POTENTIALUL SI INFRASTRUCTURA TURISTICA A STATIUNII GEOAGIU-BAI

POTENTIALUL SI INFRASTRUCTURA TURISTICA A STATIUNII GEOAGIU-BAI

POTENTIALUL TURISTIC

Fondul turistic natural.

Cadrul natural reprezinta pentru turism o conduita esentiala deoarece el contribuie in mod decisiv la construirea zestrei turistice si se erijeaza intr-un mediu de desfasurare a tuturor activitatilor recreative.

Participarea sa la alcatuirea fondului turistic imbraca valente multiple si se datoreaza principalelor lui elemente: relief, clima, hidrografie, vegetatie, fauna si structura geologica.

Asezare geografica.

Asezarea geografica a localitatii Geoagiu-Bai, in partea sudica a prelungirilor Muntilor Metalici, acolo unde culmile lor se inalta pentru ultima oara inainte de a se pierde in terasele si campia Muresului permite o imbinare a sesului cu zona de deal si munte.

Statiunea se afla situata intr-un bazinet depresional, sculptat in partea de sud-est a muntilor Sacaramb, la extremitatea unuia din cele mai mici si interesante bazine ale muntilor Apuseni - cel al Glodului.

Din punct de vedere administrativ statiunea apartine judetului Hunedoara, fiind situata la cca 20 km de Deva.

Localitatea Geoagiu este resedinta de comuna in componenta careia intra si statiunea Geoagiu- Bai alaturi de alte 10 sate. (fig. 1)

Fig. 1

Relieful si rolul lui in aparitia habitatului turistic.

Importanta reliefului pentru turism deriva pe de o parte din faptul ca el constituie cadrul natural in care acesta se desfasoara, iar pe de alta parte relieful reprezinta unul dintre cei mai importanti factori naturali de atractie care genereaza mai multe tipuri de turism. Atractia pe care o exercita relieful asupra turismului potential se afla in stransa legatura cu formele acestuia (relief muntos, deluros si de campie).

In repertoriul bogatiilor si frumusetilor naturale randuite in decorul Muntilor Apuseni, statiunea balneoclimaterica Geoagiu - Bai apare ca un adevarat margaritar. Denumirea ce i se atribuie, de 'dar al Metaliferilor' poate fi interpretata fie ca simbol al varietatii de bogatii minerale, cuprinse in adancurile pamantului, fie ca expresie a multiplelor calitati dietetic curative ale apelor sale minerale, asociate cu frumusetile odihnitoare ale peisajului ce rasplatesc cu prisosinta pe oricine vine pe aici.

Statiunea Geoagiu - Bai este situata in partea sudica a Muntilor Metaliferi, la contactul acestora cu Valea Muresului.

Relieful predominant deluros este reprezentat prin culmi orientate NVcu altitudini ce depasesc rareori 600 m. (Dealul Ceretului) si cu diferente de relief ce ating 250 m.

Versantii vailor au pante in general moderate (20-25 c) si sunt partial acoperiti cu paduri.

In perimetrul statiunii situata la o altitudine de 350 m conflueaza mai multe paraie, imprimand reliefului aspectul unei depresiuni de altitudini reduse. In afara unei retele hidrografice permanente reprezentate in zona statiunii prin Valea Ceretului si Valea Clocota, relieful statiunii este afectat de vai uscate (paraul Glodi si paraul Sec), de formatiuni torentiale si ravene. (fig. 2)

Aspectul diversificat al reliefului, cu culmi domoale si pante mici, a construit o premisa favorabila pentru aparitia si dezvoltarea unei asezari umane, contribuind la acesta in mare masura exploatarea balneara a resurselor de ape termominerale

De altfel, statiunea Germisara, vestita in perioada ocupatiei romane, trebuie sa fi fost cunoscuta cu multa vreme inainte si folosita in scopuri curative de populatia bastinasa, dacii.

Pentru a ilustra mai bine rolul pe care a jucat relieful in aparitia izvoarelor termominerale si apoi pe baza acestora a habitatului turistic trebuie sa cunoastem geologia zonei.

Din punct de vedere geologic, cercetarile efectuate au evidentiat faptul ca zona Geoagiu - Bai este alcatuita dintr-un fundament cristalin proterozoic superior paleozoic, o cuvertura sedimentara discordanta cretacic superioara in depozite cuaternara.

A. Fundamentul cristalin proterozoic superior paleozoic este dezvoltat in faciesul sirurilor verzi, incadrandu-se in seria epimetamorfica de Rapolt, fiind reprezentat prin calcare cristaline dure.

Din punct de vedere hidrogeologic, acest fundament cristalin cantoneaza principala acumulare de ape termominerale, ca urmare a permeabilitatii ridicate a calcarelor in zonele fisurate si carstificate.

Cercetarile au dovedit ca sistemul carstic din cristalin nu este generalizat, ci ca el se dezvolta numai in vecinatatea accidentelor tectonice ce fragmenteaza zona.

B. Cuvertura sedimentara cretacic superioara se dispune transgresiv si discordant peste fundamentul cristalin si afloreaza pe suprafete mari in jurul statiunii.

Este alcatuit in baza dintr-un complex grezos, reprezentat prin gresii calcaroase cenusii si galbui stratificate intre care se intercaleaza marne nisipoase cenusii-galbui si roscate.

Peste complexul bazal grezos se dispune un complex predominant marnos alcatuit din marne cenusii-galbui, stratificate, cu intercalatii de gresii calcaroase.

Complexul marnos afloreaza la N de statiune, pe Valea Ceretului. Din punct de vedere hidrologic, formatiunile cretacic superioare functioneaza in ansamblu ca un ecran impermeabil, care tine sub presiune acumularea termominerala din cristalin, cu exceptia partii inferioare.

C. Tufurile calcaroase (travertinele) cuaternare reprezinta rezultatul precipitarii apelor termale la iesirea la suprafata ca urmare a deranjarii echilibrului fizico-chimic existent in zacamant.

Tufurile sunt in general poroase, pe alocuri compacte, de culoare galbui-roscata.

Dezvoltarea masiva in afara statiunii a depunerilor de travertin indica existenta in trecut a unor aliniamente de surse disparute astazi, legate probabil de accidente tectonice care nu mai sunt active nici termic si nici hidrogeologic.

Existenta terasei superioare Pleistocena a raului Geoagiu din SE statiunii arata ca cele mai vechi depozite de travertin se situeaza in aceasta zona care include cariera si cele doua lacuri si ca ele au o vechime de cel putin sase sute de mii de ani.

Din punct de vedere hidrogeologic, depozitele de travertin constituie o formatiune in general permeabila in care sunt localizate acumulari acufere. In afara alimentarii din precipitatii si din apele de suprafata (paraul Clocota), acumularea din travertin beneficiaza si de o fractiune calda, provenita din descarcarea descendenta a apelor termale din cristalin, ceea ce confera un caracter de ape de amestec.

Drenarea este asigurata de zonele depresionare ale reliefului din aval de statiune, iar circulatia subterana este haotica, desfasurandu-se dupa trasee complicate.

Statiunea Geoagiu - Bai se situeaza pe teritoriul estic al anticlimatului Rapolt - Geoagiu, faliat axial pe doua falii regionale de-a lungul carora se afla ivirile de ape termominerale de la Bampotoc, Bobalna si Geoagiu.

Falia estica este numita falia Geoagiu, este o falie inversa ce strabate statiunea dupa directia VSV - ENE si separa compartimentul nordic cazut de cel sudic ridicat printr-o saritura de 20 m.

Mamelonul de travertin (dambul roman)

Mamelonul de travertin reprezinta un edificiu natural a carui structura este asemenea unui cos vulcanic, find alcatuit din curgeri succesive si suprapuse de tufuri calcaroase, rezultate prin precipitarea chimica a apelor termale furnizate de cea mai puternica sursa din trecutul statiunii, azi disparuta.

Datorita reliefului inegal de eroziune precuaternara, grosimea depozitelor de travertin ale dambului roman in raport cu cretacicul ingropat variaza de la 22m in V, deasupra interfluviului Clocota - paraul sec, la 55m in E deasupra vaii fosile a paraului sec.

Dupa directia N-S, datorita ingroparii interfluviului Clocota catre NE sub depozitele cvasiorizontale de travertin, grosimea scade uniform de la 47m in N la 15m in S.

Aparitia sursei termominerale, responsabila de edificarea mamelonului a carei emergenta se recunoaste intr-un bazin natural, se datoreaza tectonicii locale complexe generata de intersectia faliei Geoagiu cu falia termala activa B. Trebuie mentionat ca in zona statiunii, falia Geoagiu este afectata transversal de catre cel putin trei falii A, B, C, falii care sunt orientate NS, acestea fiind falii de sprijin.

Aceasta intretaiere de falii, realizata dupa un unghi de 90 a determinat aparitia a doua zone:

a) zona homului central ce debuseaza in bazinul natural;

b) zona adiacenta de zdrobire tectonica ce se evidentiaza in sistemul de:

fisuri

fracturi cu trasee sinuoase si ramificate

Functia termala activa pe care o indeplineste sistemul de falii ce afecteaza mamelonul, este evidentiata de prezenta emanatiilor de vapori care se observa iarna in ruptura din peretele S-E al bazinului roman fasonat. In centrul mamelonului de travertin se situeaza un bazin natural de forma neregulata cu d 10-12m, cu pereti ondulati pe verticala, ceea ce evidentiaza existenta unei oglinzi de apa cu nivelul variabil in trecut.

Adancimea bazinului nu este cunoscuta deoarece este colmatat pana la 45m de suprafata platoului, dar se presupune ca fundul bazinului are forma unei palnii prin care racordeaza la hornul central de acces al apei termominerale. La aproximativ 15m V de bazinul natural se recunoaste o dolina cu diametrul de 3m acoperita cu sol vegetal gros de 0,3 0,5m situata pe traseul faliei Geoagiu. (fig. 3)

La S de bazinul natural, la marginea platoului mamelonului, apar doua aliniamente perpendiculare, care separa un prag semidreptunghiular denivelat la 10-15cm fata de zone adiacente. Forma geometrica regulata a acestor aliniamente, exclud posibilitatea ca ele sa fie de origine tectonica, astfel incat presupunandu-se ca terasa este rezultatul interventiei autropice efectuata in antichitatea romana.

Chiar dupa perioada romana, in care termenele reprezentau constructii arhitectonice fastuoase, pe mamelon au existat si in Evul Mediu unele amenajari; Conrad Jacob Hiltebrandt scria in 1685: 'Acolo se afla o casa stricata, in care erau diferite camarute, dar in ele nu se gasea nimica, pe pereti erau mazgalite multe nume'.

Ulterior in partea V a mamelonului exista o bisericuta de care localnicii in varsta isi mai aduc aminte. La daramarea ei, o mare parte din moloz a fost aruncat in bazinul roman fasonat.

Fig. 3

Dupa colonizare constructorii romani nu recurg la utilizarea bazei naturale in balneatia organizata, probabil datorita faptului ca emergenta nu mai devarsa liber, nivelul apei termominerale fiind stagnat la adancimea de 2m-2,5m fata de platou.

Renuntand la fasonarea si amenajarea bazinului natural care pe langa accesul dificil la oglinda apei mai prezenta si dezavantajul unui fund adanc si neregulat; romanii adopta o solutie remarcabila si de o competenta tehnica: sapa in travertin la 3m NE de bazinul natural, in fosta vale de scurgere a emergentei naturale, un bazin de balneatie denumit bazinul fasonat roman.

Mai jos de acesta a fost identificat in partea NE, canalul de scurgere al apei termominerale cu un diametru de 30cm avand pardoseala dalata cu elemente hexagonale de gresie cretacica si acoperisul in cascada, realizat din boltari fasonati din aceeasi roca. In aval de marginea bazinului, canalul se desface in doua brate. In partea V a bifurcatiei canalelor, la un nivel superior a fost degajata o mica platforma, traversata de un sant de functionalitate necunoscuta.

Adancimea bazinului este de 3m; fundul bazinului prezinta o usoara panta spre NE si mai pastreaza din loc in loc dale rotunde cu d = 10-15cm din gresie cretacica, iar pe laterale sant sapate in travertin banchete cu largimea de 30cm si inaltimea de 35cm de la pardoseala.

In partea centrala a peretelui frontal a fost identificata o deschizatura sapata in travertin, iar in interiorul acestuia spatiul se largeste, descoperindu-se o camera (nisa) cu lungimea 1,9m si latimea de 1,6m avand tavanul boltit si cornise laterale extinse pe toata lungimea nisei.

Aceasta nisa in bolta indeplinea functia dubla de captare - rezervor de apa termominerala, separata printr-un stavilar de bazinul de balneatie. Grosimea peretelui care desparte nisa de bazinul fasonat este de 28 cm. (fig. 4)

Din coltul din dreapta al nisei rezervor porneste spre W, catre bazinele naturale un tunel partial colmatat de lungimea de 75cm care debuseaza dupa 9m intr-o excavatie mai mare din care pleaca sub un unghi de 90 galerii. Aceste galerii au peretii rotunjiti de curgerea apei si urmareste falia Geoagiu si respectiv falia B, fiind galerii naturale formate prin adancirea fracturilor in urma actiunii de dizolvare a apelor termominerale.

Interventia umana in realizarea lor este exclusa datorita faptului ca ele se situeaza la 3-4m adancime sub nivelul de devarsare al stavilarului nisei rezervor, fiind prin urmare inecate in perioada executiei captarii romane. Elemente noi descoperite in zona dambului roman permit reconstituirea cel putin partiala a functionalitatii fostelor terme romane.

Apa termominerala vehiculata prin galeriile naturale subterane erau stocate intr-o captare - rezervor sapata in travertin, de unde devarsa prin stavilar reglabil intr-un bazin de balneatie acoperit, fasonat in aceasta roca si in care nivelul apei se situa la 1,2-1,3m. Apa de balneatie uzata era evacuata printr-un canal ingrosat care se desfacea in 2 ramificatii la 7m aval de bazin.

Fig. 4

In afara capacitatilor de balneatie propriu-zise termele romane mai includeau cladiri cu diferite destinatii, dintre care fundatia uneia cu dimensiunile de cca 10*30m, mai poate fi recunoscuta la marginea sudica a platformei mamelonului, sapata in travertin. Castra romana a functionat cel putin pana in sec. XVII, cand Conrad Iacob Hiltebrandt o descrie in felul urmator

'Apa venea dintr-un deal pe o campie si era potrivit de calda.Acolo unde cadea apa cu repeziciune se afla sus o stanca ingusta de piatra, unde puteau sedea persoane spate la spate, iar jos era un spatiu mare in forma de dreptunghi in care se putea inota, cu apa pan aproape de gat.'

Se recunoaste desigur in aceasta succinta reprezentare stavilarul cu deversor si bazinul fasonat roman. Textul mai contine si o informatie foarte utila, respectiv 'ca apa era potrivit de calda', ceea ce inlatura ipoteza unui declin termic al apelor in decursul secolelor. Nu acelasi lucru se poate spune insa in legatura cu declinul hidrogeologic al sursei care dispare in secolele urmatoare, probabil inainte de jumatatea secolului XIX, deoarece localnicii nu amintesc nici macar in traditia orala.

Rezultatele cercetarilor arheologice efectuate de Muzeul Judetean Deva si hidrogeologia efectuata de IMFBRM in perioada 1983-1995 pot fi valorificate complex, atat sub aspectul cunoasterii de specialitate, cat si sub aspect turistic, prin amenajari corespunzatoare.

In acelasi scop de cercetare si valorificare a mamelonului au fost propuse urmatoarele lucrari :

I. Decolmatarea integrala a bazinului roman fasonat

- canalelor de evacuare a apei termominerale

- bazinului natural

II. Intr-o etapa ulterioara degajarea intregului mamelon de solul vegetal pana la roca de baza.

III. Executarea unei galerii de exploatare in mamelonul de travertin, cu orientarea N-S si lungimea de cca 60m, intre gara de intrare si verticala bazinului natural; acesta ar urma sa intercepteze directionat falia B si galeria naturala S si transversal falia Geoagiu si galeria naturala V; in dreptul bazinului natural va atinge cota 349m, unde a fost identificat nivelul piezometric al mamelonului si unde se recomanda excavarea unei camere de captare - rezervor, cu 4m pe verticala, dintre care 2m sub nivelul piezometric; captarea - rezervor astfel realizata ar putea servi si ca bazin de balneatie.

Accesul la camera de captare proiectata sub bazinul natural se poate realiza si printr-o galerie V-E avand intrarea la N de F10, astfel prin jonctiunea celor galerii in dreptul camerei de captare ar servi ca bazin de balneatie.

Mamelonul de travertin care se constituie intr-o veritabila mascota a statiunii a fost pana nu de mult complet neglijat, desi acesta a reprezentat in antichitatea romana nucleul in jurul caruia s-au dezvoltat faimoasele Thermae Dodonae.

Potentialul climato-turistic.

Prin profilul si factorii de care dispune, Geoagiu - Bai este o statiune balneoclinmaterica de interes general care beneficiaza de factori balneari si climatici; utilizati pentru numeroase forme de tratament.

Clima este un factor de mediu si terapeutic de prima importanta. Sa nu uitam ca omul traieste pe fundul oceanului aerian si este supus conditiilor climatice care il inconjoara.

Temperatura ridicata sau prea scazuta, umezeala aerului, presiunea atmosferica, nebulozitatea si vantul sunt elemente climatice importante in desfasurarea vietii omului. In dorinta de a beneficia de conditii de viata mai agreabile, in care confortul termic joaca un rol important, omul traieste acasa si la locul de munca - intr-un mediu tot mai deosebit de cel natural.

Reantoarcerea la natura este astfel in mod firesc, un factor necesar pentru pastrarea echilibrului sau biologic. Cu atat mai mult reactiile organismului in fata climei pot fi amplificate in momentul schimbarii conditiilor locale.

Notiunea relativ noua de stres climatic se dovedeste a fi o realitate de care trebuie sa se tina seama alaturi de alte forme de stres, cum ar fi cel psihic sau mecanic.

In acest context studierea climei unei statiuni, incearca sa raspunda la o serie de probleme, printre care, adaptarea la schimbarea de mediu si utilizarea terapeutica a conditiilor naturale ale acestuia, in scopuri profilactice si de tratament.

Cunoasterea particularitatilor climatice si bioclimatice locale ale unei statiuni inlesneste si o evaluare sporita a valorilor turistice, o asigurare a petrecerii in cele mai bune conditii, a unui concediu necesar si eficient.

Caracteristici climatice

Particularitatile fizico-geografice locale (bazinet depresionar inconjurat de coline si dealuri cu inaltimi medii) imprima climatului particularitati distincte continental-moderate, cu ierni blande si veri racoroase.

Localitatea Geoagiu, datorita orientarii sale intre culmi cu orientare E-V, beneficiaza de interferenta a 2 microclimate: cel de depresiune si cel de dealuri.

Caracterizarea climatului statiunii s-a efectuat pe baza datelor inregistrate la statia meteo Geoagiu, in intervalul

Circulatia atmosferica generala din jumatatea de V a tarii, in care se adauga si cea dinspre NV si N, sufera transformari de factura locala determinate de formele de relief, elemente reflectate in temperatura medie anuala si in cantitatea de precipitatii medii anuale.

Temperatura aerului inregistreaza o medie anuala de (8 C), cea mai scazuta medie lunara inregistrandu-se in ianuarie C iar cea mai ridicata in iulie C). Temperatura minima absoluta inregistrata in ianuarie 1969 a fost de (-29,1 C), iar maxima absoluta a fost de (36,3 C) in iulie

Zilele de iarna (cu temperaturi maxime ale aerului mai mici de 0 C), apar incepand din noiembrie pana in februarie, numarul maxim inregistrandu-se in ianuarie zile.

Zilele de inghet apar din septembrie in aprilie adunand anual in medie de 107 zile.

Cele mai timpurii zile de vara (cu temperaturi mai mari de 25 C) apar incepand cu luna martie. Din iunie, odata intensificarea radiatiei solare, numarul zilelor de vara creste considerabil ajungand la peste zile in lunile iulie si august.

Ultimele zile de vara se inregistreaza in luna octombrie.

Data medie a primului inghet este in jur de 10 octombrie, iar cea a ultimului inghet aprilie, durata medie anuala a intervalului fara inghet fiind zile.

Umiditatea relativa a aerului prezinta o valoare medie anuala de (84%), cu un maxim de (92%) in decembrie, datorita atractiei aerului rece, intensificarii racirii radiative din timpul noptilor senine si linistite, care au ca urmare si aparitia inversiunilor de temperatura. Cele mai scazute valori ale acestui parametru se inregistreaza in aprilie

Umezeala relativa orara evidentiaza o valoare minima in jurul orei incepand din luna martie pana la sfarsitul lunii octombrie, sub (70 Maximum de peste (95%) se inregistreaza noaptea si dimineata, pana in jurul orei incepand in luna mai pana in noiembrie.

Umezeala absoluta, reprezentand tensiunea vaporilor de apa, au o variatie in cursul anului proportionata cu variatia temperaturii.

Media anuala este ml si pana la 18,4m1 in august. Variatia diurnei este redusa si evidentiaza un maxim de peste 15 ml in zilele de vara si nu minim sub 5ml in cursul lunii ianuarie.

Precipitatiile atmosferice se caracterizeaza printr-o mare variabilitate in timp si spatiu in ceea ce priveste intensitatea, frecventa si durata.

Cantitatea cea mai mica de precipitatii se inregistreaza in sezonul rece, ploile fiind in general de natura ciclonica si frontala (19 mm in martie si 21,3 mm in ianuarie).

Primavara, ca urmare a intensificarii activitatii ciclonice si a patrunderii maselor de aer umed care afecteaza in primul rand vestul si N-V tarii, cantitatea de precipitatii creste ajungand in iunie-iulie la peste 100mm, in medie, pe luna. Cresterea interlunara cea mai mare se inregistreaza in luna aprilie-mai (35mm).

Cantitatea medie anuala de precipitatii este destul de redusa (575mm). Numarul de zile cu precipitatii este de 143,7 cu un maxim de 16,7 zile in iunie si cu un minim principal de 9,7 zile in martie si unul secundar de 8,2 zile in septembrie.

Stratul de zapada inregistreaza grosimi medii reduse, maxima (6,7 cm in medie) se inregistreaza in a treia decada a lunii ianuarie, iar minima de (0,2 cm) inregistrandu-se la sfarsitul lunii noiembrie si inceputul lunii martie.

Numarul mediu anual de zile cu zapada este de 27 (din care 8 zile in luna ianuarie), iar cel de zile cu strat de zapada de 30, incepand cu luna noiembrie (cand in martie, se inregistreaza in medie o zi ), ajungand la 13 zile in ianuarie si scazand la 2 zile.

Durata de stralucire a soarelui inregistreaza o valoare medie anuala ridicata de 20-30 ore, cu maxim de 277 ore in luna iulie si un minim de 44 ore in decembrie. Regimul orar al acestui parametru arata ca in zona statiunii, durata de stralucire a soarelui este maxima in intervalul 8:30-15:30 in lunile iulie-august (peste 20 ore in medie).

Acesta este intervalul orar cel mai favorabil practicarii curei naturiste prin helioterapie.

Fractia de insolatie inregistreaza o medie anuala ridicata subliniind durata reala ridicata de stralucire a soarelui, comparativ cu cea posibila. Maxima de (0,58) se inregistreaza in iulie, iar minima de (0,14) in decembrie.

Nebulozitatea prezinta o medie anuala de 6,2 zecimi, cu un maxim lunar de zecimi in decembrie si un minim de 5 zecimi in octombrie, cand predomina timpul anticiclonic, linistit si stabil.

Numarul mediu anual de zile senine (nebulozitatea mai mica de 2 zecimi) este de 50, cu un maxim de 8,5 zile in octombrie si un minim de 1,2 zile in decembrie.

Zilele acoperite (nebulozitate mai mare de 8 zecimi) prezinta o medie anuala de (128 zile), cu un maxim in decembrie (19,4zile) si un minim de (6,3 zile) in septembrie.

Presiunea atmosferica are o valoare medie de 991,4 mmHg, cu un maxim de mmHg in decembrie-ianuarie si cu un minim de 987,8 mmHg in aprilie.

Pe fondul circulatiei generale a maselor de aer, in zona statiunii predomina vanturile de vest si nord-vest, viteza medie anuala fiind redusa (1/4 m s). Regimul orar al vitezei vantului evidentiaza un maxim de peste (2 m s) in jurul orelor de amiaza aproape in tot cursul anului si un minim sub (1 m s) in intervalul mai - octombrie in cursul noptii si pana in jurul orei

Numarul zilelor cu diferiti meteoriti este important pentru definirea caracteristicilor climatice ale unei zone.

Numarul de zile cu bruma insumeaza in medie anual zile), incepand din septembrie cand se inregistreaza si minima lunara zile) pana in mai, cu un maxim de 11,6 zile in martie.

Roua are o frecventa mai mare in medie zile anual), inregistrandu-se un minim de 0,3 zile in ianuarie si un maxim de 24,8 zile in septembrie.

Ceata este redusa in timpul anului (in medie zile) cu un maxim de 3,5- zile iu decembrie si un minim in perioada calda a anului.

Zilele de chiciura sunt deosebit de recluse, numai zile in medie pe an, cu un maxim de 3 zile in ianuarie.

Grindina are o frecventa redusa (in medie zile pe an in semestrul cald). Numarul mediu de zile cu soare scade din septembrie pana in aprilie, insumand in medie zile anual, cu un maxim de 8,4-8,7 zile in iunie-iulie.

Resursele hidrografice.

In atractia fluxurilor de turisti apele joaca un rol foarte important. Alaturi de relief, hidrografia reprezinta principala sursa de atractie turistica apartinand cadrului natural.

Elementele hidrosferice poseda atribute pitoresti inmagazinate in sistemul lor de organizare, particularitatile fizico - chimice dau dimensiunea acumularilor acvatice.

Sub aspect hidrogeologic, in zona Geoagiu rezervele mai importante de ape potabile sunt cantonate in depozitele aluvionare din lunci si terase si utilizate ca atare, precum si in zona calcaroasa, puse in evidenta prin abundenta izvoarelor.

Reteaua hidrografica, al carei colector principal este valea Geoagiu, are o dezvoltare relativ mare, cu vai inguste, urmarind, in general un traseu aproape rectiliniu, cu pante mari ce determina cursuri de ape repezi. Debitele sunt mici, iar din corelarea cu cantitatea medie anuala de precipitatii (700-800 mm) rezulta valori ridicate pentru infiltratii si evapotranspiratie.

Densitatea retelei hidrografice este cuprinsa intre 0,5-0,7km /km^Z iar valoarea scurgerii medii specifice variaza intre % primavara si 20-25 % iarna.

Reteaua apelor de suprafata aferente bazinului hidrografic Geoagiu, este constituita din cursuri cu ape mici. In afara unei retele hidrografice permanente reprezentate in zona statiunii prin Valea Ceretului si Valea Clocota, relieful statiunii este afectat de vai uscate (paraul Glodi si paraul Sec), formatiuni torentionale si ravene.

Trasaturile caracteristice, ale retelei hidrografice sunt pantele medii ale bazinelor de receptie cu valori ridicate %), pantele medii mari ale (7-21,5 %) si albiile minore, slab dezvoltate cu capacitate redusa de transport.

Malurile albiilor sunt joase (1,5-0,5m) si erodarile ca urmare a constitutiei litologice (gresii nisipoase, marne nisipoase si pietrisuri).

Regimul hidrologic al vailor este caracterizat prin viituri care se produc iarna, ca rezultat al intercalarii unor perioade mai calde in anotimpul rece, prin viituri de primavara care detin cea mai mare pondere si prin viituri de vara rezultate din ploile torentiale.

Viiturile au in general o durata scurta ca urmare a pantelor mari de bazin precum si datorita formei alungite a bazinelor de receptie factori care favorizeaza o concentrare rapida a scurgerii. Scurgerea minima se evidentiaza toamna.

Pentru o amenajare turistica complexa sugerez regularizarea raului Geoagiu prin acumulari sezoniere sau anuale, care ar putea servi unor scopuri multiple.

Dintre acestea mentionez cateva: inlaturarea pericolului inundatiilor, redistribuirea in timp, dupa necesitati a cantitatilor de apa existente si asigurarea apei pentru irigatii in sectorul inferior, iar ca obiective generatoare de turism ar oferi posibilitati de dezvoltare a pisciculturii, chiar extensive, in scopuri de agrement precum si de amenajare a acestora pentru canotaj, in timpul sezonului estival. Nu trebuie neglijata nici posibilitatea unor amenajari hidroenergetice.

Apele termominerale, cercetari hidrologice

In urma cercetarilor hidrogeologice au fost identificate doline, inundate de vegetatie, in travertinul terasei din malul drept al raului Geoagiu.

Existenta acestor doline si a celor doua lacuri, Natau si lacul din padure, situate pe travertin si care vor evolua tot in doline prin sufozionare, tradeaza existenta unui carst secundar in afara celui cristalin, dezvoltat in tufurile calcaroase depuse de izvoare.

Existenta terasei pleistocene a raului Geoagiu in SE statiunii sapata in travertin in malul drept al acestuia, incepand de la o cota superioara depunerilor de travertin din arealul bailor, arata ca cele mai veci depozite de travertin se afla in aceasta zona care include si cariera si cele doua lacuri care au vechime de ani.

Aceasta se datoreaza posibil unui aliniament de izvoare astazi disparute, orientate de-a lungul unei fracturi paralele cu cele identificate in zona bailor, reprezentand cea mai estica falie din zona Geoagiu.

In prezent aici mai afloreaza un singur izvor termomineral care alimenteaza lacul Natau. Dupa ce traverseaza terasa, apa acestei surse deverseaza sub forma unei mici cascade din fruntea terasei langa soseaua asfaltata care duce spre statiune.

Alta particularitate a zonei o constituie cascada paraului Clocota, care prezinta o diferenta de nivel de 20m pe firul apei si se datoreaza existentei unei trepte abrupte de relief cu o extensie de 200m pe orizontala si 15m pe verticala. Aceasta treapta separa doua platouri relativ netede, pe cel dinamonte situandu-se ultimele gospodarii ale localitatii Geoagiu- Bai. Caderea de apa a spalat radacinile unor arbori de pe fruntea platoului care s-au prabusit si au fost inglodati partial sau total in depunerile recente de travertin ale cascadei, ce se dezvolta sub forma unor 'perdele' in falduri succesive, aproape verticale pe intreaga inaltime a caderii in pesteri.

Configuratia neobisnuita a acestei forme de relief cu aspect de faleza, duce la ipoteza ca ar putea fi de natura tectonica recenta, caci altfel depunerile de travertin ale paraului Clocota, care in aceasta zona a colectat deja toate izvoarele termominerale ale statiunii, ar fi atenuat sau anulat chiar diferenta de nivel, tinand cont de viteza mare de depunere a tufurilor.

De aceea, aliniamentul malului pe care se situeaza cascada a fost aliniat cu o linie de fractura presupusa (falia E).

Marturiile unor tectonizari intense pe un areal restrans apar in mamelonul de travertin (dambul roman), unde se poate recunoaste folia Geoagiu in peretele dinspre baza tratament.

In afara carstului secundar dezvoltat pe tufurile calcaroase ale terasei raului Geoagiu (drumul spre canera), in zona este prezent un carst primar, care afecteaza calcarele cristaline, fenomen care este vizibil pe Valea Clocota unde calcarele afloreaza pe o suprafata si inaltime destul de mare si prezinta goluri de dizolvare, cel mai mare fiind grota de cativa metri existenta in peretele din malul drept aproape de iesirea din vale catre statiune, (lacul de la restaurantul din parc).

Afluentul pe dreapta al paraului Clocota, provine dintr-o emergenta carstica situata la baza unui perete vertical de calcare cristaline.

Aceasta emergenta a fost captata integral si constituie una din sursele de alimentare cu apa potabila a statiunii (izvorul Clocota). Prin urmare, colmatarea lacului din parc a fost consecinta directa a acestei captari.

Izvoarele traditionale ale statiunii

Inainte de 1960, cand s-a inceput executarea seriei de foraje care alimenteaza in prezent statiunea cu apa termominerala, aceasta era asigurata, cu o singura exceptie, numai prin surse naturale. In 1927 profesorul Gheorghe Atanasiu aminteste despre izvoarele Constanta, Minerva si Elisabeta, dar nu sant identificate. Primele date concrete apar in documentele de arhiva abia dupa cel deal II- lea razboi mondial, cand in statiune erau cunoscute surse naturale:

- Izvorul 1(Tamaduirea) localizat in malul drept al cursului canalizat al paraului Clocota.

Este captat printr-un put de beton adanc de 3m care deverseaza printr-o teava de preaplin, amplasata la 0,6m sub nivelul terenului.

in 1954 sursa debita 67,5m³/zi

in 1960 sursa debita 57,6m³/zi si temperatura apei era de 31,5 C.

Intre anii debitul a crescut de la 0,5 la 2,5 1/s, iar temperatura apei varia intre C.

Din punct de vedere chimic apa este oligominerala, indicata in cura interna si externa. Sursa nu este utilizata in balneatie sau agrement datorita nivelului negativ de debitare care nu permite dirijarea gravitationala a apei in rezervoare sau bazine.

Acest izvor deverseaza paraul Clocota, fiind utilizata doar sporadic de catre turisti.

- Izvorul (Ciuperca) se gaseste in apropierea izvorului 1, la cca. 5m, dar in malul stang al cursului canalizat al Clocotei.

Este captat sub nivelul terenului printr-o coloana metalica amplasata intr-un beci betonat, acoperit de o copertina de beton. In 1960 deversa 17,3m /zi si apa avea o temperatura de 30 C. In prezent captarea este deteriorata, iar apa curge pe sub radier in paraul Clocota.

- Izvorul 3 (Principal) reprezinta in realitate un foraj sapat in perioada interbelica in fata postei vechi, astazi demolata.

Era amplasat la 2m de forajul 1 in amonte, spre mamelonul de travertin. Sapat la o adancime de 65m, forajul debita inainte de razboi 7 1/s, apa fiind utilizata la alimentarea bazinului mic din strand si la vechile bai de namol de turba aflate pe teritoriul actualei parcari.

Dupa debitul a inceput sa scada, fapt pentru care in timpul razboiului s-a incercat decolmatarea lui, dar nu s-a ajuns la nici un rezultat, nici in 1950 in cadrul operatiei de adancire pana la 80m.

In prezent forajul este astupat si neidentificabil in teren fara ajutorul localnicilor.

Parametrii sai hidrogeologici initiali au determinat saparea forajului 1 in apropiere, care astazi este sursa cea mai buna a statiunii.

- Izvorul (Rozalia) situat in incinta cu acelasi nume, pana in 1960 debita 1/s apa cu temperatura de 32 C; in prezent este disparut.

- Izvorul 5 (Diana) situat la 30m N-NV de Rozalia, in incinta baii cu acelasi nume, in 1960 debita 3,5 1/s ape cu o t= 30 C.

Intre debita 2,1 1/s, apa cu o t=28,5 C bicarbonata, calcica, magnezica, hipotona cu mineralizatia totala de 1595,4 mg /1.

Este indicata in cura interna, in afectiuni ale cailor urinare si in cura externa, in reumatism poliarticular acut sau infectii de focar, afectiuni ale sistemului nervos periferic.

- Izvorul 6 (Roman) situat in coltul S-V al bazinului mic din strand, este captat in profunzime printr-o lucrare nevizitabila. Din informatiile de arhiva captarea consta dintr-un put de beton din care apa deversa debitul de 1,3 1/s pana in anii printr-un preaplin direct in bazinul mic.

In prezent apa este dirijata prin canale ingropate la o adancime de 2m spre un camin amenajat ca deversor si instalatie de pompare situata in coltul S-V al bazinului olimpic pe care-1 alimenteaza prin curgere libera.

Debitul variaza intre 1,8-2,2 1/s iar t=27-28 C. Apa este bicarbonata, calcica, hipotona cu mineralizatie totala de 1475,3 mg /1.

Izvorul este situat aproximativ la mijlocul bazinului doi din strand si a fost captat in 1977 sub radierul bazinului cu ocazia refacerii acestuia. Captarea consta intr-un dren colector principal orientat dupa diagonala bazinului.

Acest izvor constituie o importanta rezerva de apa termominerala a statiunii, provenind dintr-o sursa naturala neutilizata. In afara statiunii, in paduricea din amonte de cariera de travertin si de lacul Natau, mai exista un izvor hipotermal C), amenajat, cu debitul de 2 1/s care alimenteaza lacul.

Forajele hidrogeologice preexistente

La inceperea lucrarilor hidrogeologice de exploatare a hidrostructurii Geoagiu, in anul Baile Geoagiu beneficiau de 2 izvoare si bazine de agrement.

Forajele executate au deschis in adancime, orizonturi cu ape termominerale:

primul, la nivel superior, in tufurile calcaroase si cu t C

al doilea acumulat in calcarele cristaline cu t C

al treilea, cel mai adanc, tot in calcarele cristaline, dar in care apa termala are o temperatura mai scazuta.

Baza de tratament balnear a statiunii Geoagiu era asigurata in 1981 de 7 sonde:

Forajul a fost sapat in 1960, a fost oprit din cauza unei puternice eruptii de apa termominerala; constituie cea mai importanta sursa de apa termominerala a statiunii si este utilizata in tratament la hotel Diana si Rozalia, precum si la strand.

Apa este oligominerala cu continut de 279,7 mg /1 C0 dizolvat, gaze libere: N _C02; si alte gaze He, CH

Forajul in prezent nu este identificat.

Forajul datorita temperaturii scazute a apei si a faptului ca interfereaza celelalte surse din statiune, sonda a fost trecuta in conservare.

Forajul din cauza debitului mic si a temperaturii scazute sonda a fost cimentata (din noiembrie 1995) in interesul protectiei si exploatarii rationale a zacamantului termomineral.

Importanta terapeutica a apelor termominerale de la Geoagiu

Principala functie turistica a apelor minerale este cea curativa, dar se extinde exploatarea recreativa (stranduri, piscine).

Aceste ape care apar sub forma unor izvoare reprezinta unele dintre cele mai importante obiective naturale de atractie turistica, greu concurabile datorita eficientei lor in prevenirea si tratamentul diferitelor afectiuni, fie prin cura externa (bai, inhalatii), fie prin cura interna.

Valoarea lor terapeutica se datoreste continutului lor in diferite saruri si sporeste in conditiile unei termalizari. Apele termominerale de la Geoagiu sunt indicate pentru cura externa in afectiuni ale aparatului locomotor si sistemului nervos periferic, iar pentru cura interna in afectiuni ale tubului digestiv, hepatice si ale cailor biliare; de asemenea pentru anemii si convalescente dupa boli infectioase.

Izvoarele termale din Geoagiu sunt bicarbonate, calcice, magneziene cu t^o C si mineralizatie totala de 1,1-1,4 gr

Compozitia chimica a izvoarelor si 3(in mg la 1 L apa)

Exploatarea apelor termominerale este asigurata de existenta unor instalatii balneare, constituite in imediata apropiere a izvoarelor.

Pentru a functiona insa in bune conditii si pentru a garanta o eficienta maxima, aceste instalatii trebuie sa corespunda cerintelor nivelului tehnicii mondiale, iar marimea lor sa fie in concordanta cu capacitatea de cazare.

Din pacate insa, o mare parte a dotarilor sunt din punct de vedere calitativ, inferioare pretentiilor actuale, actionand nefavorabil asupra fluxurilor de turisti.

Rolul turistic al vegetatiei.

Vegetatia se afla in cadrul peisajului geografic, in stransa interdependenta cu relieful si clima. De altfel, vegetatia poarta pecetea majora a substratului material pe care se dezvolta si a conditiilor termice si pluviometrice specifice regiunii respective.

In acelasi timp, vegetatia reprezinta un factor care contribuie la atragerea turistilor intr-o zona.

Lumea vegetala, intr-o masura foarte mare poate actiona asupra sanatatii si a bunei dispozitii a omului, printre altele si datorita emiterii unor componenti ai uleiurilor aromate.

Dintre elementele componente ale vegetatiei, padurilor le revine rolul cel mai important in vederea recreerii datorita actiunii imediate si continue pe care acestea o exercita asupra organismului omului, dar reprezinta totodata si unul dintre elementele determinante ale peisajului aducandu-si contribitia la dezvoltarea si formarea simtului estetic al omului.

Rolul padurii ca element determinant al peisajului devine activ indeosebi in acele teritorii in care exista statiuni climatice sau balneoclimaterice.

Asa este cazul teritoriului comunei Geoagiu care se incadreaza in zona de vegetatie a padurilor de stejari si care in trecutul mai indepartat ocupa intreaga regiune.

Invelisul vegetal este format, deci, predominant din paduri de foioase, care trec in etajul de amestec, utmand fasie relativ ingusta de conifere. Padurile nu formeaza areale continue, fiind intrerupte de pasuni si finate foarte bogate, insemnate pentru pastorit.

Padurile ocupa o suprafata de 3863 ha, fiind cantonate pe raza comunei Geoagiu in Unitatea de Productie nr. II Geoagiu ce face parte din ocolul Silvic Geoagiu.

Ca pondere U.P. Geoagiu detine din suprafata impadurita a Ocolului Silvic Geoagiu de 12328 ha, apartin localitatii Geoagiu - Bai.

Din suprafata ocupata cu paduri in U.P. Geoagiu, pe grupe de folosinta: 1927ha sunt grupa I-a si 1936ha grupa aII-a.

Din grupa I- a de folosinta (paduri dezvoltate bine, cu rol de protectie si cu exploatare lemnoasa) se disting

- paduri de categoria IA cu rol de protectie in zona cu ape minerale =1029ha.

- paduri de categoria 2A cu rol de protectie exclusiva a solului = 712 ha

paduri de categoria 2E pentru protectia vegetatiei pe terenuri degradate = 60 ha

paduri de categoria 2L pentru protectia solului pe terenuri cu panta accentuata 129 ha

paduri de categoria 2H pentru protectia rezervatiilor de seminte = 6 ha Speciile lemnoase dominante sunt : Quercus robut (gorun), Quercus ceris (cer).

Elementele de amestec din padurile de stejar sunt formate din speciile: Carpenus betulus (carpen), Fraxinus excelsive (frasin), Acer campestris (artar), Malus silvestris (mar salbatic), Pirus sativa (par salbatic).

In padurile de fag se intalneste ciresul salbatic (cerasus aviune). Subarborele este reprezentat prin : Ligustrum vulgarae (lemn ciinesc), cretaequs ceyacanthan (paducel), cornus nas (corn), Coryulus avelara (alun), Prunus spinosa (porumbar), Rosa canina (maces). Se mai intalnesc specii ca Hedera helin (iedera), Cleneatis vitalba (carpen )

Privind compozitia padurilor cel mai mare procent il ocupa foioasele peste 93% din care fagul %, gorunul stejarul %, carpenul %, respectiv rasinoasele din care molidul % si pinul

Terenurile neproductive sunt de cca 140 ha reprezentand stancarii. Fenomenele de uscare se manifesta pe o suprafata de cca ha, in special la gorun si la pin.

Cantitatea de masa lemnoasa exploatata la nivelul anului a fost de 880mc masa lemnoasa de pe o suprafata de ha reprezentand paduri din grupa I in special si fag.

In aceste parcele, unde se observa fenomenul de uscare sunt prevazute lucrari de igiena, reampadurire, conservare.

Cunoasterea datelor fenologice are o importanta deosebita pentru turisti. Datorita factorilor bioclimatici care favorizeaza aici o zonare pe altitudine a vegetatiei forestiere, timpul de infrunzire si inflorire a speciilor variaza astfel:

in subzona fagetelor si amestecurilor de fag, brad si molid, infrunzirea incepe la aprilie la poalele muntilor si continua pe altitudine pana la mai.

in subzona molidurilor pure, perioada de vegetatie forestiera, mai ales a molidului, incepe in jur de 10-20 mai si se continua in functie de altitudine, pana la iunie.

Sfarsitul perioadei de vegetatie se situeaza, in general, intre septembrie, durata sezonului de vegetatie scazand odata cu altitudinea.

In concluzie, padurea din zona Geoagiu - Bai poate fi utilizata turistic din a doua jumatate a lunii aprilie pana in prima jumatate a lunii septembrie (inclusiv), deci o perioada de 5 luni pe an.

Particularitatea functiei turistice a padurii consta in varietatea tablourilor oferite, in indemnul de a patrunde cat mai adanc in interiorul sau ori de a sti ce se afla la marginea si in luminisurile sale si in sfarsit, in crearea unor conditii propice si uneori de-a dreptul confortabile pentru drumetie.

Un rol important in atragerea turistilor in zona padurilor au fructele de padure, care aici se gasesc in abundenta; mentionez in acest sens: zmeura, murele, afinele, coacazale, macesele, alunele.

Padurea reprezinta, in acest fel, un element stimulator pentru turism si un cadru deosebit de favorabil practicarii lui. Aprecierea valorii de recreere a padurii nu se poate face in mod direct, ci in acest scop se utilizeaza un procedeu bazat pe stabilirea eficientei de recreere cu ajutorul cheltuielilor facute de vizitatori pentru a profita de binefacerile padurii.

Eficienta de recreere a padurii rezulta astfel, din multiplicarea distantei medii pana la locul de destinatie cu pretul de transport/km si numarul vizitatorilor.

De o deosebita atractie se bucura vegetatia zonelor calcaroase care au asigurat locuri de refugiu unei flore termofile de inflorire, atrag foarte multi turisti spre locurile in care creste.

In lunci si in special de-a lungul raurilor si paraielor se gasesc multe specii din Salex (salcie) si tot aici este nelipsit carpenul.

. Vegetatia numeroasa cultivata este reprezentata prin mar cu un numar insemnat de soiuri locale si aduse, par, prun, cires, visin si intr-o masura mai mica prun, cais, piersic si nuc.

Terenurile afectate de pomicultura ocupa o suprafata de 1,3 ha din suprafata totala a localitatii Geoagiu - Bai de 60,7 km

De asemenea, in cadrul teritoriului localitatii Geoagiu - Bai pasunile naturale detin o suprafata de 36 ha, iar fanetele 47 ha.

In compozitia floristica a pasunilor naturale situate in ses, speciile cele mai frecvente sunt: Agrostit tennis (iarba campului), Festuca sulcata (paius), Poa memoralis (firuta), Lolium perenae (reigras), Lotus corniculatus (ghizdei), Trifolium repens (tufar alb).

In compozitia floristica a pasunilor de pe pante, unde eroziunea este frecventa, se intalnesc speciile de

Andropogen excaemum (barboasa)

- Koeleria gracialis (doru)

- Cynosurus cristatus (peptanarita)

- Dactyeus geomerata (goloniat)

- Fuleum prateusaer (coada vulpii)

- Fragaria vesca (fragul)

Campanula Patula (clopotel)

Spre deosebire de pajistile de ses, acestea au o flora saraca in specii valoroase.

Vegetatia fanetelor ocupa in special zonele arabile parasite situate pe versant, precum si pe terenurile inclinate, greu accesibile pentru cultura planselor agricole.

In flora fanetelor se intalnesc specii de Agrostis tennis (iarba campului), Festuca pratense (golomat), Tripholium prateuse (trifoi rosu), Tripholium repens (trifoi alb), Medico lupulina (trifoi marunt), Dancus carota (morcov salbatic), Ononis spinosa (osul iepurelui), Achillea millefolium (coada soricelului), Plantago lanciolata (patlagina), Taraxacum officinale (papadia).

Compozitia floristica a fanetelor de ses si de pe pante mici este valoroasa, in ea predominand intr-o proportie insemnata gramineele si leguminoasele. In fanetele de pe pante locul speciilor valoroase si in special, cel al leguminoaselor este luat de plante cu valoare nutritiva mai mica.

Vegetatia ierboasa cultivata ocupa o suprafata agricola de 247 ha, din care 137 ha teren arabil, care in conditiile pedoclimatice ale zonei se dezvolta si produc: cereale, paioase, porumb, cartofi, radacinoase, leguminoase pentru boabe, etc.

Potentialul atractiv al faunei

Fauna este elementul cel mai mobil dintre toate componentele cadrului natural. Acest fapt se rasfrange asupra modului ei de integrare in grupa atractiilor turistice si a exploatarii propriu-zise.

Strans legat de bogatia vegetatiei unei zone este si marea varietate faunistica.

Fauna are o extindere altitudinala in functie de particularitatile climatice si de conditiile de relief, aceasta evidentiindu-se prin diversitatea sa structurala.

In zona statiunii Geoagiu - Bai se intilneste, in general, o fauna de origine central europeana, reprezentata prin animale si pasari raspandite pe intreg Podisul Transilvaniei: cerb, caprioara, mistret, veverita, jder, lup, vulpe.

Padurile de stejar si fag sunt ospitaliere. Astfel, ele adapostese numeroase pasari: pitigoi, uliu, pasarar, erete, cucuveaua, bufnita, cuc, ciocanitoare si mierla; de asemenea permit salasluirea unor animale ca: iepurele, lupul, vulpea, mistretul, caprioara, jderul, nevastuica.

Implicarea faunei in turism este mult mai pregnanta si mai directa in cazul anumitor forme de practicare a acestuia ca: vanatoarea si pescuitului.

Fauna raului Geoagiu este reprezentata mai ales prin clean si mreana de piatra, deoarece pescuitul sportiv practicat fara masuri severe de control a determinat disparitia altor specii de pesti. In prezent pescuitul sportiv a fost interzis pe raul Geoagiu.

Prin practicarea sa intensa turismul afecteaza fauna in mod direct si indirect, modificand conditiile ei de habitat.

Fondul turistic de provenienta antropica

Fondul turistic antropic, a castigat o importanta mai mare odata cu dezvoltarea unor noi forme de turism, ca de exemplu, turismul de vizitare, turismul de agrement.

Obiectivele turistice antropice indica si nivelul de dezvoltare cultural istoric si economic al unui spatiu.

In peisajul bogat al spiritualitatii romanesti marcat de-a lungul secolelor de luptele pentru pastrarea fiintei nationale, statiunea Geoagiu a statornicit in istoria noastra un profil distinct de traditii caracterizate prin originalitate si acuratete.

Oferta turistica a zonei, alaturi de fondul turistic natural este sustinuta si de fondul turistic de provenienta antropica, prin obiectivele istorice, etnografice, folclorice.

Obiective istorice

Zestrea turistica si antropica este produsul creativitatii si geniului poporului roman. Marea ei diversitate si bogatie se datoreaza perioadei indelungate in care acest popor a supravietuit in vatra sa si posibilitatilor multiple de manifestare a aptitudinii lui.

De remarcat amprenta pusa de diferitele epoci asupra acestui teritoriu:

Localitate Epoca

Geoagiu ronzului, neolitica, paleolitica

Gigmau    dacica, romana

Aurel Vlaicu    neolitic, bronzului

Raspandirea obiectivelor turistice este multipla si diversa. Amintesc aceste obiective parcurgand traseul turistic stabilit astfel: Geoagiu - Orastie - Orastioara de Sus - Blidaru - Sarmisegetusa

ORASTIE

Oras situat in stanga Muresului, la marginea de vest a intinsului Camp al Painii, important centru economie si cultura.

Palia de la Orastie care dateaza din anul este una dintre primele tiparituri in limba romana

In centrul orasului se afla ruinele cetatii de altadata, cu ziduri de aparare care formau o curte ce adapostea bisericile, constituind un sistem de fortificatie medievale specifice Orastiei, fiind vorba de existenta unor dispozitive de aparare construite incepand cu secolul al XIV-lea dar refacute si dezvoltate ulterior.

Drumul usor accesibil si frumusetea naturii sunt argumente specifice pentru a vizita rezervatia arheologica.

Zona cetatilor Dacice se intinde pe o suprafata de cca 150 km fiind limitata la N de Valea Muresului mijlociu, la S de Carpati, la V de Valea Luncanilor si la E de Raul Mare si de alte paraie. Plecand din Orastie, drumul patrunde pe Valea Beriului pana la Costesti (31 km de Orastie).

De aici se poate merge pe jos sau cu trenul forestier pana la Gradistea de Munte - localitate asezata pe locul vechii capitale a Daciei romane. Ajunsi aici vom putea intra in incinta unui adevarat muzeu arheologic in aer liber. Deosebit de pretioase marturii date la iveala la Costesti, Blidaru, Piatra Rosie, Gradistea de Munte si care constau in turnuri de veghe, cetati, constructii religioase si laice atesta fara putere de tagada nu numai ca aici a fost centrul vietii material spirituale a Daciei in sec. I i.e.n. sub Burebista si Decebal ci si nivelul de viata la care ajunsera stramosii nostri la acea data.

Casele, atelierele, apeductele, cisternele - constructii din piatra, sau caramida arsa - asezate imprejurul cetatilor de aparare ca si sutele de unelte pentru fierari, lemnari sau agricultori sunt deosebit de semnificative pentru modul de viata al societatii dacice a acelor vremuri.

Turistul este si astazi impresionat de pilda de turnurile clopotnita, de cistema adanca de 5 m, lunga de 8 si lata de 6 m construita pentru aprovizionarea cu apa a cetatii de pe dealul Blidaru aflat la o altitudine de 705 m, de urmele drumului pavat ducand la Piatra Rosie, sau de sanctuarul inchinat zeului Soare.

Obiective etnografice

In comparatie cu colectiile muzeale, arta populara, elementele etnografice si folclorice dispun de o putere de atractie mult mai mare.

Din pacate, aceste marturii devin tot mai rare, cauza principala reprezentando fenomenul de industrializare si urbanizare, aceasta din urma avand ca rezultat patrunderea modului de viata urban in mediul rural unde aceste elemente sunt mai bine reprezentate.

Gama aspectelor etnografice care trebuie sa retina atentia turistilor este variata: port popular, obiceiuri, datini, tipul de gospodarie.

Obiectivele cu caracter etnografic prezinta interes tocmai pentru ca pot fi cunoscute direct la realizatorii lor contemporani, astfel cel ce inlesneste cunoasterea fenomenului etnografic in numeroase situatii insasi omul, adica purtatorul de cultura, creatorul acesteia.

Obiceiuri si datini populare

Acestea sunt legate de sarbatorile si datinile populare cu larga raspandire in zona.

Nedeile care reprezinta petreceri populare, organizate primavara si vara de obicei in lunile mai - iunie, petreceri la care se strang tinerii dar si cei mai in varsta, organizandu-se hore taranesti, intalniri ale rudeniilor, prietenilor.

- Sarbatorile de iarna se remarca prin obiceiul de a colinda pe la casele oamenilor, urandu-le sanatate si un An Nou mai bun.

In timpul acestor sarbatori se practica obiceiul 'calusarilor' ce cuprinde joc, strigaturi si alte ritualuri. Accentul cade insa pe joc, care este insotit de strigaturi, se desfasoara pe la casele oamenilor, care se intrec prin ai cinsti cum se cuvine pe calusari.

Acest grup de calusari este condus de un vataf, el fiind cel mai bun dansator din grup.

INFRASTRUCTURA TURISTICA

Infrastructura reprezinta totalitatea bunurilor si mijloacelor prin care resursele atractive ale unui teritoriu sunt exploatate turistic.

Infrastructura cuprinde: bazele de cazare si alimentatie publica, bazele de tratament si agrement, institutii economico - sociale si culturale cu rol auxiliar (banci, mijloace de comunicatii, spitale etc.) caile si mijloacele de transport.

Baza tehnico - materiala

Turismul nu se poate practica si dezvolta in afara unor conditii naturale de o anumita structura si calitate, conditii care sa corespunda intr-un grad superior nevoi de refacere a capacitatii de munca.

O activitate turistica presupune si existenta unor obiective istorice si culturale variate, cat si a unei infrasctructuri corespunzatoare.

Un element important il constituie baza materiala a turismului. Valorificarea ofertei primare a unui areal turistic depinde direct de gradul de dezvoltare a bazeitehnico-materiale turistice, fara de care resursele turistice nu ar putea fi cunoscute in profunzime si exploatate in mod corespunzator.

Baza tehnico-materiala cuprinde totalitatea constructiilor dintr-un anumit teritoriu necesar satisfacerii nevoilor de:

cazare (hotel, vila, han)

alimentatie publica (restaurant, bar, bufet etc.)

tratament

agrement

Cunoasterea bazei tehnico-materiale in structura si dinamica va oferi o imagine asupra gradului de valorificare a potentialului turistic al statiunii, din punct de vedere al dotarii cu echipament turistic.

Baza tehnico - materiala de cazare

Bazele de cazare alcatuiesc impreuna cu resursele turistice si caile de transport principalul sistem implicat in definirea turismului ca activitate. De altfel expresia economica a actului turismului se consacra prin existenta si functionarea acestor baze. Efectul activitatii recreative si curative se mentine intr-un context social atata vreme cat este abordata numai la nivelul exploatarii resurselor atractive.

Elementul fundamental al activitatii de turism, serviciul de cazare este absolut recunoscut ca specific si de baza. Unitatile de cazare si dotarile anexe sunt acelea care fixeaza turistul conferind locului atributul de destinatie propriu-zisa.

Cazarea alaturi de alimentatie si agrement reprezinta punctul strategic al activitatii de turism, de amplasare, confortul, tipul de servicii conexe pe care le asigura, conditionand nivelul calitativ al functiei turistice al teritoriului respectiv.

Baza materiala de cazare in statiune este reprezentata prin hoteluri si vile este detinuta in prezent de:

A. Oficiul de Turism Geoagiu = S.C.Germisara S.A., care are in dotare hotelurile:

a. Geimisara constructie incheiata in iulie Hotelul este amplasat pe un teren cu panta transversala mare, situat in partea sudica a statiunii, in stanga caii de acces dinspre comuna Geoagiu si Orastie.

Capacitatea totala de cazare in sezonul de vara este de 316 locuri, iar in extrasezon, mai ales iarna este inchis.

Hotelul a fost prevazut si cu o baza de tratament completa, fiind de altfel primul complex sanatorial construit in statiune. De asemenea, hotelul are un restaurant cu 154 locuri si un bar de 50 locuri.

Trebuie retinut ca in anul Hotelul Geimisara nu a functionat, jar baza de tratament nu mai functioneaza din anul

b. Diana constructia sa, in 1978 a necesitat demolarea unei case particulare. Hotelul este amplasat in vecinatatea hotelului Geimisara, in dreapta soselei care patrunde in statiune dinspre comuna Geoagiu.

Capacitatea totala de cazare in sezonul de vara, este de 144 de locuri, iar in extrasezon este mai putin solicitat locuri)

Are in dotare - baza de tratament care nu mai functioneaza

piscina acoperita

restaurant cu 120 locuri - disco bar cu 36 locuri

C. Vile si casute in numar de 26

In total, Oficiul de Turism Geoagiu dispune de o capacitate de cazare de paturi, cu crestere in perioada de vara, in special lunile iulie august la 1300 paturi prin cazarea turistilor la persoane particulare in zona Geoagiu - Bai.

B. Directia Generala Agricola

- capacitatea de cazare paturi locuri, cu crestere in perioada de varf la locuri.

are in dotare un hotel cu 250 locuri, unde se executa si tratamente. In prezent, fostul hotel UNCAP este singurul complex sanatorial din statiune, unde se efectueaza tratamente in toata perioada anului, iar turistii sunt cazati pe baza de bilete de tratament.

Baza de tratament asigura prin instalatiile care le detine: - bai cu apa termominerala la cada si in bazine - instalatie pentru electro si hidroterapie

Aceste instalatii de cura asigura tratarea urmatoarelor boli:

de nutritie si metabolism pentru afectiuni asociate;

- afectiuni ginecologice pentru afectiuni principale;

- afectiuni dermatologice, endocrine, hematologice pentru afectiuni asociate

C. S.R.L. BORZA S.A., agent privat care are in dotare fostul hotel al B.T.T. cu capacitate de cazare pentru locuri, dar cu crestere in perioada de varf la 150 locuri. Hotelul este amenajat cu restaurant de 175 de locuri, doua terase locuri) si un disco- bar.

Acest hotel ofera celor cazati: fax, linie telefonica internationala, casa de schimb valutar.

Camerele sunt dotate cu telefon, frigider, TV color.

D. Cooperatia de Consum are in dotare hotelul Flora cu capacitate de cazare de 50 locuri, dar cu posibilitati de crestere de 60 locuri

Datorita faptului ca beneficiaza de o pozitie avantajoase, in centrul statiunii in apropierea strandului termal si a parcului, hotelul Flora este foarte solicitat atat in sezon, cat si in extrasezon (50% din capacitate).

Solicitarea sa intensa pune in prezent, problema reamenajarii modernizarii, insa fondurile obtinute sunt minime in raport cu necesitatile.

Hotelul dispune de restaurant cu terasa locuri) in aer liber, cofetarie si disco bar.

E. Cooperatia mestesugareasca are in dotare un pavilion cu 30 locuri, precum si un restaurant cu 70 locuri.

Capacitatea totala de cazare in statiune este de 1500 locuri cu extindere la locuri.

Baza tehnico - materiala de alimentatie publica

Unitatile de alimentatie publica alaturi de cele de cazare au un rol major in activitatea de turism, lor revenindu-le sarcina asigurarii unui alt serviciu de baza: cel al servirii mesei, importanta sa rezultand din subordonarea sa strict fiziologica. Impreuna cu unitatile de cazare, cele de alimentatie publica au un rol hotarator in stabilizarea functiei turistice a unui punct, loc, localitate sau zona turistica.

Tabel nr.l- Structura retelei de alimentatie publica in 2008 in statiunea Geoagiu - Bai

Tabel nr.2 - Situatia unitatilor de alimentatie publica in anul

Baza tehnico - materiala de tratament

Pe o suprafata de 17,35 ha din totalul de 57,70 ha intravilan, este inclusa zona balneoclimaterica, in perimetrul careia factorii naturaliterapeutici favorizeaza practicarea curei naturiste prin aero si helioterapie, diferentiata pe grupe de bolnavi si sezoane:

a. apele minerale hipotermale, bicarbonate, calcice, magneziene, hipotone, cu temperatura de 29-33C si mineralizare totala 1,4 g cu recomandari in cura interna si externa;

b. namol de turba iodurat, feruginos;

c. bioclimat sedativ de ccccc, de tip depresionar, de adapost:

- contraste termice reduse, ierni blande, veri moderat racoroase - precipitatii atmosferice reduse;

- durata de stralucire a soarelui ridicata;

Geoagiu - Bai se enumera printre statiunile balneoclimaterice atat datorita factorilor naturali terapeutici cu tratament pentru afectiuni ale aparatului locomotor si sistemului nervos periferic ca afectiuni principale cat si pentru afectiuni asociate;

afectiunile cardiovasculare, dar si datorita factorilor si instalatilor de cura cu tratament pentru:

- boli de nutritie si metabolism ca afectiuni asociate

- afectiuni ginecologice

afectiuni dermatologice, endocrine, hematologice

   

Statiunea asigura prin instalatiile pe care le detine:

bai cu apa minerala la cada si in bazin;

- bai cu apa termominerala in bazine in aer liber;

- instalatii pentru electro si hidroterapie.

Statiunea dispune de trei baze de tratament situate in interiorul hotelelor: Diana, Germisara, UNCAP.

In prezent singura baza de tratament ce functioneaza este cea a complexului UNCAP.

Baza tehnico - materiala de agrement

Agrementul este asigurat prin trei bazine cu apa termala din care unul olimpic, de un teren de tenis, parcuri si zone verzi pe o suprafata de 12,03 ha.

Parcul statiunii este un loc minunat pentru recreere, odihna sau mici plimbari, dupa baile reconfortante. Aici se gasesc si cele doua izvoare cu apa minerala termala, folosite in cura interna.

Fotografiile utilizatorului anterior Fotografiile utilizatorului urmator

La extremitatea N-V a parcului statiune exista un bazin lacustru, un bufet cu terasa de vara amenajata langa parc, loc in care turistii se pot destinde.

Caile de acces

Caile principale de acces reprezinta resursele recreative diminuate intr-un teritoriu mai mult sau mai putin restrans ce devine obiectul unei exploatari turistice numai in contextul creerii posibilitatilor pentru vizitatori de a ajunge la ele, in caz contrar valoarea turistica a obiectivului respectiv, desi e certa, ramane neoperationala.

Caile de acces pot premerge in ceea ce premerge construirea lor, declansarea valorificarii prin turism, a diferitelor obiective. Ele apar ca rezultatul dezvoltarii economico-sociale si reduc mult intensitatile proprii domeniului turistic.

Caile si mijloacele de transport rutier in context global are cea mai mare importanta in turism. Statutul acestor cai de transport o comporta tendinta de modernizare si o tendinta de dezvoltare dimensionala. Valoarea unei cai de transport rutier poate fi definita de valoarea traficului.

Principala cale de acces in zona Geoagiu o reprezinta DN7 Deva-Sebes sau cale aferata Teius - Arad - halta Geoagiu.

Amenaiarea obiectivelor turistice

Pentru ca dezvoltarea unei activitati turistice sa fie sigura este necesara existenta a trei conditii de baza:

atractivitate

- accesibilitate

amenajare

Atractivitatea este sustinuta de potentialul natural si antropic precum si de infrastructura turistica existenta.

Asocierea dintre resursele atractive si elementele infrastructurii genereaza in context spatial tipuri specifice de habitat. Se are in vedere aparitia unor asezari care partial sau predominant primesc functie turistica.

Consideram ca prin notiunea de amenajare turistica se intelege o integrare a fondului atractiv si a infrastructurii turistice in sfera produsului turistic menit a fi consumat de catre turisti.

In sistemul lor de inter relatii turistice rolul amenajarii consta in transformarea fondului turistic intr-un element accesibil masei de vizitatori, in edificarea unei infrastructuri care sa faciliteze exploatarea in conditii optime a resurselor recreative.

Prin actiunea sa asupra fondului atractiv si a infrastructurii, amenajarea genereaza un produs turistic.

Aparitia acestuia determina activitatea de consum si transformarea turismului, dintr-o activitate sociala intr-o activitate economica preponderenta.

Pentru introducerea resurselor atractive in sfera exploatarii turistice, interventia amenajarii prezinta nuante foarte variate.