ISTAMBUL TURISM SI CULTURA

ISTAMBUL TURISM SI CULTURA

Orasul de pe malurile Bosforului, Constantinopol intemeiat in secolul IV de Constantin cel Mare cunoscut dupa cucerirea otomana din 1453 sub numele de Istambul a fost capitala imperiala timp de 1600 de ani. Punct de intalnire a marilor drumuri comerciale ce leaga Europa de Asia si Africa Istabul prin monumentele sale unice este un oras in care marile civilizatii ale trecutului se dezvalue in toata maretia lor turistului contemporan

Palatul Topcapi (Topcapy Sarayi)

Sultanul Mehmet Cuceritorul dupa cucerirea fostei capitale bizantine in anul 1453 a construit uni nou palat pentru aceasta noua capitala otomana, serie de cladiri in partea de sud-est, care mai tarziu aveau sa devina Palatul Topkapi.De-a lungul anilor complexul palatului a suferit modificari succesive. Unele cladiri au disparut fiind distruse de foc, cutremure, sau au fost demolate pentru a face loc unor noi edificii. Din acest motiv palatul nu este reprezentat de o singura cladire masiva - conform traditiei occidentale, ci o structura organica care nu a fost niciodata statica si a reflectat mereu stilurile si gusturile diferitelor perioade, evidentiate in unitati independente cu functii individuale, precise.

Palatul Topcapi a fost resedinta sultanilor otomani pentru o perioada de aproape 400 de ani dupa construirea lui in 1453. Interiorul sau imbracat in marmura si bogat ornamentat constituia scena perfecta pentru dramele Imperiului Otoman, si se pare ca exista cate o camera pentru fiecare eveniment si fiecare ocazie - de la Camera Circumciziei pana la o garderoba speciala pentru anteriul Profetului Mohamed. Desi palatul s-a marit ca dimensiune si si-a schimbat infatisarea de-a lungul anilor, si-a pastrat totusi forma initiala cu 4 curti. Prima curte este Curtea Ienicerilor - un fel de cazarma a armatei glorificate unde elita soldatilor sultanului se amestecau nestanjeniti printre comercianti si negustori.

In fata palatului se gaseste Fantana Sultanului Ahmet III. Aceasta constructie minunata dateaza inca din secolul al XVIII-lea si constituie cel mai reprezentativ exemplu pentru fantanile otomane din vechime. Pe fiecare din cele patru laturi ale fantanii se gaseste cate un robinet si in cele patru colturi se afla un "sebil" pentru distribuirea apei potabile catre trecatori.

Poarta din mijloc (Ortokapi) ducea intr-o a doua curte de unde Sultanul si Regina-mama conduceau intreg imperiul. In interiorul curtii se afla un centru foarte frumos, asemanator unui parc, cu o serie de pavilioane, bucatarii, baraci si chioscuri care serveau odinioara nevoilor zilnice atat ale nobililor palatului, cat si multimii nevoiase. Un interes deosebit il prezinta Haremul - locul care, contrar asteptarilor obsecene ale concubinelor si imparatilor "deocheati" din acea vreme, reprezenta echivalentul apartamentelor familiei regale din zilelele noastre. Haremul reprezinta un labirint de camere si coridoare, dar numai o parte din acestea sunt deschise publicului. Fiecare detaliu al vietii in Harem era determinat de traditie, obligatii si ceremonii. Sutele de camere sunt bogat mobilate si ornamentate.

Camera de Stat (Divan Odasi) era folosita pentru a face trecerea de la Harem la apartamentele publice ale palatului. Consiliul de Stat era convocat patru zile pe saptamana sub conducerea Marelui Vizir, iar pe deasupra locului sau se gasea o fereastra cu un grilaj de otel. Oricand dorea, Sultanul putea sa supravegheze intrunirile fara sa fie vazut.

In cadrul Haremului pot fi vazute camerele locuite de eunucii negri, concubinele, mama sultanului si insusi sultanul. Cel mai fascninat lucru in ceea ce priveste Haremul era tocmai misterul total asupra vietii de aici. Practic, nici unul din cei ce locuiau aioci nu aveau voie sa iasa afara oricand doreau, si in acelasi fel aproape nimeni din lumea de afara nu avea acces aici. Sexualitatea este tema principala pe care se bazeaza arhitectura, sultanul, concubinele si insotitorii. Intre acesti doi poli reprezentati de un singur barbat si numeroase femei se aflau eunucii "asexuati" care erau paznicii concubinelor, dar care, practic, erau ei insisi niste prizonieri. Bineinteles ca si printii tineri locuiau intr-o parte a Haremului si dupa pubertate primeau si ei concubine. Dar existenta lor publica se limita la functia lor indoielnica de "potentiali sultani". In ciuda schimbarilor aduse legilor de succesiune de catre Ahmed I, potrivit caruia cel mai varstnic membru al dinastiei si nu cel mai mare fiu al sultanului de pe tron primea tronul, printii traiau mereu cu frica de a nu fi asasinati. A Treia Curte, in care se patrundea prin Poarta Fericirii - cunoscuta si sub numele de Poarta Eunucilor Albi, era, normal, strajuita de scheletul unui eunuc alb de elita, ce facea parte dintre ajutoarele personale si garzile Sultanului insusi. Sultanul isi avea propriile apartamente private in interiorul celei de-a treia curti. Curtea a Patra este situata in extrema nord-estica a complexului si cuprinde un restaurant, gradini, cateva chioscuri si Camera Circumciziei.

Alte palate din Istambul

Construit la jumatatea secolului al XIX-lea de catre Sultanul Abdul Medjid I, Palatului Dolmabahce se intinde pe o distanta de 600 de metri de-a lungul tarmului european al Bosforului. Salonul de receptie, impresionant ca dimensiuni, cu 56 de coloane si un candelabru urias de cristal cantarind 4,5 tone si luminand prin 750 de lumini a uimit si impresionat milioane de vizitatori. La un moment dat in istorie, exemplare din specii de pasari de pe tot cuprinsul lumii erau tinute in Pavilionul Pasarilor pentru a incanta rezidentii privilegiati ai palatului. Kemal Atatrk, fondatorul Republicii turce, a murit in acest palat pe 10 noiembrie 1938.

Ca resedinta de vara acelasi suveran si-a construit Palatul Gksu, cunoscut si sub numele de Palatul Kksu, si-a luat numele de la raurile care se varsa in Bosfor in apropierea acestui mic edificiu.

In secolul al XIX-lea Sultanul Abdul Aziz a construit Palatului Beylerbeyi, o fantezie din marmura alba situata in mijlocul unor gradini pline de magnolii, pe tarmul asiatic al Bosforului. Utilizat ca resedinta de vara a sultanului, gazduia cei mai distinsi demnitari straini in timpul vizitelor lor.

Palatul Yildiy a fost construit de catre Abdul Hamit II la sfarsitul secolului al XIX-lea. Palatul include o serie de pavilioane si o moschee si este expresia luxului in care locuiau sultanii in acea vreme. Situat intr-un imens parc cu flori, tufisuri si pomi adunati din toate colturile lumii, palatul ofera una dintre cele mai frumoase vederi panormaice asupra Bosforului.

Construit in secolul al XVIII-lea si apoi restaurat de diferiti sultani, Pavilionul de Vara Aynali Kavak si-a primit numele de "Plopul cu Oglinzi" atunci cand faimoasele sale oglinzi, un dar din partea unui demnitar din Venetia, au fost instalate aici in anul 1718. Acest palat este unul ditre cele mai frumoase exemple ale arhitecturii turcesti traditionale.

Pavilionul Ihlamur datand din secolul al XIX-lea a fost numit dupa teii care cresc in gradinile sale. Situat in inima Istambulului, edificiul a fost construit initial, pe unul dintre dealurile pitoresti care inconjurau orasul pe vremea aceea. Pavilionul Merasim era folosit pentru ceremonii oficiale, in timp ce Pavilionul Maiyet adapostea anturajul sultanului si, la diferite ocazii, haremul sau in timpul excursiilor in afara palatului.

Pavilionul Maslak situat pe un deal verde umbros a fost conceput de catre Sultanul Abdul Aziz ca pavilion de vanatoare si reprezinta u exemplu superb al impresionantului stil decorativ otoman de la sfarsitul secolului al XIX-lea.

Pavilionul Marin Florya Atatrk folosit de primul presedinte al Turciei a ramas resedinta de vara traditionala pentru presedintii turci. Situat pe o limba de pamant in forma de "T" care patrunde in Marea Marmara, aceasta cladire construita in anul 1935 poseda cateva dintre cele mai frumoase piese de mobilier de la inceputul secolului XX..

Monumente religioase

Catedrala Sf. Sofia - cunoscuta si sub numele de Hagia Sofia sau Biserica Intelepciunii Divine - reprezinti un alt monument maret, de data aceasta din perioada Imperiului Bizantin. A fost construita de Iustinian in secolul al VI-lea. Are un dom imens cu o inaltime de 55 metri si un diametru de 33 metri. Considerata cea mai mare si mai impunatoare biserica a Crestinatatii pana la caderea Constantinopolului cand i-a fost dat statutul de moschee, edificiul este intestat cu mozaicuri minunate si strajuit de o cupola magnifica. Arhitectura are un specific aparte, incat da vizitatorilor care patrund prin intrarea principala, pe scarile joase originale, atat senzatia unei chemari si inaltari spre Ceruri, cat si pe cea a invadarii intunericului mohorat cu lumina interioara a celor 30 milioane de tigle de mozaic din aur masiv.

Moscheea Albastra s-a nascut din ambitia Sultanului Ahmet I, hotarat sa construiasca un edificiu care sa eclipseze in frumusete oda inchinata Crestinatatii de catre Imparatul Justinian, Catedrala Sf. Sophia. Moscheea Albastra reprezinta un triumf al armoniei, proportiilor si elegantei. A fost construita intre 1609 - 1616 de catre arhitectul Mehmet. Este denumita astfel deoarece interiorul sau straluceste puternic datorita tiglelor albe si albastre de Iznik. Cel mai bun mod de a te apropia de moschee este si mergi pe hipodrom si sa te apropii din fata ei. O serie de domuri, incepand cu cel de deasupra portii, se avanta spre inaltimi, atragand ochii privitorilor tot mai aproape de Cer, un efect pe care arhitectul Mehmet Aga l-a realizat cu buna-stiinta. Domul principal incoroneaza intregul edificiu, cu un manunchi de domuri mai mici adunate in jurul lui. Efectul de aspiratie spre inaltimi este accentuat de minaretele subtiri ca niste ace care inconjoara domurile, avantandu-se impreuna spre inaltimi. Inspiratia otomana se recunpaste si mai departe in fantanile sacre din centrul curtilor, arabescurile pictate pe domuri, tiglele albastre de pe zidurile interioare si, desi sunt doar niste reproduceri, ferestrele luminoase cu vitralii care permit sa patrunda firavele raze solare.

Moscheea Albastra este o atractie turistica atat de populara, incat intrarea este strict controlata pentru a mentine atmosfera solemna si sacra. Numai credinciosii pot sa intre pe usa principala; turistii trebuie sa foloseasca usa nordica si nu li se permite accesul in timpul orelor de rugaciune.

Moscheea Suleymaniye Domurile impunatoare si cele 4 minarete zvelte ale Moscheii Suleymaniiye domina linia orizontului pe tarmul vestic al Bosforului. Considerata cea mai frumoasa dintre toate moscheile imperiale din Istambul, a fost construita intre anii 1550 - 1657 de catre Sinan, vestitul arhitect al Erei de Aur otomane. Situata in varful unui deal, cladirea ioese in evidenta prin marimea sa, accentuata si de cele 4 minarete ce se ridica din fiecare colt al curtii. In interior totul este sculptat cu mare arta in marmura alba; vitraliile deosebit de frumoase coloreaza in culori vii razele de lumina ce se strecoara inauntru. Chiar in gradinile acestui complex Sultanul Suleyman si sotia sa Hurrem Sultan si-au construit un mausoleu, si tot in apropiere Sinan si-a zidit propriul mormant. Complexul moscheii mai include 4 scoli teologice, una de medicina, un caravanserai, o baie turceasca, o bucatarie si un azil pentru saraci.

Moscheea Rustem Pasa este o alta realizare mareata a arhitectului Sinan si a fost construita in anul 1561 la ordinul sultanului cu acelasi nume, Mare Vizir si ginerele lui Suleyman Magnificul. Minunatele placi din ceramica de Iznik impodobesc interiorul mic, dar proportionat cu o mare arta.

Moscheea Sultanului Mihrimah din interiorul Portii Edirne, ofera turistului aflat in orasul de pe Bosfor prilejul veni in contact cu un edificiu impresionant cu patru arce imense care sustin domul central cu pereti din sticla. Aflata in zona zidurilor orasului vechi cu 161 de ferestre moscheea a fost construita de Sinan pentru Sultana Mihrimah, fiica lui Suleyman Magnificul, in anul 1565.

Moscheea Pasei Sokollu Mehmet, construita in secolul al XVI-lea pe un deal stancos si abrupt este unul dintre cele mai frumoase exemple de arhitectura clasica turceasca si o capodopera a arhitectului Sinan. In interior, nuante de albastru, verde, purpuriu si rosu, care practic iti taie rasuflarea, coloreaza modelul elegant al placilor de Iznik.

Moscheea Fatih, construita intre anii 1463 - 1470, poarta numele cuceritorului otoman al Constantinopolului, Mehmet II, si reprezinta si locul unde acesta si-a construit mausoleul. Situata in varful unui alt deal al Istambulului, marimea sa impresionanta si marele complex de cladiri religioase - ospicii, bai, un spital, o caravanserie si o bibilioteca - fac ca aceasta zona sa merite, intr-adevar, sa fie vizitata de turisti.

Marea Moschee a lui Eylup este situata in afara zidurilor orasului, langa Cornul de Aur, pe locul unde se presupune ca Eylup, urmas al profetului Mohamed, a murit in timpul atacului islamic asupra Constantinopolului in anul 670. Fiind prima moschee ridicata dupa cucerirea otomana a orasului, acest altar foarte venerat atrage numerosi pelerini. Construita intre anii 1597 - 1663, Moscheea Yeni (Moscheea Noua) strajuieste asupra portului Eminonu intampinand vasele si turistii care vin in vechiul oras. Cu domurile si arcadele sale gratioase si placile de Iznik artistic lucrate care decoreaza balconul sultanului monumentul este smnificativ pentru arta otomna.

Muzee din Istambul

Muzeul de Arheologie este situat chiar in interiorul primei curti a Palatului Topkapi. Printre exponatele din muzu se gaseste Sarcofagul lui Alexandru si numeroase bogatii ale anticvhitatii. Muzeul Oreientului Antic prezinta exponate apartinand civilizatiilor sumeriene, asiriene, babiloniene, etc. Construit initial de catre Mehmet Cuceritorul in secolul al XV-lea ca un chiosc si pavilion, cuprinde obiecte frumoase din ceramica de Iznik datand din secolul al XVI-lea.

Muzeul Sf. Irina a fost initial o biserica. Este considerata, de fapt, prima biserica construita in Istambul. Inaugurata de Imparatul Constantin cel Mare in secolul al IV-lea, ea a fost ulterior restaurata de catre Iustinian. Se spune ca biserica se afla pe locul unui templu pre-crestin.

Cladirea din piatra neagra care adaposteste Muzeul de Arta Turca si Islamica, a fost construita in anul 1524, pentru a-i servi drept resedinta, de catre Pasa Ibrahim, Mare Vizir in timpul lui Suleyman Magnificul. A fost cea mai mare si grandioasa resedinta privata construita vreodata in Imperiul Otoman. Astazi ea adaposteste o superba colectie de obiecte din ceramica, miniaturi lucrate in metal, lucrari de caligrafie, textile si obiecte din lemn, precum si cateva dintre cele mai vechi covoare din intreaga lume.

In imediata apropiere a Palatului Ibrahim Pasa se gaseste Muzeul Covoarelor Turcesti care detine extraordinare colectii de covoare antice de pe tot cuprinsul Turciei.

Muzeul Mozaicurilor pastreaza in situ pavaje din mozaic exceptionale datand din secolele al V-lea si al VI-lea, de pe vremea Marelui Palat apartinand imparatilor bizantini.

Muzeul Karize, care functioneaza intr-o biserica din secolul al XI-lea este, dupa Muzeul Sf. Sophia, cel mai important monument bizantin din Istambul. Nu se remarca atat prin arhitectura, cat mai ales prin faptul ca, in interior, peretii sunt decorati cu fresce si mozaicuri superbe din secolul al XIV-lea. Ilustrand scene din viata Mantuitorului si a Fecioarei Maria, aceste picturi viu colorate intruchipeaza vigoarea artei bizantine. Caselel vechi de lemn restaurate din vecinatatea bisericii ofera ceai si cafea intr-o atmosfera relaxata, departe de viata agitata a orasului.

Muzeul Aviatiei din Yesilkoy, prezinta evolutia industriei apartelor de zbor din Turcia.

sunt expuse in Muzeul Militar detine numeroase exponate ce ilustreaza traditiile razboinice ale poporului turc de la arme, harnasamente si echipamente de razboi pana la marile corturi folosite in trecut de armatele otomane in campaniile lor. Ambianta culturala este intregita de fanfara militara otomana (Mehter Takimi) ofera vizitatorilor scurte concerte la ore fixe in fiecare zi.

Casa din Sisli in care a locuit Atatrk gazduieste astazi Muzeul Atatrk si expune lucrurile lui personale.

In districtul Besiktas se afla Muzeul Naval care prezinta marile ambarcatiuni imperiale in care sultanii erau transportati de-a lungul Bosforului, ca si multe alte exponate interesante din istoria navala otomana. In aceeasi zona turistii pot vizita si Muzeul Artelor Frumoase care prezinta picturi si sculpturi turcesti datand de la sfarsitul secolului al XIX-lea si pana in zilele noastre.

Situat in cadrul gradinilor din Palatul Yildiz, Muzeul Orasului Istambul pastreaza si prezinta documente valoroase din istoria capitalei, incepand cu cucerirea otomana. Tot aici se gaseste Muezul Costumelor Istorice si de Teatru care prezinta o proveliste si o scena bogat decorata si costume deosebit de interesante.

Muzeul Industriei Rahmi Ko, amenajat intr-o cladire din fier si otel datand din periooada otomana si situat in suburbia Haskoy de pe tarmul Bosforului, prezinta istoria evolutiei industriei.

Hipodromul (Atmeydani)

Ruinele Hipodromului smbol al unor vremurilor tulburi din istoria bizantina, cel mai important spatiu public unde se aflau numeroase statui, obeliscuri si monumente. Obeliscul din granit al lui Theodosius este unul dintre cele mai impresionante.

Alte obiective ce pot fi vizitate de turisti sunt splendida Fantana Kaiser Wilhelm , ce poarta numele ultimului imparat german si Muzeul de Arta Turca si Islamica, cu expozitii etnografice si accesoriile nobilimii otomane.

Marele Bazar (Kapali Carsi)

Marele Bazar din Istambul reprezinta o adevarata Mecca a unui cumparator inca de la sfarsitul secolului al XV-lea, cand un depozit mititle a fost transformat intr-un adevarat bazar unde misuna numerosi negustori ce vand absolut orice, de la covoare lsa mirodenii.

De-a lungul strazilor prinipale se gasesc magazine ce vand nimicuri stralucitoare pentru turisti, dar daca te aventurezi pe strazile laturalnice, acolo il vei intalni inca pe cetateanul originar din Istambul care cumpara cativa metri de panza, o bratara de aur pentru ziua de nastere a fiicei sale, sau un covor vechi. Labirintul ametitor de strazi era odinioara denumit dupa marfurile ce se vindeau acolo (Strada fabricantilor de oglinzi, Strada celor ce faceau fesuri, etc.), si, desi astazi nu se prea mai intalneste aceasta situatie, poti totusi sa cumperi pietre pretioase, monede vechi si bijuterii minutios lucrate pe Strada bijutierilor. Marele Bazar mai este renumit pentru tocmelile pentru blanuri ieftine si bunuir din piele, precum si produse artizanale.

Stramtoarea Bosfor (Istambul Bogazi)

O vizita in Istambul nu se poate incheia fara traditionala si neuitata croaziera prin Bosfor, stramtoarea serpuitoare ce desparte Europa de Asia. Tarmurile sale ofera o impletire incantatoiare de trecut si prezent, splendori inimaginabile si frumuseti de o simplitate cuceritoare. Hoteluri moderne stau langa yali (vile din lemn de pe fatada tarmului), palate din marmura se invecineaza cu fortarete rustice din piatra si ansambluir arhitectonce elegante convietuiesc alaturi de sate pescaresti. Cel mai bun mod de a vedea Bosforul ese sa te urci la bordul unei a dintre navele de pasageri care navigheaza regulat de-a lungul stramtoprii. Turistii se imbarca in portul Eminonu pentru o excursie care dureaza circa 6 ore pe parcursul careia vasele fac escale alternative pe partea europeana si asiatica a stramtorii.

Cornul de Aur, un estuar in forma de corn, separa Istambulul european. Unul dintre cele mai bune porturi naturale din lume, aici se concentrau in vechime interesele flotelor bizantine si otomane. Astazi, parcuri splendide si alei pentru promenade strajuiesc tarmul. In lumina apusului apa are o nuanta ca de aur.

In Fanar, un cartier la jumatatea distantei de Cornul de Aur, strazi intregi de case din lemn vechi si biserici au supravietuit din timputrile Imperiului Bizantin si unde se afla Patriarhia Ortodoxa.