| CATEGORII DOCUMENTE |
| Agricultura | Asigurari | Comert | Confectii | Contabilitate | Contracte | Economie |
| Transporturi | Turism | Zootehnie |
GALATI - BRAILA - INSURATEI - SLOBOZIA - AMARA - POGOANELE - BUZAU - RIMNICU SARAT - FOCSANI - HANU CONACHI - GALATI
Cel mai mare oras-port fluvial al tarii, Galatiul, situat pe malul Dunarii, intre gurile de varsare ale Siretului si Prutului, s-a dezvoltat pe o veche vatra de locuire geto-dacica, daco-romana si romaneasca. Atestat documentar in anul 1445 ajunge in secolul al XVI-lea cel mai important port al Moldovei. Ca urmare a progresului inregistrat dupa anul 1829, Galatiul devine din 1836 port liber.
Galatenii au participat la revolutia de la 1848 si la lupta pentru Unirea Principatelor, numerosi fii ai orasului jertfindu-si viata pe cimpurile de lupta de la sud de Dunare in timpul razboiului pentru independenta din 1877-1878. In anul 1887, sub conducerea lui Anghel Saligny, a inceput construirea docurilor din prefabricate; de asemenea tot la sfirsitul secolului trecut, s-au reconstruit si extins santierele navale.
Grav afectat de distrugerile din timpul celui de-al doilea razboi mondial, orasul, refacut aproape integral, este centru al industriei siderurgice, aici functionind, totodata, un mare santier naval, precum si unitati ale industriei alimentare, usoare etc. Situarea sa in zona fluvio-maritima a Dunarii i-a sporit mult si functia portuara. Galatiul este si un oras cu o intensa viata cultural-artistica si stiintifica (teatru, institute de cercetare etc.).
Obiective turistice: COMPLEXUL MUZEAL cu Sectei de istorie (vestigii din paleolitic, colectie de ceramica tip Stoicani-Aldeni si Cucuteni, depozit de bronzuri gasit la Baleni, obiecte personale, piese de mobilier, diferite documente referitoare la activitatea lui Costache Negri, Alexandru Ioan Cuza, Mihail Kogalniceanu, exponate prezentind evolutia orasului in perioada contemporana) si Sectie de arta contemporana (colectii de pictura, sculptura, grafica si arta decorativa); MUZEUL DE STIINTE NATURALE [patrimoniu bogat, cuprinzind peste 40 000 de piese structurate pe mari colectii: mine-ralogie-paleontologie (resturi fosile apartinind mamiferelor cuaternare de clima rece si calda), mineralogie-flori de mina (reprezentativa pentru zona miniera a Banatului), botanica (flora caracteristica zonelor naturale ale judetului cum ar fi padurile Girboavele si Roscani sau dunele fluviale de la Hanu Conachi), malacologice (cu elemente relicte ca Monodacna pontica din lacul Brates sau toate speciile endemice de Alapia), entomologie (reprezentativa este colectia de fluturi, cu cca 11 000 exemplare), ihtiologic (cca 200 de exemplare de specii reprezentative pentru zonele piscicole ale tarii noastre), ornitologie (una dintre cele mai vechi colectii ale muzeului); muzeul prezinta vizitatorilor si un acvariu cu 12 bazine cu pesti exotici]; BIBLIOTECA "V. A. URECHIA' (colectie de carti vechi si manuscrise); BISERICILE PRECISTA (fortificat) si MAVROMOLU (secolul al XVII-lea, cu refaceri); PALATUL NAVIGATIEI; STATUILE lui Costache Negri (1912; I. Tordanescu), Alex. I. Cuza (1972; I. Jalea), Mihai Eminescu (1911; Fr. Stork); MONUMENTUL EROILOR din 1916-1918 (1931) etc.
IMPREJURIMI
PADUREA GIRBOAVELE (17 km nord-est), situata in Cimpia Covurluiului, se intinde pe suprafata de 900 ha. Datorita importantei deosebite a elementelor de flora si fauna cu caracter pontic, balcanic si mediteranean, rare pentru tara noastra, o portiune de 100 ha din partea de nord-vest a padurii a fost declarata REZERVATIE FORESTIERA.
Dintre cele aproximativ 470 specii ale florei se remarca stejarul pufos si brumariu, plopisul de lunca, frasinul, tufisurile de porumbar, paducel, migdal pitic etc. Stratul ierbaceu este tipic padurii de silvostepa; el contine numeroase specii sudice si continentale, unele rare in peisajul floristic al tarii noastre si de mare importanta fitogeografica ca: Adonis volgensis, Astragalus dasyanthu*. Asparagus ponticus, Dianthus diutinus, Asperula scutelaris s.a.
Pe linga numeroasele specii de insecte rare, in padure cuibaresc multe pasari insectivore, carnivore sau rapitoare, cu rol deosebit in mentinerea echilibrului natural.
Al doilea mare oras-port al tarii este situat in zona unde Dunarea devine accesibila navelor de tonaj mediu. Straveche vatra de locuire si permanenta romaneasca, Braila, atestata pentru prima oara documentar in ai ui 1350, a reprezentat in veacurile XIV-XVI (prima jumatate) cel mai insemnat centru comercial si punct de vama al Tarii Romanesti. Revenit la Tara Romaneasca dupa aproape 300 de ani de ocupatie otomana (1540- 1820), orasul a inregistrat o impetuoasa dezvoltare economica, ajungind in anul 1835 port liber.
Reconstruita in intregime dupa 1829, Braila a fost refacuta dupa un plan original de sistematizare, cu strazi concentrice si radiale fata de port. In oras functioneaza santiere navale, uzina constructoare de.utilaj greu, unitati ale industriei usoare, celulozei, alimentare etc.
Obiective turistice: MUZEUL BRAILEI cu Sectie de istoric (mormint princiar traco-getic, colectii de numismatica, exponate si documente privind epocile moderna si contemporana), Sectie de arta (pictura romaneasca din secolele XIX-XX) si Sectie de stiintele naturii (fauna specifica zonelor de cimpie si de balta); MONUMENTUL Ecaterinei Teodoroiu (1928; V. Ionescu-Varo); PARCUL-MONUMENT (rest al unei batrine paduri); GRADINA PUBLICA s.a.
IMPREJURIMI
LACU SARAT (7 km pe DN 2 B, apoi 1 km pe DL) STATIUNE BALNEOCLIMATICA PERMANENTA DE INTERES GENERAL, situata pe malul lacului omonim, in mijlocul unui parc cu suprafata de 40 ha.
Lacul ocupa suprafata de 178 ha, are lungimea de 2 km, latimea maxima de 900 m, iar adincimea sa trece de 1-1,5 m numai in sezonul ploios. Calitatea terapeutica a lacului a fost atestata in anul 1861, intre anii 1870-1872, la recomandarea medicilor, efectuindu-se primele tratamente balneare. Cele dintii cabine pentru bai s-au construit in anul 1875, stabilimentul balnear, dotat cu 32 de cabine si un bazin pentru bai, fiind inaugurat in anul 1887.
La Congresul de hidrologie si balneologie de la Paris, din anul 1889, dr. S. C. Apostoleanu a prezentat o comunicare in care arata ca apele lacului intrec, sub aspectul concentratiei de saruri minerale, multe astfel de lacuri din Europa.
Climat continental de cimpie; temperatura medie anuala este de 11,1C (in iulie, 23C, iar in ianuarie, -2,3C); precipitatiile, reduse, nu depasesc 450 mm anual.
Factori naturali de cura: apa sarata a lacului; namolul format pe fundul lacului datorita florei si faunei abundente (protozoare, antropode, alge etc.); stratul de namol, gros de 10-20 cm, este unsuros la pipait, are culoarea neagra si un miros caracteristic de hidrogen sulfurat; rezervele de namol sint estimate la 99 000 tone.
Indicatii: afectiuni reumatismale, afectiuni posttraumatice, afectiuni neurologice periferice, afectiuni ginecologice, afectiuni dermatologice, afectiuni endocrine.
De la Lacu Sarat se organizeaza excursii la Braila, Galati, in Delta Dunarii etc.
MOVILA MIRESII (25 km pe DJ 22), mica STATIUNE BALNEOCLIMATICA DE INTERES LOCAL, amplasata pe malul lacului cu acelasi nume. Lacul are suprafata de 1,80 km2 si adincimea maxima de 3 m. Dupa continutul in saruri, apa lacului este caracterizata ca apa clorurata, sulfatata, magneziana; pe fundul lacului se formeaza namol sapropelic.
Temperatura medie anuala este de 11,1C (in iulie, 23C, iar in ianuarie, -2,3C); precipitatii medii anuale in jur de 3-400 mm. Apa sarata si namolul sapropelic sint indicate in tratamentul afectiunilor reumatismale si afectiunilor neurologice periferice.
La 10 km est de localitate se afla PADUREA VIISOARA, declarata REZERVATIE FORESTIERA. Situata pe cimpul Mohreanu din Cimpia tabulara a Baraganului Ialomitei, padurea, intinsa pe 1 693,6 ha, prezinta interes prin faptul ca, in plina stepa, stejarul brumariu se dezvolta mult mai bine decit stejarul pufos. Existenta aici a stejarului brumariu se explica prin umectarea freatica a substratului, depozitele nisipoase cu granulatie grosiera permitind prezenta unor intinse pinze acvifere care umezesc orizontul biologic al profilului de sol.
Dintre alte specii care populeaza padurea mai remarcam stejarul pedunculat, frasinul, artarul tataresc, salcimul etc.
Situata in Cimpia Baraganului, pe malul sting al Ialomitei, localitatea s-a dezvoltat din satul care se numea initial Slobozia lui lanache, asezare infiintata in anul 1614. In timpul razboiului ruso-turc din 1806-1812, beligerantii au incheiat aici, in anul 1807, un armistitiu care a dus la incetarea operatiunilor militare mai binc de trei ani.
Obiective turistice: MUZEUL JUDP:TEAN (bogate colectii de etnografic si arta populara ce ilustreaza ocupatiile si mestesugurile din Cimpia Baraganului; MANASTIREA SLOBOZIA (secolul al XVTT-loa); MONUMENTUL EROILOR din 1916-1918 (I. Iordanescu).
Localitatea, situata in zona Baraganului Central, pe malul nord-vestic al Lacului Amara, atestata inca din vremea lui Matei Basarab (secolul al XVII-lea), s-a afirmat ca STATIUNE BALNEOCLIMATICA PERMANENTA DE INTERES GENERAL abia in ultimele decenii.
Lacul Amara are suprafata de 156 ha si adincimea maxima de 3 m. Fiind un lac fara scurgere, in conditiile climatului mai arid, de stepa, deci cu evaporatie ridicata, s-a produs o concentratie treptata a sarurilor ceea ce a avut ca rezultat formarea namolului cu calitati terapeutice (cca 409 000 m3 rezerva de namol). Climat continental de stepa, cu ierni reci si veri calduroase; temperatura medie anuala este de 10,3C (in iulie, 23C, iar in ianuarie,-3C); precipitatiile medii anuale nu depasesc 400 mm. Factori naturali de cura: apa lacului Amara, sulfatata, cloruro-sodica, magneziana, slab bromurata; namol sapropelic de lac; apa minerala sulfuroasa, slab sulfatata, bicarbonatata, sodica, magneziana, hipotona de la sonda pentru cura interna; bioclimat excitant de stepa.
Indicatii: afectiuni reumatismale, afectiuni posttraumatice, a-fectiuni neurologice periferice, afectiuni ginecologice, afectiuni asociate.
Pe teritoriul localitatii se afla PADUREA VALEANCA (1,4 ha), declarata REZERVATIE FORESTIERA, ramasita a extremitatii nord-estice a vechilor codri ai Vlasiei. Alaturi de salcim intilnim aici stejari cu diametrul de 80-130 cm si inaltimea de 20-30 m, cu virsta cuprinsa intre 150-170 de ani. Dintre alte specii se remarca stejarul pedunculat, stejarul brumariu, artarul tataresc, teiul, frasinul, mierea ursului (Pulmonaria ojficinalis), usturoiata (Alliaria officinalis), ocrentelul Geum urbanuni), lacramioarele (Colivalaria majalis) etc.
Localitatea, asezata pe malul drept al riului Buzau, s-a dezvoltat pe o veche vatra du locuire, permanenta si continuitatea daco-getica, daco-romana si romaneasca fapt atestat de numeroase descoperiri arheologice. In secolul al IV-lea e.n. In doua documente in limba greaca apare pentru prima data consemnat numele orasului. In evul mediu Buzaul este intiia oara mentionat in hrisovul voievodului Dan al II-lea in anul 1431. In secolul al XVIII-lea aici a functionat o tipografie unde s-au tiparit numeroase carti in limba romana.
In Buzau functioneaza intreprinderi de utilaj tehnologic, de prelucrare a maselor plastice, de sirma, geamuri, contactoarc, unitati ale industriei alimentare etc.
Obiective turistice: MUZEUL JUDETEAN (colectii de arheologic si istorie); BISERICA EPISCOPIEI (1649, cu refaceri ulterioare; ctitorie a lui Matei Basarab); CASA MANAILA-VERGU (secolul al XVIII-lea); PALATUL ADMINISTRATIV (1903; monument de arhitectura); MONUMENTUL 1907 (1958; C. Medrea); MONUMENTUL BUZAU 1600 (1976; Florin Codre); PARCUL TINERETULUI s.a.
CRINGUL BUZAULUI, ramasita a vechiului codru de stejari ai Vlasiei, un cunoscut loc de agrement al localnicilor, este populat de stejari multiseculari la umbra carora se intilneste o vegetatie variata si interesanta, remarcabile fiind sica (Statice gradini) si laleaua de cring (Tulipa biebersteiniana). Din suprafata de 184 ha, cit ocupa in prezent padurea, 10 ha au fost amenajate ca parc.
IMPREJURIMI
PADUREA FRASINU (7 km po DN 2 B), situata la obirsia piriului Negreasca, afluent pe stinga al Calmatuiului si declarata REZERVATIE FORESTIERA, infatiseaza prin compozitia sa floristica conditiile de mediu in care s-a dezvoltat de-a lungul timpului. Caracteristic zonei este excesul de umiditate, pus in evidenta mai ales primavara, cit si in restul anului de baltile frecvente din poienile padurii. Dintre speciile arboricole, predominante sint frasinul pufos si frasinul de lunca, doua esente lemnoase care nu mai vegeteaza impreuna in alt loc din tara noastra; se mai intilnesc, de asemenea, stejarul, ulmul de cimpie, marul paduret, zalogul si altele. In locurile unde apa balteste tot timpul anului apar insule de stuf, papura, iar pe margini creste stinjenelul galben.
PADUREA SPATARU (10 km pe DN 2), situata la sud-vest de Buzau, constituie o alta REZERVATIE FORESTIERA intinsa pe 436 ha. Pe linga frasinul pufos, majoritar, in padure mai vegeteaza stejarul pedunculat, rare exemplare de stejar brumariu, apoi jugastrul, ulmul, artarul tataresc si alte specii.
SARATA-MONTEORU (10 km pe DN 1 B, apoi 10 km pe DL), STATIUNE BALNEOCLIMATICA PERMANENTA DE INTERES GENERAL, situata pe valea piriului Sarata.
Mentionata documentar in anul 1525, pe vremea domniei lui Radu de la Afumati, mosie a lui Constantin Brincoveanu, purtind pina in anul 1885 numele de Sarata, asezarea este mult mai veche, asa cum dovedesc si numeroasele marturii arheologice identificate in zona. Astfel, pe Dealul Pragu, in punctul la Cetatuie, s-au descoperit numeroase obiecte apartinind culturii Monteoru din epoca bronzului. Climat continental moderat, influentat de colinele impadurite din jur; temperatura medie anuala este de cca 10C (in iulie, 22C, iar in ianuarie, -3C); precipitatiile ating cca 550 mm anual.
Factori naturali de cura: ape minerale sarate, iodurate, bromurate; calcice, magneziene; namol mineral; bioclimat de crutare.
Indicatii: afectiuni reumatismale, afectiuni posttraumatice, afectiuni ginecologice.
La Sarata-Monteoru, aflata intr-o veche si importanta regiune petrolifera, se poate vizita un obiectiv turistic inedit, Muzeul "Minei de pacura'; muzeul infatiseaza o exploatare traditionala, unde s-a folosit o metoda ingenioasa de extragere a petrolului, prin galerii si put colector, ca si in minele de carbune.
BERCA (20 km pe DN 10, apoi 10 pe DL) constituie principalul punct de acces spre VULCANII NOROIOSI, declarati MONUMENT AL NATURII. La sfirsitul secolului al XVII-lea (1694) stolnicul Mihalcea Cindescu a ridicat aici o Cetatuie in interiorul careia a construit un palat. Dupa 1850 in Depresiunea Berea au aparut primele exploatari petrolifere, localitatea devenind cu timpul cea mai mare schela petrolifera a judetului Buzau.
Vulcanii noroiosi din punctul "La Fierbatori' se afla la cca 290 m altitudine, pe un platou de forma alungita; aici se intilnesc numai fierbatori de noroi (excavatii de forma aproape circulara, cu diametru ce atinge uneori 6 m). Pe un platou arid (Piclele Mari) se gasesc vulcani noroiosi activi (3 m inaltime), ce ocupa suprafata de 22 ha, precum si vulcani fosili a caror inaltime atinge 8 m. Vulcanii noroiosi de la Piclele Mici se intind pe 16,5 ha, au dimensiuni mai mici si sint mai putini ca numar, vatra lor aflindu-se la peste 3 000 m adincime.
Revarsarile de material noroios (gazele, in drumul lor spre suprafata antreneaza apele infiltrate, materialele marnoase si argilele inmuiate, pe care le depun la zi in zona craterelor), precedate si insotite de zgomote caracteristice, nu sint continui, producindu-se la intervale inegale de timp. De obicei, iesirea materialului la zi e linistita, dar poate fi exploziva, cu ridicarea acestuia la inaltimi mici. Noroiul nu se formeaza spontan, o data cu ascensiunea apei, ci se inmagazineaza in profunzime, iar ascensiunea se produce numai cind apar conditii favorabile.
Formarea vulcanilor, in cazul celor din Depresiunea Berea, cu zacaminte petrolifere degradate, este conditionata de presiunea gazelor, de existenta cailor de transport spre suprafata, de regimul precipitatiilor (manifestarile vulcanilor noroiosi se intensifica in perioada ce urmeaza precipitatiilor abundente).
Zona in care se intilnesc vulcanii noroiosi - fenomen rar, al doilea din Europa, dupa cel similar din Peninsula Apseron (Uniunea Sovietica) - prezinta un deosebit interes si din punct de vedere al vegetatiei si faunei.
Solurile saraturoase ale platourilor sint acoperite cu tufisuri de gardurarita (Nitraria schoberi), care atinge aici limita extrem vestica a arealului sau mondial, precum si cu arbustul puternic ramificat, cu inaltimea de 0,5-2 m, numit Obione verrucifera. Ambele plante constituie specii endemice si sint ocrotite de lege. In aceasta zona se gaseste si Dealul cu liliac, constind dintr-o padure de cca 10 ha alcatuita din tufani in amestec cu tei alb, gladias, liliac salbatic si scumpie.
Fauna cuprinde doua specii mai rare: scorpionul, a carui muscatura nu este periculoasa pentru om, si o termita (Reticulitermes lucijugus) mai putin cunoscuta.
Situata pe malul sting al riului Rimnicu Sarat, localitatea este amintita documentar din anul 1481, cind in apropiere s-a desfasurat lupta dintre ostile lui Stefan cel Mare si cele ale lui Basarab cel Tinar. In anul 1594, Mihai Viteazul intareste pe apa Rimnicului doua vaduri de moara, in acest act de cancelarie fiind consemnat pentru prima oara numele de azi al orasului.
Obiective turistice: MUZEUL ORASENESC (unelte, obiecte de arta populara, costume populare traditionale din zona; pictura; sala memoriala dedicata actritei Florica Cristoforeanu); CLADIREA GARII C.F.R. (monument de arhitectura, construit de Anghel Saligny in anul 1892); GRADINA PUBLICA cu arbori seculari.
IMPREJURIMI
BALTA ALBA (20 km pe DN 22) STATIUNE BALNEOCLIMATICA SEZONIERA DE INTERES LOCAL, situata pe partea stinga a Vaii Buzaului, in apropierea lacului cu acelasi nume. Lacul ocupa suprafata de 1 021 ha si are adincime maxima de 2-4 m (in functie de nivel). In unele veri foarte sarace in precipitatii pe marginea lacului apar bogate eflorescente de saruri, ceea ce a dus la atribuirea denumirii de Balta Alba.
Este una dintre cele mai vechi statiuni din aceasta parte a tarii, calitatile curative ale lacului incepind sa fie folosite inca din jurul anului 1840. Vasile Alecsandri, care a vizitat-o in 1847, i-a dedicat un intreg capitol in jurnalul sau de calatorie. Tot in 1847 s-au facut primele analize chimice ale apelor de aici, analize reluate riguros de catre Carol Davila in 1873.
Climat continental de stepa, cu ierni reci si veri calduroase; temperatura medie anuala este de 9,5C (in iulie, 22C, iar in ianuarie, -3C); precipitatiile medii anuale inregistreaza 450 mm.
Factori naturali de cura: apa minerala a lacului, clorurata, slab sulfatata, sodica; namol sapropelic de lac; bioclimat excitant de stepa.
Fig 08
Indicatii: afectiuni reumatismale, afectiuni posttraumatice, a-fectiuni neurologice periferice, afectiuni ginecologice, afectiuni dermatologice, afectiuni asociate; se practica, cu rezultate spectaculoase, impachetari in namol la cald si bai calde cu spumantul Pell-Amar (obtinut din namolul sapropelic al lacului); celor suferinzi de boli astmatice li se aplica inhalatii cu pulberi de Pell-Amar.
La intrarea in localitate, pe un dimb, se afla STATUIA ECVESTRA a generalului Suvorov, care a obtinut in aceste locuri o stralucita victorie impotriva otomanilor in anul 1789.
Municipiul Focsani, atestat documentar in anul 1552, s-a dezvoltat pina la Unirea Principatelor sub forma a doua tirguri separate de riul Milcov, punct de hotar pina la 1859 intre Tara Romaneasca si Moldova. Din anul 1862, adica dupa desavirsirea Unirii, cele doua parti ale localitatii s-au contopit intr-o singura asezare.
Obiective turistice: COMPLEXUL MUZEAL JUDETEAN VRANCEA, (cu sectii de istorie, etnografie si stiintele naturii)- BISERICA FOSTEI MANASTIRI SF. IOAN (secolul al XVII-lea; ctitorie a lui Grigore Ghica); BISERICA PRECISTA (secolul al XVIII-lea; ctitorie a lui Nicolae Mavrocordat); MONUMENTUL UNIRII (1976; Ion Jalea); TEATRUL MUNICIPAL (1913; cladire monument de arhitectura); MONUMENTUL INDEPENDENTEI (1916; O. Spaethe); BORNA DE HOTAR (monumentul consemneaza locul unde se afla pina in 1859 linia de demarcatie intre cele doua tari surori).
IMPREJURIMI
REGHIU-SCRUNTARU (32 km pe DL), REZERVATIE GEOLOGICA si PALEONTOLOGICA situata la confluenta Milcovului cu piriul Reghiu. Aici, Milcovul, intilnind roci mai dure, a sapat uii adevarat defileu. Rocile din zona, dispuse in strate verticale, sint formate din placi inguste de gresii, in care alterneaza cu calcare si marne usor friabile. Datorita fenomenului de eroziune, relieful micului defileu a capatat forme bizare, avind aspectul unor ziduri de cetate frumos crenelate. Pe linga valoarea deosebita a peisajului, cercetarile botanice au evidentiat ca rezervatia prezinta un interes stiintific remarcabil si din punct de vedere floristic. Specialistii au identificat 300 de specii de plante vasculare; sub aspect fitogeografic, ponderea cea mai mare o au elementele euroasiatice, urmate de cele europene, central-europene si circumpolare.
Dintre numeroasele specii existente aici amintim: ovasciorul, galbenelele, barboasa, iarba fiarelor, cimbrisorul, limba boului, buruiana de in, cosaciu si altele.
La 4 km distanta, tot pe valea Milcovului, pot fi admirate FOCURILE NESTINSE de la Andreiasu de Jos. Cunoscute din cele mai vechi timpuri, Focurile nestinse nu sint altceva decit emanatii de gaze naturale strecurate prin crapaturile scoartei, care in contact cu aerul se aprind accidental. Aparitia lor, ca si cea a vulcanilor noroiosi de la Berea se explica prin existenta unor cimpuri petrolifere si gazeifere.
La 150 m de valea Milcovului, pe o suprafata dreptunghiulara (cca 40x20 m) lipsita de vegetatie si acoperita cu piatra marunta tisnesc gazele care se aprind si a caror flacara ajunge pina la 30-40 cm inaltime. Flacarile sint greu de sesizat ziua; chiar si noaptea ele pilpiie fara sa emita o lumina intensa. Locul de iesire al gazelor nu este fix, schimbindu-se in functie de inchiderea si deschiderea unor orificii.
Emanatiile de gaze de la Andreiasu de Jos, spre deosebire de cele din alte zone ale tarii, sint permanente, desi variaza ca intensitate, in raport de regimul precipitatiilor si nivelul freatic. Studierea acestui proces ajuta la cunoasterea trecutului pamintului romanesc, precum si la stabilirea conditiilor in care au luat nastere in subsolul patriei noastre acumulari de substante utile. Din asemenea considerente, Focurile nestinse si izvoarele de apa minerala din zona de dealuri inalte de pe teritoriul localitatii Andreiasu de Jos sint puse sub ocrotirea legii ca rezervatie geologica.
Pe teritoriul comunei se afla REZERVATIA NATURALA MIXTA DE DUNE CONTINENTALE de forma unei fisii cu latime variabila (0,5-l km) si lungimea de 4,2 km, orientata nord-sud. Relieful, accidentat, este compus din dune de diferite inaltimi si depresiuni interdunare inchise.
Substratul geologic, variatia microreliefului, conditiile climatice au determinat instalarea aici a unei flore si faune specifice. Zona adaposteste cea mai bogata flora de nisip din Moldova si cuprinde numeroase specii rare ca: Festuca vaginata, troscotul de nisip (Polygonom arenarium), coada soricelului de nisip (Achillea kitaibeliana), salcioara de nisip (Salix rosmarinifolia) s.a.
Dintre elementele de fauna cu influenta pontica si mediteraneana instalate pe fondul vegetatiei acestei zone, unele dintre ele unice pe teritoriul Moldovei, amintim: sopirla de nisip (Eremias arguta deserti) si sarpele de nisip (Coluber caspius). Pentru conservarea acestui complex in anul 1940 o suprafata de 13 ha a fost declarata rezervatie; in anul 1976, perimetrul pus sub ocrotirea legii a fost extins la aproximativ 200 ha.
|
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 1654
Importanta: 
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved
