Principalele grupe de nutreturi si aprecierea calitatii lor tehnice si igienice

PRINCIPALELE GRUPE DE NUTRETURI SI APRECIEREA CALITATII LOR TEHNICE SI IGIENICE

Scopul clasificarii nutreturilor pe grupe si al aprecierii lor din punct de vedere tehnic si igienic.

Prin Legea pentru organizarea producerii si folosirii rationale a resurselor de nutreturi (legea nr. 22/1971), sunt considerate nutreturi 'toate produsele de origine vegetala, animala, minerala si de sinteza care, folosite în hrana animalelor, asigura desfasurarea normala a functiilor vitale si punerea în valoare a potentialului productiv al acestora'.

Resursele furajere s-au diversificat mult în ultimele decenii, prin completarea nutreturilor traditionale cu produse secundare îmbunatatite prin prelucrare, folosirea de biostimulatori, de amestecuri furajere livrate de catre industria de nutreturi combinate, fapt ce necesita clasificarea acestor resurse variate în grupe distincte dupa caracteristici nutritive si provenienta.

Considerând totalitatea resurselor furajere existente drept fond national de furaje, legea mentionata le clasifica în 8 grupe: fibroase, suculente, grosiere, concentrate, substante energetice, substante minerale, aditivi furajeri, preparate furajere.

Din punct de vedere tehnic si igienic este necesar ca toate furajele destinate consumului animalelor sa corespunda ca însusiri organoleptice, ca valoare nutritiva, prevenindu-se îmbolnavirile si mortalitatile din cauza acumularii în plante a substantelor nocive (alcaloizi, fitoestrogeni, nitrati, nitriti), a contaminarii plantelor cu fungi (intoxicatii cu micotoxine).

Controlul tehnic, sanitar-veterinar asupra calitatii furajelor trebuie sa se efectueze atât la producerea sau achizitionarea acestora, deasemenea periodic pe pe parcursul depozitarii pentru prevenirea deprecierii lor si obligatoriu înaintea administrarii în consum, înlaturându-se furajele cu grad mare de risc (improprii).

Materiale didactice folosite în aprecierea calitatii tehnice si igienice a nutreturilor

În cadrul lucrarilor de laborator se folosesc pentru recunoastere si apreciere mostre de furaje din diferite grupe (fânuri, paie, graunte, tarâte, fainuri animale, nutreturi combinate), analizându-se însusirile organoleptice (culoare, miros, umiditate, puritate), precizându-se limitele admise pentru categoriile de calitate (nutret bun, inferior, impropriu) si calificativul acordat fiecarei mostre examinate.

Cunostintele dobândite în laborator vor fi completate cu ocazia deplasarilor în ferme, la crescatorii individuali de animale, observându-se conditiile de pastrare a furajelor, modul de preparare a hranei, raportul între pretul de cost al furajelor si productia realizata de catre animale prin consumul nutreturilor.

Metodica de clasificare a nutreturilor pe grupe si caracteristicile acestora

Dupa cum arata Prof. dr. doc. Gh. BAIA în 'ALIMENTATIA ANIMALELOR DOMESTICE' Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1972, cele 8 grupe de nutreturi stabilite prin lege cuprind nutreturi de origine vegetala, animala, minerala, respectiv preparate furajere.

1. În grupa nutreturilor fibroase sunt incluse: fânuri, faina si granule de plante verzi deshidratate, faina de nutreturi fibroase.

Fibroasele se obtin prin cosirea si uscarea naturala sau prin ventilatie a plantelor din pajisti naturale (de câmpie, deal, munte) si cultivate (cu lucerna, borceag, iarba de Sudan ).

Faina si granulele de plante verzi deshidratate se prepara din lucerna verde cosita supusa uscarii rapide, maruntirii si comprimarii sub forma de granule.

Faina de nutreturi fibroase se obtine din lucerna cosita, uscata, maruntita si ambalata în saci.

2. Grupa nutreturilor suculente cuprinde: nutreturi verzi, nutreturi însilozate, semisiloz, borhoturi, radacinoase, tuberculi, bostanoase, resturi culinare.

Nutretul verde provine, ca si fânul, din pajisti naturale si cultivate, putând fi consumat prin pasunat sau cosit si dat ca masa verde.

Nutretul însilozat (murat) rezulta prin recoltarea, tocarea, depozitarea plantelor în silozuri de suprafata sau turn, presarea particulelor tocate pentru realizarea anaerobiozei si fermentatiei lactice, acoperirea cu folie a silozului de suprafata. Se pot însiloza: porumbul planta întreaga cu bob în faza lapte-ceara (umiditate 60-70 %), lucerna, trifoi, recoltate la început de îmbobocire si palite în brazda 4-8 ore (pâna la umiditatea de 60-70 %).

Semisilozul reprezinta plante recoltate, palite în câmp 4 - 48 ore, tocate si însilozate (umiditate 50-55 %); semifânul este alcatuit din plante recoltate, palite, însilozate întregi (umiditate 45-55 %).

Borhoturile sunt reziduuri industriale, proaspete (umiditate 90-95 %) de la industria zaharului (taieteii de sfecla), a amidonului (borhotul de cartofi, de porumb), a berei (borhotul de bere din orzoaica), a vinificatiei (tescovina).

Dintre radacinoase se folosesc în consum sfecla furajera, morcovul, guliile furajere, ca tuberculi cartoful, topinamburul ca bostanoase bostanul si pepenele furajer.

Resturile culinare provin de la cantine, restaurante, ca resturi de legume, de pâine, grasimi, valorificate dupa o prealabila sterilizare prin fierbere în hrana porcilor la îngrasat.

3. Grupa nutretilor grosiere include: paie de cereale, coceni, ciocalai de porumb, vreji, pleava, gozuri.

Grosierele reprezinta tulpini mature bogate în celuloza, de cereale (paie de ovaz, orz, grâu), de leguminoase (vreji de mazare, de fasole), de porumb (coceni), stiuleti fara graunte (ciocalai), resturi de spice, de pastai, de la treierat (pleava), graunte seci, seminte de buruieni de la mori, din selectarea cerealelor (gozuri).

4. Grupa nutreturilor concentrate cuprinde: concentrate cultivate, concentrate industriale, fainuri proteice de origine vegetala, fainuri proteice de origine animala, sparturi de cereale (gozuri).

Concentratele cultivate sunt graunte de cereale (porumb, orz, ovaz) si boabe de leguminoase (mazare).

Concentratele industriale cuprind reziduuri uscate de la industria panificatiei (tarâte de grâu, de porumb), industria uleiului (turte si sroturi de floarea soarelui, soia), industria berii (drojdia de bere, coltii de malt, borhotul uscat de bere), industria amidonului (borhotul uscat de cartofi, de porumb).

Fainurile proteice de origine vegetala, microorganica sunt drojdiile furajere (culturi de levuri în sistem industrial).

Fainurile proteice de origine animala sunt laptele praf cu subprodusele lui (laptele smântânit, zerul de la brânzeturi, zara de la prepararea untului), fainurile animale (de carne-oase, de sânge, de peste), subproduse de la abatoare de pasari.

Sparturile de cereale (gozuri) rezulta de la mori, din selectarea cerealelor.

5. Grupa substantelor energetice include: grasimi vegetale si animale de uz furajer, zahar furajer, glucoza, amidon, melasa.

Substantele energetice reprezinta reziduuri de la industria uleiurilor (uleiuri tehnice de porumb, soia), industria carnii (seu de bovine, untura de porc), industria zaharului (zahar furajer nerafinat, glucoza, melasa), industria amidonului; aceste reziduuri ce contin lipide, respectiv glucide ca sursa de energie sunt încorporate în nutreturile combinate.

6. Grupa substantelor minerale este formata din macroelemente (Calciu, Fosfor, existente în creta furajera, faina de oase, Natriu, Clor - în sarea de bucatarie) si microelemente (Fier, Cupru, în sulfatul de fier, de cupru, Mangan, Cobalt, în clorura de mangan, de cobalt).

7. Grupa aditivilor furajeri cuprinde: vitamine liposolubile (A, D, E, K), hidrosolubile (complexul B, C), aminoacizi (lizina, metionina), antibiotice furajere (clortetraciclina, teramicina), substante enzimatice (pepsina, lipaza, aspergilaza), coloranti (pigmenti sintetici-carophyl), antioxidanti (lecitina din soia, floarea soarelui), substante azotate sintetice neproteice (ureea, amoniac anhidru).

Rezultati prin sinteza industriala, aditivii sunt inclusi în retetele preparatelor furajere.

8. Grupa preparatelor furajere este formata din: nutreturi combinate, nuclee, premixuri, substituenti.

Nutreturile combinate sunt preparate furajere cu valoare nutritiva completa, alcatuite din fainuri de cereale de leguminoase (60-70 % din total), concentrate industriale (tarâte, sroturi), fainuri proteice vegetale (drojdii furajere) si animale (fainuri de carne, lapte praf), substante energetice (uleiuri, glucoza), saruri minerale, aditivi furajeri. Nutreturile combinate se livreaza sub forma de brichete (ousoare), granule, pulbere.

Premixurile si nucleele sunt amestecuri de completare adaugate la ratia de baza sau la nutreturile combinate. Premixurile includ vitamine, saruri minerale, sau antibiotice, substante antistres, iar nucleele reprezinta vitamine minerale pe un suport proteic fiind denumite si concentrate P.V.M. (proteino-vitamino-mineral).

Substituentii sunt înlocuitori de lapte pentru vitei, miei, purcei, retetele incluzând lapte smântânit praf, substante energetice, aditivi furajeri, supliment P.V.M.

Metodica aprecierii tehnice si igienice a nutreturilor

În functie de caracteristicile grupei din care face parte, fiecare nutret are un standard de apreciere a calitatii tehnice si igienice, elaborat de catre laboratoarele specializate în controlul furajelor.

Astfel, fânul se apreciaza mai întâi ca provenienta si compozitie botanica.

La provenienta se specifica: fân natural (de deal, munte, câmpie, lunca), respectiv cultivat (de lucerna, trifoi, borceag, iarba de Sudan).

Compozitia botanica a fânului se refera la proportia (%) gramineelor si leguminoaselor valoroase (calitatea I-a), respectiv mai putin valoroase (calitatea a II-a, a III-a) din marimea probei de fân natural examinata; proportia plantelor necomestibile (pelin, brusture, palamida); proportia plantelor tehnice (piciorul cocosului, steregoaia, laptele cucului), care nu trebuie sa depaseasca 1% din masa probei analizate. Dupa aspectul inflorescentelor se apreciaza epoca (momentul) recoltarii plantelor pentru fân: optim pentru ierburile graminee la începutul înspicarii, iar pentru leguminoase la îmbobocire-începutul înfloririi, când continutul plantelor în proteina este ridicat, scazând progresiv la înflorirea completa si dupa formarea semintelor.

În continuare, se apreciaza si se noteaza însusirile organoleptice ale fânului:

culoarea, optim cât mai apropiata de verdele natural al plantelor;

mirosul, pronuntat, foarte placut la un fân de calitatea I-a, poate fi slab la un fân mai vechi sau neplacut (de mucegai, de încins) la un fân depreciat;

gradul de scuturare (proportia de floare de fân) se apreciaza deasupra unei coli de hârtie, ridicând proba si apreciind proportia de parti detasate, desprinse din proba (inflorescente, frunze), la un fân de buna calitate gradul de scuturare trebuie sa fie sub 8 % din masa probei analizate;

proportia corpurilor straine (obisnuit, praf), apreciata concomitent cu gradul de scuturare pe coala de hârtie, la un fân bun este sub 5 % din masa probei;

umiditatea relativa (U.R.) a fânului se apreciaza prin senzatia înregistrata la strângerea probei în mâini: uscat (14-16 %), sau jilav (când depaseste 17 %) cu risc de mucegaire.

Pe baza acestor criterii, se acorda calificativul corespunzator mediei însusirilor analizate: foarte bun, bun, inferior, impropriu.

Grosierele (paiele) se apreciaza ca sortiment (mai valoroase paiele de ovar, de orz) si ca însusiri organoleptice specifice acestei grupe:

culoarea la paiele de cereale de buna calitate trebuie sa fie galben-aurie;

luciul, specific paielor de buna calitate;

mirosul, placut, fara iz de mucegai, încins;

consistenta elastica la paiele bune, proaspete;

corpuri straine (praf) lipsa la paiele bune;

umiditate relativa sub 14 % la paiele uscate.

Dintre concentratele cultivate, grauntele de cereale, boabele de leguminoase se apreciaza dupa însusiri organoleptice proprii semintelor furajere:

marimea, cele de buna calitate sunt mari, pline;

culoarea si luciul, specifice semintelor de calitate, dar cu pete sau dungi la cele inferioare, improprii;

aspectul cojii: neteda la semintele de calitate buna, cu încretituri la cele deshidratate;

mirosul: placut, fara iz de mucegai;

corpuri straine: praful, semintele de buruieni, lipsesc la grauntele de calitate buna;

umiditate relativa: la grauntele uscate, 12-15 %.

Ca reziduuri din industria uleiului, se apreciaza sroturile (1-3 % grasime), respectiv turtele (3-5 % grasime). Sroturile de buna calitate au culoarea deschisa, proportie redusa de coji, miros placut, umiditate 10-12 %. Dintre fainoasele proteice de origine animala, faina de carne are culoarea brun-galbuie sau cenusie-cafenie, fara nuanta negricioasa, miros specific, fara iz de mucegai, amoniac (denota alterare), consistenta pulbere uniforma, uscata (U.R. 10-12 %), fara a prezenta cocoloase (risc de umiditate crescuta).

Pentru sistematizarea criteriilor de apreciere calitativa a furajelor sunt expuse câteva tabele, cu valori orientative.

Tabelul nr. 1

Aprecierea calitatii fânului natural

Tabelul nr. 2

Aprecierea calitatii paielor de cereale

Tabelul nr. 3

Aprecierea calitatii grauntelor

Tabelul nr. 4

Aprecierea calitatii sroturilor

Tabelul nr. 5

Aprecierea calitatii fainii de carne