Efectele turismului asupra economiei

Efectele turismului asupra economiei

In prezent turismul este una din cele mai mari industrii ale lumii. Se pune intrebarea de ce atat de multe tari dezvoltate si mai slab dezvoltate fac eforturi uriase pentru dezvoltarea turismului si de ce atat de multe regiuni si orase se straduiesc sa ofere facilitati pentru a atrage vizitatorii din tara si din strainatate? Deoarece turismul are un foarte mare potential de a aduce prosperitate si bogatie, creand o valoare adaugata mare.

Cea mai importanta ratiune pentru dezvoltarea turismului consta in numeroasele beneficii economice pe care le aduce destinatiilor.

1. Efectul pozitiv

In primul rand atragerea turistilor presupune o multitudine investitii facute de guverne, autoritatile locale sau companiile private pentru crearea de infrastructurii turistice (posibilitati de transport, capacitati de cazare, alimentatie, facilitati pentru afaceri, agrement) si a altor elemente care completeaza industria turistica furnizand servicii necesare (unitati comerciale, aprovizionare cu energie, apa, canalizare, posta, telecomunicatii, transporturi urbane, etc.).

Toate acestea, daca sunt facute in spiritul principiilor de amenajare turistica si intr-o calitate corespunzatoare, schimba in bine aspectul destinatiilor si imbunatatesc conditiile de viata ale localnicilor. Cu toate acestea este greu sa ne pronuntam din start asupra efectelor benefice ale acestor investitii. Initial ele sunt percepute ca niste costuri, deci eforturi ale comunitatilor locale sau ale altor investitori. Numai evolutia ulterioara a turismului in zona respectiva - modul in care se va desfasura, modul in care vor fi implicate resursele locale si se vor imparti profiturile - ne va oferi o imagine asupra impactului real al turismului.

Principalul motiv al acestor eforturi investitionale consta in potentialul turismului aport substantial de valuta. Turismul ocupa unul din primele 5 international receptor de a aduce un locuri in exportul a aproximativ 83% din tarile lumii si este o sursa principala de valuta pentru cel putin 38% din tari. Conform statisticilor OMT la nivelul anului 2006 sosirile de turisti au putin 38% din tari. reprezentat 6% din exportul de bunuri si servicii si 40% din exporturile de servicii .

Pentru masurarea importantei turismului receptor ca furnizor de valuta, se calculeaza procentul acestuia in totalul comertului vizibil si invizibil. Intre tarile OECD, procente ridicate inregistreaza Spania, Grecia, Portugalia, Austria, in timp ce tari turistice spectaculoase precum Franta, Italia, Anglia, SUA sau Canada au procente in jur de 5%, fapt ce denota si existenta altor ramuri puternic exportatoare.

Aportul de valuta este atat de important deoarece poate contribui la echilibrarea balantei de plati sau la excedentul acesteia. Potentialul turismului de a contribui la echilibrarea balantei de plati este larg recunoscut iar multe tari dezvoltate ar fi fost deficitare la balanta de plati fara aportul turismului.

Pe de alta parte turismul emitator reprezinta un debit in balanta de plati. Este importanta compararea contributiei valutare din turismul receptor cu pierderile valutare ale turismului emitator. Aceasta se realizeaza prin balanta turismului care compara incasarile valutare ale turismului cu iesirile de valuta ale turismului emitator.

Comparand balanta turismului cu balanta de plati pot apare urmatoarele situatii in diferite tari:

● balanta turismului deficitara si balanta de plati deficitara - caz in care deficitul turismului agraveaza balanta de plati. Aceasta situatie caracterizeaza tarile din Africa unde lipsa infrastructurii de transporturi, a echipamentului de primire si a serviciilor specifice nu poate satisface cererea internationala de turism, motiv pentru care clientela lor turistica este redusa. In schimb aceste tari trebuie sa suporte cheltuielile care decurg din calatoriile oamenilor de afaceri, ale diplomatilor, ale studentilor si ale turistilor apartinand categoriilor socio-profesionale privilegiate .

De aceea, unul din obiectivele esentiale ale politicilor turistice a acestor tari este elaborarea unor strategii de amenajare turistica a teritoriului, care sa permita primirea unui flux turistic mai voluminos.

● balanta turismului excedentara si balanta de plati deficitara - situatie in care prin politica macroeconomica se urmareste stimularea turismului ca una din ramurile ce pot contribui la reducerea deficitului balantei de plati. In aceasta situatie se afla tari in dezvoltare care dispun de un sector turistic dezvoltat sau se afla in apropierea marilor emitatori de turisti (Egipt, Kenya, Tunisia, Mexic).

● balanta turismului excedentara si balanta de plati excedentara - turismul contribuie la cresterea surplusului balantei de plati sau transforma o balanta de plati deficitara intr-una excedentara. Din aceasta categorie fac parte tarile puternic dezvoltate din punct de vedere economic dar care sunt recunoscute si ca mari destinatii turistice, cum ar fi Spania, Franta, Italia, Austria, Australia, Anglia, etc.

● balanta turismului deficitara, balanta de plati excedentara - situatie intalnita in tarile dezvoltate, cu valuta forte, care sunt cele mai mari emitatoare de turisti: SUA, Germania, Japonia, Canada, tarile scandinave. Aceasta se datoreaza doar in parte insuficientei potentialului turistic, motivul principal fiind legat de puterea de cumparare ridicata a monedei nationale.

In conditiile unor deficite severe ale balantei de plati, guvernele iau masuri pentru descurajarea plecarilor fluxurilor de turisti nationali in strainatate: limitarea sumelor in moneda proprie pe care turistii o pot cheltui in tara de destinatie, solicitarea de a plati serviciile turistice in valuta straina, aratarea la iesirea din tara a unei sume in valuta straine pentru fiecare zi de sedere in strainatate, etc. Mai departe, pentru autoritatile publice, erodarea balantei de plati ar trebui sa fie un semnal ca exista conditii bune pentru atragerea fluxurilor de turisti straini, deoarece pentru acestia turismul devine ieftin in aceste destinatii. Ar fi momentul unor investitii masive in turism, a unor eforturi promotionale in strainatate si a stimularii investitorilor interni pentru afaceri in turism.

Aceste injectari in turism vor contribui la refacerea balantei de plati si vor oferi conditii pentru relansarea economica.

Avand in vedere importanta echilibrului balantei de plati ca obiectiv macroeconomic fundamental si posibilitatile largi ale turismului de a contribui pozitiv la aceasta este de la sine inteleasa preocuparea statelor de a aplica strategii de dezvoltare turistica adecvate. Ca variabile endogene in elaborarea acestora trebuie luate in considerare: situaþatia economica si financiara a tarilor emitatoare de turisti, cursul valutar si variatiile acestuia.

Analiza comparativa a cursului de schimb valutar si a balantei turismului in tarile dezvoltate ne ofera ni te concluzii paradoxale. De exemplu deficitul balantei turismului din Germania, Japonia sau SUA nu este o dovada de slabiciune economica ci din contra, de competitivitate. Cetatenii spre celelalte tari dezvoltate acestor tari ce au venituri ridicate, intr-o valuta puternica se deplaseaza dar cu o valuta mai slaba, ceea ce face ca turismul in aceste tari sa fie mai ieftin. Japonia a practicat o politica deliberata a deficitului balanaei turismului acordand numeroase facilitaai turistilor japonezi pentru a calatori in exterior, cu scopul de a reduce excedentul balantei de plati.

Pe de alta parte, balanta turismului excedentara din tari precum Italia, Franta sau Spania nu este expresia unor performante economice deosebite, ci a unei monede nationale mai slabe care incurajeaza turismul receptor. De exemplu, toata lumea considera ca excedentul turistic si proportia ridicata a contributiei valutare din Spania se datoreaza numai atractiilor turistice, insa un motiv tot atat de adevarat este legat de devalorizarea pesetei, determinata de scaderea performantelor economice.

Analiza factorilor care determina contributia turismului la crearea PIB[4] este importanta pentru conceperea politicilor macroeconomice deoarece actionand asupra celor care pot fi modificati se pot 5 factori care afecteaza contributia turismului la PIB :

a) resursele existente - resursele naturale, infrastructura, resursele umane si financiare sunt conditii esentiale pentru succesul dezvoltarii turismului;

b) nivelul dezvoltarii tehnologice - in general veniturile din turism vor fi mai ridicate in acele tari in care gradul de aplicare al tehnologiilor inalte este mai ridicat;

c) stabilitatea sociala si politica - problemele de acest tip, fie ca sunt reale, fie ca sunt doar astfel percepute de opinia publica vor avea un efect nefavorabil asupra numarului de vizitatori si implicit asupra incasarilor;

d) atitudinile si obiceiurile - parerea comunitatilor locale despre turisti precum si inclinatia individuala de a calatori influenteaza direct dezvoltarea turismului;

e) investitiile - fie ca sunt guvernamentale sau private, referitoare la elemente de capital sau la alte aspecte cum ar fi promovarea, pregatirea fortei de munca, sprijinirea afacerilor afecteazs tructura si rata de crestere a turismului;

Dintre acestia, doar factorul atitudinal poate fi modelat mai greu in directia dorita de autoritatile publice, ceilalti pot face foarte usor obiectul unor interventii publice.

O alta trasatura care determina un impact benefic al industriei turismului in economie este capacitatea de a crea locuri de munca pentru un numar mare de persoane, in diferite meserii pentru diferite niveluri de calificare. Aceasta deoarece turismul este o ramura intensiva in munca adica depinde intr-o masura mare de efortul uman, in opozitie cu tehnologizarea si mecanizarea-automatizarea.

WTO considera ca 7% din numarul total de locuri de munca existente pe plan mondial apartin turismului. In linii mari, 65% din noile locuri de munca create anual de turism se gasesc in tarile in curs de dezvoltare; pe insule precum Bahamas, Maldive si Santa Lucia, 45% din slujbe sunt legate de turism si multe dintre acestea apartin femeilor.

Impactul personalului din turism asupra economiei poate fi masurat in diferite moduri: prin numarul de persoane implicate in mod direct si indirect in turism, prin procentul in totalul populatiei angajate, prin numarul de someri absorbiti in activitatea economica sau prin cheltuielile efectuate de angajatii din turism.

Tot in categoria efectelor pozitive ale turismului mai pot fi incadrate:

● contributia la crearea valorii adaugate

● mijloc de diversificare a structurii economiei;

● o cale de valorificarea superioara a tuturor categoriilor de resurse;

● parghie de atenuare a dezechilibrelor interregionale ;

● asigurarea unei circulatii banesti echilibrate[5];

In lucrarea "Animatia si animatorul in turism," specialista Gabriela Stanciulescu identifica printre aspecte economice pozitive generate de calitatea animatiei turistice la o destinatie :

- o sursa suplimentara de venit atat pentru muncitori cat si pentru alti prestatori ( unitati de alimentatie, de agrement);

- un element complementar de atractie turistica, necesar pentru a atrage clientela cea mai exigenta si care poate deveni un avantaj comparativ suplimentar in crearea unei imagini de marca;

- o oportunitate in vederea crearii de locuri de munca suplimentare ( animatori sportivi, culturali).

Toate aceste beneficii ale turismului insa sunt mai mult consecinta unor politici adecvate si mai putin elemente care pot genera anumite tipuri de politici.

2. Efectul negativ

Intrebarea care se pune cu acuitate in ultima vreme este urmatoarea: "Cine beneficiaza cu devarat de profiturile turismului?" Adesea tarile bogate sunt mult mai capabile sa profite de pe urma turismului decat cele sarace, de si acestea din urma au cea mai urgenta nevoie de venituri, de locuri de munca si de cresterea nivelului de trai.

Dezvoltarea turismului aduce cu ea si o multitudine de efecte negative care pot fi contracarate prin intermediul unor politici bine fundamentate si corect implementate.

Desi aspectele legate de forta de munca fac parte din categoria efectelor pozitive asupra economiei exista insa si numeroase dezavantaje care afecteaza personalul angajat in turism:

● nivelul de calificare este considerat relativ modest iar numarul cadrelor cu pregatire superioara este redus

● nivelul salariilor este inferior mediei pe economie; Organizatia Mondiala a Muncii raporteaza ca lucratorii din turism castiga in medie cu 20% mai putin decat cei din alte atractia exercitata se explica prin avantajele monetare neincluse in sectoare economice;

salariu sau prin unele avantaje legate de petrecerea vacantelor

● nesiguranta locurilor de munca determinata de caracterul sezonier al activitatii turistice

● caracterul inegal al perioadelor de activitate (week-end fata de restul saptamanii in hotel, prima parte a zilei fata de seara in restaurant,etc.)

● insecuritatea globala sau recesiunea economica ce afecteaza in primul rand turismul (vezi consecintele atacurilor teroriste din septembrie 2001)

● in tarile in dezvoltare localnicii ocupa slujbele prost platite, cu putine oportunitati de calificare; unele nu satisfac nici standardele internationale privitoare la conditiile de munca; intre 13 si 19 milioane de copii sub 18 ani lucreaza acum in turism iar circa 2 milioane sunt atrasi in industria turismului sexual din Asia de sud-est si America Latina, unde risca expunerea la Sida si alte boli cu transmitere sexuala

● distragerea unor persoane de la ocupatiile traditionale

In aceste conditii, politicile macroeconomice, fie ca pornesc din initiativa autoritatilor guvernamentale, a celor locale, a companiilor transnationale sau a institutiilor internationale trebuie sa se ocupe de imbunatatirea statutului personalului din turism pentru a potenta capacitatea acestuia e a fi un instrument util de lupta contra somajului. Aceasta se poate realiza fie prin programe care actioneaza direct asupra fortei de munca fie prin masuri care corecteaza anumite conditii nefavorabile. In prima categorie ar intra programe de ridicare a nivelului de calificare si de perfectionare profesionala care ar permite un nivel mai bun de salarizare. De asemenea se impune colaborarea sectorului privat cu cel public iar in cadrul acestuia colaborarea intre mai multe tipuri de institutii: de turism, ocrotirea sanatatii, invatamant, etc.

Scurgerile

Scurgerile reprezinta acele sume de bani provenite din incasarile turistice care isi pierd capacitatea de a produce un efect multiplicator in economiile destinatiilor[7] turistice deoarece diminueaza valoarea efectelor indirecte si induse.

Scurgerile reprezinta o problema mult mai mare pentru tarile in dezvoltare decat pentru cele dezvoltate deoarece incasarile turistice parasesc intr-o masura considerabila economiile slab dezvoltate. Neavand posibilitati initiale pentru investitii in infrastructura turistica, forta de munca specializata si o structura economica pentru a sustine turismul si a-l aproviziona cu toate marfurile de care are nevoie - tarile in dezvoltare rareori pot folosi turismul ca pe un factor de crestere economica..

Scurgerile se pot realiza in urmatoare moduri:

a) plata importurilor necesare pentru a realiza infrastructura necesara turismului; turistii straini solicita un standard al facilitatilor de transport, de cazare, de alimentatie, agrement, etc. pe care de multe ori tarile in dezvoltare nu-l pot atinge si de aceea recurg la importuri

b) repatrierea profiturilor in cazul in care serviciile turistice sunt asigurate de companii straine (lanturi hoteliere, companii internationale de transport, etc.)

c) importuri de bunuri de consum, in special alimente si bauturi pentru turisti; unii turisti sunt inflexibili in obiceiurile lor si doresc sa consume in vacanta aceleasi lucruri ca acasa.

d) plata salariilor lucratorilor straini, angajati ai companiilor transnationale; lanturile hoteliere internationale folosesc de regula o echipa manageriala de trei persoane pentru un hotel de 100 de camere, 5 persoane la 250 de camere si 8 persoane pentru 350 de camere; uneori prin contractul managerial se stipuleaza ca intr-un numar de ani, echipa manageriala trebuie sa fie inlocuita cu autohtoni

Dependenta economica de turism

Acest pericol apare tot in tarile in dezvoltare care imbratiseaza turismul ca o cale a dezvoltarii economiei.

Increderea excesiva in turism, in special in turismul de masa, implica riscuri mari pentru tarile dependente de aceasta industrie. Recesiunea economica, unele catastrofe naturale (furtuni tropicale, cicloni), schimbarea structurilor turistice, a preferintelor, clientilor sau anumite fenomene sociale conjuncturale, pot avea efecte devastatoare asupra sectorului turistic local. Evitarea acestor situatii se poate realiza prin aplicarea unor strategii de diversificare economica si printr-un mod de dezvoltare integrata sau coordonata a turismului.

Asemenea efecte nu ating tarile dezvoltate pentru ca acestea au deja o structura diversificata a economiei.

Daca se pune problema locului ocupat de turism in conceperea strategiei de dezvoltare, exista trei puncte diferite de vedere:

●dezvoltare integrata;

●dezvoltare unilaterala;

●dezvoltare coordonata;

Efectele inflationiste ale cererii turistice internationale.

Dupa cum am observat, tendinta fluxurilor turistice internationale este de a se deplasa in tarile cu moneda mai slaba decat aceea proprie. Afluxul de turisti straini dintr-o þara cu putere de cumparare mare favorizeaza inflatia in tara gazda si defavorizeaza o mare parte a rezidentilor care vor fi nevoiti sa plateasca preturi mai mari, in special in perioadele de varf de sezon. Asistam la declansarea unei inflatii prin cerere, alimentata si de asteptarile ofertantilor din tara gazda de a obtine preturi bune de la turisti.

Cresterea fluxurilor de turisti straini se traduce de asemenea si in degradarea conditiilor de vacanta pentru turismul national, datorita cresterilor de preturi.

Clasa politica trebuie sa sesizeze aceasta tendinta si sa ia masuri pentru eliminarea acestor frustrari prin intermediul unor politici anti-inflatie. Astfel, turismul se raporteaza in mod diferit la cele doua aspecte macroeconomice majore, inflatia si somajul: este un instrument de lupta impotriva somajului concomitent cu declan srea fenomenelor inflationiste.

De altfel, orice activitate economica in dezvoltare creeaza aceleasi efecte si turismul nu se abate de la tendinta generala.