TURISMUL SI IMPORTANTA IN PROMOVAREA VALORILOR SALE PRIN INTERNET

1.1. Aparitia si dezvoltarea conceptului de turism

Putem afirma, ca aparitia calatoriilor turistice s-a produs in antichitate, iar activitatile turistice in spatiul rural au inceput a fi practicate empiric din aceeasi perioada. Este cunoscuta astfel participarea in numar mare a elevilor la vizitarea locurilor sfinte-Dadona (Zeus) si Delfi(Apolo)-frecventarea bailor curative sau a jocurilor festive periodic organizate.

In perioada romana majoritatea calatoriilor aveau scopuri comerciale, culturale sau militare, iar traseele lor parcurgeau inevitabil spatiul rural. In acelasi timp cu evolutia societatii omenesti se diversifica si structura calatorilor, astfel, in Evul Mediu, calatoreau in numar insemnat comerciantii, dar intalnim frecvent ambasadori, preoti si pelerini, oameni de stiinta, artisti, calfe si studenti. Unii dintre acesti calatori au decis sa transmita experientele lor.

Europa este cea care inregistreaza primele forme constientizate de turism rural in secolele XVI-XVII; in acele vremuri pictorii erau interesati sa valorifice in operele lor constructiile si mediul spatiului rural. Viata satului, asa cum era ea si nu inventata, este imortalizata in operele pictorilor francezi, italieni sau olandezi.

Conceptul de dezvoltare a Turismului

In ultimii 50 de ani, turismul a devenit una dintre cele mai importante industrii aflata in continua dezvoltare. Turismul a devenit insa de asemenea o mare problema culturala si de mediu in multe zone datorita dezvoltarii puternice pe termen scurt care nu tine cont de schimbarile pe termen lung pe care le produce. Conceptele care puse cap la cap alcatuiesc o strategie de turism durabil au fost proiectate si testate tocmai pentru a evita deteriorarea echilibrului zonelor unde se desfasoara activitati turistice.

Turismul a fost una din cele mai de succes industrii in crestere de dupa razboi. In 1950 erau numai 25 de milioane de sosiri de turisti internationali in intreaga lume. Astazi, peste 650 de milioane de turisti calatoresc in jurul lumii in fiecare an. Aproape de 10 ori mai multi turisti decat in 1950 calatoresc in concediu in propria lor tara. In timp ce turismul a devenit un instrument puternic de transferari a bunastarii si de creare de locuri de munca, stim acum ca dezvoltarea turismului necontrolat are inconveniente importante pentru destinatiile turistice si reprezinta cu adevarat probleme pentru ariile protejate.

Aspecte ale turismului rural din tarile europene

Turismul rural se sprijina in majoritatea tipurilor de primire(receptie) existente pe dotarile ce se regasesc, in mare parte, in proprietatea privata locuitorilor din spatiul rural, practicantii (in calitate de prestatori) ai activitatilor turistice.

Reteaua turismului rural reprezinta cea mai buna organizare in cadrul Statelor Comunitatii Europene. Aceasta datorita:

-conditiilor de organizare create;

-a organismelor neguvernamentale nationale si internationale existente;

-sprijinul primit din partea statelor (credite pe termen lung cu dobanda de 3-4%- Franta, Germania, Austria-scutire de impozit pe activitatea turistica desfasurata, sprijin logistic, formare de cadre si indrumare, s.a.), a C.E.E. prin intermediul programelor PHARE;

-experientei castigate si dorintei de perfectionare manifestate permanent.

Practicarea turismului rural s-a extins din ce in ce mai mult in a doua jumatate a secolului XX. In aproape tot continentul european,un week-end sau o vacanta la tara au intrat in obisnuinta iubitorilor de aer curat, natura, spatii pur ecologice.

Factorii determinanti ai dezvoltarii turismului - Clasificare

Multitudinea factorilor care influienteaza dezvoltarea turismului a determinat specialistii in domeniu ca, din considerente teoretice si practice, sa-i grupeze in functie de anumite criterii:

In raport cu importanta lor in determinarea fenomenului turistic:

-factori primari: oferta turismului, venitul populatiei, timp liber etc;

-factori secundari: cooperarea internationala, facilitati de viza.

Dupa natura social-economica:

-factori economici;

-factori demografici;

-factori sociali;

-factori tehnici;

-factori politico-organizatorici.

Dupa durata in timp a actiunii lor:

-factori de influientare permanenta;

-factori conjuncturali.

Dupa natura provenientei si sensul interventiei:

-factori exogeni (exterior activi de turism);

-factori endogeni(interior activi de turism).

Dupa profilul de marketing:

-factori ai cererii turistice;

-factori ai ofertei turistice.

Dezvoltarea turismului conventional priveste cultura si mediul natural ca pe resurse destinate exploatarii si expuse epuizarii. Turismul conventional este o industrie pe termen scurt, un sezon turistic este considerat o perioada lunga de timp in domeniul turistic. Turismul conventional supravietuieste prin dezvoltare continua, marketingul este privit ca o sursa de rezolvare a multor probleme.

Turismul poate fi dezvoltat in doua feluri. Poate fi dezvoltat numai pentru turism in sine si este posibil ca acest proces sa aduca locuri de munca si bunastare in zona. Sau poate fi privit intr-un context mai larg si folosit ca un instrument de rezolvare sau a atenua anumite probleme specifice. De exemplu, cazarile pot fi dezvoltate sub forma de hoteluri nationale sau internationale. Aceste retele care dispun de facilitati de marketing si management deja existente pot avea succes si pot crea locuri de munca in zona rurala. Conceptele de turism durabil sugereaza o dezvoltare alternativa. Daca localnicii ar fi proprietarii facilitatilor turistice, dezvoltate in urma renovarii caselor traditionale sau prin constructia de cladiri noi, s-ar crea o serie de avantaje in plus. In primul rand localnicii ar fi puternic motivati sa ramana in zona si sa mentina activitatile traditionale. Localnicii si-ar mari in acest fel mult orizontul dobandind deprinderi si cunostinte noi.

Comunitatea are de asemenea interesul de a renova cladirile existente mai mult decat de a construi altele noi care posibil nici nu s-ar potrivi in contextul rural.

Diversificarea economiei: desi turismul poate parea pentru multe comunitati rurale ca si pentru liderii lor drept un panaceu universal pentru problemele lor, exista amenintari mari legate de dezvoltarea turismului ca unica sursa a activitatii economice. Comunitatile rurale pot intampina probleme serioase daca se bazeaza total numai pe piata turistica. Pentru ca turismul sa ramana unul rural trebuie sa incurajeze o economie autentic rurala cu fermieri prosperi, cu viata rurala functionala si o scena culturala autentic si originala.

Turismul este o activitate umana, nonlucrativa, desfasurata, temporar (minim 24 de ore si maxim 4 luni), la libera alegere, in afara localitatii de resedinta, avand ca scop agrementul, refacerea sanatatii, realizarea unor misiuni (religioase, culturale etc.), afaceri, largirea orizontului de cunostinta.

Ca domeniu relativ nou de cercetare, turismul prezinta o compatibilitate in continua crestere, in plan economic sintetizand rezultatele unui numar mare de activitati, iar in plan psiho-social constituindu-se ca modalitate superioara de organizare a timpului liber, in care se recupereaza energiile cheltuite in procesul muncii de orice fel, dar are loc, in mod intrisec, si dezvoltarea personalitatii umane, sporirea capacitatii sale creative.

Turismul include un ansamblu de masuri puse in aplicare pentru organizarea si desfasurarea unor calatorii de agrement sau in alte scopuri, realizate fie prin intermediul unor organizatii, societati sau agentii specializate, fie pe cont propriu, pe o durata limitata de timp, precum si prin industriile adiacente care concura la satisfacerea nevoilor de consum turistic.

Fiind una dintre formele de activitate care satisfac cerinte personale, turismul este o veriga premergatoare consumului final, cu efecte economice insemnate ce nu trebuie ignorate. Mai mult, este de aratat ca, prin rolul pe care il are- de a raspunde unor nevoi umane, in special de a participa la refacerea capacitatii de munca- turismul contribuie la producerea de venit national. Creatoare de venit national sunt nu numai alimentatia publica si transporturile turistice, ci si activitatile desfasurate de colectivele din unitatile de cazare si din bazele de tratament.

Industriei turistice ii sunt caracteristice doua categorii principale de servicii: servicii legate de efectuarea calatoriei (a voiajului propriu-zis) si serviciile prestate la locul de sejur.

Serviciile care dau continut produsului turistic se constituie intr-un conglomerat sau o combinatie de cel putin patru elemente de baza (total diferite ca natura). Este vorba de serviciile: de transport, de cazare, de alimentatie si de agrement. Nu intotdeauna produsul turistic presupune prestarea tuturor celor patru tipuri de servicii. Dintre toate serviciile care dau continut produsului turistic, indispensabil este serviciul de agrement (caruia ii sunt asimilate si serviciile de tratament si de alt interes, care motiveaza calatoriile), in lipsa caruia celelalte trei categorii ies din sfera de cuprindere a turismului.

1.2. Sinteza ofertei de servicii in turism. Tipologie si Clasificare

Pentru studierea turismului, metoda cea mai potrivita din punct de vedere geografic este tipizarea acestuia; datorita faptului ca permite delimitarea unor zone turistice.

Zonele turistice sunt caracterizate printr-un anumit tip de turism sau o reuniune a unor tipuri care pot varia dinamic in timp.

Tipurile de turism rezulta, in principal, din diversele motivatii ale calatoriei, adica din scopul efectuarii acestora. Fiecare tip de turism se deosebeste astfel printr-un anumit scop si este specific acelor regiuni unde scopul fixat poate fi realizat prin existenta unor dotari specifice. Tipurile de turism sunt dinamice in timp, ele variind in existenta lor. Tipurile de turism prezente intr-o anumita perioada sunt generate de necesitati obiective ale acesteia, de nivelul cultural si social si de dotarile existente in domeniul mijloacelor de transport.

In general, se pot distige sase tipuri de turism:

turismul de recreere;

turismul de recreere si ingrijire a sanatatii;

turismul de vizitare;

turismul de tranzit;

turismul la distanta redusa;

turismul profesional.

Daca primele cinci tipuri de turism se practica in timpul liber, turismul profesional este strans legat de activitatea productiva.

Din punct de vedere al modului de alegere a destinatiilor turistice, se disting urmatoarele tipuri de turism:

turismul voluntar - in care destinatia aleasa prin vointa libera a beneficiarului de servicii turistice (turismul de recreere, turismul de vizitare, turismul la distanta redusa - in scop de agrement);

turismul fortat - in care destinatia este aleasa din necesitati diverse de catre altcineva (turismul de recreere si ingrijire a sanatatii- la recomandarea medicului, turismul de tranzit- din necesitati obiective de transport, turismul profesional- la solicitarea unitatii in care lucreaza beneficiarul de servicii turistice).

Spre deosebire de tipurile de turism, formele de turism reprezinta modalitati de desfasurare ale turismului in functie de cauze si influiente externe.

Se disting mai multe forme de turism in functie de urmatoarele criterii:

Criteriul zonei de provenienta si al celei de destinatie:

a.      Turism intern;

b.      Turism international.

Criteriul numarului participantilor:

a.      Turism individual;

b.      Turism de grup.

Criteriul organizatoric:

a.      Turism organizat;

b.      Turism neorganizat;

c.      Turism semiorganizat.

Criteriul sezonal:

a.      Turism continuu;

b.      Turism discontinuu.

Criteriul temporal:

a.      Turism de durata foarte lunga;

b.      Turism de durata lunga;

c.      Turism de durata redusa.

Criteriul mijloacelor de transport:

a.      Turism cu trenul;

b.      Turism cu mijloace auto;

c.      Turism naval;

d.      Turism aerian;

e.      Alte forme de turism(cu bicicleta, pe jos etc.)

Criteriul social:

a.      Turism particular;

b.      Turism social.

Criteriul varstei si ocupatiei turistilor:

a.      Turism de tineret;

b.      Turism specific adultilor;

c.      Turism specific generatiei varstnice.

Criteriul tipului zonei de destinatie:

a.      Turism montan;

b.      Turism litoral;

c.      Alte tipuri.

Se intelege, gruparea pe varste, sex, ocupatii, este foarte necesara, deoarece genereaza cerinte specifice si determina programari calendaristice, referitoare la servicii care trebuie sa fie in concordanta cu vacantele si, evident, cu cerintele si posibilitatile fiecarei categorii.

Determinarea acestor tipuri de turism se face pe baza duratei medii a sejurului si a repartitiei fluxului turistic in decursul anului.

Tipologia structurilor de cazare turistica

Dupa structura retelei de cazare, exista: forme de baza pentru cazare (hotelul de cazare, motelul, hanul turistic) si forme complementare de cazare (campingul, satul de vacanta, satul turistic), care se realizeaza in zonele in care reteaua de baza nu dispune de capacitati suficiente.

Dupa categoria de confort a obiectivelor de cazare- exista unitati de cazare turistica de categoria: 1*, 2*,3*, 4*, 5 stele.

In functie de regimul (perioada) de folosinta a obiectivelor de cazare, se disting: structuri de cazare permanente si structuri de cazare sezoniere.

In functie de durata sejurului, ele pot fi: de tranzit (pentru sejururi medii, scurte); de sejur (sejururi medii relativ lungi); mixte, a caror clientela se formeaza atat din turistii de sejur, cat si din turistii de tranzit.

In raport cu capacitatea lor de primire, pot fi: structuri de cazare mici (pana la 20-40 locuri); mijlocii (pana la 200-400 locuri) si mari, de tipul complexurilor turistice, unde capacitatea depaseste 1000 de locuri. Conform Normelor Metodologice si a criteriilor privind clasificarea pe stele si categorii a structurilor de primire turistica, pot functiona urmatoarele tipuri de structuri de primire cu functiuni de cazare turistica clasificate astfel: (Ordin 510 din 28 iunie 2002):

1. hoteluri de 5, 4, 3, 2, 1 stele; 2. hoteluri de 5, 4, 3, 2 stele; 3. moteluri de 3, 2, 1 stele; 4. hoteluri pentru tineret de 3, 2, 1, stele; 5. hoteluri de 3, 2, 1 stele; 6. vile de 5, 4, 3, 2, 1 stele; 7. bungalouri de 3, 2, 1 stele; 8. cabane turistice, cabane de vanatoare, cabane de pescuit de 3, 2, 1 stele; 9. sate de vacanta de 3, 2 stele; 10. campinguri de 4, 3, 2, 1 stele; 11. spatii de campare organizate in gospodariile populatiei de 3, 2, 1 stele; 12. popasuri turistice de 2, 1 stele; 13. pensiuni urbane de 5, 4, 3, 2, 1 stele; 14. pensiuni turistice rurale de 5, 4, 3, 2, 1 flori (margarete); 15. apartamente sau camere de inchiriat in locuinte familiale ori in cladiri cu alta destinatie de 3, 2, 1 stele; 16. structuri de primire cu functiuni de cazare pe nave fluviale si maritime de 5, 4, 3, 2, 1 stele.

Capacitatea de cazare turistica poate fi evaluata folosind un set de indicatori: capacitatea de cazare existenta, respectiv numarul total de paturi (locuri de cazare) construite. In functie de scopul si necesitatile analizelor specifice activitatii hoteliere, din acest indicator global poate fi desprinsa o serie de indicatori partiali care caracterizeaza structura distributiva a locurilor de cazare si anume:

numarul de camere individuale;

numarul de locuri de cazare in camere individuale;

numarul de camere duble;

numarul de locuri de cazare in camere duble.

Capacitatea de cazare in functiune, exprima oferta de cazare a firmei de turism tinand cont de numarul de locuri care pot fi oferite la cazare si numarul de zile cat pot fi ele utilizate intr-un an luand in considerare zilele de neutralizare datorita lucrarilor de reparatie; igienizare etc.; se exprima prin numarul de zile- locuri de cazare.

1.2.1. Caracteristici ale serviciilor turistice

Domeniul particular de desfasurare a activitatii, natura proprie a muncii si a productiei, pun in evidenta o suita de trasaturi distincte ale serviciilor turistice, trasaturi generale, specifice componentelor tertiarului dar si specifice numai sectorului turistic, acestea din urma fiind determinate de natura deosebita a ofertei si cererii turistice.

Intangibilitatea este unanim considerata de catre specialisti ca fiind caracteristica esentiala a serviciilor turistice. In esenta, aceasta particularitate arata faptul ca serviciile nu pot fi vazute, gustate, simtite, auzite sau mirosite inainte de a fi cumparate, fapt ce mareste riscul activitatii turistice, neconcordanta dintre asteptarile turistice si nivelul satisfactiilor obtinute in timpul consumului.

Imaginea tangibila sau intangibila a produsului turistic constituie imaginea globala a acestuia, respectiv, imaginea de prevanzare ce se construieste in psihicul consumatorului potential si imaginea de preconsum, care satisface sau nu exigentele consumatorului si care indeamna sau nu, la achizitie turistica, la cumpararea imaginii constientizate de acesta.

Inseparabilitatea prestator-prestatie-turist se explica prin aceea ca prestarea serviciului turistic este simultana cu consumul sau. Cum serviciul este furnizat de persoane, prestatorul devine parte componenta a serviciului respectiv. Deoarece clientul este si el prezent in momentul serviciului, relatia dintre prestator si consumator poate genera atat un aspect pozitiv (implicarea consumatorului in procesul prestarii si chiar impartirea responsabilitatii cu prestatorul) cat si unul negativ (face dificila standardizarea sau modernizarea ofertei).

Variabilitatea sau eterogenitatea serviciilor turistice deriva din circumstantele care concura la prestarea lor. Acestea, variind de la un prestator la altul, pe de alta parte, determina imposibilitatea repetarii serviciilor in mod identic chiar daca fac parte din aceeasi categorie de clasa calitativa.

Perisabilitatea se explica prin aceea ca serviciile turistice se consuma concomitent cu producerea lor, deci, odata produse trebuie consumate, neputand fi stocate. Daca bunul isi inceteaza existenta ca utilitate si ca valoare odata cu consumul, serviciile isi incep existenta si valorizarea odata cu actul de consum. Perisabilitatea unui serviciu turistic nu este o problema daca cererea este stabila si se cunoaste dinainte.

Proprietatea se refera la faptul ca in momentul cumpararii unui serviciu, clientii pot beneficia de anumite facilitati (o camera la hotel, un loc de transport cu avionul), dar ei nu obtin dreptul de proprietate. Lipsa proprietatii poate influienta negativ perceptia turistului asupra valorii serviciului prestat.

Ponderea mare a cheltuielilor cu munca vie este determinata de faptul ca serviciile turistice sunt caracterizate prin dependenta obiectiva de persoana prestatorului. In acest sector, progresul tehnic penetreaza mai lent si presupune eforturi deosebite fata de alte sectoare economice. Acest fapt este explicabil prin limitarea ariei in care se poate apela la mecanizarea si automatizarea proceselor tehnologice, in functie de caracterul serviciilor sau categoria de confort a intreprinderilor prestatoare.

Individualizarea este determinata atat de varietatea motivationala a purtatorilor cererii turistice cat si de comportamentul diferit al turistilor fata de fiecare componenta a prestatiei. Individualizarea este mai accentuata la turistii care calatoresc pe cont propriu, iar in cazul formelor organizate de turism, particularizarea se face la nivelul grupului.

Gradul ridicat de sezonalitate exprima starea de evolutie caracterizata printr-o perioada de varf a activitatii economice din domeniul serviciilor turistice, cu consecinte socio-economice deosebit de importante.

Principalele tehnici de reducere a sezonalitatii activitatii turistice adoptate de intreprinderile turistice sunt:

practicarea unor preturi diferentiate in functie de sezoane;

stimularea cererii prin acordarea de facilitati (gratuitati, prime banesti pentru grupurile organizate);

intensificarea politicilor promotionale;

diversificarea ofertei de servicii, cu accent pe cele neafectate de sezonalitate (de afaceri, simpozioane).[9]

1.2.2. Oferta si cererea turistica

Pe piata turistica exista o corelatie variabila a ofertei cu cererea in decursul unui an calendaristic ceea ce determina fluctuatia pretului de cost, a rentabilitatii, dezvoltarea inegala a diferitelor zone turistice. Datorita variatiilor sezoniere ale cererii si rigiditatii ofertei, in turism se vorbeste de o sezonalitate specifica activitatii turistice.

Sfera consumatorilor de turism nu se identifica cu ansamblul populatiei pentru ca exista grupe de populatie care nu pot consuma produsul turistic din diferite motive.

Oferta turistica are un caracter teoretic, reprezinta un element al pietei care este cunoscut de consumatorii potentiali ca urmare a activitatii promotionale a firmei.

Produsele turistice care se vand pe piata turistica nu pot fi definite cantitativ si calitativ decat indirect si partial pentru ca se incadreaza in categoria produselor "invizibile", abstracte; pe piata turistica se vand satisfactii, visuri, imagini ale produselor turistice.

Oferta turistica se caracterizeaza prin limite de ordin temporal, stabilite in functie de conditiile minime pe care trebuie sa le intruneasca resursele naturale pentru a putea fi acceptate intr-o perioada din an. Oferta turistica este rigida intrucat, pentru a putea fi consumata, este necesara deplasarea consumatorului si nu a produsului; de asemenea, nu se poate stoca, iar oferta potentiala de servicii nevalorificate intr-o perioada echivaleaza cu diminuarea coeficientului de utilizare a bazei tehnico-materiale. Rigiditatea ofertei decurge si din imposibilitatea adaptarii sale permanente la variatiile cantitative de tip sezonier ale cererii turistice si la variatiile calitative ale cererii. Acest lucru are consecinte importante asupra eficientei si riscurilor investitiilor in oferta turistica.

Oferta turistica este formata din doua grupuri de elemente:

elemente de atractivitate, existente la un moment dat numai potential (resurse naturale, socio-culturale, umane, tehnologice).

elemente functionale compuse din echipament si servicii care fac posibila productia si pun in valoare atractivitatea. Absenta acestora conduce la existenta potentialului turistic fara posibilitatea de valorificare.

Premisa ofertei turistice o constituie potentialul turistic. Aceasta poate fi pusa in evidenta prin prezenta elementelor functionale.

Componentele ofertei prezinta o mare diversitate de materializari in echipamente de primire, de transport etc. In cadrul ofertei exista posibilitatea inlocuirii unui tip de oferta cu altul complementar care satisface aceleasi motivatii; in acest fel se asigura folosirea intr-o proportie mai mare a elementelor constitutive ale ofertei.

Oferta turistica este formata din ansamblul atractiilor turistice care pot motiva vizitarea lor. Practic, oferta turistica a unei tari (zone, statiuni) cuprinde totalitatea elementelor care pot fi puse in valoare la un moment dat pentru stimularea cererii turistice.

Cererea turistica se manifesta pe piata printr-un numar infinit de variante, diferentiate de la un client la altul in functie de tipologia socio-profesionala, familiala, de caracteristicile tehnice ale voiajului efectuat, de sursele financiare disponibile si motivatiile de consum turistic. Cererea turistica nu presupune un consum periodic al aceluiasi produs turistic oferit la aceeasi destinatie. De fiecare data, turistul va consuma un alt produs turistic, chiar daca el revine in aceeasi zona, in aceeasi perioada a anului.

Cererea turistica are un grad de spontaneitate mai mare decat cererea de marfuri intrucat este generata de motivatia turistica, aceasta fiind totdeauna profund personala si subiectiva. Cererea turistica are un caracter dinamic, este diversa si eterogena, cu o sezonalitate accentuata si rigida ca urmare a unor legiferari specifice si unor factori psiho-sociali si naturali.

Cererea turistica se formeaza la locul de resedinta al turistului care este caracterizat prin diverse trasaturi economice, etnice, sociale, politice ale teritoriului national. Consumul turistic se realizeaza in bazinul ofertei turistice, implicand deplasarea. Acesta se deruleaza inainte de deplasarea spre bazinul ofertei, in timpul deplasarii si la locul de destinatie. Cererea pentru turism se caracterizeaza prin sezonalitate, respectiv printr-o etalare in timp neregulata a acesteia pe parcursul unui an. Aceasta trasatura este determinata de faptul ca oferta turistica este rigida, nu se poate adapta rapid ca raspuns la fluctuatia cererii si de faptul ca, in turism, consumul coincide ca timp cu productia.

Caracteristicile esentiale ale pietei turistice determinate de cerere si oferta sunt: complexitatea, sezonalitatea, eterogenitatea, prezenta unui risc mult mai accentuat decat cel de pe piata bunurilor materiale.[10]

1.3. Promovarea produsului turistic cu ajutorul Internet-ului

Conceptul de produs turistic:

²Ansamblul de servicii si de facilitati care se materializeaza in ambianta specifica a factorilor naturali si artificiali de atractie si a amenajarilor turistice create care reprezinta elemente componente ale ofertei turistice si pot exercita o forta pozitiva de atractie asupra turistilor desemneaza produsul turistic²

Produsul turistic cuprinde un ansamblu de atractivitati ale unei destinatii, facilitatile si caile de acces oferite spre "consum" turistului. Tot despre produsul turistic s-ar putea spune ca el insumeaza totalitatea serviciilor turistice puse la dispozitia turistului cu ocazia si pe durata deplasarii sale.[12]

Privind din punct de vedere al turistului, produsul turistic se refera la totalitatea experientelor pe care acesta le traieste din momentul in care pleaca de acasa si pana in momentul cand se intoarce. Notiunea de produs inglobeaza si pe cea de servicii care, avand forma nemateriala, nu pot fi obtinute de consumatori decat intr-un anumit loc, la un moment dat atunci cand se consuma.

Produsul turistic este un produs complet pe care, de cele mai multe ori in cazul turismului individual, consumatorul il concepe singur.

Important de retinut este faptul ca in structura unui produs turistic exista bunuri materiale cat si servicii care pot fi grupate in cel putin patru tipuri de baza: de transport, de cazare, de restaurare, de agrement.

Elementele fundamentale care compun produsul turistic sunt:

elemente de atractie (clima, peisaje, elemente culturale, istorice). Elementele naturale de atractie turistica sunt foarte diverse: de exemplu, elementele naturale sunt strans legate de cele climaterice, atractiile istorico-artiatice sunt legate de manifestari culturale si folclorice;

complexul de infrastructura;

echipamente de primire reprezentate de structuri hoteliere si extrahoteliere;

echipamente complementare destinate sportului, recreerii.

Produsul turistic presupune anumite particularitati care-l deosebesc fundamental de produsul in sens general:

produsul turistic este unic, fiecare produs reprezinta un caz singular determinat de varietatea de structura a resurselor turistice;

produsul turistic nu poate fi stocat, transportat pentru ca el se consuma la sursa implicand deplasarea consumatorului, imprimandu-i si caracterul de produs perisabil;

produsul turistic este foarte complex si se caracterizeaza prin diversitate, nu poate standardiza pentru ca el trebuie sa satisfaca o gama diversa de consumatori care au multiple motivatii turistice;

produsul turistic este neelastic (nu se poate modifica imediat si foarte usor);

comercializarea produsului turistic presupune achizitionarea imaginii acestuia, achizitionarea de informatii in legatura cu structura si particularitatile elementelor ce-l compun;

durata de montaj a unui produs turistic depinde de capacitatea firmei de turism de a-l furniza clientilor, dar, in acelasi timp, depinde si de client, de cererea turistica.

Activitatile distincte cuprinse in continutul politicii de produs turistic asa cum sunt consacrate de teoria si practica firmelor moderne sunt urmatoarele:

studierea produsului printr-o serie de analize asupra caracteristicilor, pozitionarii acestuia, asupra situatiei concurentiale si aciclului de viata, asupra calitatii;

stabilirea strategiilor de aplicat in cadrul politicii de produs;

activitatea de diversificare si innoire a produselor turistice;

adaptarea produsului turistic la cerintele in diversitate ale consumatorului.[13]

Produsul turistic sa fie "eroul publicitatii" trebuie:

sa se surprinda trasaturile unei tari-atractie singulara;

sa cuprinda ceva frapant, care sa incite transmiterea din "gura in gura";

accentul sa cada pe diversitatea ofertei turistice;

sa se diminueze temerile cu privire la anumite puncte vulnerabile;

sa se specifice si alte destinatii apropiate pentru a se prelungi sejurul;

sa se urmareasca stimularea cererii in extrasezon.

Politica promotionala in turism:

Promovarea produsului turistic poate fi vazuta ca o activitate pe termen scurt (o zi, o saptamana, un sezon sau un an), dar si pe termen mediu sau lung, pentru crearea unei identitati consistente si credibile.[14]

Daca promovarea are ca obiective furnizarea de informatii necesare turistului pentru a-si crea o imagine cat mai favorabila asupra unui produs turistic si crearea dorintei de a calatori, distributia trebuie sa provoace si sa usureze actul definitiv al vanzarii. Aceasta se indreapta mai ales catre profesionistii turismului, catre intermediari, in timp ce promovarea se indreapta catre marele public.

Promovarea produsului turistic vizeaza "caile de informare si de convingere prin care clientela turistica este determinata sa ia decizii de cumparare si are drept componente: promovarea vanzarii, relatiile publice si publicitatea care formeaza mix-ul promotional".

Promovarea turistica poate exercita un rol important asupra actului de vanzare a produsului turistic vizand, pe de o parte, sa suscite o noua clientela, iar pe de alta parte, sa pastreze vechii clienti. Este o activitate comunicationala care se adreseaza, cel mai adesea, direct publicului cautand, pe cat posibil, tinte indentificate ca o clientela potentiala. Succesul promovarii este conditionat de trei principii: continuitate, convergenta, coordonare.

Strategia promotionala implica alegerea cailor de informare si convingere utilizate prin care clientela turistica este determinata sa ia decizia de cumparare.

Promovarea inglobeaza ansamblul actiunilor de informare, atragere si pastrare a clientilor potentiali si traditionali spre o anumita oferta de stimulare a deciziei de cumparare, prin trezirea interesului si crearea convingerii ca oferta respectiva le satisface la cel mai inalt nivel anumite trebuinte. In timp ce productia si comercializarea se realizeaza mai cu seama la nivel local, promovarea poate favoriza firmele turistice de la toate nivelurile.

Promovarea turistica este vazuta, ca fiind procesul complex de legaturi create intre produsul turistic si consumatorul lui potential, utilizandu-se in acest scop instrumente specifice, cum sunt: reclama, relatiile publice si promovarea vanzarilor.

In promovarea imaginii unei destinatii turistice, imaginea fizica are un rol coplesitor. Imaginile fizice ale unei destinatii turistice, oferite spre consum, sunt rezultatul unui indelung proces de selectie, codificare si armonizare a unor elemente.

Reclama turistica este, inainte de toate, pregatirea psihologica pentru consum. Mesajul transmis prin cuvinte si imagini il pregateste pe potentialul turist pentru consum. Reclama contureaza produsul, ii stabileste dimensiunile fizice si emotionale si ii adauga valoare perceptuala. Reclama transmite avantajele esentiale ale produsului turistic si ale destinatiei, convertite in beneficii.

Utilizarea Internet-ului in turism

Internet-ul reprezinta o retea a retelelor informationale care conecteaza un numar impresionant de calculatoare (cca. 150 milioane in anul 2000) din intreaga lume. Dupa 1991, Internet-ul a inceput sa fie folosit nu numai pentru comunicare, ci si in scopuri comerciale.

In prezent, acesta constituie un mediu de afaceri foarte avantajos, el fiind folosit in promovare, in principal, de firmele mici si mijlocii, eforturile concentrandu-se mai ales asupra publicitatii prin e-mail. Dezvoltarea Internet-ului a redistribuit rolurile in acest sector atat de profitabil al serviciilor. Vanzarea de pachete turistice prin Internet presupune, in primul rand, punerea la punct a unei arhitecturi informatice complexe, cu motoare de cautare puternice, precum si a unui sistem de plati on-line securizat.

Una din importantele forte motrice ale dezvoltarii rapide a retelei Internet in lume a devenit recunoasterea de catre persoanele antrenate in promovare, a unui mijloc de informare in masa cum este Internet-ul.

Avantajele principale ale Internet-ului in turism, sunt:

numarul mare de posibili clienti ca urmare a disponibilitatii de a fi viziatat teoretic de un numar nelimitat de clienti potentiali 24 de ore pe zi, 7 zile pe saptamana. Un Web-site ofera informatii despre agentie si serviciile sale sau preia si proceseaza comenzi non-stop;

face posibila interactiunea si comunicarea directa cu consumatorii actuali si potentiali permitand dezvoltarea marketingului direct;

permite comunicarea cu acei potentiali consumatori care au fost identificati si caracterizati pe baza comportamentului lor pe Internet si care au libertatea de a alege mesajele promotionale sau informatiile pe care doresc sa le acceseze;

faciliteaza obtinerea de informatii din partea utilizatorilor de pe intreg mapamondul, ceea ce confera eficienta sub aspectul masurarii gradului de satisfacere a nevoilor de consum si elemente legate de fidelizarea clientilor;

Web site-urile ofera unui numar din ce in ce mai mare de utilizatori- informatii legate de firme si produsele acestora; informarea comerciala prin Internet este mult mai eficienta decat cea clasica;

produsele si serviciile digitale se transmit direct prin reteaua informatica de la producator la cumparator, in ciberspatiu neexistand bariere nationale. O agentie de turism poate promova si vinde serviciile sale in orice tara prin intermediul unui Web-site, fara a mai fi nevoie sa stabileasca contacte cu firme locale sau sa faca investitii foarte mari;

folosirea Internet-ului este eficienta pentru acele firme al caror produs sau serviciu presupune un volum apreciabil de informatii, ceea ce este valabil si pentru sectorul turistic;

clientii firmei de turism se pot bucura de o densitate informationala ridicata intrucat tehnologiile comunicationale moderne permit pastrarea si transmiterea unor mari cantitati de informatie, transmiterea fiind realizata cu viteze foarte mari;

turismul electronic elimina lantul de intermediari determinand o diminuare substantiala a preturilor si realizarea unor economii importante in ceea ce priveste costul tranzactiei;

posibilitatea agentiilor mici de a concura cu cele mari datorita costurilor pe care le implica deschiderea unei agentii virtuale, firmele mici avand si alte atu-uri cum ar fi flexibilitatea si deschiderea la nou cu o agentie mare, dominata de birocratie si conservatorism;

Internet-ul poate influienta profund comportamentul consumatorului, dar si al companiilor din domeniu.

Printre dezavantajele Internet-ului se pot aminti:

Internet-ul nu poate fi accesat decat de o categorie de consumatori cu venituri ridicate;

accesarea unui site pe Internet reprezinta o experienta personala si este dificila pentru multi utilizatori, mai ales sub aspectul localizarii unor informatii specifice;

lipsa unor standarde de securitate acceptate pe scara larga continua sa influienteze negativ increderea utilizatorilor in comertul electronic, mai ales in ceea ce priveste plata prin Internet sau difuzarea unor informatii confidentiale. Problema securitatii vizeaza firmele turistice si clientii lor;

tehnologia Internet-ului a creat si noi posibilitati de fraudare;

accesul la tehnologie care se refera la gradul de penetrare a Internet-ului in sine cat si la raspandirea calculatoarelor si a cunostintelor de specialitate se constituie intr-un alt impediment in promovarea pe scara extinsa a comertului electronic cu produse turistice.

Utilizarea Internet-ului pentru promovarea produsului turistic favorizeaza:

oportunitatea informarii si comunicarii cu clientii potentiali;

posibilitatea operatorilor din turism de a gestiona oferta turistica.[19]

Caracterul modular al produsului turistic permite o mare flexibilitate in construirea unor oferte personalizate. Pe de alta parte insa, aceasta optiune sporeste complexitatea activitatii care trebuie desfasurata la agentia de turism. Cu toate ca oferta turistica este puternic standardizata, competitia tot mai acerba din domeniul turistic determina o utilizare tot mai frecventa a ofertei flexibile, modulare, personalizate.

Datorita caracterelor sale specifice, Internet-ul ofera posibilitatea accesarii rapide a informatiilor la nivel global. Astfel, accesand Web site-ul unei agentii turistice, un client potential va fi capabil sa:

obtina informatii variate si detaliate despre destinatiile turistice si despre serviciile modulare care sunt disponibile;

sa compare continutul ofertelor mai multor agentii turistice concurente, alegand pe cea care se potriveste cerintelor si nevoilor sale;

sa lanseze o cerere personalizata cu ajutorul aplicatiilor electronice de cautare si selectare, care vor identifica ofertele cele mai potrivite;

sa combine insusi diferite servicii complementare intr-un produs turistic integrat si adaptat propriilor cerinte;

sa rezerve sau sa achizitioneze produsul turistic complet sau diferite servicii modulare complementare.

Elementul forte al promovarii pe Internet este avantajul de pret pe care il ofera, si la care consumatorii se asteapta.

Achizitionarea unui produs turistic parcurge, de regula, o faza preliminara in care clientul potential cauta cat mai multe informatii cu privire la ofertele disponibile, pentru a reduce riscul unor experiente turistice nesatisfacatoare. In urma evaluarii complexe a informatiilor obtinute, ofertele turistice sunt comparate, clientul alegand, in cele din urma, cea care pare mai avantajoasa, in functie de dorinte si situatia sa personala.

In cea de-a doua faza, produsul turistic este consumat, sau mai precis, experimentat, ceea ce presupune o interactiune directa a clientului cu mediul, organizatiile si amenajarile turistice. Satisfactia finala a clientului va depinde de diferenta dintre expectativele sale cu privire la produsul turistic si senzatiile experimentate cu ocazia consumarii serviciului.

Din acest punct de vedere, realitatea virtuala reprezinta o modalitate inedita de interactiune a potentialului client cu informatiile existente despre produsul turistic. Vizionarea ambientului turistic si a atractiilor pe care le ofera va permite clientului formarea unor asteptari realiste cu privire la conditiile turistice reale. Nivelul tehnologic existent permite o gama larga de aplicatii ale Internet-ului. O serie de site-uri, implementate fie de agentii de turism, fie de companii specializate in dezvoltarea aplicatiilor informatice de realitate virtuala, ofera noi modalitati de interactiune cu informatia procesata de calculator.

Simpla prezenta pe Internet nu este o garantie sigura a succesului. Concurenta tot mai mare intre firme impune criterii de prezentare a site-ului si usurinta de utilizare. O comparatie succinta a unui site cu o brosura, instrumentul de promovare turistica traditional, arata:

site-ul poate tinti mai multi oameni decat brosura;

costul per acces este mult mai mic decat costul tiparirii unei singure brosuri;

continutul site-ului se poate modifica permanent si actualiza foarte usor, pe cand brosurile nu;

Internet-ul este un mediu interactiv, pe cand brosurile nu;

se pot prezenta imagini in miscare, sunete si alte avantaje.[20]

Literatura promotionala poate face uz de capabilitatile complete ale Internet-ului, aceasta incluzand fotografii color si grafice, sunete, animatii si chiar video la o parte din costul producerii de brosuri tipizate. Aceste brosuri multimedia pot fi actualizate rapid, des, ceea ce confera un potential mare de promovare pentru ofertele de ultim moment.

O versiune electronica a unei brosuri tiparite cu materiale promotionale nu este suficienta, continutul si forma trebuie adaptata, astfel incat sa se poata profita de puterea Internet-ului, iar uneltele de navigare trebuie sa fie incluse pentru ca sa se piarda in date.

In al doilea rand, spre deosebire de tehnicile de marketing traditional, clientul este cel care vine la companie sa solicite informatia, si nu invers.

Marketingul pe Internet, nu este limitat numai la distributia de informatie, ci are si potential de vanzare directa. Poate sa treaca peste obstacole geografice si bariere care separau in mod traditional vanzatorul de cumparator, prin asta schimband modul in care produsele sunt distribuite. De exemplu, intr-un scenariu de hotel vizitatorul poate folosi Internet-ul pentru a localiza proprietatile care sunt compatibile cu interesele sale pe urma decide sa faca rezervare, garantand-o cu o carte de credit.

Una din problemele in incercarea de a evalua impactul Internet-ului si World Web-ului in sectorul turismului este rata fenomenala de crestere. Statisticile se schimba zilnic si astfel sunt inexacte chiar inainte de a fi publicate. Totusi, o schimbare este clara- toti judecatorii majori din sectorul turistic intra on-line.

In timp ce multe din aceste site-uri, care promoveaza turismul, indeplinesc functiile agentiilor de turism traditionale de a actiona ca un canal de informatii intre furnizori si clienti, facand rezervari si emitand bilete, este si un ajutor in a naviga prin multimea de informatii turistice disponibile. Cum turismul devine din ce in ce mai global si ca destinatiile si furnizorii de calatorii fac din ce in ce mai mult produsele turistice disponibile online, este intradevar posibil ca, consumatorii sa aiba nevoie sa studieze unele date, sa localizeze si sa salveze unele informatii de care au nevoie.

Ideea de baza este ca Internet-ul trebuie integrat in mixul comunicational traditional, pentru o colaborare eficienta a tuturor eforturilor comunicationale ale firmei. Si promovarea pe Internet necesita o strategie si o conceptie profesionista.

Argumentul potrivnic este acela ca, calatorii doar frecventeaza agentiile pentru a capata informatii care ii ajuta sa reduca riscul care-l implica calatoria. Cand serviciile pe care agentiile le ofera nu mai sunt privite ca fiind importante sau cand ele nu mai sunt percepute ca fiind cel mai convenabil mod de a obtine informatii, consumatorii se vor duce in alta parte. Cum puterea Internet-ului creste, va deveni mai usor sa gaseasca informatii si mai convenabil sa rezerve electronic.

Informatiile oferite de un site turistic bine realizat sunt urmatoarele:

localizarea;

orarul si serviciile agentiilor de turism;

informatii generale, statistice, geografice si istorice despre zone si obiective turistice;

specificul zonei de interes;

imagini reprezentative care pot incita la calatorie;

harti si trasee turistice;

adrese ale unitatilor de primire;

tarife pe categorii de servicii;

informatii despre regimul vizelor;

servicii obligatorii si la cerere intr-o tara straina;

programul si modul de utilizare a mijloacelor de transport;

caracteristici ale climei;

stiri de ultima ora;

sfaturi practice;

rezervari directe.

Internet-ul poate fi folosit in domeniul turistic dat fiind specificul produsului turistic, specificul comportamentului consumatorului de turism; ofertele turistice pot fi comparate si, pe baza informatiilor obtinute, clientul o poate alege pe cea mai avantajoasa in functie de dorintele si posibilitatile individuale; produsul turistic poate fi experimentat intrucat exista o interactiune directa a clientului cu mediul, cu firmele de turism.

1.3.1. Tehnologii informationale in turism

Turismul, la fel ca orice ramura economica de servicii, are doua componente: componenta informationala este de cele mai multe ori cea mai importanta. Fiind o industrie intensiv bazata pe informatie, turismul sufera schimbarii rapide, radicale si s-a dovedit a fi un mediu propice pentru implementarea tehnologiei informationale (T.I.) datorita rolului acesteia privind furnizarea si schimbul de informatii in lantul de productie si de distributie.

Rolul tehnologiilor informationale in turism

Tehnologia Informationala este o sinteza a tehnologiilor electronice, computationale si din domeniul telecomunicatiilor ce permite procesarea si comunicarea efectiva a datelor. Dezvoltarea continua a tehnologiei informationale are implicatii profunde pentru intreaga industrie a turismului. Astazi, tehnologia informationala este folosita in multe sectoare din industria turismului si pentru o serie de activitati, de la organizarea interna pana la comunicarea externa cu diferite alte ramuri ale industriei. Ea faciliteaza viteza si eficienta cu care informatiile sunt procesate, stocate, extrase, distribuite, cu alte cuvinte, manipulate. De asemenea, reduce costurile vehicularii informatiei, creste viteza transferului si extragerii de informatii si creste implicarea clientilor in controlul tranzactiilor.

In primul rand, tehnologia informationala a modificat radical modul in care este transmisa informatia. Prin urmare, a schimbat modul in care sunt ofertate serviciile turistice. Intrucat, asteptarile consumatorului cresc cu rapiditate, interesul pentru vacante cat mai flexibile si mai independente cere celor ce ofera servicii sa asigure noi modalitati si noi oportunitati de satisfacere a cerintelor turistilor.

In al doilea rand, tehnologia informationala are implicatii profunde in managementul din industria turismului. Intrucat informatia este liantul care uneste diversi producatori in cadrul acestui domeniu, si anume liniile aeriene, operatorii de turism, agentiile de turism, hotelurile, serviciile de inchirieri masini, liniile de croaziera si alti furnizori, este foarte important ca toate sectoarele de activitate din turism sa se adapteze la noile metode de management. Tehnologia informationala permite o cooperare eficienta intre aceste sectoare si in acelasi timp asigura si un avantaj in ceea ce priveste costurile. Monitorizand preturile competitiei, sectoarele din turism isi pot modifica si adapta repede propriile preturi. Intrucat investitia electronica si distributia prin Internet conduc la serioase economii financiare, multe sectoare din aceasta industrie au recurs la aceasta tehnologie.

In al treilea rand, folosirea noilor tehnologii este impusa atat de cresterea complexitatii cererilor, cat si de extinderea si diversificarea rapida a produselor. Prin urmare, dezvoltarea rapida atat a cererii cat si a ofertei in turism face ca tehnologia informationala sa devina element cheie in marketingul turistic care modifica competitivitatea organizationala.

In al patrulea rand, tehnologia informationala reduce distanta intre consumatori si furnizori. Implenenteaza cele mai bune practici operationale permitand operatorilor inventivi sa foloseasca si sa profite de diverse unelte operationale pentru a se apropia cat mai mult de clienti. Succesul in turism depinde de identificarea cat mai rapida a nevoilor consumatorilor si a interactiunii cu potentialii clienti si acest lucru se poate realiza doar prin intermediul informatiei actualizate. Un sistem complet al tehnologiei informationale se difuzeaza rapid in industria turismului si nimeni nu va putea sa scape de impactul cu informatia. Orice companie de turism se poate astfel plasa pe un loc mai competitiv atat prin implementarea acestei tehnologii, cat si prin utilizarea ei in mod eficient.

Etape de dezvoltare T.I. in industria de turism

Odata cu introducerea primelor sisteme computerizate de rezervare (Computer Reservation Systems-CRSs) la inceputul anilor 1960, s-au identificat patru etape in aplicarea tehnologiei in turism. Acestea sunt: epoca procesarii datelor si epoca retelelor informationale, incepand respectiv din anii 1960, 1970, 1980 si 1990. Datorita dezvoltarii rapide a tehnologiei informationale, multe din aceste sisteme si-au schimbat forma originala. Prin urmare, au aparut noi unelte tehnologice pentru a folosi avantajele aparute in management, comunicare, marketing si promovare de produse si oferte.

Computer Reservtion Systems si ulterior Global Distribution Systems, ca principale interfete electronice pe piata turistica, au revolutionat distributia produselor turistice. Sistemele CRS, care au fost initial promovate si utilizate de liniile aeriene pentru a face fata volumului mereu crescand al calatorilor si al problemelor operationale adiacente, au fost printre primele aplicatii mondiale ale tehnologiei informationale. Astazi, zeci de mii de companii folosesc aceste sisteme. In anii 1990, sistemul CRS a evoluat in GDS permitand companiilor turistice sa-si conduca afacerea on-line si sa o faca accesibila pentru agentiile de turism si operatorii turistici. Astfel si-au satisfacut cererile consumatorilor in ceea ce priveste posibilitatea lor de a compara informatiile si de a avea o gama mai larga de alegere. Astazi, ele faciliteaza si gestioneaza extinderea companiilor cat si a destinatiilor turistice la nivel global, permitand furnizorilor turistici sa controleze, sa-si promoveze si sa-si vanda produsele pe plan mondial.

Tehnologia informationala si infrastructura bazelor de date sunt astfel folosite de organizatiile turistice manageriale pentru a sprijini o gama variata de activitati, iar serviciile informationale, de rezervare, si alte servicii din sistem pot fi accesate si operate pe Web de catre utilizatori.

Astazi, turismul este una dintre cele mai importante aplicatii de pe World Wide Web. Initial, accesul la Internet tindea sa fie legat de tineri si de cei cu pregatire in domeniu. Astazi, exista o gama larga de utilizatori care doresc sa afle informatii turistice sau sa achizitioneze servicii turistice pe Internet. Prin urmare, epoca retelelor modifica competitivitatea companiilor pe piata mondiala si reduce importanta localizarii si a cantitatilor in procesul de livrare al produselor.

Impactul Internet-ului in industria turismului

La sfarsitul anilor 1990 a crescut rapid interesul comercial prin intermediul Internet-ului. Internet-ul a avut un impact profund asupra tuturor aspectelor vietii cotidiene. Utilizatorii inteleg faptul ca navigand on-line pot gasi mult mai repede informatii despre problema in care sunt interesati. Consumatorii din Era Informationala nu se mai multumesc doar cu cererea de informatii si cu asteptarea ei; ei au invatat ca Internet-ul le poate da informatia pe loc. Astazi si cu atat mai mult in viitor, potentialii turisti nu vor calatori pana cand nu cunosc toate detaliile asupra destinatiilor. De aceea, aproape ca nu mai exista organizatii mari care sa nu foloseasca reteaua Web.

De ce este important acest lucru in industria turismului? Deoarece produsele nu exista atunci cand sunt cumparate. Ele depind exclusiv de modul in care sunt prezentate de catre intermediarii turistici pentru a atrage consumatorii, de modul de prezentare a informatiei (printata sau audio-vizuala). Cand se cumpara deci o calatorie, informatia este cea care asigura vanzarea. Astfel, industria turismului foloseste Internet-ul deoarece acesta:

poate sa ajunga la un numar mare de consumatori din lumea intreaga cu informatii si produse;

poate sa asigure informatii de calitate superioara comparativ cu metodele traditionale (informatia tiparita);

permite consumatorilor sa faca rezervari usor si repede;

permite mari economii in producerea si distribuirea materialelor tiparite.

Internet-ul ofera totodata o modalitate noua si valoroasa de cercetare. Cu trecerea timpului, tot mai multe cercetari sunt realizate pe Internet.

Cativa cercetatori si-au concentrat atentia asupra profilului demografic al utilizatorilor de Internet si asupra celor ce vor cumpara produse de pe Internet (Bonn etal; Hyung-Soo; Weber si Roelh). S-a sugerat ca cei ce folosesc Internet-ul pentru informatii turistice sunt in general persoane educate, ce poseda computere, mai tineri de 45 de ani, cu venituri medii si peste medii. Cunoscand profilele demografice, managerii din turism pot fi ajutati sa gaseasca o populatie turistica tinta prin intermediul noii tehnologii. Intrucat sistemele informationale care se bazeaza pe Internet sunt folosite nu doar pentru a solicita brosuri on-line, ci si pentru a asigura calitate si servicii, multi cercetatori incearca sa realizeze noi tehnologii turistice care sa ajute sectoarele turistice sa supravietuiasca in viitor.

Prin urmare, se poate afirma ca agentii de turism vor putea supravietui in Epoca Informatiei daca folosesc intreaga gama de unelte IT, daca isi vor modifica serviciile conform nevoilor clientilor si daca vor asigura calitate.

In ciuda tuturor schimbarilor aduse de tehnologia informationala in industria turismului, mai exista probleme in aplicarea acestei tehnologii.

In primul rand, desi Internet-ul permite cercetatorilor sa obtina rezultate constructive si rapide, nu poate oferi o indexare centralizata a tuturor proceselor de cautare a resurselor. De asemenea, este dificil de apreciat credibilitatea tuturor informatiilor de pe site-uri.

In al doilea rand, mai exista anumite zone din industria turismului care nu sunt implicate activ in utilizarea tehnologiei informationale. De exemplu, Cho si Olsen folosesc diversi parametri pentru a masura gradul de aplicare a tehnologiei informationale in industria imobiliara. Au constatat astfel ca firmele imobiliare nu au folosit aceasta tehnologie agresiv si variat ca alte industrii precum liniile aeriene si cele care se ocupa cu vanzarea cu amanuntul.

In al treilea rand, este greu pentru angajatii din industria turismului sa tina pasul cu dezvoltarea rapida a tehnologiei informatiei. Prin urmare, pregatirea personalului este una din componentele critice in implementarea cu succes a sistemelor de calcul in turism.

In al patrulea rand, in ciuda avantajelor oferite in asigurarea de informatii in mod eficient si in facilitarea tranzactiilor, exista uneori o slaba intelegere a avantajelor pe care le ofera platile cu carduri on-line, iar turistii inca isi fac probleme legate de securitatea cartilor de credit pentru acest tip de tranzactii. Prin urmare, mai sunt multe de realizat, intrucat industria turismului inca mai are de explorat oportunitati oferite de tehnologiile informationale.

In concluzie, atat in prezent cat si in viitor, tehnologia informationala va continua sa aiba un efect profund asupra turismului. Noile tehnologii au schimbat modul in care clientii cauta informatii si cumpara produse si servicii turistice. Internet-ul are in acest domeniu un mare potential datorita faptului ca se bazeaza pe fluxul informational, accepta suportul multimediei in continua dezvoltare, al tehnologiilor si sistemelor informationale.[23]

1.4. Utilizarea Internet-ului in cercetarea pietii

Timp de 10 ani, Internet-ul a crescut de la o marime care poate fi compusa de oriunde din cateva si mai multe mii de calculatoare. Fiecare din ele pot avea cativa (sau chiar sute de utilizatori), si asa stabilind numarul total de oameni care folosesc Internet-ul este practic o sarcina imposibila. In loc sa incercam sa eveluam numarul total, multe studii se concentreaza acum pe stabilirea datelor demografice ale Internet-ului, stabilind general, educatia, venitul, rasa, ocupatia, si caracteristicile geografice ale utilizatorilor. Cateva din concluziile generale ale acestor studii indica faptul ca barbatii sunt opusi cu femeile, oamenii cu o pozitie sociala mai inalta sunt opusi grupurilor socio-economice mai scazute si caucazienii sunt opusi altor grupe rasiale, sunt mai potriviti sa fie utilizatori de Internet. In orice caz, aceste date demografice se schimba de-a lungul timpului.

Astfel, chiar daca curentul demografic se opreste, profilul caracteristic al utilizatorilor de Web corespunde cu cele mai dorite piete strabatute- afluienta, calatori frecventi care cheltuiesc peste medie pentru recreatie si agrement- pe scurt, o piata ideala pentru promovarea produselor turistice.

In timp ce unele bunuri sunt gandite sa se vanda prost on-line, servicii cum ar fi calatoria, unde este produsul cel mai putin tangibil si clientii se bazeaza mai mult pe informatii, sunt mai potrivite mediului on-line.

Desigur, cei mai multi oameni vor fi de acord ca Internet-ul constituie un important si nou canal de distributie care furnizeaza marketerilor un canal puternic si direct de distributie care interactioneaza cu consumatorii. Oricum Webul nu este asemanator cu nici un alt canal de distributie care a existat in trecut. Agentul de piata trebuie sa ia in considerare aceste chestiuni pentru a obtine maximum de beneficiu din acest puternic si nou mediu electronic. Punand informatii despre companie pe Internet, acesta da o expunere neparalela si disponibila instantaneu pentru clienti din intreaga lume, 24 de ore pe zi si 365 de zile pe an.

Statistici privind turismul pe Internet in opinia publica

Acest canal prezinta avantaje atat pentru micile companii, cat si pentru marile companii. Spre exemplu, un operator de dimensiuni mici, care inchiriaza case de vacanta, Wales Holidays, a inregistrat o crestere a vanzarilor cu 10%, de cand a introdus sistemul de rezervari pe Internet. Dar si marii operatori, unul ar fi Hyatt, care a investit in site-urile sale 20 milioane $ in 1998, au realizat vanzari de 30 milioane $, ca urmare a rezervarii on-line. La fel, Marriott International, al 5-lea mare lant hotelier din lume, a atras 30 de milioane de vizitatori pe site-urile sale din 1998 si a incasat 50 milioane $ pe rezervari on-line. Ca urmare a rezervarilor obtinute, Marriott International si-a creat un departament separat care se ocupa de promovare si rezervarile aferente celor 1700 de hoteluri, doar pe Internet.(https://www.marriott.com)

Din sfera turismului si calatoriilor, domeniile care au beneficiat cu mai mult de Internet sunt: liniile aeriene, hotelurile, intermediarii, organizatiile de masini etc.

Potrivit Institutului international IPK, in 1999, peste 27 milioane de europeni au folosit Internetul pentru a-si stabili destinatiile viitoarelor vacante, iar aproape 6 milioane au rezervat bilete on-line.Se estimeaza ca, pana la sfarsitul anului 2001, veniturile obtinute la nivel mondial de pe urma turismului electronic se vor ridica la circa 30 miliarde de $

Tabel 1.1. Segmente majore de piata

Sursa: www.capital.ro

Numarul estimativ al celor care cumpara de pe Internet, pe principale tari in 2002, sunt: SUA- 52 milioane; Franta- 35 milioane; Marea Britanie- 40 milioane; Germania- 40 milioane; s.a.

Toate aceste informatii sunt utile pentru ca alcatuiesc profilul utilizatorului de Internet si al pietei pentru firmele anuntatoare.

Un sondaj realizat in 2003 de Jupiter Media Matrix indica faptul ca 60% dintre utilizatorii de Internet din Statele Unite ale Americii si Canada cauta informatii pentru calatorie, online (termenul folosit de analisti este "on-line lookers") si ca doar 30% fac rezervari.

Sondajul a relevat de asemenea ca jumatate dintre cei care obtin informatii de calatorie prin Internet efectueaza, cel putin o parte din rezervarile si aranjamentele necesare, on-line.

Turismul mondial a crescut si in 2005, chiar daca ritmul s-a redus fata de cresterea anterioara. Numarul total al turistilor inregistrati anul acesta la nivel mondial ar putea atinge impresionanta valoare de 800 de milioane, centralizarea exacta urmand sa fie realizata la inceputul anului 2006.

Ultimele analize ale Organizatiei Mondiale a Turismului, dar si datele publicate de tarile implicate intens in activitatea turistica la nivel global arata ca anul 2005 a fost un record, chiar daca impresionanta crestere de 10% din 2004 nu va mai fi atinsa. Cea mai vizitata tara din lume continua sa ramana Franta, cu o cota de piata de aproape 10% din totalul vizitelor inregistrate, urmata, pe podium, la ceva distanta, de Spania si SUA. Dincolo de valorile absolute, obtinute de statisticieni pe baza unor documente oficiale, Lonely Planet, cel mai mare editor de publicatii turistice, a stabilit ca destinatie a anului 2005 Croatia.

Cercetarile recente au aratat ca produsele turistice sunt dintre cele mai populare produse achizitionate de-a lungul Web-ului. Desi, acest curent reprezinta mai putin de 20% din toate veniturile din turism, in timpul anului 2007 intre 26% si 30% din rezervarile de calatorii care reprezinta vanzari peste 26 miliarde dolari, vor proveni din Web.

Rezultatele primului sondaj privind planurile de vacanta ale cetatenilor europeni in 2009:

Explorarea tarii de origine este tendinta principala: In 2009, 48% dintre europeni intentioneaza sa-si petreaca vacanta in tara lor, comparativ cu 43% anul trecut.

Cei mai multi europeni isi pot finanta vacanta: Aproximativ 4 din zece cetateni care intentioneaza sa plece in vacanta in 2009 declara ca au suficiente resurse financiare (41%). 40% dintre cei intervievati declara ca trebuie sa stabileasca o serie de prioritati privind cheltuielile, dar ca, cu toate aceastea, isi vor permite sa plece in vacanta. 11% dintre cei chestionati au declarat ca au probleme financiare serioase care ar putea avea un impact negativ asupra planurilor lor de vacanta.

Calitatea este importanta: 33% dintre europeni acorda o importanta mai mare calitatii in raport cu pretul.

Majoritatea pleaca in vacanta: Doar 19% dintre europeni sunt aproape siguri ca nu vor calatori in 2009, un procent semnificativ mai scazut comparativ cu anul 2008 (32%).

Oferte de ultim moment ('last-minute'): 28% dintre cetatenii Uniunii Europene sunt inca nehotarati in ce priveste durata si destinatia vacantei lor.

Calatorii individuale! Numarul celor care isi organizeaza singuri vacantele a crescut in 2009 pana la 56%, foarte frecvent cu ajutorul internetului.

Mai putina aventura Europenii prefera destinatiile traditionale de vacanta (54%), in timp ce 28% ar renunta la 'cararea batatorita' in favoarea unor noi destinatii.

Destinatiile favorite sunt Spania, Italia, Franta si Grecia. Spania, care deja a fost cea mai populara destinatie in 2008, a fost deja aleasa de 14% dintre europeni si domina planurile de vacanta pentru 2009. Este urmata indeaproape de Italia (11,9%) si Franta (11,1%).

De ce? 31% dintre cetatenii UE indica specificul local ca principal factor in alegerea unei destinatii. Alte argumente importante sunt bogatia culturala (24%) si posibilitatile de divertisment (15%).

Si vremea joaca un rol: jumatate dintre cetatenii europeni isi iau vacanta in lunile iulie si august. 42% spun ca, daca situatia financiara nu le-ar permite sa isi realizeze toate proiectele de vacanta, ar renunta mai degraba la vacanta de iarna. 23% declara ca ar calatori in extra-sezon pentru a economisi bani.

Rezultatele acestui sondaj, precum si alte studii efectuate in tarile terte de catre Comisia Europeana pentru Turism si de catre Organizatia Mondiala a Turismului, vor sta la baza unui studiu privind competitivitatea industriei europene a turismului. Comisia Europeana va prezenta propria ei evaluare tuturor partilor interesate din domeniul turismului.