AMINTIRI DELA INAUGURAREA CASEI "PESTERA' A "HANULUI DRUMETILOR' (1923)

AMINTIRI DELA INAUGURAREA CASEI "PESTERA' A "HANULUI DRUMETILOR' (1923)

Pentru sarbatoarea inaugurarii primului ,,Han al drumetilor' fusese hotarata ziua de 21 Septemvrie care cadea intr'o Sambata. Noi cativa proaspeti membri ai asociatiei, arhitectul C. Popescu, Mircea Chernbach si cu mine asteptam cu nerabdare aceasta zi cand aveam poate prilejul sa cunoastem pe multi dintre drumetii mari cunoscuti din carti sau din auzite, de noi pana atunci.

Intalnirea fusese stabilita in Sinaia la podul "Principele Carol', peste Peles, la ora sapte dimineata, iar drumul peste curmatura Varfului cu Dor si peste Laptici.

Noi care dormisem jos la hotelul Kubler, desfiintat acum, am intarziat si cand am ajuns la locul intalnirii grupul plecase.

Impinsi de entuziasmul tineretii am iutit pasul si in curand am ajuns din urma grupul principal, pe soseaua spre Varful cu Dor. Am recunoscut indata pe Mihai Haret care mergea alaturi de o doamna scunda, imbracata barbateste, in haine de catifea verzuie. Cand ne-am apropiat, Haret s'a oprit si a facut prezentarile, era Bucura Dumbrava. Numele, pentru noi prestigios, capata fiinta aevea. Nu mi-o inchipuisem asa; in mintea mea turistii mari aveau o infatisare uscata si atletica si privire de vultur, pe cand scriitoarea ale carei randuri imi incantasera adolescenta era mai mult grasuta si purta ochelari ! Foarte repede mi-am dat seama ca un trup mai greu nu impiedica mersul la deal si privirea vultureasca poate fi inlocuita foarte bine cu privirea de o bunatate infinita a scriitoarei.

Cu asemenea tovarasa de drum urcusul prin padure s'a sfarsit repede si in curand am iesit la gol la,,Sfarsitul pamantului'. Vremea era frumoasa si pe vai toamna pata cu galben si rosu verdele adanc al padurilor de brad. Ne-a mai ajuns din urma un intarziat, un drumet cu barbuta incaruntita, care spre necazul nostru, al tinerilor, ne-a si intrecut ajungand primul la curmatura. Era d-l Albert Baer, care nici acum la varsta de peste 70 ani nu s'a lasat de drumetie. In apropierea curmaturii, d-sa ne-a aratat un izvor pe care nu l'am mai gasit niciodata de atunci. La vale conducerea a luat-o d-l Walter Muston prilejuind din nou mirare la cei tineri, caci desi avea parul aproape complet alb, nu puteam ajunge din urma pasul sau elastic.

Mult inaintea pranzului am ajuns la Schitul nou si de aici trecand o limba de padure in poiana unde stralucea casa noua din lemn de brad, decorata festiv cu ghirlande, de cetina.

Cladirea semana cu o magazie lunga si avea pe latura dinspre vale un fel de podisca de lemn cu o balustrada in cruci, inauntru incaperile care erau tencuite si miroseau a var si a cioplitura de brad, nu aveau mobilier. Esind am dat peste un grup insufletit de o discutie aprinsa. Un drumet scund cu ochii mici si vii, cu un fel de casca coloniala in cap si in picioare cu o pereche de jambiere extraordinare de panza, protesta vehement impotriva faptului ca hanul nu avea ceardac acoperit si invoca marturia tuturor hanurilor romanesti. In gand ii dadeam dreptate, dar nu indrazneam sa ma amestec in discutie. Ca un suprem argument in sprijinul celui ce protesta, tocmai atunci a inceput o ploaie repede care ne-a silit pe toti sa intram in casa. Acolo am facut cunostinta cu cel pe care providenta il ajuta in argumentare si de atunci suntem legati printr'o prietenie intemeiata pe gusturi comune si cimentata de nenumaratele excursii ce le-am facut impreuna. De altfel dezideratul sustinut cu atata tarie de avocatul Mortzun a fost infaptuit in mai putin de doi ani.

Curand ploaia a incetat si s'a putut incepe slujba de sfestanie a casei. Dupa slujba a urmat un discurs foarte aplaudat al presedintele Haret; apoi ne-am asezat la soare pe cerdacul fara acoperis si scotand merindele din saci am inceput masa. Vinul oferit gratios de presedinte se servea in ibrice mari smaltuite. Dupa masa am avut prilejul sa constatam cat de generos fusese vinul caci in poiana Schitului nou, se incinsese un chef ca acela, cu lautari rasariti ca din pamant, produsul unei generatii spontanee, ori unde curge vinul.

Am facut obisnuitele vizite la vechile noastre cunostinte, schimnicii schitului si apoi am intrat in pestera. Cand am iesit iar la lumina se lasase seara, cantecele si strigatele care umplusera padurea, amutisera. La ,,piatra focului', in partea de jos a luminisului de la schitul nou, se aprinsese un foc mare in jurul caruia se adunasera mai multi drumeti. Ne-am apropiat si am recunoscut pe Bucura Dumbrava, pe doctorul Alceu Ureche si pe avocatul D. Baldovin, inimosul sustinator al Turing-Clubului. Comentau intamplarile din dupa amiaza aceea. Doctorul Ureche se arata hotarat sa-si spue parerea in presa. Articolul "Porcus turisticus' aparut curand dupa aceia in ,,Unversul' a confirmat faptul ca nu-si schimba usor hotararile. Bucura Dumbrava, desi interesata, cazuse sub vraja acelei seri senine si a focului cu flacari mari ce mangaiau stanca sura si se arata mai impaciuitoare. Un ceai fierbinte oferit de familia Baldovin ne-a incalzit putin, caci seara se lasase rece si am pornit prin poenile luminate de luna sa ne cautam adapost pentru noapte. L-am gasit intr'o stana parasita de pe celalt mal al Cocorei, unde pe cetina de brad, proaspat culeasa si asezata in jurul focului, am petrecut o noapte destul de placuta.

A doua zi, curand dupa rasaritul soarelui, care arginta bruma din iarba ne-am reunit cu grupul ce urca la Omul si cu oare luasem intelegere in ajun. Urcusul a fost usor si lipsit de incidente.

In varful Omul am stat cateva ceasuri caci, printr'o rara intamplare nu era vant si vederea era neobisnuit de intinsa.

Ultima imagine ce mi-a mai ramas asupra acestei parti de drum este inceputul coborarii pe valea Cerbului, cu viziunea deformata de perspectiva, a Bucurii Dumbrava numai cu capul si talpile bocancilor vizibile.

Imi mai aduc aminte de o goana indracita pana in Busteni pentru a ajunge pe cei plecati mai devreme si pentru a nu pierde trenul cat si de faptul ca pentru prima data am profitat de reducerea de 50% pe caile ferate ca membru al ,,Hanului Drumetilor'.