DEZVOLTAREA DURABILA SI TURISMUL DURABIL LA NIVELUL UNIUNII EUROPENE

DEZVOLTAREA DURABILA SI TURISMUL DURABIL LA NIVELUL UNIUNII EUROPENE

Dezvoltarea durabila este marea provocare a acestui secol. In conditiile actuale de epuizare a resurselor, accentuare a poluarii si crestere a populatiei, multi experti considera ca insasi supravietuirea speciei umane depinde de masura in care ea devine realitate. Conceptul de dezvoltare durabila desemneaza totalitatea formelor si metodelor de dezvoltare socio-economica, al caror fundament il reprezinta in primul rand asigurarea unui echilibru intre aceste sisteme socio-economice si elementele capitalului natural. Durabilitatea, pentru turism la fel ca si pentru alte industrii, are trei aspecte independente: economic, social-cultural si de mediu. Dezvoltarea durabila implica permanenta, ceea ce inseamna ca turismul durabil presupune utilizarea optima a resurselor (inclusiv a diversitatii biologice), minimizarea impactului negativ economic, socio-cultural si ecologic, maximizarea beneficiilor asupra comunitatilor locale, economiilor nationale si asupra conservarii naturii.

Dezvoltarea durabila a devenit un obiectiv al Uniunii Europeane. Cooperarea pentru o dezvoltare durabila trebuie sa fie o preocupare atat pentru UE, cat si pentru statele membre. Politica comunitara de dezvoltare durabila trebuie sa fie complementara politicilor derulate de statele membre.

Cuvinte cheie Uniune Europeana, dezvoltare durabila, turism durabil, reglementari legale.

Clasificarea JEL: K 33

INTRODUCERE

Raport Brundtland, al WCED, cu titlul "Viitorul nostru comun" confera o definitie a dezvoltarii durabile ("sustainable development") astfel, "Dezvoltarea durabila este cea care urmareste nevoile prezentului, fara a compromite posibilitatea generatiilor viitoare de a-si satisface nevoile lor".

Turismul durabil inseamna abilitatea destinatiei turistice de a ramane competitiva impotriva tuturor problemelor aparute, de a atrage si mentine vizitatorii, de a ramane unica din punct de vedere cultural si a fi intr-un permanent echilibru cu mediul ambient Conceptele "dezvoltare durabila a turismului", respectiv "dezvoltare durabila" sunt relativ recente, avandu-si originile in Recomandarile Conferintei ONU cu tema "Mediu si dezvoltare", care a avut loc la Rio de Janeiro in iunie 1992. Atunci a fost pusa in discutie ocrotirea naturii pentru viitor si sprijinirea unei industrializari mai putin distructive respective, gasirea cailor de inlocuire a dezvoltarii economice intensive cu o dezvoltare durabila. Intrucat relatia turism - mediu este foarte stransa si cu implicatii in dublu sens, turismul trebui sa se implice in aceasta dezvoltare durabila.

DEZVOLTAREA DURABILA LA NIVELUL UNIUNII EUROPENE

Dezvoltarea durabila urmareste si incearca sa gaseasca un cadru teoretic stabil pentru luarea deciziilor in orice situatie in care se regaseste un raport de tipul om-mediu, fie ca este vorba de mediu inconjurator, economic sau social. Desi initial dezvoltarea durabila s-a vrut a fi o solutie la criza ecologica determinata de intensa exploatare industriala a resurselor si degradarea continua a mediului, in prezent conceptul s-a extins asupra calitatii vietii in complexitatea sa, si sub aspect economic si social.

Locul turismului in dezvoltarea durabila este dat de rolul sau ca industrie care vinde mediul fizic si uman ca produse ale sale. Turismul este una din industriile care trebuie sa se implice in dezvoltarea durabila ca industrie a resurselor, dependenta de inzestrarea naturii si de mostenirea generala a fiecarei societati. Turismul vinde aceste resurse ca parte a produsului sau si, in acelasi timp, imparte anumite resurse cu alti utilizatori, inclusiv cu populatia locala.

Dezvoltarea durabila a devenit un obiectiv si al Uniunii Europeane (1), incepand cu , cand a fost inclus in Tratatul de la Maastricht, iar in , la summit-ul de la Goetheborg a fost adoptata "Strategia de Dezvoltare Durabila a Uniunii Europene", careia i-a fost adaugata o dimensiune externa  la Barcelona, in .

In Comisia Europeana a demarat un proces de reviziure a "Strategiei de Dezvoltare Durabila", proces care a cuprins mai multe etape.

Astfel, in februarie 2005 Comisia a publicat o evaluare initiala si critica la adresa progresului inregistrat din 2001 si a evidentiat o serie de viitoare directii de urmat.  Au fost evidentiate o serie de directii de dezvoltare non-durabila care au avut efecte negative, ca de exemplu, schimbarea climatica, amenintari la adresa sanatatii publice, cresterea saraciei si a excluziunii sociale, epuizarea resurselor naturale si afectarea biodiversitatii. In iunie 2005, sefii de stat si de guverne din Uniunea Europeana au adoptat o declaratie privind liniile directoare ale dezvoltarii durabile, care sustinea ca Agenda reinnoita de la Lisabona este o componenta esentiala a obiectivului atotcuprinzator al dezvoltarii durabile.

Pe 13 decembrie 2005, dupa consultarea cu mai multe institutii si persoane implicate, Comisia a prezentat o propunere de revizuire. Se punea accent pe 6 prioritati respectiv, schimbarea climatica, sanatate, excluziune sociala, transport, resurse naturale si saracie si erau identificate caile care trebuie urmate pentru a solutiona aceste probleme.

In iunie 2006 a fost adoptata "Strategia de Dezvoltare Durabila pentru o Uniune Europeana extinsa", bazata pe strategia de la Goetheborg si rezultat al procesului inceput inca din 2004.

Comisia Europeana a redactat, la 19 octombrie 2007 o comunicare privind Agenda pentru un turism european durabil si competitiv(2). Comisia a recunoscut in mod explicit faptul ca "obiectivul prioritar al cresterii si ocuparii fortei de munca trebuie sa fie insotit de promovarea obiectivelor sociale si a obiectivelor in materie de mediu" si a anuntat pregatirea unei Agende 21 Europene pentru turism pe baza rezultatelor Grupului pentru un turism durabil (TSG), prezentate in cadrul raportului " Actiuni pentru un turism european mai durabil ", publicat in februarie 2007 Unele dintre aceste provocari sunt foarte asemanatoare cu problemele intalnite in cadrul altei strategii a Uniunii respecti Agenda de la Lisabona.

Cu toate ca Uniunea Europeana a stabilit ca dezvoltarea durabila este principiul atotcuprinzator al tuturor politicilor europene, in realitate problema competitivitatii economice a ajuns sa domine agenda politica. Cei trei piloni ai Strategiei de la Lisabona (competitivitate economica, incluziune sociala si protejarea mediului inconjurator) au fost comparati cu trei copii, dintre care unul - competitivitatea economica - are nevoie de mai multa atentie.  In acest proces, "Strategia de Dezvoltare Durabila" este, uneori, redusa numai la pilonul mediu - al Strategiei de la Lisabona. Mai multi comisari europeni au declarat, cu diferite ocazii, referitor la aceste probleme, ca Uniunea Europeana are nevoie in primul rand de crestere economica, inainte de a putea actiona pentru protejarea mediului ori implementarea unor politici de protectie sociala.

Scopul declarat al Strategiei reinnoite este acela de actiona pentru o imbunatatire continua a calitatii vietii atat pentru generatiile prezente, cat si pentru cele viitoare. Dar acest lucru nu se poate obtine decat in cadrul unor comunitati capabile sa utilizeze resursele in mod rational si eficient si sa descopere potentialul ecologic al economiei, asigurand prosperitate, protectia mediului si coeziune sociala.

Strategia de Dezvoltare Durabila reinnoita priveste intreaga Europa si de aceea propune mijloace de imbunatatire a cooperarii cu nivelul guvernamental si ceilalti factori de decizie, cu ONG-uri si cu cetatenii, entitati care trebuie sa isi uneasca eforturile pentru dezvoltare durabila. Cooperarea pentru o dezvoltare durabila trebuie sa fie o preocupare atat pentru Uniunea Europeana cat si pentru statele membre.

Politica comunitara de dezvoltare durabila trebuie sa fie complementara politicilor derulate de de statele membre.

TURISMUL DURABIL COMPONENTA A DEZVOLTARII DURABILE

Turismul a devenit unul dintre sectoarele majore ale economiei mondiale si una dintre componentele importante ale comertului international. Pana in 2020, Organizatia Mondiala a Turismului (O.M.T.) previzioneaza 1,6 miliarde de sosiri de turisti internationali si incasari din turismul international de 2 trilioane dolari. Se estimeaza, de asemenea, ca turismul national va fi de 10 ori mai mare decat turismul international. Atat turismul international, cat si turismul national se dezvolta rapid in tarile aflate in curs de dezvoltare.

Industria turistica a adoptat conceptul de dezvoltare durabila, formulandu-se notiunea de turism durabil, care, potrivit publicatiei Organizatiei Mondiale a Turismului, Turismul in 2010, dezvolta ideea satisfacerii nevoilor turistilor actuali si ai industriei turistice si, in acelasi timp, a protejarii mediului si a oportunitatilor pentru viitor. Se are in vedere satisfacerea tuturor nevoilor turistilor, economice, sociale, estetice, de loisir, etc., mentinandu-se integritatea ecologica si diversitatea biologica, culturala si toate sistemele ce sustin viata.

In conceptia OMT, dezvoltarea unui turism durabil raspunde nevoilor turistilor si destinatiilor acestora, mentinand si ameliorand posibilitatile viitoare, deziderate realizabile prin gestionarea tuturor resurselor, satisfacerea nevoilor economice, estetice si sociale si protejarea integritatii culturale a ecosistemelor, biodiversitatii si sistemelor de sustinere a vietii. Acest concept nu a avut un impact prea mare la nivel macroeconomic, recomandandu-se sub notiunea de ecoturism in arii protejate, dar mai este cunoscut ca turism verde sau bland in regiunile rurale.

Prin activitatea conjugata dintre UICN - Uniunea Internationala de Conservare a Naturii, WWF - Federatia Mondiala pentru Ocrotirea Naturii, PNABE - Federatia Europeana a Parcurilor Nationale si Naturale, inca din 1991 s-a definit conceptul de turism durabil: dezvoltarea tuturor formelor de turism, managementul si marketingul turistic care sa respecte integritatea naturala, sociala si economica a mediului, cu asigurarea exploatarii resurselor naturale si culturale si pentru generatiile viitoare Din aceasta definitie rezulta ca orice forma de turism trebuie sa respecte principiile dezvoltarii durabile, plecand de la ecoturism, turism verde si turism rural, pana la turismul de afaceri sau cel automobilistic( 3).

Scopul realizarii unui turism durabil(4) trebuie sa fie subordonat planurilor nationale si regionale de dezvoltare economica si sociala. Actiunile pot acoperi scopuri economice (cresterea veniturilor, diversificarea si integrarea activitatilor, controlul, potentarea si zonarea dezvoltarii), arii sociale (ameliorarea saraciei si a inegalitatii distributiei veniturilor, protectia patrimonului sociocultural indigen, participarea si implicarea comunitatilor locale), sau arii ecologice (protejarea functiilor ecosistemelor, conservarea si utilizarea durabila a biodiversitatii)( 5).

Unii specialisti prefera sa vorbeasca despre dezvoltarea durabila a turismului, mai degraba decat despre turism durabil, din cel putin doua motive principale: unul ar fi acela ca, pentru a asigura un turism durabil, este necesar sa fie integrat in toate aspectele dezvoltarii, iar al doilea consta in faptul ca unele aspecte si componente ale turismului - cum ar fi transportul aerian la mare distanta pot, pur si simplu, sa nu fie durabile, in conditiile tehnologiilor actuale, chiar si cu utilizarea celor mai bune practici.

Turismul are un impact pozitiv considerabil si contribuie, direct sau indirect la dezvoltarea economica a zonelor, tarilor si regiunilor de atractivitate turistica. Cele mai importante efecte pozitive se refera la aportul in valuta, la contributiile la venitul statului, la generarea de oportunitati pentru afaceri si pentru ocupare.

Turismul durabil trebuie sa se bazeze pe o stransa cooperare intre industria turistica si alte sectoare, precum agricultura, silvicultura si managementul mediului, dar acest lucru nu se realizeaza intotdeauna.

Dezvoltarea turismului durabil trebuie abordata inca din fazele de proiectare si construire a echipamentelor turistice pentru a se evita conflictele cu mediul, cu comunitatea locala, cu alte sectoare economice si continuata in etapa de derulare a activitatii de turism, in care se pot controla efectele asupra mediului prin organismele autorizate si stabili strategiile de rezolvare a deficientelor, de echipare adecvata ecologic a dotarilor turistice.

Dezvoltarea turismului durabil satisface nevoile turistilor prezenti si ale regiunilor gazda, in acelasi timp cu protejarea si cresterea sanselor si oportunitatilor pentru viitor. El este vazut ca o modalitate de management al tuturor resurselor in asemenea fel incat nevoile economice, sociale si estetice sa fie pe deplin satisfacute, mentinand integritatea culturala, dimensiunile ecologice esentiale, diversitatea biologica si sistemul de viata (6).

Obiectivele, principiile, cerintele dezvoltarii turistice durabile se regasesc in forme ale turismului cum ar fi: ecoturism, turism rural, turism cultural. Aceste forme evidentiaza faptul ca turismul reprezinta nu numai in prezent un factor pozitiv si dinamic de dezvoltare, ci si o solutie practica de pastrare nealterata a mediului.

Impactul turismului asupra mediului presupune analiza relatiei turist - resursa turistica - produs turistic, care se desfasoara de la simpla vizitare a unui obiectiv turistic, pana la asigurarea pachetului de servicii si actiuni turistice, menite sa puna in valoare obiectivul respectiv.

Gestionarea si asigurarea durabilitatii turismului presupune stapanirea efectelor ecologice si socio-economice, elaborarea si utilizarea indicatorilor de mediu si mentinerea calitatii turistice si a pietelor turistice. Pentru asigurarea durabilitatii turismului se monitorizeaza atat impactul acestuia asupra mediului, cat si efectele sale economice si socio-culturale in raport cu comunitatea locala.

Efectele dezvoltarii turismului asupra resurselor sau mediului si comunitatilor locale pot fi clasificate in efecte negative, pozitive, pe termen scurt si pe termen lung. Efectele negative apar in conditiile in care planificarea, gestionarea si dezvoltarea turismului sunt necorespunzatoare interesului local, al comunitatilor si autoritatilor publice.

In turismul durabil se cuprind toate formele de turism, care, in dezvoltarea si practica lor, se bazeaza pe principii ecologice, adica fara sa deranjeze sau sa distruga mediul natural si construit, mostenirea istorica si culturala, ci, dimpotriva, sa le protejeze, conserve si sa le amelioreze sau sa le imbunatateasca.

OBIECTIVE PRIVIND DURABILITATEA TURISMULUI EUROPEAN CONFORM STRATEGIEI COMISIEI EUROPENE

Cadrul comunitar existent pentru dezvoltarea politicilor economice, sociale si de mediu, bazat pe Strategia de dezvoltare durabila constituie contextul adecvat pentru realizarea obiectivelor prezentei "agende"(7) Aceste obiective ar trebui sa ghideze partile interesate din cadrul turismului european in politicile si actiunile lor.  In vederea atingerii acestor obiective, trebuie abordate o serie de provocari specifice sectorului turismului. Acestea includ in principal conservarea si gestionarea durabila a resurselor naturale si culturale, reducerea la minimum a utilizarii resurselor si a poluarii in cadrul destinatiilor turistice, inclusiv producerea de deseuri, gestionarea schimbarii in interesul bunastarii comunitatii, reducerea caracterului sezonier al cererii, studierea impactului asupra mediului pe care il are transportul local implicat in turism, crearea unui turism accesibil tuturor fara discriminare si imbunatatirea calitatii locurilor de munca din sectorul turismului, abordand, de asemenea, in cadrul politicii Comisiei privind migratia, problema angajarii unor resortisanti din tari terte a caror sedere este legala.

Garantarea sigurantei si securitatii turistilor si a comunitatilor locale din zonele turistice reprezinta o alta provocare si, de asemenea, o conditie esentiala pentru dezvoltarea cu succes a turismului. Pentru a atinge obiectivul unui turism competitiv si durabil, Comisia invita toti "actorii" sa respecte urmatoarele principii: a) O abordare globala si integrata; b) In planificarea si dezvoltarea turismului, ar trebui sa se tina seama de totalitatea impacturilor pe care acesta le are. De asemenea, turismul trebuie sa fie bine echilibrat si integrat in cadrul activitatilor care au un impact asupra societatii si mediului; c) "Planificarea pe termen lung - Dezvoltarea durabila" se refera la protejarea nevoilor generatiilor viitoare, precum si ale prezentei generatii dar si la abilitatea de a sustine actiuni de-a lungul timpului; d) Gasirea unui ritm adecvat pentru dezvoltarea problematicii la nivelul Uniunii Europene tinandu-se cont de caracterul, resursele si nevoile statelor gazda; e) Implicarea tuturor partilor interesate, astfel ca o abordare durabila necesita participarea ampla si angajata in procesul de luare a deciziilor si de punere in aplicare din partea tuturor partilor vizate de rezultate. F) Utilizarea celor mai bune cunostinte disponibile. In acest sens, politicile si actiunilela nivel unional ar trebui sa fie elaborate pe baza celor mai bune si recente cunostinte disponibile. .

Actiune desfasurandu-se in cadrul competentei partajate a Uniunii Europene si statele membre este foarte important respectarea principiului subsidiaritatii si folosirea unei abordari verticale, de la baza spre varf, care sa implice acele parti interesate care au competenta si puterea de a actiona si care contribuie in mod voluntar la punerea in aplicare a Agendei.

CONCLUZII   

Scopul realizarii unui turism durabil trebuie sa fie subordonat planurilor nationale si regionale de dezvoltare economica si sociala. Actiunile pot acoperi scopuri economice (cresterea veniturilor, diversificarea si integrarea activitatilor, controlul, potentarea si zonarea dezvoltarii), scopuri sociale (ameliorarea saraciei si a inegalitatii distributiei veniturilor, protectia patrimoniului socio-cultural indigen, participarea si implicarea comunitatilor locale) ori scopuri ecologice (protejarea functiilor ecoturismelor, conservarea si utilizarea durabila a biodiversitatii).

Unii specialisti prefera sa vorbeasca despre dezvoltarea durabila a turismului, mai degraba decat despre un turism durabil, primul referindu-se la toate aspectele dezvoltarii, iar al doilea la unele aspecte si componente ale turismului - cum ar fi transportul aerian la mare distanta care pot pur si simplu sa nu fie durabile, in conditiile tehnologiilor actuale, chiar si cu utilizarea celor mai bune practici.

"Agenda de la Lisabona" urmareste consolidarea turismului durabil componenta a dezvoltarii durabile la nivelul Uniunii Europene, fiind vizata ca un proces voluntar si continuu. Acesta ar trebui incurajat de catre toate partile interesate din domeniul turismului din Europa: la diferitele niveluri ale administratiei, autoritati locale, organizatii de gestionare a destinatiilor, regiuni, state membre precum si Comisia Europeana, intreprinderile, turistii si orice alt organism care pot stimula, sprijini si influenta turismul. 

NOTE DE SUBSOL

(1)Elise Valcu, Introducere in dreptul comunitar material, Editura Sitech, 2009, Craiova, pp.242-244

(2) Elise Valcu, Introducere in dreptul comunitar material, Editura Sitech, 2009, Craiova, p 241

(3) Ioncica, Maria (coordonator), Petrescu, Eva-Cristina, Popescu, Delia, Strategii de dezvoltare a sectorului tertiar, Editura Uranus, Bucuresti, 2004, p. 168.

Jamieson, Walter, Noble ALIX - A Manual for Sustainable Tourism Destination Management, CUC-UEM, Project, AIT, 2000, www.gdrc.org/nem/eco-tour/etour-ptinciples.html (accesat 2 mai 2008).

(5) Stanciulescu, Gabriela - Managementul turismului durabil in centrele urbane, Editura Economica, Bucuresti, 2004, p.14-15.

(6) Gabriela, Stanciulescu - Managementul turismului durabil in centrele urbane, Editura Economica, Bucuresti, 2004, p. 19.

Asa cum am mai amintit in contextul articolului, obiectivele sunt: prosperitate economica, egalitate si coeziune sociala, protectie a mediului natural si a culturii. 

BIBLIOGRAFIE

Elise Valcu, Introducere in dreptul comunitar material, Editura Sitech, 2009, Craiova,

Stanciulescu, Gabriela - Managementul turismului durabil in centrele urbane, Editura Economica, Bucuresti, 2004

[3]Ioncica, Maria (coordonator), Petrescu, Eva-Cristina, Popescu, Delia, Strategii de dezvoltare a sectorului tertiar, Editura Uranus, Bucuresti, 2004