Clubul Carpatin Roman

In toamna anului 1929, sase dintre elevii din clasa a V-a a liceului "Mihai Viteazul' din Bucuresti, intorcindu-se din vacanta, s-au constituit intr-un grup turistic. Ei faceau duminica si in alte sarbatori excursii in padurile si la monumentele de arta si cult din jurul capitalei. In iarna aceluiasi an, in vacanta scolara, grupul format din Anibal Stefanescu, Leova Stolear, Teodor Lascarov Moldoveanu, Victor Pfeiller, Nicolae Gaman si Dumitru Gherassy, sub conducerea profesorului Nicolae Ioan, vechi alpinist, membru al Turing-Clubului Romaniei, al Asociatiei Excursionistilor Romani si mai tirziu (1934) presedintele Asociatiei turistice Romania Pitoreasca, si-a petrecut timpul la Sinaia, de unde facea excursii. Atit de bine s-au simtit elevii la munte sub indrumarea profesorului, care a stiut sa le insufle dragostea pentru natura, incit au constituit un grup cu denumirea Grupul Alpin Brav. Odata cistigati pentru sportul inaltimilor, faceau, cind puteau, excursii. La 8 aprilie, o echipa a urcat Valea Alba, apoi altii au mers in ascensiunile colective gradate organizate de Clubul Alpin Roman, pentru a cunoaste astfel vaile abruptului prahovean al Bucegilor si a se instrui, totodata, cu sprijinul celor mai experimentati in arta catararii. Astfel se explica notita din registrul C.A.R. din 1934, in care se comunicau impresiile participantilor la aceste ture: "In numele Grupului Alpin Brav aduc viile mele multumiri excelentului conducator al acestei prea interesante rute. Clubului Alpin Roman, admiratie'. Semneaza: D. Gherase[1] - presedintele Grupului Alpin Brav, urmat de N. A. Gaman si T. Costovici, membri. Alexandru Beldie a parasit C.A.R., s-a inscris la "Brav', si impreuna cu Leova Stolear, care era si membru al C.A.R. Inca din 1934, au organizat in vara anului 1935, in cadrul grupului "Brav', sapte excursii colective pe vai, cu 76 de participanti; in 1936 au efectuat sapte ascensiuni colective pe vai, cu 103 participanti, iar in 1937 - numai doua, cu 22 participanti , deoarece in acel an Grupul Alpin Brav avea ca preocupare principala constructia cabanei din capul Vaii Jepilor-Bucegi.

La 18 martie 1936, Grupul Alpin Brav a cerut Tribunalului Ilfov Sectia I c.c. sa i se acorde personalitate juridica, prezentind Actul constitutiv si Statutul. Cererea i-a fost aprobata (dosar nr. 32/1936).

In adunarea generala a Grupului Alpin Brav din 18 octombrie 1936 s-a hotarit modificarea statutului si schimbarea numelui asociatiei in Clubul Carpatin Roman, inaintindu-se actele Tribunalului, acesta, prin sentinta nr. 6 din 22 ianuarie 1937, a aprobat schimbarea titulaturii si modificarea statutului. Acest al doilea statut a fost modificat, pentru a treia oara, in urma hotararilor comitetului si a adunarii generale extraordinare din 9 februarie 1947.

Pe linga excursiile amintite, la 8 octombrie 1935, Alexandru Beldie si Leova Stolear au urcat in premiera traseul Fata nordica a Coltului Galbenelelor.

Grupul Alpin Brav a organizat conferinte si baluri pentru stringerea de fonduri. Primind si un ajutor substantial din partea directorului O.N.T. din acea vreme, Sergiu Dimitriu, Grupul Alpin Brav a reusit, in toamna anului 1936 sa puna piatra fundamentala a cabanei ce avea sa se numeasca Cabana grupului alpin Brav - Sergiu Dimitriu. O data cu schimbarea titulaturii clubului, cabana s-a numit "Brav' - Sergiu Dimitriu[3]. Au mai trecut ani pina cind datoriile au fost achitate si casa pusa la punct. Ea era de un real folos alpinismului, acolo in saua mica a Caraimanului, unde in 1899 Societatea Carpatina "Sinaia' construise prima casa. Cu timpul, numarul membrilor a crescut, infiintindu-se si doua sectii, una la Cimpinai si cealalta la Brasov. Presedinte al clubului, din 1929 si pina in 1948, a fost Dumitru Gherasi.

Prin cabana construita, prin excursiile colective organizate cu trenul sau cu un autobuz inchiriat, Clubul Carpatin Roman, alaturi de celelalte cluburi si asociatii turistice care au existat, a contribuit la dezvoltarea alpinismului romanesc intre cele doua razboaie.