu prescrie altfel, substantele periculoase din aceasta clasa si cu acelasi cod de clasificare pot fi ambalate in comun. Instructiunile de ambalare in comun sunt desemnate de codul MP.

3. Codul si marcajul ambalajelor

Ambalajele trebuie fabricate, reconditionate si incercate conform cu un program de asigurare a calitatii astfel incat fiecare ambalaj sa corespunda destinatiei de folosinta. Ambalajele vor fi supuse urmatoarelor tipuri de incercari:

incercarea la cadere;

incercarea de etanseitate;

incercarea la presiune interioara;

incercarea la stivuire.

Tipul ambalajului este desemnat de un cod care cuprinde:

a)      o cifra araba ce indica tipul de ambalaj:

Butoi;

Rezervat;

Bidon (Canistra);

Cutie sau lada;

Sac;

Ambalaj compozit;

(Rezervat);

Ambalaje metalice usoare.

b)      una sau mai multe litere majuscule ce indica materialul:

A.     Otel;

B.     Aluminiu;

C.     Lemn natural;

D.     Placaj;

F.      Lemn reconstituit;

G.     Carton;

H.     Material plastic;

L.      Material textil;

M.    Hartie multistrat;

N.     Metal (Altul decat otelul sau aluminiu);

P.      Sticla, portelan sau ceramica.

c)      o cifra araba ce indica categoria de ambalaj pentru tipul caruia ii apartine ambalajul respectiv.

Codul ambalajului poate fi urmat de urmatoarele litere:

litera T - desemneaza un ambalaj de siguranta;

litera V - desemneaza un ambalaj special;

litera W - desemneaza faptul ca ambalajul este de acelasi tip ca si cel desemnat de catre cod, a fost fabricat unei specificatii diferite insa este considerat ca echivalent.

Marcarea ambalajelor

Marcarea pe ambalaj indica faptul ca acesta corespunde unui model tip ce a fost supus incercarilor.

Orice ambalaj destinat utilizarii conform ADR trebuie sa poarte marci durabile, lizibile si plasate intr-un loc si avand asemenea marime incat sa fie vizibile in raport cu ambalajul.

Marca trebuie sa cuprinda:

a)      simbolul ONU sau simbolul RID/ADR pentru ambalajele agreate atat pentru transportul pe cale ferata cat si pentru transportul rutier;

b)      codul ce desemneaza tipul de ambalaj;

c)      un cod compus din:

o litera ce indica grupa de ambalare pentru care modelul a fost supus cu succes incercarii:

X - pentru grupele de ambalare I, II si III;

Y - pentru grupele de ambalare II si III;

Z - pentru grupa de ambalare III.

pentru ambalajele fara ambalaje interioare destinate sa contina lichide se trece indicatia densitatii relative, rotunjita la prima zecimala; aceasta indicatie poate fi omisa daca densitatea nu este > 1,2; pentru ambalajele metalice usoare purtand mentiunea RID/ADR, destinate sa contina lichide a caror vascozitate la 23^oC depaseste 200 mm²/s se trece indicatia masei brute maxime in kg;

pentru ambalajele destinate sa contina substante solide sau ambalaje interioare, se trece indicatia masei brute maxime in kg.

d)      fie litera S ce indica faptul ca ambalajul este destinat transportului substantelor solide sau ambalajelor interioare, fie pentru ambalajele detinate sa contina lichide indicatia presiunii de incercare hidraulica in kPa pe care ambalajul a trecut-o, rotunjita la prima zecimala. Pentru ambalajele metalice usoare purtand mentiunea RID/ADR, destinate sa contina lichide a caror vascozitate la 23^oC depaseste 200 mm²/s indicatia literei S;

e)     

ultimele doua cifre ale anului de fabricatie a ambalajului; ambalajele de tipul 1H si 3H trebuie sa poarte si luna de fabricare. Aceasta inscriptie poate fi aplicata pe ambalaj diferit de restul marcajului in sistemul urmator:

f)       numele statului care autorizeaza marca;

g)      numele fabricantului.

Daca un ambalaj a fost reconditionat, cel care il reconditioneaza trebuie sa aplice o marca durabila ce cuprinde:

h)      numele statului in care s-a efectuat reconditionarea;

i)        numele celui care a efectuat reconditionarea;

j)        semnul reconditionarii, litera R si pentru ambalajele ce au satisfacut incercarea de etanseitate, litera suplimentara L.

Exemple de marcaje pentru ambalaje noi

Exemple de marcaje pentru ambalaje reconditionate

Utilizarea recipientelor sub presiune

Recipientele si dispozitivele lor de inchidere trebuie concepute, dimensionate, fabricate, incercate si echipate astfel incat sa reziste la toate conditiile normale de utilizare si de transport.

Recipientele sub presiune asamblate intr-un cadru trebuie sa fie sustinute de o structura si mentinute impreuna astfel incat sa formeze o unitate.

Control si incercari initiale

Recipientele sub presiune noi trebuie sa fie supuse la incercari si controale conform dispozitiilor urmatoare:

incercarea caracteristicilor mecanice ale materialului;

verificarea celei mai mici grosimi a peretelui;

verificarea omogenitatii materialului si examinarea starii interioare si exterioare;

verificarea filetului gatului;

incercarea la presiunea hidraulica;

examinarea si evaluarea defectelor de fabricatie;

controlul marcajelor aplicate pe recipiente.

Controale si incercari periodice

Recipientele reincarcabile trebuie sa se supuna unor controale periodice, care cuprind:

examinarea exterioara a recipientului, echipamentului si inscriptiilor;

examinarea interioara;

verificarea filetului gatului;

incercare la presiune hidraulica.

Marcarea recipientelor sub presiune reincarcabile

Aceste recipiente trebuie marcate cu claritate si lizibil pe partea anterioara sau fundul superior sau gat sau pe unul din elementele nedemontabile.

Trebuie sa fie aplicate urmatoarele marcaje:

marci de certificare:

standardul tehnic sau numarul de omologare;

tara care a acordat agrearea;

organismul de inspectie;

data controlului initial, anul (din patru cifre) urmat de luna (doua cifre).

marci operationale:

presiune de incercare in bari precedata de literele PH si urmata de literele BAR;

masa recipientului sub presiune gol, incluzand toate elementele nedemontabile exprimata in kg si urmata de literele KG; masa este exprimata printr-un numar de trei cifre;

grosimea minima garantata a peretilor recipientului sub presiune, exprimata in milimetri si urmata de litere MM;

alti parametri functie de natura gazului ce urmeaza a fi transportat.

marcaje de fabricatie:

identificarea filetului buteliei;

marca fabricantului;

numarul de serie atribuit de fabricant.

Cele trei tipuri de marcaje se aplica astfel:

marcajul de fabricatie in grupa de sus;

marcajele operationale si presiunea de incercare (e), precedata de presiunea de lucru (h) in grupa de mijloc;

marcajul de certificare in grupa inferioara.

Marcarea recipientelor sub presiune nereincarcabile

Recipientele sub presiune nereincarcabile trebuie sa fie marcate cu claritate si lizibil cu marca de certificare si cu marcile specifice ale gazului sau recipientului sub presiune, cu exceptia masei, grosimii minime si identificarea filetului buteliei.

Alaturi de aceste marcaje, pe acest tip de recipiente apare marcajul "NEREINCARCABIL".

Recipientele sub presiune reincarcabile/nereincarcabile certificate UN an deasemenea montat pe recipientul sub presiune simbolul ONU pentru ambalaje:

Utilizarea ambalajelor pentru substantele din clasa 6.2.

Ambalajele destinate transportului de substante apartinand clasei 6.2. trebuie prevazut cu urmatoarele elemente:

simbolul ONU pentru ambalaje;

codul ce desemneaza tipul de ambalaj;

mentiunea "CLASA 6.2.";

ultimele doua cifre ale anului de fabricare al ambalajului;

numele statului care autorizeaza atribuirea marcii;

numele fabricantului.

EXEMPLU:

Aceste ambalaje sunt supuse la urmatoarele tipuri de incercari:

cadere libera de la o inaltime de 9 m;

pulverizare cu apa care simuleaza expunerea la precipitatii de circa 5 cm pe ora timp de minim o ora si apoi supus la cadere libera;

esantionul trebuie conditionat la o temperatura de cel putin - 18^oC minim 24 ore si in primele 15 min. dupa retragere va fi supus la probe de cadere libera;

la impact cu o bara cilindrica din otel.

Utilizarea ambalajelor pentru substantele din clasa 7

Ambalajele destinate transportului de marfuri din clasa 7 trebuie sa indeplinesca minim urmatoarele conditii:

sa poata fi transportat cu usurinta si in deplina siguranta si sa permita fixarea sa pe vehicul;

dispozitivele de ridicare sa nu se rupa in timpul operatiunilor;

suprafetele exterioare sa nu prezinte protuberante, sa nu favorizeze acumularea de apa si sa poata fi usor decontaminata;

sa reziste la efecte de accelerare, vibratie sau rezonanta ce pot aparea cu conditii normale de transport;

materialele ambalajului sau structurile sale trebuie sa fie compatibile fizic si chimic intre ele si cu continutul radioactiv.

Ambalajele destinate transportului de substante radioactive sunt supuse urmatoarelor incercari:

incercari pentru conditii normale de transport:

incercarea de aspersiune a apei;

incercarea la cadere libera;

incercarea de stivuire;

incercarea de penetrare.

incercari privind conditiile accidentale de transport:

incercari mecanice;

incercari termice;

incercari la imersiune in apa.

incercari suplimentare functie de tipul de ambalaj si de tipul de marfa transportata.

Fiecare ambalaj construit si echipamentele sale de lucru si de structura trebuie supuse la un control initial inaintea punerii in serviciu si la controale periodice.

Intervalul pentru controalele periodice este de cel mult cinci ani.

Fiecare ambalaj trebuie sa poarte o placuta din material rezistent la coroziune, fixata permanent intr-un loc accesibil. Modul de fixare a placutei nu trebuie sa compromita soliditatea ambalajului.

Pe placuta trebuie sa figureze cel putin urmatoarele informatii:

numarul de agreare;

numarul de fabricare;

presiunea maxima de lucru;

presiunea de incercare;

continut;

capacitatea in litri;

masa maxima autorizata de incarcare;

tara;

data (luna, anul) incercarii initiale si a ultimei incercari periodice;

poansonul expertului care a procedat la incercari.

Pentru fiecare model de colet agreat se emite un certificat ce va contine o cota de urmatoarea forma generala:

Indicativul tarii / Numarul / Codul de tip

unde:

Indicativul tarii = literele distinctive atribuite pentru circulatia internationala a vehiculelor;

Numarul = un numar unic si specific pentru un model sau o expediere;

Codul de tip

AF = modul de colet de tip A pentru substante fisionabile

B(U) = model de colet de tip B(U) / B(U)F pentru substante fisionabile

B(M) = model de colet tip B(M) / (B(M)F pentru substante fisionabile

C = model de colet de tip C (CF pentru substante fisionabile)

IF = model de colet industrial pentru substante fisionabile

S = substante radioactive sub forma speciala

LD = substante radioactive usor dispersabile

T = expediere

X = aranjament special

Pentru modelele de colete pentru hexaflorura de uraniu nefisionabila sau fisionabila exceptata, daca nu se aplica niciunul dintre indicativele de mai sus, trebuie sa se utilizeze indicativele urmatoare:

H (U) = agreare unilaterala

H (M) = agreare multilaterala

Pentru modelele de colete si substante radioactive sub forma speciala si pentru substante radioactive usor dispersabile, la indicativul de tip se adauga simbolul "− 96".

Atunci cand la indicativul de tip apar literele T sau X, indicatia va aparea doar pe certificat.

Exemplu:

A/132/B(M)F− 96: model de colet de tipul B(M) agreat pentru substante fisionabile, necesitand agreare multilaterala, caruia autoritatea competenta austriaca i-a atribuit numarul de model 132 (trebuie marcat atat pe colet, cat si pe certificatul de agreare a modelului de colet).

A/132/B(M)F− 96T: aprobare de expediere eliberata pentru un colet care poarta cota descrisa mai sus (si marcheaza numai pe certificat).

Revizuirea unui certificat se indica intre paranteze, astfel:

A/132/B(M)F− 96(rev. 2)

Aceste modificari se efectueaza numai atunci cand revizuirea certificatului aduce o schimbare a indicativului de tip pentru model de colete.

Utilizarea recipientelor mari pentru transportul in vrac (RMV)

Tipurile de RMV sunt desemnate de un cod format din doua cifre arabe urmate de una sau mai multe litere majuscule.

Combinatiile de cifre din cod sunt urmatoarele:

11 - RMV rigid pentru substante solide, umplut sau golit prin gravitatie;

13 - RMV flexibil pentru substante solide, umplut sau golit prin gravitatie;

21 - RMV rigid pentru substante solide, umplut sau golit sub presiune mai mare de 10 kPa (0,1 bar);

31 - RMV rigid pentru substante lichide.

Pentru RMV compozite dupa cifre urmeaza doua litere majuscule, prima pentru a indica materialul recipientului interior si a doua pe cel al ambalajului exterior al RMV.

Functie de materialul din care sunt fabricate, RMV pot fi supuse urmatoarelor incercari:

ridicare de partea de jos;

ridicare de partea superioara;

stivuire;

etanseitate;

presiune hidraulica;

cadere;

rupere;

intoarcere;

redresare.

RMV-urile trebuie supuse la incercari pe un model de tip si, daca este cazul, la incercari initiale si periodice.

Pentru fiecare model de tip de RMV, trebuie eliberat un certificat de omologare de tip si un marcaj care atesta ca modelul de tip, inclusiv echipamentul sau, satisface prescriptiile de incercare.

EXEMPLU:

Fiecare RMV trebuie sa poarte in afara de marcajul amintit, urmatoarele informatii:

Aceste informatii pot fi inscrise pe o placa dintr-un material rezistent la coroziune, fixata in mod permanent, intr-un punct usor accesibil pentru inspectie.

Utilizarea ambalajelor mari

Codul ce desemneaza tipurile de ambalaje mari este constituit astfel:

a)      din doua cifre arabe:

. 50 pentru ambalajele mari rigide;

. 51 pentru ambalajele mari flexbile.

b)      o litera majuscula ce indica materialul: lemn, otel, etc.

Fiecare ambalaj mare destinat utilizarii conform dispozitiilor ADR trebuie sa poarte o marca aplicata astfel incat sa fie durabila si lizibila.

Exemplu:

Ambalajele mari vor fi supuse urmatoarelor incercari:

ridicare de partea de jos;

ridicare de partea superioara;

incercarea de stivuire;

incercarea la cadere.

Pentru fiecare model de tip de ambalaj mare, care a trecut cu succes incercarile la care a fost supus, se emite un certificat, iar pe ambalaj va fi trecut marcajul corespunzator.

Utilizarea cisternelor si a containerelor cu elemente multiple (CGEM)

Pentru transportul marfurilor periculoase se pot folosi urmatoarele tipuri de cisterne:

Cisterna mobila = o cisterna avand o capacitate de peste 450 litri (0,45 m³), destinata transportului multimodal pentru substante din clasele 2 - 9. Este conceputa pentru a fi incarcata pe un vehicul de transport sau pe o nava.

Cisterna fixa = o cisterna cu o capacitate mai mare de 1000 litri fixata pe un vehicul care devine vehicul cisterna.

Cisterna demontabila = o cisterna cu o capacitate mai mare de 450 litri.

Container cisterna = un container ce contine un rezervor si echipamente (inclusiv echipamente ce permit deplasarea containerului cisterna) utilizat pentru transportul substantelor gazoase, lichide, pulverulente sau granulate si avand o capacitate mai mare de 0,45m³ (450 l).

Container pentru gaze cu elemente multiple (CGEM) = o unitate de transport ce contine elemente legate intre ele printr-o conducta si montate pe un cadru. Urmatoarele elemente sunt considerate elemente ale unui container pentru gaze, cu elemente multiple: buteliile, tuburile, rezervoarele sub presiune si cadrele de butelii, precum si cisternele pentru gaze din clasa 2 avand o capacitate mai mare de 450 litri sau bateriile de recipiente sau baterii de cisterne.

Cutie mobila cisterna = este asimilata unui container cisterna.

Vehicul-baterie = un vehicul care cuprinde elemente legate intre ele printr-o conducta si fixate permanent la unitatea de transport.

Partile componente ale cisternelor

Prin definitie cisterna este un rezervor prevazut cu echipamente de serviciu si de structura. Deci, partile componente ale cisternelor sunt urmatoarele:

1. Rezervorul

La constructia rezervoarelor se folosesc materiale metalice adecvate care trebuie sa fie insensibile la ruperea fragila si la coroziunea fisuranta sub tensiuni la temperaturi cuprinse intre -20^oC si +50^oC. De asemenea, materialul rezervorului sau acoperirea de protectie aflate in contact cu continutul nu trebuie sa contina substante susceptibile de a reactiona periculos cu continutul, de a forma produse periculoase sau de a afecta materialul intr-o maniera apreciabila.

Functie de sectiunea bazinului si a materialului folosit, grosimea rezervoarelor nu trebuie sa coboare sub anumite limite.

2. Echipamentul de structura cuprinde:

elemente de fixare pe sasiu;

elemente de ranforsare (inele de ranforsare sau elemente fie transversale, fie longitudinale;

elemente de protectie si de stabilizare;

protectie impotriva impactului din spate.

3. Echipament de lucru ce include:

organe exterioare de golire si incarcare (racorduri, flanse, busoane);

vane de inchidere;

guri de vizitare;

dispozitive de siguranta (supape);

disc de rupere;

elemente fuzibile;

dispozitive de masurare a continutului (joje);

organe de siguranta (buson foletat sau brida plina);

izolatie termica;

acoperiri de protectie;

conexiune electrica pentru legare la sasiu (impamantare);

dispozitiv de aerisire;

termometre, manometre.

Echipamentul de lucru trebuie dispus astfel incat sa fie protejat impotriva smulgerii sau avarierii in cursul manevrarii sau transportului. Dispozitivele de incarcare si golire, precum si capacele de protectie trebuie sa poata fi asigurate impotriva unor deschideri accidentale.

Gradul de umplere

Rezervoarele destinate transportului de substante lichide, ce nu sunt separate in sectiuni cu o capacitate maxima de 500 litri, trebuie sa fie umplute la cel putin 80% sau sub 20% din capacitatea sa.

Pentru alte categorii de transporturi gradul de umplere se calculeaza si nu trebuie depasit.

Pentru cisternele al caror continut este mentinut la o temperatura mai mare de 50⁰C in timpul transportului se utilizeaza un regulator de temperatura pentru a asigura un grad maxim de umplere care sa nu depaseasca 95% in niciun moment in timpul transportului.

Elementele CGEM trebuie umplute conform presiunilor de lucru, rapoartelor de umplere si prescriptiilor de umplere recomandate de instructiunile de ambalare P₂₀₀. Acestea nu trebuie umplute peste masa lor bruta admisibila.

Codificarea cisternelor

Cu exceptia cisternelor mobile, in coloana 12 a tabelului A vom gasi codul cisternei ce urmeaza a fi folosita la transportul unei anumite substante periculoase.

Codul este format din cifre si litere ce indica:

tipul de cisterna;

presiunea de calcul;

orificii umplere sau golire;

dispozitive de securitate (supape).

Codul cisternelor pentru clasa 2

Cele 4 parti ale codului (coduri-cisterna), indicate in coloana (12) a tabelului A, au urmatoarele semnificatii:

NOTA 1: Dispozitie speciala TU17 indicata in coloana (13) a tabelului A, pentru anumite gaze semnifica faptul ca gazul nu poate fi transportat decat in vehicul-baterie sau CGEM.

NOTA 2: Presiunea indicata pe cisterna sau pe placa trebuie sa fie cel putin la fel de inalta ca si valoarea "X" sau ca presiunea minima de calcul.

Codul cisternelor pentru transportul substantelor din clasele 3-9

Cele 4 parti ale codului (coduri-cisterna), indicate in coloana (12) a tabelului A, au urmatoarele semnificatii:

Pentru transportul in cisterne mobile, stabilirea cisternei ce urmeaza a fi folosita se face conform instructiunilor de transport T1 - T23, T50 si T75.

Marcarea cisternelor

Fiecare cisterna trebuie sa poarte o placa din metal rezistent la coroziune, fixata permanent intr-un loc usor accesibil pentru inspectie. Pe aceasta placa se vor inscrie prin stantare cel putin urmatoarele informatii:

numarul de agreare;

denumirea sau marca de fabricatie;

numarul de serie al fabricantului;

anul de constructie;

presiunea de incercare (presiunea manometrica);

presiunea exterioara de proiectare;

capacitatea fiecarui compartiment;

temperatura de calcul (daca este mai mare de +50^oC sau mai mica de -20^oC);

data (luna, anul) incercarii initiale si a ultimei incercari periodice efectuate;

poansonul expertului care a efectuat incercarile;

materialul rezervorului;

presiunea de incercare a ansamblului rezervorului si presiunea de incercare pe compartiment, MPa sau bar, daca presiunea in compartiment este mai mica decat presiunea in rezervor.

Pe cisternele cu incarcare sau golire sub presiune se va trece presiunea maxima de lucru autorizata.

Pe vehiculele cisterna se vor trece si urmatoarele informatii:

numele proprietarului/operatorului;

masa in stare neincarcata;

masa maxima autorizata.

Controale si incercari

Pentru fiecare tip nou de cisterna trebuie sa se emita un certificat care sa ateste ca tipul care a fost incercat este potrivit pentru utilizarea pentru care a fost destinat si corespunde conditiilor de constructie, conditiilor pentru echipamente si dispozitiilor speciale aplicabile pentru substantele transportate.

Rezervoarele si echipamentele lor trebuie sa fie supuse, fie impreuna, fie separat la un control initial inaintea intrarii lor in serviciu. Acest control cuprinde:

o verificare a conformitatii cu tipul agreat;

o verificare a caracteristicilor constructive;

o examinare a starii interioare si exterioare;

o incercare la presiune hidraulica, cu presiunea de incercare indicata pe placa prescrisa;

o incercare de etanseitate si o verificare a bunei functionari a echipamentului.

Rezervoarele si echipamentele lor trebuie supuse la inspectii periodice la intervale determinate. Inspectiile periodice trebuie sa cuprinda examinarea starii interioare si exterioare si o incercare la presiune hidraulica.

Intervalele maxime sunt urmatoarele:

6 ani pentru cisternele fixe, cisternele demontabile si vehicule baterie;

5 ani pentru containerele cisterna, cutiile mobile CGEM si cisterne mobile.

In plus, se va efectua o incercare de etanseitate a rezervorului cu echipamentul sau si o verificare a bunei functionari a tuturor echipamentelor la urmatoarele perioade:

3 ani pentru cisternele fixe, cisternele demontabile si vehicule baterie;

2,5 ani pentru containerele cisterna, cutiile mobile, CGEM si cisterne mobile.