| CATEGORII DOCUMENTE |
Pentru informatii despre comenzi, tastatura si butoane de pe bara de instrumente, vezi Help (Ajutor) interactiv.
Folosire formule pentru analiza datelor 138
Adresele fac formulele mai puternice 145
Mutare si copiere formule si adrese 152
Numele fac adresele mai usor de utilizat 155
Lucrul cu nume 162
Functiile foii de calcul simplifica formulele 166
Utilizare buton AutoSum (AutoInsumare) 169
Utilizare Function Wizard (Asistent functie) 172
Legare registre de lucru in Microsoft Excel 175
Lucrul cu legaturi 177
Control calcul 182
Rezolvare formule cu referinte circulare folosind iteratia 187
Lucrul cu matrici 188
Ce
este o
Functii speciale ce va ajuta in lucrul cu matrici 195
Utilizarea unei formule va poate ajuta sa analizati datele de pe o foaie de calcul. Cu o formula puteti executa operatii cum ar fi adunarea, inmultirea si compararea valorilor de pe o foaie de calcul. Utilizati o formula atunci cand doriti sa introduceti valori calculate pe o foaie de calcul.
O formula Microsoft Excel incepe intotdeauna cu semnul egal (=).
O
O formula simpla combina intr-o celula valori constante cu operatori, cum ar fi semnul plus sau semnul minus pentru a produce o noua valoare din cele existente. In Microsoft Excel formulele pot avea diverse forme ce folosesc adrese, functii, texte si nume pentru a executa operatii variate. Ganditi-va la o formula ca o parte a unei ecuatii al carei rezultat este afisat in celula.
In continuare sunt prezentate exemple de formule, ce arata unele din elementele pe care le puteti include.
<figura: pagina 138>
Adresa celula
Operator de impartire
Operator de adunare
Constante numerice
Nume
Operator de scadere
Functii foaie de calcul [=SUM(B2:B6.AVERAGE(B1:E1))]
Zone celula
<figura>
Pentru a introduce o formula intr-o celula a unei foi de calcul, utilizati combinatii ale acestor elemente. Fiecare din acescea sunt discutate mai tarziu in acest capitol. Pentru mai multe informatii despre introducerea datelor, vezi Capitolul 9 'Introducere date'.
pag: 139
Atunci cand bara de formule este activa, sau cand editati direct in celule, puteti tasta o formula, insera functii ale foii de calcul si nume intr-o formula si puteti insera in ea adrese prin selectarea celulelor. Faceti clic cu mouse-ul in zona de intrare sau incepeti sa tastati pentru a activa bara de formule.
<figura: pagina 139>
Afiseaza o lista de nume definite pentru registrul de lucru curent.
Cutia de abandonare abandoneaza intrarea din bara de formule.
Cutia nume afiseaza adresa sau numele celulei curente.
Cutia de intrare accepta din intrarea bara de formule.
Formula este afisata in zona de intrare din bara de formule.
Puteti introduce si edita o formula oricand folosind bara de formule
Afiseaza Function Wizard (Asistent functie).
Puteti introduce si edita direct o formula intr-o celula atunci cand editarea in celula este activata.
<figura>
Pentru informatii despre editarea direct in celule, vezi 'Editare intr-o celula' din Capitolul 11. Pentru informatii despre Function Wizard (Asistent functie), vezi 'Utilizare Function Wizard (Asistent functie)' prezentat ulterior in acest capitol.
Puteti folosi operatorii pentru a specifica operatia - cum ar fi adunarea, scaderea sau inmultirea - ce se executa asupra elementelor dintr-o formula.
Operatori aritmetici Executa operatii matematice de baza; combina valori numerice si produc rezultate numerice.
+ Adunare
- Scadere (sau negare daca este plasat inaincea unei valori, ca in -1)
/ Impartire
* Inmultire
% Procent (plasat dupa o valoare, ca in 20%)
^ Exponent
De exemplu, formula =20^2* 15% ridica 20 la puterea a 2-a si inmulteste rezultatul cu 0,15 pentru a produce rezultatul 60.
pag: 140
Anumiti operatori actioneaza asupra a doua valori; altii asupra uneia. Formula =5+2 contine operatorul de adunare, ce necesita doua sau mai multe valori, in timp ce formula =3% utilizeaza operatorul procent, ce necesita doar unul; operatorul procent imparte 3 la 100 pentru a produce rezultatul 0,03.
Operatori de comparare Compara doua valori si produc valoarea logica TRUE (ADEVARAT) sau FALSE (FALS).
= Egal
> Mai mare decat
< Mai mic decat
>= Mai mare sau egal cu
<= Mai mic sau egal cu
<> Diferit de
De exemplu, formula=A1<25 produce valorea logica TRUE (ADEVARAT) daca celula A1 contine o valoare mai mica de 25; altfel, formula produce valoarea logica FALSE (FALS). Pentru informatii despre modul in care valorile logice sunt calculate, vezi 'Control calcul' din cadrul capitolului curent.
Operator text Uneste doua sau mai multe valori text intr-o singura valoare text combinata.
& Uneste, sau concateneaza doua valori text pentru a produce o singura valoare text continua. Daca una din valori este o adresa a unei celule si celula respectiva contine o formula, acest operator concateneaza valoarea produsa de formula din acea celula ca o valoare text.
De exemplu, daca celula A1 contine textul 'Primul trimestru 1994', formula ='Total vanzari pentru '&A 1 produce valoarea text 'Total vanzari pentru primul trimestru 1994'.
Microsoft Excel utilizeaza, de asemenea, operatori de adresa, ce sunt discutati in sectiunea 'Adresele fac formulele mai puternice', prezentat ulterior in acest capitol.
pag: 141
Daca se combina mai multi operatori intr-o singura formula, Microsoft Excel executa operatiile in ordinea prezentata in tabelul urmator. (Observati ca operatorii de adresa sunt evaluati inaincea oricaruia din operatorii urmatori.)
<tabel>
Operator | Descriere
Negare (ca in -10)
% | Procent
^ | Exponent
* and / | Inmultire si impartire
+ and - Adunare si scadere
& | Concatenare texte
= < > <= >= <> | Comparare
<tabel>
Daca formula contine operatori cu aceeasi prioritate, Microsoft Excel evalueaza operatorii de la stanga la dreapta. Daca doriti o alta ordine de evaluare, folositi parantezele pentru a grupa expresiile din formula dvs.
Nota. Nu folositi parantezele pentru a indica numerele negative in cadrul unei formule. In loc de aceasta, asezati inaincea numarului semnul minus. De exemplu, =5*-10 produce valoarea -50.
Microsoft Excel calculeaza intai expresiile din paranteze si apoi foloseste toate rezultatele pentru calcularea formulei, asa cum este prezentat in urmatorul tabel.
<tabel>
* Aceata formula | Produce acesta valoare
<tabel>
Sfat. Microsoft Excel scoate in evidenta prin ingrosare, paranteza stanga corespunzatoare atunci cand tastati o paranteza dreapta in bara de formule. In acest mod, va puteti asigura ca aveti numarul corect de paranteze intr-o formula. Atunci cand utilizati tastatura pentru a tasta sau muta punctul de inserare dupa o paranteza, Microsoft Excel afiseaza temporar ingrosate paranteza si paranteza ei pereche.
pag: 142
O celula ce contine o formula afiseaza in mod normal valoarea rezultata a formulei pe foaia de calcul. Atunci cand selectati o celula ce contine o formula, formula este intotdeauna afisata in bara de formule. Puteti, de asemenea, initializa foaia de calcul astfel incat sa afiseze formulele in locul valorilor rezultate.
<figura: pagina 142>
In mod normal, doar valorile produse de formule sunt afisate.
Puteti schimba afisarea astfel incat sa fie prezentate formulele.
<figura>
<tabel>
* Sistem | Pentru a comuta intre afisarea valorilor si cea a formulelor, apasati
* Windows | CTRL+' (apostrof stanga - la stanga tastei 1 de pe tastatura
alfanumerica
* Macintosh COMMAND+ ' (apostrof stanga)
<tabel>
Puteti, de asemenea, controla modul in care formulele sunt afisate folosind comanda Options (Optiuni) din meniul Tools (Instrumente), facand clic pe tab-ul View (Vizualizeaza) si apoi selectand Formula (Formule) din cutia Window Options (Optiuni fereastra).
Orice metoda de afisare a formulelor se aplica doar foii selectate. Pentru mai multe informatii despre particularizarea afisarii, vezi Capitolul 34 'Particularizare spatiu de lucru'.
Nota. Pe langa folosirea semnului egal, puteti incepe introducerea unei formule, prin tastarea semnului plus (+), a semnului minus (-) sau a functiei @ din Lotus 12-3. Microsoft Excel converteste automat semnul plus sau minus in semnul egal atunci cand terminati de introdus formula. Functiile din Lotus sunt convertite in functiile Microsoft Excel echivalente. Pentru mai multe informatii despre facilitatile incorporate care va asista in comutarea dintr-un alt program de calcul tabelar, vezi Capitolul 3 'Daca va comutati din alt program de calcul tabelar'.
Atunci cand creati o formula, Microsoft Excel asceapta anumite tipuri de valori pentru fiecare operator. Daca introduceti ceva diferit de ceea ce el asceapta, Microsoft Excel converteste valoarea, daca este posibil. Aceasta facilitate va asigura o flexibilitate in utilizarea formulelor. Este rar necesara folosirea de functii speciale pentru convertirea intre tipuri de valori. Tabelul urmator va ofera niste exemple care arata modul in care Microsoft Excel converteste valori.
pag: 143
<tabel>
* Formula | Produce | Explicatie
| 3 | Semnul plus impune lui Microsoft Excel sa astepte numere. Chiar daca ghilimelele arata ca 1si 2 sunt valori text, valorile text sunt automat convertite in numere.
| 5 | Atunci cand un numar este asteptat, textul este convertit daca se gaseste intr-un format ce va fi acceptat in mod normal ca un numar.
* =SQRT('Sunday') | #VALUE! | Microsoft Excel
nu poate converti textul intr-un numar pentru ca nu este un format
acceptat pentru o
* ='6/1/92'-'5/1/92' | 31 | Pentru ca datele sunt intr-unul din formatele
Microsoft Excel de data, ele sunt convertite in numere seriale.
* ='A='&TRUE | A=TRUE | Atunci cand este asteptat text, numerele si
valorile logice sunt convertite in text.
* =IF(0,'yes','no') | no | Atunci cand o valoare logica este asteptata,
numarul 0 este convertit in FALSE (FALS), iar celelalte numere sunt convertite in TRUE (ADEVARAT)
* =IF('true','yes','no') | yes | Valoarea 'true' ('adevarat') este convertita in valoarea logica TRUE (AVEVARAT)
* =IF('OK','yes','no') | #VALUE! | Atunci cand asceapta o valoare logica, Microsoft Excel produce valoarea de eroare #VALUE! atunci cand intalneste orice alt text cu exceptia lui 'true' ('adevarat') sau 'false' ('fals') deoarece 'OK' nu poate fi convertit intr-o valoare logica.
<tabel>
Nota. Daca evaluarea formulei de tranzitie este activa, formulele sunt evaluate cu regulile din LOTUS 1-2-3. Pentru a activa evaluarea formulei de tranzitie, alegeti Options (Optiuni) din meniul Tools (Instrumente), faceti clic pe tab-ul Transition (Tranzitie) si apoi marcati cutia de selectare Transition Formula Evaluation (Evaluare formula de tranzitie). Pentru mai multe informatii despre comutarea dintr-un alt program de calcul tabelar, vezi Capitolul 3 'Daca va comutati din alt program de calcul tabelar'.
pag: 144
Microsoft Excel afiseaza intr-o celula o valoare de eroare atunci cand nu poate calcula cum trebuie formula pentru acea celula. Valorile de eroare incep intotdeauna cu un semn de numar (#).
<tabel>
* Aceasta valoare de eroare | Inseamna ca o formula
* #DIV/0! | Incearca sa faca o impartire la zero.
* #N/A | Se refera la o valoare care este indisponibila.
* #NAME? | Utilizeaza un nume pe care Microsoft Excel nu-l recunoaste. * #NULL! | Specifica o intersectie intre doua zone ce nu este valida.
* #NUM! | Utilizeaza incorect un numar.
* #REF! | Se refera la o celula ce nu este valida. #VALUE! Foloseste un argument sau operand incorect.
*
##### | Produce un rezultat care este prea lung pentru a intra in celula.
De asemenea, apare atunci cand o valoare numerica
Daca o formula include o referire la o celula ce contine o valoare de eroare, acea formula produce de asemenea, o valoare de eroare (doar daca nu folositi functiile speciale ale foii de calcul ISERR, ISERROR, ISNA sau ERROR.TYPE care cauta valorile de eroare). S-ar pucea sa fie nevoie sa va intoarceti printr-o serie de celule pentru a descoperi sursa de eroare.
Sfat. Pentru mai multe informatii despre folosirea functiilor de verificare din Microsoft Excel pentru urmarirea valorilor de eroare si controlul consistentei interne si a exactitatii unei foi de calcul, vezi Capitolul 38 'Depanare si adnotare foaie de calcul'.
Pentru informatii despre functii, faceti clic pe butonul Function Wizard (Asistent functie) de pe bara de instrumente Standard sau consultati Help (Ajutor) interactiv.
pag: 145
Pentru instructiuni pas cu pas si informatii asociate, faceti dublu clic pe butonul ?] pentru a fi afisata cutia de dialog Search (Cauta) din Help (Ajutor) si apoi:
<tabel>
* Tastati acest cuvant cheie si alegeti Show Topics (Arata termenii) | Selectati un termen si alegeti Go To (Salt la)
* formulas, entering (formule, introducere) | Introducerea formulelor
* formulas, errors in (formule, erori in) | Overview of Error Values (Informatii generale despre valori de eroare)
<tabel>
Cu adrese puteti folosi intr-o formula date plasate in zone diferite si puteti folosi valoarea unei celule in mai multe formule.
Adresele identifica grupuri de celule sau celule pe o foaie de calcul.
Adresele spun lui Microsoft Excel in care celule sa caute pentru a gasi valori ce vor fi folosite in formule.
Adresele sunt bazate pe titlurile de coloana si rand dintr-o foaie de calcul.
Atunci cand lansati pentru prima data in executie Microsoft Excel, coloanele sunt etichetate cu litere (de la A la IV, pentru un total de 256 de coloane) si randurile sunt etichetate cu numere (de la 1 la 16384). Acesta este cunoscut ca stilul de adrese AI. Adresa celulei curente este afisata in cutia nume din parcea cea mai din stanga a barei de formule.
pag: 146
Sunt trei tipuri de adrese: adrese relative, adrese absolute si adrese mixte.
Adrese relative. O adresa ca A1 comunica lui Microsoft Excel cum sa gaseasca o alta celula, pornind de la celula care contine formula. Utilizarea unei adrese relative este ca si cum s-ar da cuiva indicatii ce explica incotro sa se duca persoana din punctul de pornire -'mergi doua blocuri inainte si apoi inca unul'.
Adrese absolute. O adresa cum ar fi $A$1 comunica lui Microsoft Excel cum sa gaseasca o celula bazandu-se pe pozitia exacta a acelei celule in foaia de calcul. O adresa absoluta este desemnata prin adaugarea unui semn dolar ($) inaincea litere coloanei si a numarului de rand. Utilizarea unei adrese absolute este ca si cum i s-ar da cuiva adresa unei strazi -'Strada Atlas nr. 38'.
Adrese mixte. O adresa cum ar fi A$1 sau $A1 comunica lui Microsoft Excel cum sa gaseasca o alta celula prin combinarea unei adrese a unei anumite coloane sau a unui anumit rand cu o coloana sau rand relativ. O adresa mixta este desemnata prin adaugarea unui semn dolar ($) inaincea literei coloanei sau a randului. De exemplu, in adresa mixta A2, adresa coloanei ($A) este absoluta si adresa randului (2) este relativa. Pe langa tastarea direct a adreselor mixte, puteti selecta adresa din formula sau puteti plasa punctul de inserare in adresa si apasa tasta adresa.
<tabel>
Sistem | Pentru a modifica tipul adresei, apasati
* Windows | F4
* Macintosh | COMMAND+T
<tabel>
De fiecare data cand apasati tasta adresa, tipul adresa se modifica in ordinea urmatoare: relativa (A1), absoluta ($A$1), mixta (A$1), mixta ($A1).
Nota. Nu folositi semnul dolar inaincea numerelor pentru a indica simbolul monetar intr-o formula. In loc de acest lucru, utilizati stabilirea de format a numerelor pentru a determina modul in care valorile rezultate sunt afisate. Pentru mai multe informatii despre formatele de numar, vezi 'Aplicare formate de numere' din Capitolul 12.
Sunt trei tipuri de operatori de adresa:
Zona (doua puncte) Produce o adresa pentru toate celulele dintre si inclusiv cele doua adrese.
Uniune (virgula) Produce o adresa care include cele doua adrese.
Intersectie (spatiu) Produce o adresa pentru celulele comune celor doua adrese.
pag: 147
<figura: pagina 147>
O zona este specificata prin doua puncte, de exemplu B2:D2.
O uniune este specificata printr-o virgula, de exemplu B4,D4.
O intersectie este specificata printr-un spatiu, de exemplu B7:D7 C6:C8.
Celula C7 este intersectia.
<figura>
La folosirea unui operator de adresa zona pentru referire la coloane intregi, randuri intregi sau la o zona de coloane sau randuri intregi, utilizati urmatoarele forme abreviate de adrese.
<tabel>
Pentru referirea la | Tastati
Toata coloana A A:A
Tot randul 1 | 1:1
Toate randurile de la 1 la 3 | 1:3
Intreaga foaie de calcul | A:IV sau 1:16384
Nota. In plus fata de operatorul zona (:) din Microsoft Excel, puteti folosi si sintaxa de zona Lotus 1-2-3 (..) pentru a indica o adresa pentru celulele dintre si inclusiv cele doua referinte. Atunci cand introduceti o adresa folosind sintaxa 1-23 (A2..A4), ea este automat convertita la sintaxa Microsoft Excel (A2:A4). Pentru informatii despre facilitatile incorporate ce va asista la comutarea dintr-un alt program de calcul tabelar, vezi Capitolul 3 'Daca va comutati din alt program de calcul tabelar'.
Puteti intotdeauna introduce adrese in formule prin tastarea lor. Totusi, cea mai usoara modalitate este de a selecta celula sau zona direct pe foaia de calcul. Dupa tastarea semnului egal sau a unui operator, (de exemplu, +, - < sau o virgula), este suficient sa faceti clic pe celula sau sa glisati prin zona de celule la care va referiti. Selectia este inconjurata de o linie punctata numita chenar miscator si adresa celulei sau a zonei apare in formula.
pag: 148
Puteti introduce adrese in formule atunci cand celulele sunt pe aceeasi foaie de calcul ca si formula sau cand sunt pe o foaie de calcul separata. Puteti, de asemenea, selecta celulele continute in registre de lucru separate pentru a introduce adrese externe. Pentru mai multe informatii, vezi 'Legare registre de lucru in Microsoft Excel', prezentat ulterior in acest capitol.
Nota. Daca Microsoft Excel nu converteste o adresa in majuscule atunci cand introduceti formula, adresa nu este valida si trebuie sa verificati ce ati tastat.
Tot asa cum utilizati adresele celulelor aflate pe aceeasi foaie, puteti folosi si adresele celulelor localizate pe alte foi din acelasi registru de lucru. Puteti folosi chiar si adresa unei zone tridimensionale de celule printr-o zona de foi de calcul dintr-un registru de lucru.
Urmatoarea ilustratie arata sintaxa pentru crearea unei adrese catre o alta foaie a unui registru de lucru.
Numele foil de calcul este intotdeauna o adresa absoluta. Adresa celulei poate fi fie relativa, fie absoluta.
Un semn de exclamare separa adresa foii de adresa celulei.
Puteti intotdeauna introduce o adresa dintr-o alta foaie prin tastarea ei cu sintaxa corecta. Totusi, un mod mai rapid il reprezinta selectarea celulelor direct pe cealalta foaie. Dupa ce ati tastat un semn egal sau un operator intr-o formula, faceti clic pe tab-ul foii pentru a face foaia curenta. Apoi faceti clic pe sau glisati prin celulele ale caror adrese le doriti.
Nota. Daca numele foilor dvs. includ si spatii, trebuie sa inchideti adresa intregii foi intre apostroafe, de exemplu ='vanzari ianuarie'!$A$1. Daca introduceti adrese prin selectarea directa a celulelor, Microsoft Excel adauga automat apostroafele care sunt necesare.
pag: 149
O adresa 3-D este o zona care cuprinde doua sau mai multe foi dintr-un registru de lucru. Urmatoarea ilustratie arata o formula ce foloseste adresa unei zone de celule dintr-o zona de foi dintr-un registru de lucru.
O zona de foi este specificata cu doua puncte intre numele foilor de inceput si de sfarsit.
=SUM( Sheet2:Sheet6!$A$2:$C$5)
Aceasta formula adauga valorile continute in zona $A$2: SC$5 in fiecare din foile dintre si inclusiv in Sheet2 si Sheet6.
Nota. Cu Microsoft Excel va puteti referi la celule din alte registre de lucru si la date din alte aplicatii. Adresele celulelor din alte registre de lucru sunt numite adrese externe. Adresele datelor din alte aplicatii sunt numite adrese indepartate. Pentru informatii despre adresele externe, vezi 'Legare registre de lucru in Microsoft Excel ', prezentat ulterior in acest capitol. Pentru informatii despre adresele indepartate, vezi Capitolul 41 'Partajare date si grafica cu alte aplicatii'.
Pentru mai multe informatii despre registre de lucru, vezi Capitolul 7 'Lucrul in registre de lucru'.
Pentru a introduce adresa unei zone de foi de calcul intr-o formula, puteti tasta direct adresa, sau puteti selecta tab-urile foilor de calcul care indica foaia de inceput si foaia de sfarsit din care doriti adresele. De exemplu, presupuneti ca doriti sa introduceti adresa Sheet2:Sheet6!B6:F6 intr-o formula de pe Sheet1.
Urmatoarea ilustratie arata cum sa introduceti aceasta adresa folosind mouse-ul.
Incepeti sa introduceti formula pe Sheet1.
Faceti clic pe Sheet2 pentru a incepe adresa 3-D.
Apasati tasta SHIFT si faceti clic pe tab-ul Sheet6, apoi selectati celulele pe care doriti sa le includeti.
Adresa 3-D rezultanta include zona de celule indicata din toate foile dintre si inclusiv din Sheet2 si Sheet6. O formula ce utilizeaza adresa 3-D astfel stabilita, foloseste aceeasi celula sau zona pe fiecare foaie din zona de foi pe care ati precizat-o.
pag: 150
De exemplu, puteti crea un model de centralizare intr-un registru de lucru folosind adrese 3-D. Incepeti prin a crea cate o foaie separata, dar cu o structura identica pentru totalul vanzarilor din fiecare luna, si una suplimentara pentru centralizarea vanzarilor pe un an in urma fata de luna curenta. Apoi creati formulele.
Puteti folosi adresele 3-D pentru adresele celulelor de pe alte foi, pentru a defini nume si pentru a crea formule folosind urmatoarele functii ale foii de calcul.
SUM
MIN
VAR
COUNTA
PRODUCT
VARP
AVERAGE
STDEV
COUNT
MAX
STDEVP
Nota. Nu puteti folosi adrese 3-D cu formule de matrici, cu operatorul intersectie sau in formulele ce folosesc intersectia implicita. Pentru informatiii despre matrici, vezi 'Lucrul cu matrici', prezentat ulterior in acest capitol. Pentru informatii despre intersectie implicita, vezi 'Adresa zonelor de intersectie' din sectiunea 'Numele fac adresele mai usor de utilizat', prezentat ulterior in cadrul capitolului curent.
Pentru mai multe informatii despre functiile foii de calcul, vezi 'Functiile foii de calcul simplifica formulele', prezentat ulterior in acest capitol. Pentru informatii despre nume, vezi 'Numele fac adresele mai usor de utilizat', prezentat ulterior in acest capitol.
Stilul de adrese R1C1, in care si randurile si coloanele sunt numerotate, este o alternativa la stilul de adrese A1. Acest stil este folositor pentru a indica adrese relative.
<figuri:pagina 150>
Aceasa foaie este afisata in stilul de adrese A1.
Aceeasi foaie afisata in stilul de adrese R1C1.
Toate formulele aratate folosesc adresele relative absolute sau mixte pentru a indica aceeasi celula
<figuri>
In ilustratia precedenta, adresele din randul 1 sunt relative, acelea din randul 2 sunt absolute si acelea din randurile 3 si 4 sunt mixte. Atunci cand selectati un stil de adrese, toate adresele din registrul de lucru sunt modificate automat.
pag: 151
In stilul RIC1, pozitia unei celule este indicata de un R urmat de un numar de rand si un C urmat de numar de coloana. De exemplu, adresa absoluta R1C1 este echivalenta cu adresa absoluta $A$1 in stilul de adrese A1. Cand celula curenta este A1, adresa relativa R[1]C[1] se refera la celula aflata un rand mai jos si o coloana la dreapta, sau celula B2 in stilul de adrese A1.
Pentru a schimba stilul de adrese in R1C1, alegeti comanda Options (Optiuni) din meniul Tools (Instrumente) si faceti clic pe tab-ul Standard. In cutia Reference Style (Stil de adrese), selectati butonul optiune R1C1.
Nota. Modificarea stilului de adrese afecceaza toate foile de calcul dintr-un registru de lucru.
Urmatorul tabel prezinta exemple de adrese in stilul R1C1. Aceasta adresa indica
<tabel>
* R[-2]C | Celula aflata doua randuri mai sus, aceeasi coloana
* RC[-2] | Celula aflata in acelasi rand, doua coloane la stanga
* R[2]C[2] | Celula aflata doua randuri mai jos, doua coloane la dreapta
* R2C2 | Adresa absoluta a celulei din al doilea rand, a doua coloana
* R[-2]C2 | Adresa mixta a celulei aflata doua randuri mai sus in a doua coloana
* R[-1] | Intregul rand de deasupra celulei curente
* R | Randul curent
* C | Coloana curenta
<tabel>
Pentru instructiuni pas cu pas si informatii asociate, faceti dublu clic pe butonul ?] pentru a fi afisata cutia de dialog Search (Cauta) din Help (Ajutor) si apoi:
<tabel>
Tastati acest cuvant cheie si alegeti Show Topics (Arata termenii) | Selectati un termen si alegeti Go To (Salt la)
cell references (adrese celule) | Modificarea tipului de adresa al celulei
references , 3-D (adrese, 3-D) | Definirea unui nume cu o adresa 3-D
worksheet references (adrese foaie de calcul ) | Introducerea unei adrese a unei zone de foi de calcul dintr-un registru de lucru ; Introducerea unei adrese a unei zone de foi de calcul intr-un registru de lucru; Introducerea unei adrese a unei alte foi dintr-un registru de lucru
<tabel>
pag: 152
Tehnicile de editare de baza din Microsoft Excel asigura economisire de timp la mutare si copiere formule si adrese. Pentru informatii generale despre editare, vezi Capitolul 11 'Editare foaie de calcul'.
Atunci cand mutati celule, valorile sau adresele pe care le contin nu se modifica niciodata. Totusi, mutarea afecceaza formulele ce contin adresele celulelor mutate, cu urmatoarele efecte:
Microsoft Excel ajusceaza automat toate adresele celulelor care sunt mutate, astfel incat adresele desemneaza aceleasi celule in noua lor pozitie.
Formulele care contin adrese din zona in care ati mutat celulele produc valoarea de eroare #REF! deoarece ati sters efectiv celulele existente si le-ati inlocuit cu cele mutate.
Formula din celula B4 a fost mutata in celula C4. Formula =SUM(B2:B3) nu se schimba.
Formula din celula C11 este =SUM(C4:C9). Deoarece mutarea
provoaca stergerea continutului celulei C4, apare valoarea de eroare #REF!, indicand o adresa ce nu este valida.
Inainte de mutare, formula din celula B11 a fost =SUM(B4,B9). Dupa mutare, formula din celula B11 devine =SUM(C4,B9).
pag: 153
Copierea celulelor are un efect diferit asupra adreselor relative si ale celor absolute.
Adrese relative. Atunci cand copiati celule, Microsoft Excel ajusceaza automat adresele relative si partile relative ale adreselor mixte din zona in care inserati celulele copiate.
<figura: pagina 153>
Celula C9 contine formula =SUM(C7:C8) si celula C11 contine formula =SUM(C4,C9).
Dupa copiere, formula din celula D9 devine =SUM(D7:D8) si formula din celula D11 devine =SUM(D4,D9).
Dupa selectarea formulelor din coloana C, butonul de umplere este folosit pentru copierea lor in celulele adiacente din coloana D.
<figura>
pag: 154
Adresele absolute si mixte. Atunci cand copiati o formula si folositi aceleasi adrese ale celulelor din formula originala in cea duplicat, utilizati in formula dvs. adrese absolute sau mixte.
<figura: pagina 154>
Formula din celula C5 este =-PMT(C$4/12,$B$1,$B5). Copiind aceasta formula in C5:F8 se produce ajustarea adreselor mixte C$4 si $B5, in timp ce adresa absoluta $B$1 ramane nemodificata.
De exemplu, formula din celula F8 este =-PMT(F$4/12, $B$1, $B8).
<figura>
Sfat. Puteti folosi facilitacea AutoFill (AutoUmplere) pentru a copia formule in celule adiacente. Pentru mai multe informatii, vezi 'Umplere celule adiacente si creare serii' din Capitolul 9.
Puteti insera celule, zone de celule, randuri sau coloane in foaia dvs. de calcul. Toate adresele care sent afectate de inserare sunt ajustate in mod corespunzator, indiferent daca sunt relative sau absolute. Acelasi lucru se aplica la stergerea celulelor, a zonelor de celule a randurilor si coloanelor, exceptand cazul in care o celula scearsa este adresata direct intr-o formula.
De exemplu, urmatoarea figura arata trei formule care folosesc valorile din randul 2, inainte si dupa ce randul 2 este sters.
Dupa stergerea randului 2, aceasta formula produce o eroare deoarece celula A2 (in randul 2) este adresata direct in formula originala
pag: 155
Observati ca formulele SUM sunt ajustate la randul sters, chiar daca formula originala din coloana C contine o adresa de zona care specifica o celula in randul 2. De aceea, este o idee buna sa folositi adrese de zone ori de cate ori se poate in formulele dvs, in loc de a specifica celule individuale, asa cum face formula din coloana A.
Randurile urmatoare reprezinta indicatii pentru mutarea, inserarea si stergerea foilor care sunt incluse intr-o adresa 3-D. Formula =SUM(Sheet2:Sheet6!A2:A5) este folosita ca exemplu.
Daca inserati foi intre Sheet2 si Sheet6 (foaia de sfarsit in acest exemplu), valorile din zona de celule (A2:A5) din foile inserate sunt incluse in calcul.
Daca stergeti foi intre Sheet2 si Sheet6 din registrul de lucru, valorile lor sunt eliminate din calcul.
Daca mutati fie Sheet2, fie Sheet6 intr-un alt loc din registrul de lucru, calculul se ajusceaza astfel incat sa se adapteze noii zone de foi dintre ele.
Daca mutati foi dintre Sheet2 si Sheet6 intr-un loc din afara zonei de foi
referite, valorile lor sunt eliminate din calcul.
Nota. Daca mutati o foaie de sfarsit dincolo de cealalta foaie de sfarsit, rezultatul s-ar pucea sa nu fie cel pe care il asteptati. De exemplu, daca mutati Sheet6 inainte de Sheet2 intr-un registru de lucru, o formula ce contine adresa Sheet2:Sheet6!A1, se va modifica in Sheet2:SheetS!A1.
Un nume este un identificator usor de memorat pe care il creati pentru referirea la o celula, un grup de celule, o valoare sau o formula. Utilizarea numelor prezinta urmatoarele avantaje:
Fiecare registru de lucru poate partaja un singur set de nume. Numele pe care le creati pentru a adresa celulele dintr-o foaie de calcul pot fi folosite in tot registrul de lucru, eliminand necesitacea de a recrea nume pentru fiecare foaie de calcul noua sau de a tasta adrese de foi de calcul in formule. Seturi de foi de calcul inrudite pot fi tinute impreuna pentru a profita de pe urma aceste facilitati.
Puteti crea, de asemenea, nume speciale care sunt specifice unei foi anume. Aceasta va permite folosirea numelor comune, cum ar fi 'Vanzari' pentru a defini celulele inrudite de pe foi diferite ale aceluiasi registru de lucru.
pag: 156
Puteti folosi adrese cu nume aproape oriunde puteti folosi o adresa obisnuita, inclusiv in formule si cutii de dialog.
Formulele care utilizeaza nume sunt mai usor de citit si memorat decat formulele ce utilizeaza adrese de celule. De exemplu, formula =Assets-Liabilities este mai usor de citit decat formula =F6-D6.
Daca schimbati structura foii dvs. de calcul, puteti actualiza adresa intr-un singur loc si toate formulele folosind acel nume sunt automat actualizate.
Puteti insera rapid si usor nume in formule, folosind cutia nume din bara de formule.
Se poate ca Microsoft Excel sa creeze automat nume pentru celule, bazate pe titlurile de randuri sau coloane de pe foaia dvs. de calcul, sau puteti introduce dvs. nume pentru celule sau formule.
Pentru a defini nume, utilizati comanda Name (Nume) din meniul Insert (Inserare) sau cutia nume din bara de formule. Urmatoarea ilustratie arata posibilele moduri de a defini nume ce se refera la celulele de pe o foaie de calcul .
<figura: pagina 156>
Formula din celula B1 este r-PMT(Interest_Rate, Number_Of_Periods,Loan_Amount).
Celula B3 este numita Interest_Rate.
Celula B4 este numita Number_Of_Periods.
Celula B5 este numita Loan Amount. s
<figura>
Urmatoarea ilustratie va arata cum puteti defini nume care se refera la zone de date introduse pe o foaie de calcul.
<figura: pagina 156>
B2:B4 este numit January
C2:C4 este numit February
D2:D4 este numit March
B2:D2 este numit Sales
B3:D3 este numit Expenses
pag: 157
Dupa ce ati definit un nume pentru o celula sau o zona, puteti:
Inlocui in totalitate sau partial adresele care au acel nume in foaia dvs. de calcul prin aplicarea numelui. De exemplu, daca definiti numele Margine ca =$F$12, puteti inlocui toate referirile la celulele $F$12 cu numele Margine.
Redefini un nume editandu-i adresa sau formula, adica actualizand toate formulele care folosesc acel nume.
Puteti folosi cutia nume din bara de formule pentru:
A defini un nume.
A selecta o celula sau zona ce are un nume.
A insera un nume intr-o formula.
Odata ce ati definit un nume, el apare in cutia nume. Pentru a deschide cutia nume, faceti clic pe sageata. De exemplu, numele definite pentru ilustratia precedenta apar in cutia nume, asa cum este aratat in urmatoarea ilustratie.
<figura: pagina 157>
Zona de adrese afiseaza adresele sau numele celulelor curent selectate de pe foaia de calcul.
Faceti clic aici pentru afisarea cutiei nume.
Toate numele definite pentru registrul de lucru sunt listate aici.
<figura>
Daca celula sau zona curent selectata a fost numita anterior, numele ei apare in zona de adrese; altfel apare adresa celulei curente (A1 in ilustratia precedenta). Atunci cand selectati un nume din cutia nume:
Numele zonei sau al celulei este selectat daca bara de formule nu este activa.
Numele selectat este inserat in formula daca bara de formule este activa. Atunci cand tastati un nume intr-o zona de adrese:
Daca numele nu a fost definit, este definit ca celula sau zona curent selectata si adaugat in lista din cutia nume.
Daca numele a fost definit, numele celulei sau zonei este selectat.
pag: 158
Un nume poate fi definit si de o adresa 3-D. De exemplu, numele YTD-Vanzari poate fi definit ca=Sheet2:Sheet13!F2:F11, unde F2:F11 contin datele vanzarilor lunare de pe fiecare foaie de calcul din registrul de lucru, aflate intre si inclusiv din Sheet2 si Sheetl3. Aceleasi reguli de la adresele 3-D se aplica si numelor 3-D.
Pentru informatii despre adresele 3-D, vezi 'Adresele fac formulele mai puternice', prezentat anterior in acest capitol.
Nume Book-Level (Nivel-registru) si Sheet-Level (Nivel-foaie)
In mod normal, dupa ce ati definit un nume pe orice foaie dintr-un registru de lucru, puteti folosi acel nume pe orice alta foaie din registrul de lucru, dar numele duplicate nu sunt permise. De exemplu, daca definiti numele Vanzari pe Sheet1 si apoi incercati sa definiti o zona diferita folosind acelasi nume pe Sheet2 , numele Vanzari este redefinit cu noua adresa.
Puteti, de asemenea, crea nume nivel-foaie care sunt folositoare daca doriti utilizarea unui nume comun cum ar fi Vanzari pe mai multe foi din acelasi registru de lucru. Pentru a crea un nume nivel-foaie, folositi comanda Name (Nume) din meniul Insert (Inserare) si apoi alegeti Define (Defineste). Asezati inaincea textului numelui pe care doriti sa il creati numele foii, urmat de un semn de exclamare.
<tabel>
* Tip nume | Pozitia in cutia de dialog Define Name (Defineste nume) | Exemplu de sintaxa
* Book-level(Nivel-registru) | Cutia Name in Workbook (Nume in registru de lucru) | Vanzari
* Book-level(Nivel-registru) | Cutia Refers To (Se refera la) | =Sheet1!$A$10:$D$10
* Sheet-level (Nivel-foaie) | Cutia Name in Workbook (Nume in registru de lucru) | Sheet1!Vanzari
* Sheet-level (Nivel-foaie) | Cutia Refers To (Se refera la) | =Sheetl!$A$10:$D$10
<tabel>
De exemplu, pentru a crea numele nivel-foaie Vanzari pe Sheet2, tastati Sheet2!Vanzari ca nume si introduceti normal definitia numelui. Atunci cand folositi un nume nivel-foaie intr-o formula de pe foaia de calcul pe care numele este definit, nu tastati numele foii si semnul de exclamare, si nici ele nu apar in cutia nume din bara de formule. Utilizand exemplul precedent, daca introduceti o formula pe Sheet2 si inserati numele Vanzari in cutia nume din bara de formule, numele nivel-foaie Sheet2!Vanzari este folosit chiar daca numele nivel-registru vanzari exista in registrul de lucru curent. Numele nivel-foaie au prioritate fata de numele nivel-registru atunci cand sunt utilizate pe foaia pe care sunt definite.
pag: 159
Va puteti referi, de asemenea, la numele nivel-foaie de pe alte foi. In acest caz, trebuie sa utilizati numele intreg, asa cum este definit. De exemplu, veti introduce o formula pe Sheet3 ce foloseste numele nivel-foaie Sheet2!Vanzari prin includerea numelui foii si a semnului de exclamare alaturi de numele din formula, ca in =SUM(Sheet2!Vanzari). Totusi, un nume nivel-foaie nu apare in cutia de dialog Define Name (Defineste nume) decat daca foaia unde este definit numele este foaia curenta.
Urmati aceste indicatii in definirea unui nume:
Caractere valide. Primul caracter trebuie sa fie o litera sau un caracter liniuta de subliniere (_); celelalte caractere pot fi litere, numere, puncte si caractere liniuta de subliniere (_). Numele nu poate arata ca o adresa (cum ar fi A$1 sau R1C1).
Separatori. Nu sunt permise spatiile. Un caracter liniuta de subliniere (_) sau un punct pot avea rolul de separator de cuvinte, de exemplu, Interest.Rate sau Interest_Rate.
Lungime. Un nume poate avea maxim 255 de caractere.
Scriere cu majuscule. Puteti folosi litere mari sau mici. Microsoft Excel memoreaza numele exact asa cum il introduceti. Totusi, nu face distinctie la citirea numelor in formule intre litere mari si mici.
Nota. Daca va definiti numele si cu litere mari si cu litere mici, puteti face din aceasta un mod de a le verifica ulterior. De exemplu, atunci cand introduceti un nume in formule, folositi doar litere mici. Daca Microsoft Excel recunoaste numele, el este automat convertit in forma corespunzatoare de litere mari si mici. Daca acest lucru nu se intampla, probabil ati scris gresit numele.
Operatorul de intersectie, un spatiu, este folosit pentru adresa unei celule pe care o partajeaza doua zone de celule ce se intersecceaza. Numele fac aceasta facilitate usor de aplicat.
pag: 160
In ilustratia urmatoare, numele sunt folosite in trei formule, fiecare folosind diferit intersectia.
<figura: pagina 160>
Formulele din randul 4 folosesc intersectia implicita pentru a se referi la celulele din aceeasi coloana care sunt incluse in zonele numite Sales (B2:D2) si Expenses (B3:D3).
Aceasta formula foloseste intersectia implicita pentru a se referi la celula din aceeasi coloana (B4) care este inclusa in zona numita Profits (B4:D4).
Aceasta formula foloseste operatorul intersectie (spatiu) pentru a intoarce valoarea 800, care este continuta in celula D3, situata la intersectia zonelor numite March (D2:D4) si Expenses (B3:D3).
<figura>
Intersectie implicita. Daca specificati adresa unui rand sau a unei coloane de celule care ar trebui sa fie adresa unei singure celule, Microsoft Excel alege doar o celula din acea adresa pe care executa operatia.
In ilustratia precedenta, celula B6 contine formula =Profits*50%. Microsoft Excel cauta o celula in acelasi rand sau coloana care corespunde descrierii date in formula. In acest caz, zona numita Profits (B4:D4) include o celula in coloana B aceeasi coloana ca si in formula. Ca urmare, celula folosita in formula este B4. Mai mult, o instructiune de intersectie completa ca cea din formula din celula A nu este necesara. Daca se copiaza la dreapta formula, fiecare formula noua utilizeaza o celula din zona Profits care este in aceeasi coloana ca si formula copiata.
Nota. Nu puteti utiliza nici intersectia implicita, nici cea explicita cu numele 3
Pentru mai multe informatii despre operatorul intersectie, vezi 'Adresele fac formulele mai puternice', prezentat anterior in acest capitol.
pag: 161
Puteti da, de asemenea, nume unei formule, prin punerea acelei formule intr-o celula folosind comanda Name (Nume) din meniul Insert (Inserare) si apoi alegand Define (Defineste). Definiti un nume pentru o formula atunci cand aceasta apare in multe locuri printr-un registru de lucru. In urmatoarea ilustratie, numele Rate este deja definit ca celula B3 de pe Sheet1 din registrul de lucru. Formula numita Monthly Rate nu exista pe o foaie, dar poate fi referita de alte formule.
O constanta cu nume este similara unei formule cu nume, doar ca numele este definit de o valoare fixa si nu de o formula. De exemplu, numele Interest poate fi definit ca =8.5%.
Odata definita, puteti insera sau sterge celule sau randuri si coloane intregi din adresa unei celule cu nume si definirea numelui se ajusteaza in mod corespunzator. De exemplu, definiti numele Divisions ca $A$1:$A$10. Daca selectati randul 3 si inserati un nou rand, numele Divisions este redefinit ca
$A$1: $A$11. Daca apoi stergeti randurile 10 si 11 , numele Divisions este din nou redefinit ca $A :$A$9.
Daca mutati o intreaga adresa cu nume, numele este redefinit pentru a reflecta noua adresa. De exemplu, daca selectati intreaga zona de celule Divisions ($A$1:$A$10) si o mutati in $B$1:$B$9, definitia se schimba pentru a se potrivi cu noua pozitie. Mutarea oricarui subset din adresa cu nume intr-o noua pozitie nu afecteaza definitia numelui. Totusi, valorile continute in celulele mutate sunt in afara zonei cu nume si nu mai sunt incluse in nici un calcul ce foloseste acel nume.
pag: 162
Microsoft Excel foloseste in mod normal adrese absolute (cum ar fi = $A$1) pentru a defini nume. In felul acesta, numele introdus intr-o celula se refera la o zona specifica de celule si nu se modifica daca mutati sau copiati celula ce contine numele. Daca doriti sa utilizati nume care intotdeauna se refera la celule relative la celulele ce contin numele, modificati adresele in adrese relative (cum ar fi =A1) in cutia de dialog Define Name (Defineste nume) prin stergerea semnului dolar din adresa. Trebuie sa folositi cu atentie adresele relative, deoarece adresele celulelor curente se modifica atunci cand o formula folosind numele, este mutata sau copiata.
Nota. Puteti face ca Microsoft Excel sa trateze numele zonelor asa cum face Lotus 1-2-3. Alegeti comanda Options (Optiuni) din meniul Tools (Instrumente). Pe tab-ul Transition (Tranzitie), marcati cutia de selectare Transition Formula Entry (Intrare formula de tranzitie) pentru folosirea numelor de zone in mod corespunzator regulilor 1-2-3. Pentru informatii, vezi Capitolul 3 'Daca va comutati din alt program de calcul tabelar.''
Formulele intorc valoarea de eroare #NAME? atunci cand un nume specificat nu poate fi gasit. Daca primiti valoarea de eroare #NAME?, asigurati-va ca:
Ati tastat corect numele in formula.
Ati tastat corect numele functiilor in formula dvs.
Ati creat numele pe care incercati sa il folositi sau nu l-ati sters din registrul de lucru curent.
Nu ati pus numele intre ghilimele. Microsoft Excel interpreteaza ca nume doar texte neinchise intre ghilimele.
Nu ati omis un semn doua puncte intr-o adresa de zona. Daca tastati A1D10 in loc de A1:D10, Microsoft Excel il interpreteaza ca pe un nume.
Atunci cand introduceti o formula, puteti insera un nume existent folosind cutia nume din bara de formule. Dupa tastarea unui operator sau a unui semn egal, selectati numele din cutia nume.
Puteti, de asemenea, introduce un nume intr-o formula prin tastarea directa a numelui.
pag: 163
Folositi comanda Name (Nume) din meniul Insert (Inserare) si alegeti Define (Defineste) pentru a defini nume utilizand cutia de dialog Define Name (Defineste nume). O metoda si mai rapida este de a utiliza cutia nume din bara de formule, asa cum este prezentat in urmatoarea ilustratie.
<figura: pagina 163>
Pentru a defini un nume pentru selectia curenta, tastati un nou nume in zona de adrese de pe bara de formule. Daca numele pe care il tastati exista deja, zona pe care o defineste este selectata
<figura>
Observati ca numele listate in cutia nume sau in cutia de dialog Define Name (Defineste nume), includ toate numele definite pentru registrul de lucru curent. In plus, cutia nume listeaza orice nume nivel-foaie definit pentru foaia curenta.
Nota. Daca utilizati acelasi nume pentru a defini si un nume nivel-foaie si un nume nivel-registru, numele nivel-foaie are prioritate pe foaia unde este definit.
Acelasi set de nume workbook-level (nivel-registru de lucru) poate fi folosit pe orice foaie intr-un registru de lucru.
Atentie! Daca tastati intr-o cutie nume, un nume care exista si care este definit ca formula sau constanta, definitia numelui este inlocuita de adresa zonei selectate.
In urmatoarea ilustratie, cutia de dialog Create Name (Creeaza nume) este utilizata pentru a defini nume bazate pe o zona selectata. Pentru a afisa aceasta cutie de dialog, folositi comanda Name (Nume) din meniul Insert (Inserare) si apoi alegeti Create (Creeaza).
<figura: pagina 163>
Microsoft Excel creeaza atunci urmatoarele nume.
pag: 164
<tabel>
* Numele | Este definit ca
* Sales(Vanzari) | =Sheet1!$B$2:$D$2
* Expenses (Cheltuieli) | =Sheet1!$B$3:$D$3
* Profits (Profituri) | =Sheet1!$B$4:$D$4
* January (Ianuarie) | =Sheet1!$B$2:$B$4
* February (Februarie) | =Sheet1!$C$2:$C$4
* March (Martie) | =Sheet1!$D$2:$D$4
<tabel>
Daca veti crea formula =January Profits, valoarea 400 din celula B4 (celula aflata la intersectia celor doua zone cu nume) este intoarsa.
In ilustratia precedenta, randurile Sales si Expenses contin valori constante. Randul Profits contine formule. Numele tocmai create pot fi aplicate acum formulelor existente de pe foaia de calcul. De exemplu, celula B4 contine formula =B2-B3. Dupa aplicarea numelor, formula devine =Sales-Expenses deoarece adresele din formula corespund zonelor cu nume din aceeasi coloana.
Pentru a afisa cutia de dialog Apply Names (Aplica nume), alegeti Name (Nume) din meniul Insert (Inserare) si apoi alegeti Apply (Aplica). Toate numele definite in registrul de lucru sunt afisate in cutia Apply Names (Aplica nume), asa cum este prezentat in ilustratia urmatoare.
<figura: pagina 164>
Selectati numele pe care vreti sa le aplicati, si alegeti butonul OK.
Atunci cand aplicati nume:
Ele sunt inlocuite in formule pentru orice adresa de celula care se potriveste definitiilor de nume.
Ele sunt aplicate intregii foi sau doar celulelor selectate daca mai mult de o celula este selectata.
pag: 165
Atunci cand cutia de selectare Ignore Relative/Absolute (Ignora relativa/absoluta) este marcata in cutia de dialog Apply Names (Aplica nume), Microsoft Excel inlocuieste adresele cu nume indiferent de tipul de adresa al numelor sau al adreselor. Daca goliti aceasta cutie de selectare, Microsoft Excel inlocuieste o adresa doar daca este de acelasi tip de adresa ca si numele pe care il aplicati. Daca numele se refera la o adresa absoluta, doar adresele absolute sunt inlocuite. Tot asa, numele adreselor relative inlocuiesc doar adresele relative si numele adreselor mixte inlocuiesc doar adresele mixte. Pentru informatii despre adresele relative si absolute, vezi 'Adresele fac formulele mai puternice', prezentat anterior in acest capitol.
Puteti, de asemenea, sa va referiti la un nume pe care 1-ati defint intr-un alt registru de lucru. Atunci cand folositi adresa unui nume dintr-un alt registru de lucru, creati o legatura cu celalalt registru de lucru. Pentru informatii despre legare, vezi 'Legare registre de lucru in Microsoft Excel', prezentat ulterior in acest capitol.
Daca veti copia o formula intr-un alt registru de lucru care contine un nume ce este deja definit in registrul de lucru destinatie, Microsoft Excel afiseaza un mesaj prin care sunteti intrebat daca doriti sa folositi definitia existenta a numelui. Pentru a folosi definitia care exista deja in registrul de lucru destinatie, alegeti butonul Yes (Da). Pentru utilizarea definitiei numelui asa cum este copiata din registrul de lucru sursa, alegeti butonul No (Nu). Daca alegeti butonul No (Nu), Microsoft Excel va cere sa creati un nume diferit pentru definitia ce este copiata.
Pentru instructiuni pas cu pas si informatii asociate, faceti dublu clic pe butonul pentru a fi afisata cutia de dialog Search (Cauta) din Help (Ajutor) si apoi:
<tabel>
* Tastati acest cuvant cheie si alegeti Show Topics(Arata termenii) Selectati un termen si alegeti Go To (Salt la)
* cell references (adrese celule) | Inlocuirea adreselor celulelor cu un nume definit
* names, changing (nume, modifica) | Modificarea unui nume
* names, creating (nume, creeaza) | Denumirea unei celule, zone, formule
* names, displaying in Info window (nume, afiseaza in fereastra Info) | Afisarea de nume in fereastra Info
* names, lists of, pasting (nume, liste de, insereaza din Clipboard) | Inserarea din Clipboard a unei liste a tuturor numelor definite
* names, pastings into formulas (nume, insereaza din Clipboard in formule) | Inserarea din Clipboard a unui nume intr-o formula
* names, reference of (nume, adresa) | Verificarea adresei unui nume ; Editarea adresei unui nume sau a unei formule
* names, using row, column titles (nume, utilizeaza titluri de randuri, coloane) | Crearea de nume bazate pe tiltluri de rand sau coloana
* ranges, intersecting, referring to (zone, intersecteaza, se refera la) | Referire la intersectie zone de celule
* references, 3-D (adrese, 3-D) | Definirea unui nume cu o adresa 3-D
<tabel>
pag: 166
O functie este o formula speciala scrisa anterior care ia o valoare sau valori, executa o operatie si intoarce o valoare sau valori. Functiile pot fi folosite doar ele sau drept componente in formule mai mari. Utilizarea functiilor simplifica si scurteaza formulele in foile dvs. de calcul, in special acelea care executa calcule complexe sau lungi.
Utilizati functiile incorporate foii de calcul din Microsoft Excel pentru a executa calcule standard. Valorile pe care le dati unei functii pentru a executa operatii sunt numite argumente. Pentru informatii despre inserarea functiilor in formule, vezi 'Utilizare Function Wizard (Asistent functie)', prezentat ulterior in acest capitol.
De exemplu, in loc sa tastati formula
=A1+A2+A3+A4
puteti utiliza functia SUM pentru a construi formula
=SUM(A1:A4)
Pentru informatii despre functiile Microsoft Excel specifice, faceti clic pe Function Wizard (Asistent functie) de pe bara de instrumente Standard sau vez Help (Ajutor) interactiv.
pag: 167
Utilizati functiile prin introducerea for in formule. Secventa de caractere folosita pentru o functie valida se numeste sintaxa. Toate functiile au aceeasi sintaxa de baza. Utilizati parantezele pentru a inchide toate argumentele si virgulele pentru separarea argumentelor individuale in cadrul parantezelor. Daca nu respectati aceasta sintaxa, Microsoft Excel afiseaza un mesaj ce indica existenta unei erori in formula.
Ilustratia urmatoare este un exemplu de functie si de sintaxa a ei.
<figura: pagina 167>
Semnul egal (daca functia este la inceputul formulei).
Numele functiei.
Argumente.
=SUM(2 13 50 37)
Parantezele inchid argumentele.
O virgula separa fiecare argument.
Parantezele inchid argumentele.
<figura>
Nota. Cu toate ca virgulele sunt larg utilizate, separatorul de argumente poate fi diferit, depinzand de particularizarile de tara ale sistemului dvs. de operare. Pentru mai multe informatii despre particularizarile pentru tara, vezi documentatia sistemului de operare.
Parantezele spun lui Microsoft Excel unde incep si se termina argumentele. Nu uitati sa includeti ambele paranteze si ele sa nu fie precedate sau urmate de spatii.
Nu folositi virgule pentru a separa miile in valorile numerice. In loc de acest lucru, utilizati stabilirea unui format de numere pentru a determine modul in care valorile rezultate sunt afisate. Pentru mai multe informatii despre formatul de numere, vezi 'Aplicare formate de numere' din Capitolul 12.
Specificati argumentele intre parantezele unei functii. Argumentele pot consta din numere, adrese, texte, valori logice, matrici sau valori de eroare. Anumite functii accepta argumente optionale ce nu sunt cerute de functie pentru executarea calculelor.
Argumentele unei functii pot fi valori constante sau formule. Daca folositi o formula ca un argument, ea poate contine alte functii. Cand un argument al unei functii este el insusi o functie, se spune ca este nested (imbricat). In Microsoft Excel puteti imbrica pana la sapte nivele de functii intr-o formula.
pag: 168
Nota. Daca Microsoft Excel nu converteste numele unei functii in majuscule atunci cand introduceti formule, functia nu este valida, si trebuie sa verificati pentru a gasi erorile de tastare.
Cu toate ca puteti tasta direct o functie intr-o formula, metoda cea mai usoara de inserare de functii este utilizarea lui Function Wizard (Asistent functie). Pentru mai multe informatii, vezi 'Utilizare Function Wizard (Asistent functie)', prezentat ulterior in acest capitol.
Nota. Atunci cand intrarea formulei de tranzitie este activa, Microsoft Excel traduce automat o functie stil Lotus I-2-3 intr-o functie Microsoft Excel la apasarea tastei ENTER. De exemplu, daca introduceti formula @AVG(A1..AS), Microsoft Excel o schimba in =AVERAGE(A1 :AS). Din meniul Tools (Instrumente), alegeti comanda Options (Optiuni), faceti clic pe tab-ul Transition (Tranzitie) si marcati cutia de selectare Transition Formula Entry (Intrare formula de tranzitie). Pentru mai multe informatii despre facilitatile incorporate care va asista in comutarea din alte programe de calcul tabelar, vezi Capitolul 3 'Daca va comutati din alt program de calcul tabelar'.
Va puteti crea propriile dvs. functii pentru calcule specializate pe care le folositi des. Aceastea sunt numite functii definite de utilizator. Pentru informatii despre functiile definite de utilizator, vezi Capitolul 3 din Ghidul utilizatorului de visual Basic din Microsoft Excel.
Daca Microsoft Excel afiseaza un mesaj ce indica existenta unei erori in functia sau formula dvs., asigurati-va ca:
Toate parantezele sunt inchise
Toate argumentele necesare sunt incluse in ordinea si tipurile de date cerute. Daca omiteti un argument, tastati o virgula in locul acestuia.
pag: 169
Utilizare buton AutoSum (AutoInsumare)
Functia SUM este cea mai frecvent utilizata de toate functiile foii de calcul. Cu ea puteti transforma o formula complexa cum ar fi =A2+A3+A4+AS+A6 in forma mai concisa =SUM(A2:A6). Si mai convenabil este butonul AutoSum (AutoInsumare) de pe bara de instrumente Standard. Atunci cand utilizati butonul AutoSum (AutoInsumare), Microsoft Excel tasteaza functiile pentru dvs. si chiar va sugereaza zona celulelor pe care doriti sa o adunati.
Introducerea unei formule de insumare cu butonul AutoSum (AutoInsumare)
Pentru a introduce o formula de insumare, selectati o celula adiacenta unui rand sau unei coloane de numere pe care doriti sa le adunati si faceti clic pe butonul AutoSum AutoSum (AutoInsumare).
Urmatoarea ilustratie va arata rezultatul dupa ce ati facut clic pe butonul AutoSum (AutoInsumare) cu celula B4 selectata.
<figura: pagina 169>
Microsoft Excel introduce un semn egal si o functie SUM, sugereaza B2:B3 ca zona pentru insumare si supraimprima luminos adresa din bara de formule.
=SUM (B2:B3)
Daca zone sugerata este incorecta, sau daca Microsoft Excel nu poate determina o zona pe care sa o sugereze, puteti glisa prin zone corecta si apasa pe ENTER pentru a accepta formula completata.
Introducerea formulelor de insumare multipla cu butonul AutoSum (AutoInsumare)
Atunci cand selectati o zona de celule adiacente randurilor si coloanelor de valori si faceti clic pe butonul AutoSum (AutoInsumare), formulele de insumare sunt inserate simultan in toate celulele selectate, asa cum este aratat in ilustratia urmatoare.
pag: 170
<figura: pagina 170>
Selectati aceasta zona si faceti clic pe butonul AutoSum (AutoInsumare) pentru a adauga simultan o formula de insumare in fiecare celula selectata.
Puteti, de asemenea, selecta valorile pe care doriti sa le adunati inainte de a face clic pe butonul AutoSum (AutoInsumare). Microsoft Excel adauga formule de insumare in primul rand liber de sub zona selectata.
Selectati aceasta zona si faceti clic pe butonul AutoSum (AutoInsumare) pentru a adauga simultan formule de insumare in randul 4.
Pentru a adauga in acelasi timp formule AutoSum (AutoInsumare) si in randuri si in coloane, selectati o zona de celule care includ valorile pe care doriti sa le insumati si celulele libere unde doriti ca formulele de insumare sa apara.
Selectati aceasta zona si faceti clic pe butonul AutoSum (AutoInsumare) pentru a adauga simultan formule de insumare in coloana E si randul 4.
pag: 171
Introducerea totalurilor generate cu butonul AutoSum (AutoInsumare)
Puteti insuma subtotaluri de randuri si coloane in totaluri generate de randuri si coloane folosind butonul AutoSum (AutoInsumare). Microsoft Excel presupune ca doriti sa adunati subtotalurile si sa ignorati valorile, asa cum este aratat in urmatoarea ilustratie.
<figura: pagina 171>
Selectati aceasta zona si faceti clic pe butonul AutoSum (AutoInsumare) pentru a adauga automat totalurile in coloana E si totalurile generate in randul 9.
<figura: pagina 171>
Formula total general din celula B9 este =SUM(B4,B8).
Pentru instructiuni pas cu pas si informatii asociate, faceti dublu clic pe butonul [?] pentru a fi afisata cutia de dialog Search (Cauta) din Help (Ajutor) si apoi:
<tabel>
* Tastati acest cuvant cheie si alegeti Show Topics(Arata termenii) Selectati un termen si alegeti Go To (Salt la)
* AutoSum button (Buton AutoInsumare) | Introducerea unei singure formule de insumare cu butonul AutoSum (AutoInsumare) ; Introducerea de totaluri generate cu butonul AutoSum (AutoInsumare) ; Introducerea de formule multiple de insumare cu butonul AutoSum (AutoInsumare)
<tabel>
pag: 172
Utilizare Function Wizard (Asistent functie)
Ori de cate ori doriti sa folositi o functie Microsoft Excel incorporata sau o functie particularizata, puteti utiliza Function Wizard (Asistent functie) pentru a va ajuta sa selectati o functie, sa asamblati corect argumentele si sa inserati functia in (Asistent functie) formula dvs. Bara de formule arata modificarile pe care le produceti prin construirea propriei formule.
Pentru a adauga o functie unei formule, activati Function Wizard (Asistent functie) facand clic pe butonul Function Wizard (Asistent functie).
<figura: pagina 172>
Puteti vedea o lista a tuturor numelor de functii sau puteti selecta o categorie de functii pentru a mai micsora lista.
Muta la Step 2 (Pasul 2), folosind functia selectata.
Sare urmatorul pas si insereaza functia cu argumente formale.
Afiseaza numele, argumentele si o scurta descriere pentru functia selectata.
<figura>
Sfat. Pentru acces rapid la ultimele 10 functii utilizate, alegeti categoria functiei numita Most Recently Used (Cea mai recent utilizata).
Atunci cand faceti clic pe butonul Finish (Termina) din cutia de dialog Step 1 (Pasul 1 ), functia selectata este inserata in formula dvs. cu numele argumentelor formale. De exemplu, facand clic pe butonul Finish (Termina) din ilustratia precedenta, se insereaza PMT(rate,nper,pv,fv,type) in formula. Puteti apoi inlocui argumentele formale cu valorile necesare pentru completarea functiei.
pag: 173
Din cutia de dialog Step 1 (Pasul 1 ), faceti clic pe butonul Next (Urmatorul) pentru afisarea cutiei de dialog Step 2 (Pasul 2). Atunci cand apare, puteti introduce numere, adrese, nume, formule, texte sau alte functii in cutiile de editare argumente. Dupa ce ati introdus valorile valide pentru fiecare argument cerut, valoarea calculata pentru functie apare in cutia Value (Valoare) din parcea de sus a cutiei de dialog Step 2 (Pasul 2). Faceti clic pe butonul Finish (Termina) pentru a insera functia completa in formula dvs.
<figura: pagina 173>
Valoarea calculata a functiei folosind argumentele curente.
Numele si o scurta descriere a functiei.
Numele si o scurta descriere a argumentului curent activ
Nume argumente.
Cutii de editare argumente.
Valoarea calculata a fiecarui argument.
Insereaza functia cu argumentele curente.
Revine la cutia de dialog Step 1
Butoanele Function Wizard (Asistent functie) va permit sa inserati o alta functie ca un argument.
<figura>
In timp ce tastati o formula, puteti afisa rapid Function Wizard (Asistent functie) pentru cutia de dialog Step 2 (Pasul 2) spre a va asista la introducerea argumentelor.
<tabel>
* Sistem | Tastati un nume de funetie valid, apoi apasati
* Windows | CTRL+A
* Macintosh | CONTROL+A
<tabel>
Puteti insera, de asemenea, direct numele argumentelor intr-o formula, fara activarea lui Function Wizard (Asistent functie)
<tabel>
* Sistem | Tastati un nume de functie valid, apoi apasati
* Windows | CTRL+SHIFT+A
* Macintosh | CONTROL+SHIFT+A
<tabel>
pag: 174
Ati pucea dori sa introduceti functii ca argumente ale altor functii, ca in formula =ABS(AVERAGE(B4,SUM(D4:D12))). Se spune despre aceasta formula ca are doua niveluri de functii imbricate. Functia SUM este introdusa ca un argument al functiei AVERAGE, care este ea insasi un argument al functiei ABS. Pentru a imbrica o functie, faceti clic pe butonul mic Function Wizard (Asistent functie) aflat in dreptul cutiei de editare a argumentului corespunzator din cutia de dialog Step 2 (Pasul 2) din Function Wizard (Asistent functie). Atunci cand faced clic pe acest buton, o alta cutie de dialog Function Wizard (Asistent functie) apare, permitandu-va sa imbricati o alta functie ca un argument. Puteti imbrica in aceasta maniera pana la sapte niveluri de functie.
Daca ati definit nume pentru registrul dvs. de lucru, le puteti tasta sau insera ca argumente in Function Wizard (Asistent functie) pentru cutia de dialog Step 2 (Pasul 2). Pentru a insera un nume, selectati numele in cutia nume din bara de formule. Pentru mai multe informatii despre cutia nume, vezi 'Numele fac adresele mai usor de utilizat', prezentat anterior in acest capitol.
Atunci cand selectati o celula ce contine o formula existenta care include functii, puteti alege butonul Function Wizard (Asistent functie). Prima functie din formula este deschisa in modul de editare Function Wizard (Asistent functie), care va permite modificarea argumentelor. Aceasta reprezinta o buna modalitate de depanare a unei functii.
De exemplu, daca faceti clic pe butonul Function Wizard (Asistent functie) in timp ce o celula care contine formula =SUM(ABS(B2),C2,D2) este selectata, apare urmatoarea cutie de dialog.
<figura: pagina 174>
Daca faceti clic pe butonul Next (Urmatorul), va mutati pe urmatoarea functie din formula selectata care este afisata in cutia de dialog Editing Function (Ediceaza functie).
<figura>
pag: 175
Function Wizard (Asistent functie) deschide prima functie din formula in versiunea de editare a cutiei de dialog Step 2 (Pasul 2), astfel incat puteti edita argumentele. Observati ca titlul cutiei de dialog este Editing Function 1 of 2 (Ediceaza functie 1 din 2). Daca faceti clic pe butonul Next (Urmatorul), ceea ce editati este introdus in functia curenta si cea de-a doua functie din formula, functia ABS, este deschisa pentru editare.
Pentru instructiuni pas cu pas si informatii asociate, faceti dublu clic pe butonul pentru a fi afisata cutia de dialog Search (Cauta) din Help (Ajutor) si apoi:
<tabel>
* Tastati acest cuvant cheie si alegeti Show Topics (Arata termenii) | Selectati un termen si alegetiGo To (Salt la)
* Function Wizard(Asistent functie) | Editarea cu Function Wizard (Asistent functie) a formulelor ce contin functii ; Inserarea cu Function Wizard (Asistent functie) a unei functii de foaie de calcul intr-o formula
<tabel>
Puteti lega dinamic o formula dintr-un registru de lucru de data sursa localizata intr-un alt registru de lucru, in asa fel incat orice modificari din datele sursei sunt imediat reflectate in formula legata. Urmatorii termeni se aplica registrelor de lucru legate:
Adresa externa. O adresa a unei celule sau zone de pe o foaie dintr-un alt registru de lucru Microsoft Excel sau o adresa a unui nume definit intr-un alt registru de lucru.
Registru de lucru dependent. Un registru de lucru care contine o legatura cu un alt registru de lucru si in acest fel depinde de informatia dintr-un alt registru de lucru.
Registru de lucru sursa. Un registru de lucru care este sursa informatiei la care se face referire intr-o formula cu adresa externa.
Urmatoarea ilustratie arata o formula ce leaga doua registre de lucru Microsoft Excel pentru Windows. Legatura comunica lui Microsoft Excel sa actualizeze valoarea din formula din registrul de lucru dependent Q4SUM.XLS ori de cate ori valoarea sursa din registrul de lucru sursa Q4SALES.XLS se modifica.
pag: 176
<figura: pagina 176>
Formula cu adresa externa leaga celula B6 din Q4SUM.XLS de celula F7 din Q4SALES.XLS.
Celula B6 din registrul de lucru dependent contine o formula cu adresa externa.
Celula F7 din registrul de lucru sursa furnizeaza valoarea folosita de formula cu adresa externa.
<figura>
Observati ca numele registrului de lucru este inclus la inceputul adresei externe si este inchis intre paranteze. Pentru informatii despre crearea si utilizarea registrelor de lucru, vezi Capitolul 6, 'Gestiune fisiere registru de lucru'.
Legarea este in mod special folositoare cand lucrati cu modele de foi de calcul mari sau cu sistemele de foi de calcul pe care ar fi nepractic sa le tineti impreuna in acelasi registru de lucru. In continuare se prezinta cateva modalitati prin care puteti folosi cel mai eficient legarea:
Alaturare date din mai multe registre de lucru. De exemplu, puteti lega registre de lucru ale catorva utilizatori sau departamente si integra datele potrivite intr-un registru de lucru sumar. Registrele de lucru originale pot fi in continuare editate separat din registrul de lucru sumar.
Creare de 'vizualizari' diferite ale datelor dvs. Puteti introduce toate datele si formulele intr-unul sau mai multe registre de lucru sursa si apoi crea un registru de lucru 'raport' ce contine legaturi doar catre datele potrivite din registrele de lucru sursa.
pag: 177
Lucrul cu modele mari, complexe. Prin impartirea unui model complicat intr-o serie de registre de lucru independente salvati memorie, deoarece puteti lucra pe model fara a deschide in acelasi timp toate foile aflate in legatura cu el. Registre de lucru mai mici sunt mai usor de editat si mai rapid de deschis, salvat si calculat.
Legarea nu este restrictionata la legatura dintre doua registre de lucru. Puteti, de asemenea, construi ierarhii de registre de lucru legate. Urmatoarea ilustratie arata un sistem de raportare pentru venituri si cheltuieli bazat pe registre de lucru legate in acest mod.
<figura: pagina 177>
Registrele de lucru Detail sunt surse, registrul de lucru Summary este dependent de Detail si este sursa pentru registrele de lucru Analysis, care depind de registrul de lucru Summary.
Urmatoarea ilustratie arata partile unei formule cu adresa externa; ea foloseste o cale si un nume de fisier pentru Microsoft Excel pentru Windows.
<figura: pagina 177>
Pozitia registrului de lucru pe disc (cale).
Numele registrului de lucru.
Numele foii.
Adresa celulei.
Un semn de exclamare urmeaza apostroful de inchidere si precede adresa.
Calea, numele registrului de lucru si numele foii sunt inchise intre o
pereche de apostroafe.
Numele registrului de lucru este inchis intre paranteze.
Calea, numele registrului de lucru si numele foii sunt inchise intre o pereche de apostroafe
<figura>
pag: 178
O legatura similara in Microsoft Excel pentru Macintosh ar putea fi:
='Hard Disk:Sales:[Q4 Sales]Sheetl'!$F$7
Daca adresa foii de calcul din formula de adrese externe este in acelasi director sau folder cu foaia de calcul ce contine formula de adrese externe, tastarea caii nu a necesara.
Cand trebuie tastate apostroafe intr-o adresa
Daca includeti calea de pe disc, sau daca numele registrului de lucru sau al foii include caracterea spatiu ( asa cum este uzual pentru Macintosh), trebuie sa inchideti calea, numele fisierului si numele foii, intre apostroafe. Tastati semnul de exclamare dupa apostroful de inchidere. De exemplu:
Windows = ' C:EXCEL[ BOOK1.XLS] SHEET1'!$A$1
Macintosh = 'HardDisk: Excel:[ Workbook1] Sheet1'!$A$1
Tastati apostroafe chiar daca nu sunteti siguri ca ele sunt necesare. Daca adresele nu le necesita, Microsoft Excel le ignora atunci cand apasati tasta ENTER. Daca introduceti adresele prin selectarea directa a celulelor, Microsoft Excel adauga automat apostroafele daca sunt necesare.
Crearea unei formule care leaga doua registre de lucru este la fel de usoara ca si crearea unei formule cu adrese din acelasi registru de lucru, deoarece puteti folosi mouse-ul pentru a selecta celulele de pe o foaie dintr-un alt registru de lucru la care doriti sa se refere formula. De exemplu, dupa ce ati tastat un semn egal pentru a incepe o formula, selectati celulele din registrul de lucru extern pe care doriti sa le utilizati.
Nota. Pentru a face mai usoara mutarea intre documente, alegeti comanda Arrange (Aranjeaza) din meniul Window (Fereastra). In cutia de dialog Arrange Window (Aranjeaza fereastra), selectati unul din butoanele optionale Tiled (Impartit), Horizontal (Orizontal) sau Vertical pentru a afisa in acelasi timp toate ferestrele.
Daca registrul de lucru sursa este inchis, adresa externa este afisata in bara de formule avand calea completa - driver, nume director sau folder - plus numele registrului, al foii si adresa de celula, asa cum a fost aratat in ilustratia precedent
pag: 179
Daca registrul de lucru sursa este deschis, adresa externa este afisata fara cale, de exemplu:
<tabel>
* Sistem | Sintaxa adresei externe
* Windows | '[Q4SALES.XLS]Sheetl'!$F$7
* Macintosh | '[Q4 Sales]Sheetl'!$F$7
<tabel>
Puteti crea o formula cu adresa externa folosind un nume definit care se refera la celula sau celulele pe care doriti sa o (le) folositi. De exemplu, formulele cu adresa externa urmatoare se refera la numele Totals (contin adresa numelui Totals).
<tabel>
* Sistem | Sintaxa adresei externe folosind nume
* Windows | ='C:EXCELJANSALES.XLS'!Totals
* Macintosh | ='Hard Disk:Excel:January Sales'!Totals
<tabel>
Observati ca formulele precedente nu includ paranteze in jurul numelui registrului de lucru. Aceasta forma este folosita la adresele numelor nivel-registru. Puteti crea, de asemenea, adrese externe ale numelor nivel-foaie. De exemplu, urmatoarele formule de adrese externe au adresa Total, care este definita ca un nume nivel-foaie de pe Sheet2.
<tabel>
* Sistem | Sintaxa adresei externe folosind nume
* Windows | ='C:EXCEL[JANSALES.XLS]Sheet2'!Totals
* Macintosh | =Hard Disk:Excel:[January Sales]Sheet2'!Totals
<tabel>
Pentru informatii despre nume, vezi 'Numele fac adresele mai usor de utilizat', prezentat mai devreme in acest capitol.
In general, ar trebui sa salvati intotdeauna registrele de lucru sursa inainte de a salva registrul de lucru dependent de ele. Aceasta asigura faptul ca formulele din registrul de lucru sursa au fost calculate si ca numele registrului de lucru si al foii din adresele externe sunt curente. Daca numiti sau redenumiti un registru de lucru sursa cu ajutorul comenzii Save (Salveaza) sau Save As (Salveaza ca), registrul de lucru dependent trebuie sa fie deschis pentru ca numele sa fie actualizat automat in adresa externa.
pag: 180
Daca modificati numele unui registru de lucru sursa in timp ce registrul de lucru dependent este inchis, sau daca mutati registre de lucru legate in directoare sau folder-a diferite, trebuie sa modificati legaturile din registrul de lucru dependent pentru a include noul nume sau calea completa a registrelor de lucru sursa. Utilizati comanda Links (Legaturi) din meniul Edit (Editare) si alegeti butonul Change Source (Modifica sursa) din cutia de dialog care apare.
Nota. Daca mutati un registru de lucru dependent si niciuna din adresele sale externe nu este in registrele de lucru din directorul sau folder-ul original sau in oricare din subdirectoarele sau subfolder-ele lui, nu trebuie sa modificati niciuna din legaturi. Daca incercati sa salvati un registru de lucru dependent care contine o adresa a unui registru de lucru sursa Microsoft Excel fara nume, Microsoft Excel afiseaza un mesaj.
Utilizati comanda Links (Legaturi) din meniul Edit (Editare) pentru a gestiona datele sursa pentru registrul de lucru activ. Atunci cand alegeti comanda Links (Legaturi), cutia de dialog Links (Legaturi) listeaza numele de registru de lucru si de foaie pentru fiecare adresa externa folosita in registrul de lucru activ. Cand selectati un nume de fisier din lista, puteti:
Deschide registrul de lucru sursa prin alegerea butonului Open (Deschide).
Actualiza datele, daca este necesar, prin alegerea butonului Update Now
(Actualizeaza acum). Registrul de lucru sursa ramane inchis. Butonul Update Now (Actualizeaza acum) este indisponibil daca datele sunt curente.
Modifica registrul de lucru sursa, daca este necesar, prin alegerea
butonului Change (Modifica). Apare cutia de dialog Change Source
(Modifica sursa), permitandu-va sa localizati si sa deschideti un registru
de lucru diferit.
Daca o adresa externa consta dintr-o intreaga formula, puteti inlocui formula cu valoarea ei curenta. Copiati celula continand formula, alegeti comanda Paste Special (Inserare speciala) din meniul Edit (Editare) si apoi selectati butonul optiune Values (Valori). Doar valoarea curenta a formulei curente este inserata.
Daca o adresa externa este o parte a unei formule mai mari, puteti calcula doar adresa pentru a o modifica intr-o valoare, in timp ce restul formulei este pastrat. Aceasta este numita inghetarea valorii unei adrese externe. Intai, selectati intreaga adresa externa din formula.
<tabel>
Sistem | Pentru a calcula valoarea unei adrese externe, apasati
Windows | F9 sau CTRL+=
Macintosh | F9 Sau COMMAND+=
<tabel>
pag: 181
Ori de cate ori este posibil, ar trebui sa salvati registrele de lucru in acelasi director sau folder. Totusi, este posibil sa gasiti mai eficienta pentru anumite modele, asezarea registrelor de lucru legate in diferite directoare sau folder-e. Urmati aceste indicatii atunci cand lucrati cu registre de lucru legate din diferite directoare sau folder-e.
Pentru a mentine corecte legaturile, salvati registrele de lucru sursa inaintea registrelor de lucru dependente.
Daca mutati registre de lucru Microsoft Excel intre directoare sau folder-e, mutati, de asemenea, toate registrele de lucru legate memorate in acelasi director sau folder sau subdirectoare sau subfolder-e.
Daca nu urmati aceste indicatii, legaturile dvs. se deconecteaza. Atunci cand incercati sa deschideti un registru de lucru dependent, Microsoft Excel afiseaza un mesaj ce anunta ca nu poate gasi registrul de lucru sursa. Daca acest lucru se intampla, folositi comanda Links (Legaturi) din meniul Edit (Editare) pentru a modifica legaturile pentru registrele de lucru dependente sau sursa pe care le-ati mutat in directoare diferite.
Salvarea unui registru de lucru ce contine legaturi la un registru de lucru mare
Daca un registru de lucru cu mai multe legaturi la un alt registru de lucru necesita o dimensiune mai mare de spatiu disc, alegeti comanda Options (Optiuni) din meniul Tools (Instrumente) si faceti clic pe tab-ul Calculation (Calcul). Apoi goliti cutia de selectare Save External Link Values (Salveaza valorile legaturilor externe). Aceasta previne salvarea de catre Microsoft Excel a copiilor valorilor continute in registrul de lucru sursa odata cu registrul dvs. de lucru.
pag: 182
Pentru instructiuni pas cu pas si informatii asociate, faceti dublu clic pe butonul ?] pentru a fi afisata cutia de dialog Search (Cauta) din Help (Ajutor) si apoi:
<tabel>
* Tastati acest cuvant cheie si alegeti Show Topics (Arata termenii) Selectati un termen si alegeti Go To (Salt la)
* external references (adrese externe) | Introducerea unei adrese externe intr-o formula
* links, workbook, creating(legaturi, registru de lucru, creeaza) | Crearea de legaturi intre registre de lucru
* links, workbook, removing(legaturi, registru de lucru, elimina) | Eliminarea legaturilor dintre registre de lucru
* saving workbooks (salveaza registre de lucru)| Redenumirea unui registru de lucru de sine statator sau dependent ; Salvarea de registre de lucru fara nume legate
* source documents (documente sursa) | Vizualizarea unei liste de documente sursa pentru un registru de lucru dependent; Vizualizarea datelor sursa pentru o legatura
* source workbooks (registre de lucru sursa) | Deschiderea de registre de lucru sursa ; Redirectarea de legaturi pentru registre de lucru sursa ; Inlocuirea unui registru de lucru sursa cu un alt registru de lucru; Actualizarea datelor dintr-un registru de lucru
<tabel>
Calculul este procesul de calculare a formulelor, urmat de afisarea rezultatelor ca valori in celulele ce contin formulele.
Ori de cate ori este posibil, Microsoft Excel actualizeaza doar acele celule afectate de valorile pe care le modificati, evitand calculele inutile.
Microsoft Excel mai curand face calculele pe baza valorilor memorate in celule, decat pe a celor avand formatul stabilit de dvs. pentru afisare. Aceasta inseamna ca puteti schimba aspectul unei valori pe o foaie de calcul, fara a afecta valoarea in sine.
In timp ce Microsoft Excel efectueaza calculul, puteti alege comenzi sau executa operatii, cum ar fi introducerea de numere sau formule. Microsoft Excel intrerupe temporar calculul pentru a efectua celelalte comenzi si apoi reia calculul.
pag: 183
De fiecare data cand introduceti sau editati o formula, Microsoft Excel recalculeaza automat toate formulele continute in registrul de lucru curent. Daca introduceti sau editati mai multe formule pe o foaie de calcul complexa, puteti micsora considerabil timpul de raspuns prin trecerea de la calculul automat la cel manual.
Calculul automat este implicit. Pentru comutarea la calculul manual, alegeti comanda Options (Optiuni) din meniul Tools (Instrumente), faceti clic pe tab-ul Calculation (Calcul) si apoi selectati butonul optiune Manual.
In mod normal Microsoft Excel memoreaza valori cu o precizie de 15 zecimale. Aceasta este numita precizie maxima. Numerele sunt insa afisate in concordanta cu formatul celulelor care le contin, deci numarul pe care il vedeti in celula poate fi diferit de valoarea memorata.
<figura: pagina 183>
Bara de formule afiseaza valoarea curent memorata a celulei curente.
<figura>
Indiferent de formatul de afisare a valorii, Microsoft Excel foloseste in calcul valoarea memorata. Pentru mai multe informatii despre stabilirea de formate pentru celule, vezi Capitolul 12 'Stabilire formate intr-o foaie de calcul'.
Efectuare calcul folosind valorile afisate. Implicit, toate calculele utilizeaza intreaga valoare memorata, indiferent de modal in care valorile au formatul stabilit si sunt afisate. Daca afisati numere cu o precizie mai mica decat cea memorata, numerele afisate sunt rotunjite. Acest lucru poate face ca anumite formule sa afiseze rezultate ce par incorecte, cu toate ca valorile memorate sunt corecte. De exemplu, daca doua celule contin fiecare valoarea 3.006 si le adaugati intr-o a treia celula, rezultatul este 6.012. Daca toate cele trei celule au stabilit formatul in asa fel incat sa afiseze char doua zecimale, rezultatul este 3.01+3.01=6.01, ce pare a fi gresit. Calculand cu valorile afisate, rezultatul este 3.01+3.01=6.02.
Puteti aranja in asa fel incat Microsoft Excel sa efectueze calculele doar pe baza valorilor afisate. Acest lucru este util in calculul preturilor bazate pe same monetare. Pentru aceasta, alegeti comanda Options (Optiuni) din menial Tools (Instrumente), faceti clic pe tab-ul Calculation (Calcul) si marcati cutia de selectare Precision As Displayed (Precizie asa cum este afisata).
pag: 184
Calculul cu precizie asa cum este afisata:
Afecteaza toate foile de calcul din registrul de lucru activ.
Nu afecceaza numerele cu formatul Standard, care sunt intotdeauna calculate cu precizie maxima.
Incetineste calculul deoarece Microsoft Excel trebuie sa rotunjeasca numerele pe masura ce calculeaza.
Atentie! Marcarea cutiei de selectare Precision As Displayed (Precizie asa cum este afisata) provoaca modificarea permanenta a valorilor constante memorate in valori afisate. Daca ulterior doriti sa reveniti la precizia maxima, valorile originale cu precizie maxima nu sunt restaurate.
Pentru a inlocui o formula cu valoarea ei rezultanta, copiati celula ce contine formula. Apoi utilizati Paste Special (Inserare speciala) din meniul Edit (Editare si alegeti butonul optiune Values (Valori). Atunci cand apasati pe ENTER, formula este inlocuita cu valoarea ei rezultanta.
Puteti, de asemenea, inlocui o bucata din formula cu valoarea ei rezultanta. Atunci cand faceti o selectie in bara de formule, doar partea selectata a formulei este calculata atunci cand apasati tasta Calculate.
<tabel>
Sistem | Pentru a calcula portiunea selectata dintr-o formula, apasati
Windows | F9 sau CTRL+=
Macintosh | F9 Sau COMMAND+=
<tabel>
In bara de formule, selectati o portiune dintr-o formula si apasati tasta Calculate pentru a inlocui selectia cu valoarea ei rezultanta.
pag: 185
Atentie! Inlocuirea unei formule cu valoarea ei, sterge irevocabil formula. Daca ati inlocuit gresit o formula cu o valoare si doriti restaurarea formulei, alegeti comanda_Undo Entry (Anuleaza intrare) din meniul Edit (Editare) imediat ce ati inserat sau editat. Daca bara de formule este inca activa, pentru a restaura introducerea anterioara, puteti apasa, de asemenea, si tasta ESC in Microsoft Excel pentru Windows sau COMMAND+PERIOD (.) in Microsoft Excel pentru Macintosh
Sistemele de data calendaristica Windows vs. Macintosh
Microsoft Excel memoreaza datele ca numere seriale. Numarul serial care corespunde unei date, difera in functie de sistemul de data activ in momentul introducerii datelor.
Microsoft Excel furnizeaza doua sisteme de data calendaristica: sistemul de data 1900 si sistemul de data 1904. Sistemul de data 1900 este implicit pentru Microsoft Excel pentru Windows si pentru Lotus 1-2-3. In acest sistem, numarul serial 1 corespunde datei de ianuarie 1900, numarul serial 2, datei de 2 ianuarie 1900, si asa mai departe. Sistemul de data 1904 este implicit pentru Microsoft Excel pentru Macintosh. In acest sistem, numarul serial 1 corespunde datei de 2 ianuarie 1904, numarul serial 2, datei de 3 ianuarie 1904, si asa mai departe.
De exemplu, data 12/31/93 este memorata in Microsoft Excel pentru Windows ca numarul serial 34334, folosind sistemul de data 1900. In Microsoft Excel pentru Macintosh, aceeasi data este memorata ca numarul serial 32872, folosind sistemul de data 1904.
Cand creati un fisier in Microsoft Excel pentru Macintosh si apoi il deschideti in Microsoft Excel pentru Windows, Microsoft Excel recunoaste formatul de fisier si il schimba pentru dvs. in sistemul 1900. Similar, cand creati un fisier Microsoft Excel pentru Windows si apoi il deschideti in Microsoft Excel pentru Macintosh, Microsoft Excel recunoaste formatul fisierului si il modifica pentru dvs. in sistemul 1904.
Important. Modificarea sistemului de data afecteaza doar registrul de lucru curent si noile date care sunt introduce. Datele care au fost deja introduce nu sunt convertite atunci cand schimbati sistemul de data; numerele seriale de data pentru datele introduse anterior raman aceleasi. Ca urmare, acele numere seriale de data produc date diferite dupa ce schimbati sistemele de data. Deci, trebuie sa alegeti intotdeauna sistemul de data pe care il doriti pentru un registru de lucru inainte de introducerea oricarei date in el.
pag: 186
Daca doriti ca Microsoft Excel sa actualizeze automat formulele cu adrese de date din documente create cu alte aplicatii decat Microsoft Excel, folositi comanda Options (Optiuni) din meniul Tools (Instrumente), faceti clic pe tab-ul Calculation (Calcul) si marcati cutia de selectare Update Remote References (Actualizare adrese indepartate). Daca aceasta cutie de dialog este golita, Microsoft Excel calculeaza folosind ultimele valori primite din cealalta aplicatie. Aceasta optiune afecteaza doar registrul de lucru curent. Pentru mai multe informatii, vezi Capitolul 41 'Partajare date si grafica cu alte aplicatii'.
Nota. Microsoft Excel si Lotus 1-2-3 evalueaza anumite expresii si formule in mod diferit. Pentru a calcula formule si criterii de baze de date conform regulilor 1-2-3, alegeti comanda Options (Optiuni) din meniul Tools (Instrumente), faceti clic pe tab-ul Transition (Tranzitie) si marcati cutia de selectare Transition Formula Evaluation (Evaluare formula de tranzitie). Pentru mai multe informatii vezi Capitolul 3 ' Daca va comutati din alt program de calcul tabelar.
Microsoft Excel recunoaste valorile logice TRUE (ADEVARAT) si FALSE (FALS) si le evalueaza ca valori numerice 1, respectiv 0. De exemplu, presupuneti ca celula A1 contine valoarea 6. Formula =A1 >5 din celula B1 produce valoarea logica TRUE (ADEVARAT) si formula =100+B produce valoarea 101, deoarece valoarea logica TRUE (ADEVARAT) este evaluata la valoarea numerica 1.
Pentru instructiuni pas cu pas si informatii asociate, faceti dublu clic pe butonul pentru a fi afisata cutia de dialog Search (Cauta) din Help (Ajutor) si apoi:
<tabel>
* Tastati acest cuvant cheie si alegeti Show Topics (Arata termenii) | Selectati un termen si alegeti Go To (Salt la)
* calculating formulas (calculeaza formule) | Calcularea unei portiune din formula
* calculating with displayed precision(calculeaza cu precizia afisata) | Calcularea conform preciziei afisate
* calculating worksheets (calculeaza foi de calcul) | Calcularea tuturor documentelor deschise cand calculul este facut manual Calcularea doar a foii de calcul curenta
* calculating, preventing(calculeaza, protejeaza) | Inghetarea valorilor intr-o zona de celule; Inlocuirea intregii formule cu valoarea ei calculata; Comutarea intre calculul manual si cel automat; Dezactivarea calculului inainte de salvare
* date systems (sisteme de data) | Diferente intre sistemele de data
calendaristica Microsoft Windows si Macintosh
<tabel>
Atunci cand o formula contine direct sau indirect, adresa propriei celule, aceasta este numita adresa circulara. Cateodata asta reprezinta o eroare, dar este totusi posibila utilizarea adreselor circulare pentru rezolvarea anumitor tipuri de probleme. Atunci cand doriti acest lucru, Microsoft Excel trebuie sa folosesca o iteratie, ceea ce inseamna repetarea calculului foii de calcul pana cand o anumita conditie numerica este indeplinita.
Daca doua formule care depind una de cealalta pentru rezultatele lor, contin fiecare adresa celeilalte, Microsoft Excel afiseaza un mesaj prin care arata ca nu poate rezolva adresa circulara. Pentru formulele unde este necesara adresa circulara, folositi comanda Options (Optiuni) din meniul Tools (Instruments), faceti clic pe tab-ul Calculation (Calcul) si marcati cutia de selectare Iteration (Iteratie). Daca nu ati modificat valorile stabilite initial, Microsoft Excel se opreste dupa calcularea a 100 de iteratii sau dupa ce toate valorile din model se modifica cu mai putin de 0.001 intre iteratii.
De exemplu, presupuneti ca este nevoie sa calculati o prima a unui angajat care reprezinta 10 la suta din profitul net, in timp ce profitul net depinde de suma primelor. Profitul dvs. brut este 1000 de dolari, profitul dvs. net este egal cu profitul brut minus prime si prima este 10 la suta din profitul net. Urmatoarea ilustratie arata formulele de calcul pentru prima si profit net.
<figura: pagina 187>
pag: 188
Formulele din celulele B2 si B3 creeaza o adresa circulara, deoarece fiecare formula se refera la cealalta. Cand utilizati iteratia pentru a calcula formule, Microsoft Excel calculeaza fiecare celula implicata in adresa circulara odata cu folosirea rezultatului iteratiei precedente.
Nota. Adresele circulare pot sa apara si datorita unei erori de logica de pe foaia calcul sau a adreselor incorecte din formule. Puteti folosi facilitatile de depanare Microsoft Excel pentru a gasi erorile care produc adresele circulare. Pentru informatii, vezi Capitolul 3& 'Depanare si adnotare foaie de calcul'.
Pentru instructiuni pas cu pas si informatii asociate, faceti dublu clic pe butonul [?] pentru a fi afisata cutia de dialog Search (Cauta) din Help (Ajutor) si apoi:
Tastati acest cuvant cheie si alegeti Show Topics(Arata termenii) | Selectati un termen si alegeti Go To (Salt la)
iterations, controlling (iteratii, controleaza) | Controlarea iteratiilor
Formulele matrice pot fi descrise ca formule cu valori-multiple. Acestea difera de formulele cu o singura-valoare deoarece pot produce mai mult de un rezultat.
O formula matrice poate ocupa mai multe celule.
Sunt permise matrici de pana la aproximativ 6500 de elemente.
Pentru a intelege cum lucrueza o formula matrice, intai luati in considerare modul in care lucruaza o formula obisnuita cu o singura-valoare. O formula cu o singura-valoare produce un singur rezultat din unul sau mai multe argumente sau valori. De exemplu, formula =A1+B1 produce un singur rezultat - suma valorilor din celulele A1 si B1. Formula matrice produce insa un set de trei rezultate - suma valorilor din celulele A1 si B1, suma valorilor din celulele A2 si B2, precum si suma valorilor din celulele A3 si B3.
Din cauza ca formulele matrice pot produce rezultate multiple, le puteti folosi pentru a micsora timpul pe care il necesita introducerea formulelor repetitive. D exemplu, puteti introduce cinci formule cu o singura-valoare in cinci celule, cum se prezinta in stanga ilustratiei urmatoare, sau puteti introduce o singura formula matrice in cinci celule - numita zona matrice - asa cum este prezentat in dreapta
pag: 189
Nota. In Microsoft Excel 5.0, o formula matrice utilizeaza mai multa memorie decat formulele obisnuite echivalente.
<figura: pagina 189>
Acestea sunt formulele matrice, introduse toate deodata in celulele B1:B5. In bara de formule aceste formule apar ca .
Acestea sunt formule individuate cu o singura -
<figura>
Puteti recunoaste o formula matrice dupa acoladele ( ) ce o inchid in bara de formule. Nu trebuie sa tastati acoladele; Microsoft Excel le pune automat in jurul unei formule atunci cand o introduceti ca formula matrice, utilizand urmatoarele taste pentru comenzi rapide:
<tabel>
Sistem | Pentru a introduce o formula matrice, apasati
Windows | CTRL+SHIFT+ENTER
Macintosh | COMMAND+RETURN
<tabel>
Daca selectati orice celula intr-o zona ce contine o formula matrice, aceeasi formula matrice este afisata in bara de formule.
Nu puteti modifica sau sterge celule individuale in zona matrice deoarece toate celulele partajeaza o singura formula.
Puteti, de asemenea, folosi formulele matrice pentru a simplifica unele modele de foi de calcul. Pentru anumite calcule, puteti inlocui mai multe formule diferite cu o singura formula matrice ce reuneste toate calculele intr-un singur rezultat. Urmatoarea ilustratie arata cum o foaie de calcul poate fi simplificata folosind o formula matrice.
pag: 190
<figura: pagina 190>
Valorile stoc sunt produse de trei formule separate: =B2*B3, =C2*C3 si =D2*D3.
Formula =SUM(B4:D4) calculeaza suma celor trei valori stoc in B4:D4.
<figura>
In loc sa introduceti patru formule ca in modelul precedent, puteti calcula totalul cu o singura formula matrice, asa cum este aratat in urmatoarea ilustratie.
<figura: pagina 190>
Formula matrice calculeaza matricea de valori stoc si apoi insumeaza valorile din matrice.
<figura>
Deoarece o zona matrice partajeaza o singura formula, editati o zona matrice in mod diferit de celulele obisnuite. Atunci cand editati o zona matrice, editati intreaga zona in acelasi timp, ca si cum ar fi o singura celula. Nu puteti executa operatie care modifica doar o portiune din zona matrice, cum ar fi:
Modificarea continutului celulelor ce fac parte dintr-o matrice.
Stergerea, mutarea sau golirea celulelor ce fac parte dintr-o matrice.
Inserarea celulelor intr-o zona matrice.
Daca incercati sa efectuati oricare din aceste operatii, Microsoft Excel afiseaza un mesaj care va spune ca operatia nu poate fi facuta pentru un matrice. Daca vreti editati o matrice intreaga, alegeti comanda Go To (Salt la) din meniul Edit (Editare), faceti clic pe butonul Special si selectati optiunea Current Array (Matrice curenta) pentru selectarea matricii ce contine celula curenta. Pentru informatii despre editarea continutului celulelor, vezi Capitolul 11 'Editare foaie de calcul'.
pag: 191
Puteti, totusi, stabili formatul celulelor individuale dintr-o zona matrice. Puteti, de asemenea, copia si insera din Clipboard o celula sau o zona de celule dintr-o zona matrice intr-o alta parte a foii de calcul. Microsoft Excel ajusceaza adresele relative din formula copiata tot asa cum procedeaza cu formulele obisnuite. Pentru informatii despre stabilirea de formate, vezi Capitolul 12 'Stabilire formate intr-o foaie de calcul'.
Pentru instructiuni pas cu pas si informatii asociate, faceti dublu clic pe butonul pentru a fi afisata cutia de dialog Search (Cauta) din Help (Ajutor) si apoi:
<tabel>
Tastati acest cuvant cheie si alegeti Show Topics (Arata termenii) Selectati un termen si alegeti Go To (Salt la)
array formulas (formule matrice) | Editarea unei formule matrice ; Introducerea unei formule matrice
array ranges (zone matrice) | Golirea unei zone matrice ; Convertirea unei zone matrice la valori constante; Selectarea unei zone matrice
Intr-o formula obisnuita, puteti fie introduce adresa unei celule ce contine o valoare, fie tasta valoarea insasi in formula. In mod similar, in orice formula matrice unde doriti sa folositi o adresa a unei zone de celule, puteti tasta matricea de valori continute in zona de celule. Matricea de valori pe care o tastati este numita constanta matrice. In general, folositi constante matrice in locul adreselor cand nu doriti sa introduceti fiecare valoare constanta intr-o celula separata de pe foaia dvs. de calcul.
Pentru a introduce o constanta matrices
Tastati direct valorile in formula si inchide)i-le intre acolade ( f } ).
Utitizati virgule pentru a separa valorile din diferite coloane.
Utilizati punct si virgula pentru a separa valorile din randuri diferite.
De exemplu, pentru a utiliza urmatoarea matrice intr-o formula:
pag: 192
tastati: , inclusiv acoladele. Aceasta este o matrice 2x3 deoarece consta din 2 randuri de cate 3 valori, sau 2 randuri si 3 coloane. Daca aceasta constanta matrice face, de asemenea, parte dintr-o formula, ar trebui sa o introduceti ca o formula matrice.
<tabel>
* Sistem Pentru a introduce o formula matrice, apasati
* Windows | CTRL+SHIFT+ENTER
* Macintosh | COMMAND+RETURN
<tabel>
Puteti folosi o constanta matrice in locul unei adrese de zona de celule in orice formula care foloseste componente sau argumente multiple. Uitati-va la exemplul din urmatoarea ilustratie.
<figura: pagina 192>
Aceata zona contine formula .
<figura>
Puteti inlocui adresa celulei B2:B5 in formula matrice cu o constanta matrice si sterge coloana Price/Foot asa cum este aratat in urmatoarea ilustratie.
<figura: pagina 192>
Aceasta zona contine formula matrice }
<figura>
pag: 193
Atentie! Puteti introduce cu succes o constanta matrice sau o zona matrice intr-o formula obisnuita. Totusi, daca o faceti, formula poate produce un rezultat diferit de cel obtinut atunci cand este introdusa ca o formula matrice. Intr-o formula obisnuita, doar primul element din constanta matrice este folosit si produce doar un singur rezultat. De exemplu, daca introduceti formula =+ ca o formula obisnuita, Microsoft Excel aduna prima valoare din fiecare matrice si produce unicul rezultat 3. Daca introduceti formula ca o formula matrice, se obtin trei rezultate: 3, 5 si 7.
Constantele matrice pot contine numere, texte, valori logice sau valori de eroare.
Numerele in constantele matrice pot fi in formatul intreg , zecimal sau stiintific.
Textul trebuie inchis intre ghilimele.
Puteti include diferite tipuri de valori in aceeasi constanta matrice.
Valorile dintr-o constanta matrice trebuie sa fie constante, nu formule.
Constantele matrice nu pot contine semnul dolar, paranteze sau semnul procent.
Nu puteti introduce constante matrice care au coloane sau randuri de lungimi inegale.
In continuare sunt prezentate exemple de constante matrice.
<tabel>
* Tastati Pentru a obtine acestea
* | matrice 1 x4: 10 20 30 40
* | matrice 3x1: 100
* | matrice 3x1: 200
* | matrice 3x1: 300
* | matrice 2x3: 7 8 9
* | matrice 2x3: x y z
* | matrice2x2: 1 2
* | matrice2x2: TRUE FALSE
<tabel>
Microsoft Excel nu va permite sa listati adresele de celule sau numele intr-o formula matrice in acelasi mod in care listati constantele. De exemplu, nu puteti folosi pentru a reprezenta o matrice continand valorile din celulele A1, B1 si C1. In loc de aceasta, trebuie sa folositi adresa de celula A1:C1 sau sa introduceti direct in matrice valorile acelor celule ca niste constante, de exemplu, .
pag: 194
Atunci cand folositi o constanta matrice intr-o formula sau functie, celelalte componente sau
argumente trebuie sa aiba aceleasi dimensiuni ca si prima matrice. Daca trebuie, Microsoft Excel
expandeaza componentele necesare la dimensiunile necesare. Fiecare componenta trebuie sa aiba
acelasi numar de componenta cu cel mai mare numar de randuri si acelasi numar de coloane ca si
componenta cu cel mai mare numar de coloane.
De exemplu, in formula=SUM(*4), o componenta este o matrice 1x3 si cealalta este o singura valoare. In evaluarea acestei formule, Microsoft Excel expandeaza automat a doua componenta la o matrice 1 x3 si evalueaza formula ca =SUM(*). Rezultatul formulei este egal cu 24, care reprezinta suma dintre 1*4, 2*4 si 3*4.
Urmatorul tabel arata cum sunt expandate componentele sau argumentele matricii.
<tabel>
* In aceasta formula | Argumentele sunt evaluate ca | Explicatie
* =1+ | +| Constanta 1 este expandanta pentru a se potrivi matricii.
* = * | * | Fiecare matrice este expandata pentru a se adapta dimensiunilor celeilalte.
* = + | + | Fiecare matrice este expandata, dar nu exista nici o valoare in prima matrice care sa fie adaugata valorilor din cea de-a treia coloana din a doua matrice.
* MOD(,4) | MOD(,) | Constants 4 este expandata pentru a se potrivi matricii.
<tabel>
Ar trebui sa introduceti o formula matrice intr-o zona de celule cu aceeasi dimensiune ca si matricea rezultat produsa de formula. Microsoft Excel poate atunci plasa fiecare valoare din matricea rezultat intr-o celula a zonei matrice.
Daca formula matrice produce o matrice mai mica decat zona matrice selectata Microsoft Excel expandeaza matrices rezultat pentru a umple zona.
Daca Microsoft Excel expandeaza o matrice pentru a umple o zona mai mare decat formula matrice, o valoare de eroare #N/A apare in celulele pentru care nici o valoare expandabila valida nu este disponibila.
Daca formula matrice produce o matrice mai mare decat zona matrice selectata, valorile in exces nu spar pe foaia de calcul.
pag: 195
De exemplu, formula=* produce matricea 1x3 . Daca introduceti aceasta formula intr-o zona matrice 2x3, Microsoft Excel expandeaza rezultatul la . Daca introduceti aceeasi formula intr-o zona matrice 1x4, Microsoft Excel expandeaza rezultatul la . Daca introduceti aceeasi formula intr-o zona matrice 1x2, rezultatul este .
Microsoft Excel include anumite functii ale foii de calcul care intorc matrici de valori sau cer ca argumente fie constante matrice, fie adrese ale zonelor de celule.
De exemplu, doriti sa calculati tendinta vanzarilor dvs. lunare din ultimele sase luni. Aceasta tendinta este descrisa nu de o valoare, ci de sase - valorile tendinta corespunzatoare vanzarilor din fiecare din ultimele sase luni. Microsoft Excel furnizeaza o functie de foaie de calcul, TREND, care executa pentru dvs. acest calcul si produce sase valori. Introduceti formula tendinta asa cum este aratat in ilustratia urmatoare.
<figura: pagina 195>
Formula matrice {TREND(B2:G2)) este introdusa in zona matrice B3:G3.
<figura>
Functiile Microsoft Excel care lucreaza cu matrici sunt incluse in urmatorul tabel.
<tabel>
* Nume functie | Utilizare matrice
* COLUMN | Reintoarce o matrice cand argumentul este o zona
* COLUMNS | Cere o matrice sau o zona de celule ca argument
* GROWTH | Cere matrici sau zone de celule ca argumente si poate intoarce o matrice
* HLOOKUP | Cere o matrice sau o zona de celule ca argument
* INDEX (forma matriciala) | Cere o matrice ca argument si poate intoarce o matrice
* LINEST | Ilntotdeauna intoarce o matrice
* LOGEST | Intotdeauna intoarce o matrice
* LOOKUP (forma matriciala) | Cere o matrice sau o zona de celule ca argument
* MATCH | Cere o matrice sau o zona de celule ca argument
* MDETERM | Cere o matrice ca argument
* MINVRESE | Intotdeauna intoarce o matrice
* MIMULT Intotdeauna intoarce o matrice
* ROW | Intoarce o matrice cand argumentul este o zona
* ROWS | Cere o matrice sau o zona de celule ca argument
* SUMPRODUCT | Cere matrici, zone de celule sau valori ca argumente.
* TRANSPOSE | Intotdeauna intoarce o matrice
* TREND | Cere matrici sau zone de celule ca argumente si poate intoarce o matrice.
* VLOOKUP | Cere o matrice sau o zona de celule ca argument
<tabel>
Mai sunt si alte functii care pot lua fie argumente o singura-valoare, fie argumente matrici. Aceste functii intorc rezultate diferite cand sunt folosite cu argumente matrice. Pentru mai multe informatii despre functii, faceti clic pe butonul Function Wizard (Asistent functie) de pe bara de instrumente Standard sau vezi Help (Ajutor) interactiv.
Atentie! Inainte de a introduce o functie intr-o foaie de calcul, trebuie sa stiti ce intoarce functia. De exemplu, functia MINVERSE (Inverseaza matricea) intoarce o matrice de aceeasi marime ca si argumentul ei. O alta functie, TRANSPOSE, intoarce matricea transpusa. Asigurati-va ca exista spatiu pe foaia dvs. de calcul pentru matricea rezultat.
Pentru mai multe informatii despre utilizarea functiilor, vezi 'Functiile foii de calcul simplifica formulele' si 'Utilizare Function Wizard (Asistent functie)', prezentate anterior in acest capitol.
|
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 2535
Importanta: 
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved
