Rolul componentelor naturale in evolutia spatiala si functionala a orasului olanesti

ROLUL COMPONENTELOR NATURALE IN EVOLUTIA SPATIALA SI FUNCTIONALA A ORASULUI OLANESTI

1.POZITIA SI LOCALIZAREA ORASULUI

Orasul Baile Olanesti este situat in nord-estul Olteniei, in judetul Valcea, in mijlocul unor dealuri subcarpatice, la o altitudine de 450 m, strabatut de 2 parauri Olanesti si Cheia.     Din punct de vedere geografic orasul se situeaza la intersectia paralelei de 4513'15' latitudine nordica cu meridianul 2413'30' longitudine estica. Se invecineaza la nord-est cu localitatea Brezoi, la est cu statiunea Calimanesti si comuna Muereasca, la sud-est cu localitatea Vladesti, la sud cu comuna Pausesti-Maglasi, la sud-vest cu comunele Stoenesti si Barbatesti, la vest cu localitatea Costesti iar la nord cu comuna Malaia. Orasul este situat intr-o zona geografica deosebit de pitoreasca, la contactul versantilor sudici ai Muntilor Capatanii, intr-o vale de o mare frumusete.

RELIEFUL SI CONSTITUTIA GEOLOGICA

Depresiunea in care este situat Orasul Baile Olanesti are o deschidere spre sud iar la nord si la vest este inchis de crestele calcaroase ale Muntilor Capatanii: Cindoaia (1405m), Stogul (1494m), Caprareata (1799m), Albul (1809m), Buila-Vanturarita (1863m), Gera (1885m), Vioreanu (1890m). Din punct de vedere geologic localitatea a fost cercetata inca de la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul celui urmator de mari geologi romani, dintre care amintim: Grigore Cobalcescu, Gregoriu Stefanescu, Gheorghe Munteanu-Murgoci, Ion Popescu-Voitesti, Ion Ionescu-Argentoaia, Ion Atanasiu, St. Ghica-Budesti, E.Hristescu. Dupa anul 1945 de constitutia geologica a zonei s-au ocupat mai multi specialisti, ca: Victor Corvin Papiu, Artemiu Pricajan, Stefan Airinei, Grigore Popescu. Structural, regiunea Olanesti-Cheia face parte din Depresiunea Getica, mare unitate geografica alcatuita din formatiuni sedimentare apartinand cretacicului superior, eocenului si oligocenului, dispuse monoclinal peste formatiunile metamorfice ale Carpatilor Meridionali. Numeroasele izvoare minerale din statiunea balneoclimaterica Baile Olanesti sau de la Cheia au o mare varietate chimica, aceasta fiind in legatura directa cu structurile geologice pe care le strabat apele de la infiltratie impreuna cu cele de zacamant. Daca formatiunile geologice din Dealul Capela de la Ramnicu Valcea sunt de varsta sarmatiana, cele de pe valea raului Olanesti apartin diviziunilor superioare ale miocenului: pe partea stanga, respectiv nordica a vaii, se gasesc roci preponderent conglomeratice, in timp ce pe partea dreapta apar rocile sarmatianului, in partea inferioara cu marne nisipoase continand resturi de plante si rare cenusi vulcanice, iar pe culmea dealului diviziunea superioara, preponderent nisipoasa, cu roci asemanatoare celor din Dealul Capela. Situatia se mentine pana dincolo de satul Pausesti-Maglasi, pe Valea-De-Bradet spre localitatea Zmeurat. De la gura Vaii Cheia se afla o noua formatiune geologica, depusa in timpurile de la sfarsitul paleocenului (prima perioada a erei neozoice), adica in oligocen. Este o zona cu roci marnoase, similare celor denumite, la est de Olt, strate de Pucioasa, cu intercalatii de sisturi argiloase bogate in substanta organica de culoare neagra sau bruna, uneori cu gresii. Dar spre deosebire de stratele de Pucioasa, ele contin intercalatii leticulare, de circa 10-20 m, de conglomerate; in aceasta formatiune se gaseste localitatea componenta Olanesti. Izvoarele minerale din statiune tasnesc din rocile gresoase grosiere si din conglomeratele ce alcatuiesc dealurile pana sub munte si care, pe baza de fosile, au fost atribuite epocii eocene (partea mijlocie a paleocenului). Aceste roci ar avea intre 1500-2000 m grosime, iar orizontul din care ies izvoarele de circa 800 m, fiind urmat de marne si de conglomerate superioare. In peretii ce marginesc valea Olanestilor se pot recunoste conglomerate cu bucati mari de sisturi cristaline de tipul gnaisurilor granitice, micasisturilor, cuartitelor si amfibolitelor din cristalinul Lotrului precum si roci calcaroase de tipul celor recifale din formatiunile sedimentare aflate pe cristalinul Getic. Cea mai veche formatiune care sta la baza succesiunii este de varsta cretacica superioara si este constituita din gresii, unde mai in amonte de Izvorul nr. 24 s-au recunoscut fosile caracteristice. Pornind catre inima muntelui, ferestruit de apele Olanesti si Cheia, se constata ca in aceste ultime formatiuni si in calcarele jurasice recifale se gasesc culmi inalte ca Vanturarita, Vioreanu, Buila. Calcarele, in care au fost sapate numeroase pesteri si chei salbatice, dau pitorescul acestor munti, avand directia de dezvoltare sud-vest. Apele minerale din zona Olanesti-Cheia sunt acumulate in conglomeratele oligocene (izvoarele din Cheia) si eocene (majoritatea izvoarelor din statiune ca si forajele numarul 1, 2, 3, 4) precum si in gresiile senoniene - forajul nr. 5 si izvorul nr. 31. Circulatia apei se face pe reteaua de fisuri, suprafete de stratificatie, falii, iar ascensiunea ei este favorizata de prezenta gazelor in special a metanului. In perioadele de precipitatii mari si indelungate o parte din formatiunile cuaternalului, reprezentate prin depozite de terasa si dealuri de panta, se desprind si devin mase alunecatoare de teren, producand blocaje urmate de viituri catastrofale. Zona localitatii Olanesti, in parte muntoasa, cuprinde si stanci golase, fara vegetatie, formate din calcar ce constituie un mare rezervor de pietre de var. In timpuri indepartate, pe tarmul marii se gaseau, in oligocen, paduri de pin din a caror rasina, prin fosilizare, a luat nastere chihlimbarul, identificat si in regiunea Olanesti. De asemenea, aici este prezenta si marmura; in a doua jumatate a secolului XIX, la Olanesti era mentionata exploatarea incipienta a marmurei. In 1867 la Expozitia Universala de la Paris au fost trimise si doua coloane de marmura de Olanesti, in zilele noastre localnicii nu mai stiu nici unde a fost cariera de marmura nici unde s-a gasit chihlimbar. Nisipul raurilor Olanesti si Cheia este de buna calitate si se foloseste in constructii. Inainte de 1989 la hotarul localitatilor Baile Olanesti si Pausesti-Maglasi luase fiinta o balastiera pentru prelucrarea nisipurilor si pietrisurilor de pe vaile apelor Olanesti si Cheia; dupa acest an activitatea ei a fost intrerupta. Tot in nisipul celor doua rauri au fost semnalate firisoare de aur dar se apreciaza ca nu ar fi rentabila o activitate privind colectarea lor.

.RETEAUA HIDROGRAFICA

Este bine dezvoltata, intreaga zona fiind strabatuta de o adevarata retea de ape. Principalul curs de apa este Olanesti, cu o lungime de 38 km. si o suprafata a bazinului de unde isi colecteaza apele de 231 kmp. Izvoraste din Muntii Capatanii si curge in directia SSE. Primul sau afluent este Parul Cainelui, ce se varsa in el in dreptul localitatii Comaca. Pana la varsarea lui in Olt, langa Municipiul Ramnicu Valcea, paraul Olanesti primeste o serie de afluneti: Piciorul Porcului, Tisa, Valea Argelelor, Valea Adanca si Cheia pe partea dreapta; paraul Cheia are o lungime de 24 km., suprafata bazinului sau de colectare este de 88 kmp. Pe partea stanga a paraului Olanesti se varsa Valea Raditei, Valea Bacei, Comanca, Rapuroasa, Valea Pietrei, Valea Gorunilor, Valea Ursului si Valea Scaunelor.     Regiunea este bine drenata de aceste ape, ce izvorasc din partea superoioara a dealurilor inconjuratoare. In amonte de statiune valea paraului Olanesti este ingusta si cu pante repezi formand frumoase cascade. In dreptul localitatii si in aval de ea valea se largeste, mai ales incepand din satul Olanesti, iar pantele devin mai line. Relieful accidentat face ca in timpul ploilor apa paraului Olanesti si a afluentilor lui sa creasca cu mult peste nivelul mediu, putand produce pagube insemnate, cum s-a intamplat in 1895, 1969, 1992, 1995 si 200 Pentru a se evita erodarea malurilor s-a realizat consolidarea lor cu ziduri de piatra, lucrare inceputa dupa 1920 si continuata, mai ales, in deceniul sapte al secolului XX. Nu trebuie uitate nici lacurile, naturale sau create de om: lacurile cu nuferi de langa Sanatoriul, 1 MAI'', cel din Olanesti, nu departe de fostul Siloz, cel din dealul Cheii. Cu ani in urma pe paraul Olanesti fusese amenajat un lac populat cu pastravi si lostrite, acum este colmatat.     Zacamantul hidromineral Olanesti este situat in bazinul mijlociu al paraului Olanesti, la contactul morfostructural dintre Muntii Capatanii si dealurile subcarpatice ale Olteniei, respectiv Dealurile Olanesti. Contributii insemnate la cercetarea lui au adus M.Feru, M.Florian, G.Sincan, A.Pricajan si altii. Cercetarile hidrogeologice, hidrochimice si izotopice au evidentiat ca apele minerale de la Olanesti sunt de origine profunda, de tipul apelor de zacamant, aflate in diferite stadii de diluare cu ape superficiale. In componenta acestora, de remarcat este prezenta iodului si a bromului, amoniului, borului, a gazelor libere de tipul metanului, precum si a sulfatilor, si a hidrogenului sulfurat.

4.CLIMA

Variatia de relief de la inaltimi de 300 m la 000 m si circulatia mai accentuata a maselor de aer cald si uscat dinspre Africa de Nord fac ca iernile sa fie blande - cea mai scazuta temperatura de -16,2 sC in 19.03.1991, iar verile sa aiba max.32,2 sC in luna iulie. Precipitatiile cele mai frecvente sunt in septembrie (max.199 l/mp), iar cele mai reduse in martie (21,2 l/mp). Presiunea atmosferica 738 mmHg in iulie si 740,2 mmHg in decembrie. Tot timpul anului climatul atmosferic este favorabil tratamentului balneo-climateric.

5.SOLUL, VEGETATIE, FLORA SI FAUNA

5.1.Solul

Pentru cercetatorul naturii, solul -care se formeaza in urma modificarii rocilor, sub actiunea apei, aerului si a organismelor vii sau moarte- reprezinta suportul material al existentei vietii pe uscat. Intre vegetatie si sol exista o stransa interdependenta. Caracteristicile fizico-chimice ale solurilor determina instalarea unei anumite vegetatii, iar vegetatia la randul ei, costituie un factor indispensabil formarii anumitor soluri. Teritoriul localitatii Baile Olanesti cuprinde, din punct de vedere geomorfologic, doua trepte de relief:

-treapta de relief deluroasa;

-treapta de relief montana.

5.1.1.Solurile zonale

a) de dealuri

solurile brune de padure- sunt solurile zonale cele mai raspandite in regiunea deluroasa. Sunt soluri eubazice, saturate, slab acide, cu mull, cu continut bogat in humus, indeosebi in partea superioara a orizontului. Solurile brune de padure (tipice si podzolice) s-au format in Subcarpati pe un relief framantat, la altitudini care variaza intre 400-650 m altitudine, sub paduri de gorun (Quercus petraea si Quercus polycarpa), stejar (Quercus robur), fag (Fagus sylvatica) sau in paduri de amestec, la care iau parte toate esentele amintite. Solurile brune de padure tipice au orizonturi slab diferentiate, iar la cele podzolice orizonturile sunt evidentiate. In zona Olanesti aceste soluri sunt frecvente in regiunea fagetelor, pe depozite nisipoase sau marne argiloase;

solurile brune de padure puternic podzolice- sunt solurile de pe pantele de sub padurea de gorun, care au culoarea mai deschisa in orizontul A cu textura nisipo-lutoasa, poroase si afanate si cu reactia slab acida: (ph=6);

solurile podzolice argilo-iluviale (cunoscute si sub denumirea de podzoluri secundare) -ocupa mari suprafete in zona Olanesti. Ele se caracterizeaza prin migratie si iluvionare de argila cu litiera de 0-2 cm si mult material organic nedescompus, brune-cenusii si luto-nisipoase, cu o reactie puternica acida (ph=5.2-5,8), sarace in humus. S-au format pe terenuri usor inclinate si cu drenaj slab, mai rar pe terenuri framantate. Aceste soluri se intalnesc mai des sub pajisti cu ierburi, muschi si paduri de gorun, fag sau de amestec (fag cu gorun sau chiar cu garnita).

b) de munte

Sub fagetele montane, padurile de amestec de rasinoase cu fag, cele mai raspandite soluri zonale sunt cele brune acide montane. Sunt soluri cu mull sau cu mull-moder, formate pe roca mama, bogate in schelet, cu minerale usor alterabile:

solurile brune acide montane scheletice le gasim in padurile de fag de pe valea paraului Manzu, formate pe sisturi sau ganite, alterate, cu ph = 5,5;

solurile brune galbui acide, cu humus tip mull-moder, cu textura luto-nisipoasa, puternic acide (ph=4,5-5), intalnite sub padurea de fag cu brad de pe Muntele Stogu;   

solurile brune acide sau bruno-galbui podzolice humico-feriiluviale, intalnite sub molidisuri cu multi muschi si ierburi acido-file, cu humus de tip moder, luto-nisipoase, puternic acide (ph=4,5), sarace in substante nutritive. Se intalnesc pe Muntii Caprareata, Folea, Culmea Builei. Solurile brune acide podzolice reprezinta un stadiu de evolutie al solurilor brune acide huminifere. Se afla intre 1500-1800 m altitudine, pe sisturi cristaline, conglomerate, gresii, roci eruptive, etc. In etajul subalpin, sub tufarisurile de ienupar pitic (Juniperus sibirica) se intalnesc podzolurile subalpine, puternic acide (ph=4,5-5), evoluate pe granite, cu acumulare puternica de humus sau de moder. Se afla pe pante usor inclinate sau terenuri mai mult sau mai putin plane pe Muntii Caprareata, Gerea, Preota, Bogdanul, Barbatescu si Ionascu. Acese soluri au o mare frecventa si sub pajistile de teposica sau parul porcului (Nardus stricta),planta foare slaba din punct de vedere furajer.

5.1.Solurile intrazonale

Sunt soluri de culoare neagra, bogate in humus, cu reactie slaba sau neutra, intalnite in pajistile de paius rosu (Festuca rubra) si de parusca (Festuca supina) de pe stancarii. In zavoaiele de anin alb sau arin (Alnus incana) de pe Valea Olanesti si Cheia se gasesc soluri aluvio-coluviale, constituite din material depus de apele curgatoare si de siroire. Solurile aluviale gleice carbonatate se gasesc fecvent sub zavoaiele de anini negru (Alnus glutinosa).

5.Vegetatie, Flora si Fauna

Pornind de la ideea ca intre plante si animale (pe de o parte), si conditiile de mediu (pe de alta parte), exista o stransa legatura, consideram ca este potrivit ca elementele florei si faunei din bazinul Olanesti sa fie prezentate pe zone si subzone de vegetatie. Modificarea principalilor factori climatici dupa latitudine, longitudine si altitudine imprima vegetatiei si faunei trasaturi caracteristice. Conform si observatiilor efectuate pe teren de prof. Dr. Traian Radoi din Baile Olanesti, teritoriul in discutie se imparte in:

Etajul subalpin;

Etajul boreal (al molidisurilor);   

Etajul nemoral (al padurilor de foioase de tip central-european), cu urmatoarele subetaje:

-subetajul padurilor amestecate, de rasinoase si fag;

-subetajul fagetelor;

-subetajul gorunetelor.   

Etajul subalpin

Etajul subalpin cuprinde culmile cele mai inalte ale muntilor din N-V localitatii: Gerea, Ionascu, Preota, Bogdanul, Barbatescu, Caprareata, intre altitudinea de 1700-1979 m. Sunt prezenti arbusti ca jepi (Pinus mughus), ienupar (Juniperus nona, sabina, comunis), si ienuparul pitic (Juniperus sibirica), afinul (Vaccinium myrtilus), merisorul de munte sau afinul rosu (Vaccinium vitisidaea), smirdarul sau bujorul de munte (Rhododendron kotschyi). Pajistile folosite ca pasuni, ocupa suprafete intinse si sunt dominate pe mari spatii de teposica sau parul porcului (Nardus stricta), pe suprafete mai mici de parusca (Festuca supina), paiusul rosu (Festuca rubra) si ierburi perene: iarba mieilor (Agrostis rupestris), firuta de munte (Poa alpina, Poa violacea, Poa annua, Poa media). In pajistile din acest etaj vegeteaza si alte plante ca: steregoaia (Varatrum album), clopoteii de munte (Campanula napuligera), cimbrisorul de munte (Thymus alpestris), ghintura galbena (Gentiana lutea), cerentelul de munte (Geum montanum), bulbucii de munte (Trollius europaeus), ceapa de munte (Allium victorialis), lana caprelor (Cerastium lanatum), garofita de munte (Dianthus gelidus), macrisul iepurelui (Oxalis acetosella), ochiul boului (Aster alpinus). Conditiile aspre de viata sunt si mai greu de suportat de animale. Putine sunt acelea care se incumeta sa infrunte vara taria vantului sau iarna grosimea stratului de zapada. Totusi, pe pajistile alpine intalnim o serie de fluturi, forme endemice pentru Carpatii nostri: Erebia lappona si Erebia epiphron. Din neamul gandacilor urca pana in etajul subalpin specia Cicindela silvicola. Batracinenii si reptilele ajung cu totul intamplator. Vipera comuna (Vipera berus) a fost identificata in masivul Buila la altitudini de peste 1800 m. Pasarile au si ele cateva specii care urca in zona, unde raman si cuibaresc. Sunt de pilda fasa alpina (Anthus spinoletta) si brumarita (Prunella collaris), ultima intalnita mai mult prin jnepenisuri. Pe portiunile stancoase intalnim si codrusul de munte (Phoenicurus ochruros). In golurile alpine se intalnesc pasari din zona forestiera, in special subzona coniferelor, care vin in cautarea hranei. Iarna, brumarita si codrusul de munte migreaza in vaile raurilor sau chiar in regiunea subcarpatica a Olteniei. Un relict glaciar, des intalnit in muntii din zona Olanesti, este si capra neargra (Rupicapra rupicapra). Se stie ca in Romania se afla cea mai numeroasa comunitate de capre negre din toate tarile Europei. Actualmente se acorda o grija deosebita protectiei acestui relict glaciar, care constituie unul dintre cele mai frumoase monumente vii ale naturii, podoaba a muntilor nostri inalti.

Etajul boreal (al molidisurilor)

Este situat intre altitudini cuprinse intre 1300-1700 m. Numarul de plante lemnoase este relativ mic si este dominat de molid (Picia excelsa), arbori plasati in locuri greu accesibile, ce ating inaltimea de 30-40 m si circumferinta de pana la 2,60 m. Mai rar intalnim bradul (Abies alba), arbore rasinos foarte exploatat in padurile din zona Olanesti utilizat in constructii, tamplarie, fabricarea chibriturilor; rasina de brad se foloseste la fabricarea terebentinei. Tot in acest etaj vegeteaza si alte specii lemoase: fagul (Fagus sylvatica), arinul de munte (Alnus viridis), aninul alb (Alnus incana), socul rosu (Sambucus recemosa), caprifoiul (Lonicera nigra, Lonicera xylosteum), tulchina (Daphne mezereum), smeurul (Rubus Idaeus), paltinul (Acer pseudoplatanus), salcia capreasca (Salix capraea), afinul (Vaccinum myrtillus). Ca plante ierboase si fructescente se intalnesc: macrisul iepurelui (Oxalis acetosella), degetarutul (Soldanella montana), coacazul (Bruchenthalia spiculifolia), clopoteii (Campanula napuligera, Campanula abietina), paralutele sau banuteii (Bellis perennis), coada soricelului (Achillea distans), susaiul de padure (Mycelis muralis), terogoaia, crinul de padure (Liliu martagon), paiusul rosu. Foarte frecvent intalnim pe crengile de molid si brad matreata bradului (Usnea longissima). In pajistile din etajul molidisurilor domina paiusul rosu, paiusul, teposica sau parul porcului, trifoiul rosu (Trifolium pratense) ceremtelul de munte sau martisorul (Geum montanum). Primavara timpuriu apare brandusa de primavara (Crocus vernus). Pe stancile populate cu muschi (Pilytrichum) se intalnesc frecvent feriga (Athyrium) si feriguta (Polypodium vulgare), mai intalnim pedicuta (Lycopodium clavatum), limba cucului (Botrychium lunaria), piciorul cocosului carpatin (Ranunculus carpaticus). Numarul animalelor este mai redus in raport cu cel din padurile de fag sau de gorun. Aceasta pe de o parte din cauza conditiilor cilmatice mai vitrege, iar pe de alta parte din cauza modului greoi de a-si gasi hrana. Unele lepidoptere intalnite aici sunt daunatorii foarte periculosi, incadrati in familia Lymantridae. Din ea face parte temuta omida paroasa a molidului (Lymantria monahha), daunatori care ataca in primul rand molidul, apoi pinul si bradul, uneori si fagul. Atacul incepe de la baza coroanei spre varful acesteia, primavara timpuriu. Din familia Ipide fac parte insectele care se mai numesc gandaci de scoarta sau carii de padure. Ca reprezentant tipic mentionam cariul mare de scoarta al molidului (Ips typohraphus). Printre fluturii de noapte, de care tin unele din cele mai frumoase specii ale noastre, mentionam fluturele cap de mort (Acherontia atropos), un daunator periculos pentru plantatiile de pin si brazi. Dintre batracieni ajung pana aici salamandra (Salamandra salamndra) si broasca raioasa bruna (Bufo bufo). Ca reptile mentionam vipera comuna (Vipera berus) si soparla de munte (Lacerta vivipara) care se deosebeste de celelalte specii prin felul de imultire : naste pui. Embrionii se dezvolta complet in corpul mamei pana la depunerea oului, cand sparg coaja subtire si ies afara. Aceasta soparla prefera locurile mai umede si slab incalzite. Vipera comuna prefera marginile padurilor, prin balariile insorite. In ceea ce priveste vertebratele, pasarile sunt cele care mai frecventeaza padurile de conifere deoarece gasesc aici conditii mai bune de cuibarit. Pentru hrana pasarile se deplaseseza in subzonele invecinate de unde si-o procura mai usor. In aceste paduri gasim: pitigoiul de bradet (Parus ater), mierla gulerata (Turdus torquetus), pitigoiul motat (Parus cristatus), pitigoiul de munte (Parus montanus), cinteza (Fringilla coelebes), Forfecuta (Loxia curvirostra), mugurarul (Pyrrhula pyrrhula), corbul (Corvus corvus), ciocanitoarea de munte (Picoides tridactylus) si cocosul de munte (Tetrao urogallus). Un locuitor tipic al acestor meleaguri este ursul cafeniu (Ursus arctos). Etajul boreal ocupa o suprafata de peste 762 ha, intre altitudinea de 1494 m (Muntele Stogu ) si 1798 m ( Muntele Caprareata ).

Etajul nemoral (al padurilor de foiase)

Etajul nemoral caracterizat prin paduri de tip central-european, cuprinde teritoriile muntoase situate la limita inferioara a padurilor boreale si o mare parte a dealurilor. Limita superioara se situeaza pe o linie ce desparte molidisurile puse in masive neintrerupte de padurile amestecate de rasinoase si fag (1494 m altitudine - Muntii Stogu si Stogsoare). Limita inferioara se situeaza aprozimativ la 300 m altitudine, in apropierea localitatii Valea Cheii. In cadrul etajului nemoral se delimiteza urmatoarele subetaje : -subetajul padurilor amestecate de rasinoase si fag- Vegetatia caracteristica o formeaza padurile amestecate de molid, brad si fag, intalnindu-se pe o suprafata de 893,8 ha. In alcatuirea tuturor padurilor intra cele 3 specii de arbori (Molidul, Bradul si Fagul) formand urmatoarele comunitati: bradeto-fagete cu o suprafata de 291,8 ha, molideto-fagete in suprafata de 27,5 ha. In acest subetaj se afla si paduri de pin silvestru (Pinus sylvestris) in suprafata de 151,7 ha, sub forma de fragmente pe fondul general al padurilor alcatuite din alte specii (molidisuri, amestecuri de rasinoase si fag, fagete). -subetajul padurilor de fag- In bazinul Olanesti fagetele ocupa teritorii intinse cuprinzad o suprafata de 10540 ha, intre subetajul de rasinoase si fag si subetajul gorunetelor de la dealuri. Limita superioara a fagetelor din bazinul Olanesti este de circa 1100-1200 m altitudine, iar limita inferioara coboara in zona deluroasa pana la 450 m altitudine (statiunea Baile Olanesti), de unde incep fagete puse spre zona montana. Stratul arborilor este format aproape exclusiv din fag, al carui lemn este utilizat drept combustibil pentru incalzitul locuintelor in industria mobilei ca lemn curbat, placaje si furnire si la confectionarea traverselor de cale ferata. In regiunea de munte alaturi de fag se pot intalni in putine exemplare paltinul de munte (Acer pseudoplatanus), bradul (Abies alba), ulmul de munte (Ulmus montana), mesteacanul (Betula verrucosa), plopul tremurator (Populus tremula), salcia capreasca (Salix caprea), scorusul de munte (Sorbus aucuparia), smeurul (Ubus idaeus), teiul alb (Tilia tomentosa), sangerul (Cornus sanguinea), iedera (Hedera helix), socul (Sambucus nigra), socul rosu, caprifoiul, frasinul (Fraxinus excelsior). Primavara, in padurile de fag infloresc urmatoarele plante ierboase: aliorul (Euphorbia amigdaloides), spanzul (Helleborus purpurascels), floarea pastelui (Anemone nemorosa), crucea voinicului (Hepatica transsilvanica), brebeneii (Coridalis solida), ciubotica cucului (Primula officinalis), macrisul iepurelui, brandusa de munte (Crocus heuffelianus), ghioceii sau cocoseii. In cursul verii se dezvolta si ajung la maturitate plante ierboase sau subarbusti cum sunt: bradisorul (Lycopodium selago), feriga, piciorul cocosului, rostopasca, fragii de padure, paiusul rosu, firuta, teposica, etc. Nu trebuie uitate nici urzicile: urzica moarta, urzica mare sau urzica vie. Ca urmare a conditiilor ecologice numarul animalelor este mai mic decat in regiunea padurilor de stejar si gorun. De remarcat ca unele dintre animalele care traiesc in aceste paduri urca in subzona padurilor de stejar si gorun. Majoritatea insectelor, batracienilor (racanelul), reptilelor (soparla si gusterul) pasarilor (pitigoii, presurile, sticletii) si mamiferelor (mistretul, pisica salbatica) isi au sediul preferat in aceste paduri. Prin poienile de fag intalnim la tot pasul: melci, paianjeni, gandaci, fluturi, albine. -subetajul gorunetelor- Ocupa in zona Olanesti o suprafata de 296,8 ha, fiind reprezentat prin fasia zonala a alternantei de fag cu gorun. Ea se gaseste situata intre altitudinea de 400 m (satul Olanesti) si 600 m (satul Mosoroasa). Gorunul fiind si specie mezo-xerofila, se instaleaza cu precadere pe pantele sudice si sud-vestice ale dealurilor. Pe langa gorun se mai intalnesc si alte specii lemnoase, ca ulmul de munte, frasinul, carpenul, macesul, mojdreanul, alunul, etc. Primavara in padurile de gorun vegeteaza si infloresc plante ierboase sau subarbusti cum sunt fragii de padure, brebeneii, vioreaua, etc. Vara intalnim rostopasca, trifoiul alb (Trifolium repens), trifoiul rosu, urzica moarta, etc. Aproape la tot pasul se intalnesc melci, paianjeni, gandaci, fluturi, albine, viespi, etc. Ca vertebrate, in padurile de stejar traiesc batracineni (racanelul), reptile (naparca sau sarpele de sticla), pasari (brumarita de padure, gaita, cojoaica, etc) si mamifere (ariciul, vulpea, caprioara, mistretul, etc). Pe marginea apelor de munte se intalneste pescarasul negru sau mierla de parau. Padurile din bazinul Olanesti ofera conditti prielnice dezvoltarii a numeroase specii de bureti si ciuperci.

5.3.Rezervatii naturale

Parcul National Buila Vanturarita

Masivul Buila-Vanturarita este situat in partea central-nordica a Judetului Valcea si face parte din Muntii Capatanii. Masivul iese in evidenta fata de lantul principal al acestora, atat prin dispunere, cat si prin relief. Creasta principala a Muntilor Capatanii este constituita preponderent din sisturi cristaline. Masivul Buila-Vanturarita se intinde de la vest de Cheile Bistritei pana la est de Cheile Olanestilor. Prin potentialul sau deosebit, intruneste conditiile optime dezvoltarii si practicarii diferitelor forme de turism, precum turism montan, agroturism, turism monahal, turism sportiv, turism de odihna si relaxare, etc. In Parcul National Buila Vanturarita se gasesc 2 rezervatii importante: Rezervatia de Tisa (Taxus baccata) si Rezervatia naturala Stogu.
Rezervatia de Tisa din Muntii Buila Vanturarita cu varful Vanturarita Mare (1855 m) este declarata Parc National prin Hotararea de Guvern nr.2151/30 noiembrie 2004. Flora masivului Buila Vanturarita cuprinde numeroase specii protejate , pana in prezent fiind identificate peste 22 de specii, printe care tisa, bradisorul, floarea de colt si iedera alba. Datorita dispunerii in trepte a masivului, aici se intalneste o fauna de clima calda, submediteraneana, cat si specii relicte, glaciare precum si numeroase specii protejate printre care capra neagra, cerbul, rasul, bursucul, vipera, soparla de stanca, cocosul de munte, etc.

Parcul National Buila-Vanturarita

Rezervatia Radita - Manzu

Rezervatia Radita - Manzu este o rezervatie naturala mixta situata in Muntii Capatanii , Munceii Olanestilor, in bazinul superior al Paraul Olanesti si la o altitudine intre 650- 950 m. Conserva forme de relief spectaculoase cu aspect ruiniform, din flora salbatica, specii rare ca floarea de colt ,iedera alba , stanjenei, tulichina mare, iar din fauna, specii periclitate si rare ca ursul brun si capra neagra.

Alte rezervatii:

Rezervatia Lacul Frumos din Mosoroasa- este o mlastina mezo-oligotrofa importanta prin prezenta muschiului Sphagnum si planta carnivora Drossera rotundifolia (roua cerului).   

Rezervatia de nuferi albi si galbeni din Baile Olanesti.

Pesterile din zona Olanesti au fost propuse si cuprinse de catre specialistii valceni in lista obiectivelor geologice ocrotite de lege. In zona Cheile Cheii se afla:

Pesterea Munteanu - Murgoci - unde este prezenta cea mai mare colonie de lilieci;

Pestera cu lac - se diferentiaza printr-o bogata fauna cavernicola;

Pestera Pagodelor - detine o mare cantitate de argila fosila;

Pestera Caprelor - prezinta diversitate si bogatie de concretiuni calcaroase ;

Pestera cu Perle - adaposteste fosile ale ursului de pestera;

Pestera Rac - unde sunt prezente fosile de Ursus Spaeleus;

Pestera Clopot - adaposteste cele mai mari stalagmite dintre toate pesterile valcene.

In Cheile Folea-Olanesti se afla: Pestera Arnautilor, unde intalnim o bogata fauna cavernicola si puncte fosilifere.