REPARAREA ELEMENTELOR DE CAROSERIE DEFORMATE

REPARAREA ELEMENTELOR DE CAROSERIE DEFORMATE

Procesul tehnologic este urmatorul:

- se aplica cu pensula pe suprafata respectiva un strat subtire de solvent;

- la intervale de cca. 10 minute se mai repeta operatia de 2 - 3 ori, pana se constata ca vopseaua s-a inmuiat;

- se rascheteaza manual; muncitorul va lucra cu manusi de cauciuc, pentru a nu veni in contact solventul cu mana (soda caustica ataca pielea);

- se spala, apoi, cu apa calda (70 - 80 C), iar daca au mai ramas urme de vopsea si chit se foloseste peria de sarma si hartia abraziva;

- se sterge, pentru uscare, cu bumbac sau cu o carpa moale.

In unitatile de reparatii auto, indepartarea vopselei se face cufundand caroseria sau elementele de caroserie intr-o baie cu o solutie fierbinte (70 - 80 C) de apa cu 5 % soda caustica. Timpul de mentinere este de 30 min. Se scoate caroseria din baie si se lasa sa se scurga solutia, apoi se introduce intr-o baie cu apa calda, la 50 C, cca. 10 min, dupa care se scoate si se spala cu un jet de apa rece sub presiune; apoi se usuca cu aer sau prin stergere cu bumbac.

In timpul exploatarii automobilelor, la partile metalice ale caroseriei si ale aripilor pot aparea urmatoarele defecte principale: crapaturi si rupturi, portiuni deformate sau indoite, burdusiri, slabirea sau ruperea unor elemente de asamblare.

Deoarece sunt mai multe cauze care produc deformarea pieselor de tabla, si metodele folosite pentru reparatie sunt diferite. Cele mai intalnite sutuatii si modurile de remediere sunt descrise in continuare:

- cand tabla este turtita, dar nu intinsa, panourile sau piesele respective se indreapta fara demontare, prin impingerea cu mana a partilor deformate, cand acest lucru este posibil, sau prin sudarea unei sarme in zona infundata, apoi, tragandu-se de sarma in sus pana cand dispare deformarea, dupa care sarma se taie;

- cand tabla se turteste si se intinde, remedierea se poate face fie la rece, fie la cald. Indreptarea la rece se face la deformari mici, folosindu-se ciocanul si nicovala de mana. Daca intinderea este mai mare, se foloseste metoda de indreptare la cald prin ventuze. Se incalzeste cu o flacara oxiacetilenica pe rand, intr-o anumita ordine, pornindu-se de la centrul turtirii spre margini, in cercuri concentrice, cate un punct cu diametru de 10 - 20 mm, la cca. 600C (culoarea visinie) si se bate cu ciocanul, tinandu-se contra cu nicovala de mana. Cand fata de incalzire este prea mare, si distanta luata intre centrele punctelor incalzite este prea mica, deformarea in loc sa dispara, creste din cauza eforturilor de compresiune ale zonelor reci din jur. Cand prin incalzire si batere nu se inlatura deformarea, se incearca racirea pieselor incalzite, dupa baterea cu ciocanul, cu o carpa uda. Acest gen de operatie nu se poate executa decat la piese din tabla groasa (peste 1,5 mm); tabla subtire, daca este tratata in acest fel, isi pierde din calitatile mecanice. Dupa terminarea operatiei, se netezeste cu o pila fina;

- cand tabla este turtita si apar fisuri pe margini, se foloseste metoda de indreptare la cald, dupa care se studiaza fisurile, pilindu-se si cordoanele de sudura ale fisurilor.

- sculele utilizate pentru repararea si in special indreptarea elementelor de caroserie deformate sunt urmatoarele:

- ciocanul pneumatic pentru finisarea tablei dupa indreptarea manuala. Acesta lucreaza cu aer comprimat la 5 x 10⁵ N/m² . Frecventa si intensitatea loviturilor se regleaza prin intermediul unui tragaci. Legatura dintre ciocan si nicovala are forma de U, iar adancitura poate avea pana la un metru lungime, in functie de distanta de la margine a portiunii care trebuie indepartata. Ciocanul pneumatic prezinta, insa, dezavantajul ca produce prea mult zgomot in timpul lucrului;

- dispozitivul de presare (fig 58) pentru indreptarea usilor deformate in urma unei tamponari. Traversa principala a dispozitivului este confectionata din otel cornier si are la capete gheare fixe sau articulate prin care se fixeaza de marginile usii.

Suprafata de contact cu tabla usii trebuie sa fie cat mai mare si captusita cu postav sau pasla. Acesta suprafata este confectionata din tabla de otel si este actionata de surubul mecanic cu filet de rezistenta cu profil patrat. Pozitia dispozitivului depinde de felul deformatiei.

Alte dispozitive pentru indepartat elemente de caroserie:

- suporturile in forma de lingura (fig 59), pentru indepartarea colturilor cu indoituri interioare;

- dispozitivele mecanice (fig 60), construite pe principiul cricurilor pentru indepartarea cadrelor. Prin rotirea unui surub filetat in piulita - manson fixa, se lungeste sau se scurteza distanta dintre capete;

- aparatul hidraulic cu bila de cauciuc (fig 61). Pompa hidraulica poate fi montata pe aparat asa cum se vede in figura sau poate fi amplasata separat, legatura intre pompa si aparat facandu-se in cel de al doilea caz prin cabluri flexibile armate. In acest fel, aparatul este mai usor permitandu-se, cu ajutorul unor cabluri prelungitoare, sa se lucreze la diferite distante fata de pompa hidraulica.

REPARAREA PANOURILOR LATERALE

Deteriorarea panourilor laterale la caroseriilor metalice se datoreaza tamponarilor. Primul lucru ce trebuie facut este de a se determina gradul si felul deteriorarii, in functie de aceasta constatare stabilindu-se si modul de reparare. Modul de reparare depinde, in primul rand, de felul deformarii, si anume daca ea s-a produs cu sau fara intinderea materialului, lucru ce se constata prin impingerea la loc a tablei. Cand deformarea s-a produs fara intinderea sau ruperea suprafetei materialului, indreptarea se poate face pe loc, fara a fi nevoie de demontarea captuselii din zona corespunzatoare interioara a caroseriei.

Solutia cea mai simpla consta in sudarea unei sarme in fundul adanciturii, tragerea de sarma pana cand materialul este indreptat si panoul si- a capatat forma initiala, dupa care se taie sarma si se pileste locul respectiv. In cazul in care sunt mai multe adancituri apropiate, operatia de readucere la forma initiala se va executa simultan; in caz contrar, in timp ce unele se indreapta, altele raman la forma deformata. In cazul in care deformarea s-a produs cu intinderea materialului, trebuie sa se demonteze captuseala interioara.

Procesul tehnologic de reparare a unui automobil este urmatorul:

- se demonteaza tapiteria interioara in dreptul zonei deformate;

- se indeparteaza vopseaua de la exterior si stratul de pasta antifonica din interior cu o paleta metalica, dupa care spala bine cu benzina. Suprafata de indreptat se curata bine de impuritati, pentru ca in timpul baterii cu ciocanul acestea sa nu produca amprente sau zgarieturi pe tabla. Daca deformatia este mica si se crede ca in timpul indreptarii stratul de vopsea din exterior nu va sari, se aplica un strat subtire de ulei de motor care impiedica desprinderea vopselei de pe tabla, iar stratul de ulei fiind lucios va pune in acelasi timp si mai bine in evidenta deformatia;

- se incepe cu deformatiile cele mai mari, loviturile de ciocan aplicandu-se in locurile cele mai deformate, dinspre centru spre margine. La primele lovituri, nicovala de mana nu se aseaza in drepturl ciocanului, ci la marginea zonei deformate.

Numarul loviturilor puternice nu va fi prea mare, pentru a nu intinde tabla prea puternic. Deformarile cu colturi ascutite se repara incepandu-se de la colturile cele mai ascutite.

Cand deformarile sunt insa mici, indreptarea incepe de la margini spre centru. Dupa indreptare se mai bate putin cu ciocanul de lemn sau de cauciuc, folosindu-se nicovala corespunzatoare ca un contra suport, dupa care se trece la netezirea suprafetelor. Netezirea suprafetelor consta in indreptarea micilor denivelari ramase dupa indreptare, ea putandu-se executa manual sau cu ciocanul pneumatic.

La netezire, se folosesc ciocane cu greutati mai mici, iar loviturile aplicate sunt mai usoare. Primul control al calitatii netezirii se face manual.

Daca se mai constata deformatii mici, se continua operatia, apoi se pileste cu o pila lata fina, dar nu prea mult, penru a nu se subtia tabla.

Prin pilire se mai pot constata deformari mici, care se vor indrepta, nivelarea trebuind sa fie aproape perfecta, deoarece acoperirea ulterioara cu chit necesita un strat prea gros de chit care din cauza trepidatiilor crapa si cade.

In cazul deformarilor prea mari se poate utiliza metoda de indreptare cu ventuze asa cum se arata in fig 62, pentru indreptarea unui panou de tabla bombat mult.

Prima operatie consta din incalzirea si strangerea cu ciocanul a portiunii E prin metoda ventuzelor.

Dupa strangerea cu ventuze, se executa o indreptare, la rece de la centru spre exterior.

Se incalzeste si se strange zona F. Se incalzesc si se strang din nou suprafetele G si H, dupa care se indreapta la rece pozitia I.

Pentru realizarea in bune conditii a operatiei de strangere, trebuie sa se respecte urmatoarele prescriptii:

- operatia trebuie inceputa la punctul cel mai deformat;

- daca deformatia este prea adanca, indreptarea se face in doua faze: in prima faza se indreapta jumatate din deformatie, iar in faza a doua restul;

- daca deformatia este produsa de un obiect ascutit si are o lungime mare, repararea se face incepandu-se de la cele doua capete spre centru;

- dupa primele lovituri tari, cand nicovala nu se tine in dreptul ciocanului se stabileste forta de bataie a ciocanului si se tine nicovala in dreptul lui ca un contra suport. La autobuzele si furgonetele la care suprafata unui panou este deformata mai mult de 50% si prezinta si multe defecte ale tablei, se demonteaza apanoul de pe caroserie, indreptarea pe tabla de indreptat facandu-se in conditii mult mai bune.

In locul metodei prin care deformarile se inlatura prin impingere - presare dinspre partea opusa deformarii, se mai utilizeaza si metoda intinderii in lungime.

Procesul tehnologic de peticire:

- se taie zona deteriorata cu un foarfece de tinichigerie cautand sa i se dea o forma cat mai regulata (dreptunghi sau patrat);

- se indreapta restul panoului, inclusiv marginile taieturii, dupa una din metodele aratate anterior;

- se face un sablon din hartie mai groasa sau din carton dupa marginile taieturii;

- se taie peticul de tabla de aceeasi grosime cu cea a panoului;

- se indreapta marginile peticului;

- se fixeaza peticul in taietura prin cateva puncte de sudura;

- se face sudarea completa a peticului pe portiuni intercalate, pentru a nu incalzi si deforma prea mult panoul si peticul in zona cordonului de sudura;

- se indreapta toata zona sudata;

- se pileste cordonul de sudura.

La o serie de autobuze, caroseria are panourile confectionate din tabla de aluminiu pentru ca greutatea proprie a acestuia sa fie mai redusa.

Repararea panourilor de aluminiu deformate se poate face la cald sau la rece. S-a constatat ca, dupa cca. 5 ani de la utilizare, tablele de aluminiu se intaresc, devin casante si se sparg, indreptarea lor putandu-se face numai la cald sau folosindu-se un tratament de recoacere, incalzind tabla la 350 C timp de 10 secunde pentru fiecare mm din grosimea tablei.

Procedeele de indreptare a panourilor din tabla de aluminiu difera fata de cele utilizate la panourile din tabla de otel. Indreptarea se executa la rece, folosindu-se ciocane de lemn sau cu garnitura de textolit.

Cand deformatia este prea mare si nu se poate remedia prin indreptare la rece locul deformat se poate incalzi numai o data pana la 350C, incalzirile repetate facand tabla de aluminiu casanta.

Dupa ce s-a incalzit corespunzator zona deformata se bate cu ciocanul de lemn si se tine contra cu nicovala de mana pana se indreapta denivelarile dupa care se raceste locul incalzit cu o carpa uda. Racirea brusca face ca tabla sa se contracte si nivelarile se micsoreaza.

Se poate utiliza si procedeul cu aplicare de ventuze calde, insa operatia de incalzire trebuie facuta cu multa atentie, folosindu-se obligatoriu stratul de seu pentru verificarea temperaturii.

REPARAREA USILOR

Cadrele usilor de la caroseriile metalice sunt executate din profilele din tabla si se deformeaza numai cand sunt supuse unor socuri puternice. La usi pot aparea doua feluri de deformatii: deformarea tablei usii si deformarea ramei cu tablite cu tot.

Cu ocazia indreptarii usilor trebuie sa se demonteze tapiteria, manerele, geamurile si toate armaturile. In cazul in care pe partea interioara a tablei usii este un material antifon (pasta, pasla, etc.), va fi indepartat si acesta.

Repararea usilor se face cu sau fara demontarea lor de pe automobil. Constatarea daca usile sunt sau nu in stare buna se face vizual, precum si dupa modul in care se inchid.

Usile trebuie sa se inchida usor, iar spatiul care ramane intre usa si caroserie trebuie sa fie uniform, de jur imprejur acest spatiu fiind curpins, in general, intre 2 - 6 mm dupa tipul caroseriei.

Inchiderea usilor cu greutate se datoreaza mai multor cauze, cele mai dese fiind:

ghidul usii freaca intr-o parte; se remediaza prin reglarea ghidului;

- o parte a usii se freaca de caroserie, acest lucru constatandu-se dupa vopseaua zgariata din zonele respective; se remediaza prin strangerea suruburilor de fixare a balamalelor;

- tampoanele slabite se strang din nou bine cu suruburile lor, iar daca sunt uzate se inlocuiesc.

Usile care au si rama deformata se indreapta prin presarea lor in directia opusa socului care a produs deformarea. Se demonteaza geamurile si toate armaturile si se fixeaza traversa principala a presei cu ghearele de prindere de - a lungul deformatiei maxime din planul orizontal. In lipsa acesteia, se pot utiliza prese de mana. De alungul stalpului deformat se aseaza o grinda de esenta tare 1 (fig 63) sub care, in dreptul sagetii maxime de deformare, se aseaza o bucata de lemn 2 acoperita cu pasla, pentru a nu deteriora vopseaua. Grinda 1 se prinde de usa la extremitati cu ajutorul preselor de mana 3 si 4.

Prin strangerea preselor de mana, marginile usii sunt trase spre grinda, iar deformatia din dreptul sagetii maxime este intinsa de bucata mica de lemn.

Dupa demontarea dispozitivelor de indepartare, se lasa usa 2 - 3 ore si apoi se verifica, deoarece, in timp, deformatia tinde sa revina.

Reglarea usilor se face prin modul de constructie a cremalierelor care da posibilitatea reglarii lor in toate sensurile. In prima faza, se face o strangere provizorie, verificandu-se centrarea usii si pozitia ei la nivelul conturului caroseriei, dupa care se face strangerea definitiva. Daca prin reglarea cremalierelor nu se obtine un rezultat corespunzator se regleaza balamelele.

Reglarea balamalelor se face in felul urmator:

- se demonteaza suruburile si se scoate captuseala de pe stalpul cu panoul lateral;

- se demonteaza suruburile semibalamalei scurte     inferioare de pe stalpul cabinei si apoi se inchide usa;

- cu un dorn cu diametrul de 8 mm se scoate boltul balamalei superioare dupa ce in prealabil s-a demontat suportul oglinzii retrovizoare;

- se deschide usa si se scoate arcul limitatorului opritor al usii;

- se dau jos usile si se executa alte gauri pentru balamale.

In cazul cand prin actionarea suruburilor de la zavorul usii nu se obtine apropierea suficienta a usii de rama caroseriei, reglajul usii trebuie facut din balamale.

REPARAREA ARIPILOR

Aripile deformate fara intinderea materialului se repara prin indreptarea la rece cu ajutorul ciocanului de bombaj, tinandu-se contra cu o nicovala de mana. Suprafetele aripilor fiind in general bombate mult, operatia de indreptare se executa cu oarecare greutate. Cand exista o singura umflatura, operatia de indreptare incepe prin aplicarea loviturilor de ciocan concentric, de la centru spre margine. Loviturile vor fi mai slabe in centrul umflaturii si mai puternice spre margini. Daca se procedeaza invers, deformarea se amplifica.

Daca deformarea tablei s-a produs la margine, atunci se bate mai puternic in centrul deformarii si mai putin spre margini. Dupa indreptare, se finiseaza cu ciocanul pneumatic. Cand sunt mai multe umflaturi apropiate, se indreapta intai portiunea dintre ele, obtinandu-se o singura umflatura mare, dupa care se incepe indreptarea de la margine spre centru.

Aripile deformate cu intinderea materialului se repara la cald. Una din operatiile specifice acestui gen de deformare este repararea marginii unei aripi cu intinderea materialului. Repararea se poate executa in doua feluri:

a) prin ondularea tablei, urmata de o refulare la rece, daca deformarea prin intindere nu este prea mare;

b) prin incalzirea cutelor, in cazul in care materialul a fost intins prea tare, prin taierea surplusului de material potrivit in urma indreptarii si prin sudarea marginilor taieturii. Operatiile ce se executa in acest al doilea caz sunt urmatoarele (fig 64):

In cazul a, se demonteaza suruburile de fixare a aripii de caroserie, aplicandu-se in spate un reazem solid; se preseaza aripa in directia A-A, indicata de sageata, cu mana sau cu un dispozitiv de presare. In urma acestei operatii, aripa isi capata forma initiala, iarin centrul portiunii intinse apare o bucla in forma de V;

In cazul b, se cresteaza cuta cu fierastraul de mana la marginea aripii si apoi se taie tabla aripii pana la varful cutei cu fierastraul pentru metale sau cu un foarfece de tabla;

- se indreapta marginea in dreptul taieturii, pentru a se stabili surplusul de material;

- se traseaza cu un ac de trasat linia care delimiteaza surplusul de material si se taie cu fierastraul sau cu foarfecele;

- se indreapta marginile taieturii si se sudeaza cap la cap. In dreptul sudurii, marginea este indoita pe partea interioara a aripii cu un adaos de 2-3 mm grosime si 8-10 mm latime pe toata latimea sudurii. Se indreapta din nou eventualele deformari aparute in timpul sudurii si apoi se pileste cordonul de sudura.

Aripile care au suferit deformari adanci si cu rupturi se repara astfel:

- se demonteaza aripa, se indreapta si se sudeaza portiunile rupte sau crapate din afara zonei accidentate; se confectioneaza, apoi un sablon din carton sau placaj dupa o aripa buna, pentru a se da celei tamponate o forma cat mai apropiata de cea originala;

- se bate, apoi cu ciocanul de bombat, tinandu-se contra cu nicovala de mana, in zonele in care apar diferente fata de sablon.

Daca o parte din aripa este deteriorata si nu se mai poate repara, se indreapta intai aripa intreaga, se taie bucata ce nu se mai poate repara si se pune in locul ei, prin sudura, un petic corespunzator. Cand nu se poate obtine o netezire corespunzatoare a zonei deformate, din cauza prea multor petice sau cordoane de sudura, se aplica un strat de lipitura moale cu ciocanul de lipit, care se netezeste apoi cu o pila fina si cu o panza abraziva. Dupa reparare aripile se monteaza intai provizoriu si dupa o eventuala ajustare se aseaza garnitura de etansare (chederul) intre aripa si caroserie si se strang definitiv suruburile.

In general operatiile care se executa pentru repararea unei aripi sunt: curatirea suprafetelor interioare ale aripii de orice impuritati, chiar daca automobilul a fost spalat; demontarea rotii si apoi a aripii respective, daca este cazul; aducerea aripii cat mai aproape de forma initiala prin apasare sau intindere cu mana sau cu un dispozitiv oarecare; indreptarea deformatiilor; sudarea fisurilor sau rupturilor; netezirea, acoperirea cu grund a zonelor curatate de vopsea, pentru a le proteja impotriva ruginii.

Toate operatiile de indreptare manuala ale aripilor trebuie sa se execute in pozitia normala de lucru a acesteia. Sudarea se executa numai oxiacetilenic, pentru a se evita arderea tablei, becul folosit fiind ales corespunzator cu grosimea tablei. In plus, la sudarea oxiacetilenica cusatura de sudura este mai moale si se poate pili mai usor decat in cazul sudurii electrice. Flacara utilizata trebuie sa fie neutra, deoarece in timpul deformarii si al indreptarii tabla suferit un proces de ecruisare, care provoaca arderea tablei in cazul supraincalzirii.

Pentru a se imbunatati ruptura tablei si pentru a se evita ruperea ei din nou in zonele sudate, dupa terminarea sudarii, cand cordonul de sudura are inca culoare rosie inchis se bate usor cu ciocanul, tinandu-se contra cu nicovala de mana. In cazul cand roata impiedica operatia de indreptare sau aripa trebuie demontata de pe automobil, se suspenda automobilul pe o capra metalica si se demonteaza roata respectiva.

Netezirea aripilor cu lipitura moale (aliaj de cositor cu plumb) se face in felul urmator:

- se pregateste suprafata pe care trebuie sa se puna aliajul, curatindu-se de toate impuritatile si de vopsea pana se ajunge la luciul metalic. Se decapeaza cu clorura de zinc, dupa care se asterne cu ciocanul de lipit aliajul pe portiuni mici, netezindu-se cat mai bine.

Repararea aripilor nedemontabile de autocamioane tamponate se face in felul urmator:

- se ridica portiunea de aripa indoita cu ajutorul unei rangi sau al unei grinzi de lemn, pana cand ajunge la pozitia apropiata de cea normala. In cazul in care ea a primit lovitura din fata, se readuce la loc cu un dispozitiv hidraulic sau mecanic sau, in lipsa acestuia cu un cric obisnuit;

- daca aripa este rupta, se prinde cu cateva puncte de sudura;

- se scoate ranga si se indreapta aripa cu ciocanul si cu nicovala de mana, iar daca apar umflaturi se inlatura prin aplicarea de ventuze calde, racite cu bumbac imbibat cu apa;

- se sudeaza definitiv rupturile cu flacara neutra, pentru considerentele aratate anterior, se netezeste portiunea indreptata, curatandu-se apoi bine de vopsea locul indreptat pentru a se vedea daca nu sunt fisuri.

Cand aripa este rupta si lipseste o bucata, se indreapta, se taie un petic din tabla de aceeasi grosime cu aripa, apropiat ca marime de bucata lipsa, se prinde in cateva puncte de sudura, se indreapta si se bombeaza dupa profilul aripii, apoi se sudeaza complet cu sudura oxiacetilenica. Se netezesc prin pilire cordoanele de sudura. Daca in timpul tamponarii s-a rupt garnitura cheder, ea se inlocuieste complet. Este de mentionat faptul ca in general, autocamioanele cu aripi numai in fata, in spate rotile au niste aparatoare de noroi cu nervuri confectionate din tabla prin ambutisare.

Montarea la loc a aripii se face in ordine inversa demontarii, cu urmatoarele lucrari suplimentare:

- interiorul aripii se curata atent (la aripile vechi) de noroi si rugina, dupa care se aplica cu pistolul de stropit sau cu pensula 1 - 2 straturi de protectie anticoroziva;

- se aplica atat pe rama farului, cat si pe bordura aripii un cordon de mastic, care lipindu-se de garnituri, asigura etansarea ansamblului; de asemenea, se aplica un cordon de mastic gros si de alungul liniei de separare, dintre stalpul usii - fata si aripa, pe linia dintre aripa si masca;

- dupa asezarea ripii, se aplica un cordon de mastic intre dublura aripii si aripa.

INLOCUIREA PAVILIONULUI

Deoarece apa de ploaie se scurge relativ repede de pe partea superioara a caroseriilor, pavilionul se inlocuieste de obicei numai in cazul accidentarii automobilelor. Pentru inlocuirea pavilionului la caroseriile autoturismelor de tip Dacia se demonteaza, in prealabil toate usile, planseul de bord, parbrizul, luneta - spate si garnitura interioara (captuseala) a pavilionului.

Pentru recuperarea garniturii interioare, demontarea se face cu grija, cunoscand ca aceasta este lipita cu un adeziv puternic tip prenandez, pe toata suprafata interioara a pavilionului.

Daca garnitura veche nu poate fi refolosita, se confectioneaza una noua de pasla groasa de 3 - 5 mm, cu dimensiunile 1100 x 900 mm. Se recomanda pastrarea cu grija a pieselor anexa demontate, ca de exemplu vergelele, cleme de agatare, intinzatorul garniturii, locasurile vergelelelor, deoarece acestea se procura cu greu.

Dupa redresarea celorlalte elemente ale caroseriei (accidentate), in special a stalpilor - fata de care se centreaza toata partea superioara a caroseriei, se trece la desfacarea treptata, cu o dalta bine ascutita, a punctelor de sudura ce leaga pavilionul de rama caroseriei, de panoul custodelui si de partea superioara a stalpilor. Pentru inlaturarea deformarii tablei se recomanda desfacerea intermitenta a punctelor de sudura, cand pe o parte cand pe cealalta parte, cu redresare imediata in toate cazurile posibile a marginilor si muchiilor de pe rama caroseriei. Apoi, se indreapta toate deformatiile de pe partea superioara a stalpilor si rama custodelui, precum si de pe celelalte elemente cu care urmeaza a se imbina pavilionul nou.

Dupa grunduire pavilionul nou (sau cel vechi indreptat si reparat in prealabil) se prinde provizoriu de rama caroseriei si de partea superioara a stalpilor in cateva puncte de sudura, dupa care daca este cazul se ajusteaza prin batai usoare cu ciocanul cu cap de cauciuc, in raport cu celelalte elemente cu care trebuie imbinate.

Datorita deformatiilor ce au loc la incalzirea tablelor subtiri, imbinarea pavilioanelor atat la caroseriile autoturismelor, cat si la cabinele caroseriilor de autocamioane, nu se poate efectua prin sudare oxiacetilenica. In cazul in care nu se dispune de cleste de sudura, se recomanda realizarea imbinarii cu sudura electrica cu electrozi subtiri prin puncte intercalate la distante de 12 - 15 mm.

Punerea la loc a garniturii se face astfel:

- se inleiaza toata suprafata interioara a pavilionului;

- se reamplaseaza in rama caroseriei locasurile 7 ale vergelelor si cele 2 cleme 8 de agatare a ultimei vergele 5;

- se pune la loc tija 5, cu agatarea acesteia de celemele 8;

- se reaseaza succesiv celelalte vergele 4, 3, 2 si 1 cu asezarea in prealabil sub acestea a garniturii de pasla;

- se echilibreaza garnitura prin repartizarea uniforma a acesteia in raport cu toata lungimea vergelelor;

- se asigura o buna intindere a paslei prin tragerea ei si fixarea sub prima vergea din fata, 1;

- se incleiaza intaritura din carton a geamului - spate, conturul parbrizului si intariturile geamului fata - spate;

- se taie surplusul de pasla rezultat dupa intinderea acesteia;

- se lipeste la loc panoul lateral - interior nou al custodelui;

- se reaseaza garniturile de carton ale panoului custode 10, fixate prin stifturile plastice 11;

- se reaseaza garnitura din carton gros din fata 12, fixata prin diblurile 13.

REPARAREA REZERVORULUI DE COMBUSTIBIL

Rezervorul de combustibil este executat in cele mai multe cazuri, din doua jumatati de tabla ambutisata concav. Tabla are o grosime de 1 - 2 mm, in functie de volumul rezervorului. Asamblarea rezervoarelor de combustibil se executa prin sudare oxiacetilenica sau prin sudare prin puncte cu cordon continuu.

Rezervoarele de benzina sunt amplasate in locuri diferite, in functie de tipul automobilului. La autocamioane si autobuze, ele sunt amplasate in partile laterale ale sasiului, iar la autoturisme in zona portbagajului. In partea superioara, rezervorul de combustibil are:

- orificiul pentru umplere, format dintr-un tub sudat si astupat cu un capac cu supapa de suprapresiune;

- locas pentru sonda litrometrica, dispozitivul litrometric in locasul respectiv nefiind lipit pentru a se putea demonta usor;

- locas pentru conducta pompei de alimentare.

La partea inferioara a rezervorului se afla un robinet de golire.

In timpul exploatarii, mai ales la autocamioane si autobuze, pot aparea urmatoarele defectiuni la rezervoarele de combustibil:

- deformarea rezervorului

- pierderi de combustibil datorate neetanseitatii provocate de perforarea prin lovire a rezervorului, fisurarea cordonului de sudura, coroziunea tablei;

- slabirea elementelor auxiliare montate in corpul rezervorului.

Procesul tehnologic de reparare este urmatorul:

- determinarea defectiunii vizual;

- golirea rezervorului de combustibil;

- demontarea rezervorului de pe automobil;

- spalarea rezervorului;

- inlaturarea defectiunilor;

- probarea etansarii;

- montarea rezervorului pe automobil;

Neetanseitatea rezervorului se determina vizual, cu rezervorul plin de combustibil, montat pe automobil. Se goleste apoi combustibilul din rezervor si se desface conducta de legatura cu pompa de benzina si sonda litrometrica, se desfac coliere de fixare si se da rezervorul jos. Rezervorul se spala foarte bine pentru a se indeparta si cel mai mic rest de combustibil, mai ales in cazul benzinei. Se recomanda ca spalarea sa se faca cu abur de mai multe ori. In lipsa aburului se poate folosi apa calda sau rece care se schimba de cateva ori dupa ce a stat in rezervor de fiecare data cca. o ora. Daca modul de reparare permite, mai ales in cazul fisurilor, sudarea se poate face numai cu apa in rezervor pana aproape de locul de sudat.

Indreptarea rezervorului se poate executa si fara demontarea lui in parti componente sau taierea de ferestre, daca zona deformata permite introducerea prin gura de umplere a unei linguri cu coada lunga si cu forma corespunzatoare cu care sa se poata tine contra la loviturile date cu ciocanul. Daca acest lucru nu este posibil, se procedeaza dupa caz in urmatoarele moduri:

- deformarea este prea mare si pe ambele jumatati; se desface rezervorul prin taiere cu dalta in cele doua parti componente, se indreaptasi se sudeaza la loc;

- deformarea este aproape de gura de umplere; se scoate tubul respectiv, se face operatia de indreptare si apoi se sudeaza tubul de umplere la loc;

- deformarea nu este in zona gurii de umplere; se taie o fereastra intr-o zona care sa permita introducerea mainii cu nicovala de mana pentru a tine contra la loviturile ciocanului; fereastra se face cu dalta sau cu flacara oxiacetilenica; inainte de a se suda la loc bucata scoasa se vor indrepta atat marginile ei cat si marginile facute in rezervor.

In cazul in care au cazut peretii despartitori, se va taia de asemenea o fereastra, pentru a se permite sudarea lor. In cazul aparitiei zonelor ruginite unde tabla s-a subtiat mult sau a fost perforata, se taie portiunea ruginita pana in zona de tabla buna, cautandu-se ca bucata taiata sa aiba o forma cat mai regulata si in special patrata sau dreptunghiulara. Se taie un petec de aceeasi marime din tabla cu grosimea acelei a rezervorului, se indreapta atat marginile petecului cat si ale golului din rezervor, se prinde petecul cu cateva puncte de sudura si apoi se sudeaza. Dupa terminarea reparatiei se face verificarea etanseitatii, deoarece in timpul operatiei de indreptare pot aparea fisuri atat in locurile indreptate cat si in zonele lipite sau sudate.

Verificarea se face punand un dop de cauciuc la gura de umplere, prin dop intrand un tub alimentat cu aer comprimat la (1,1 2)x 10⁵ N/m² . Se introduce rezervorul in apa curata. Acolo unde apar bule de aer inseamna ca nu este etans. Daca imbinarile au fost lipite, reparatia se executa tot prin lipire deoarece, daca s- ar executa prin sudare, zonele apropiate de cordonul de sudura se vor dezlipi, deoarece temperatura necesara executarii sudarii cu flacara oxiacetilenica este mult mai mare decat aceea la care se opreste materialul de adaos folosit la lipire.

Dupa sudare sau lipire, se verifica din nou etanseitatea. Neetanseitatea se poate datora si dezlipirii mufei in care se monteaza robinetul de golire sau a helenderului conductei care leaga rezervorul de pompa de benzina. Etansarea se restabileste prin lipire prin lipitura tare, folosindu-se bare de alama, care sunt mai rezistente la socuri.

REPARAREA CADRULUI LA AUTOMOBILE CU CAROSERIE PORTANTA SAU SEMIPORTANTA CU CADRUL DETASABIL

La automobilele cu caroserie portanta sau cu caroserie semiportanta cu cadru detasabil, cadrul asigura legatura dintre partea din fata si cea din spate a automobilului. Pe el sunt montate organele automobilului, inclusiv caroseria, si preia toate solicitarile care apar in exploatare, ca: incovoierea, compresiune, tractiune, rasucire si oscilatii in diverse planuri.

La exploatarea automobilului, cadrul are o foarte mare importanta. Un cadru deformat sau cu elemente cu defectiuni poate produce functionarea necorespunzatoare a transmisiei, reducand caracteristicile de deplasare, conducand la uzura prematura a anvelopelor, la cresterea consumului de combustibil si uneori la accidente.

In general, piesele cadrului sunt asamblate cu nituri sau cu suruburi pentru a putea fi demontate usor, atunci cand trebuie sa fie indreptate sau inlocuite.

Multe lucrari de verificare, masurare sau chiar reparatie pot fi facute cu automobilul nedemontat sau demontat partial. De aceea trebuie sa se stabileasca dinainte de inceperea lucrarilor de tinichigerie, ce anume trebuie neaparat demontat, pentru a nu se prelungi timpul de reparatie si a se mari printr-o manopera suplimentara costul reparatiei.

Defectele care se intalnesc mai des la cadre sunt:

- deformarea elementelor cadrului;

- deteriorarea imbinarilor nituite sau sudate;

- fisurarea sau ruperea elementelor cadrului (in special al lonjeroanelor)

Piesele cadrului se confectioneaza prin matritare din tabla de otel cu continut redus de carbon, iar profilele utilizate sunt de cele mai multe ori in forma de U pentru a avea o rezistenta mare la solicitarile la care sunt supuse si in acelasi timp pentru a avea o greutate mai mica. De multe ori, lonjeroanele au din aceleasi motive sectiuni variabile.

Deformarea elementelor cadrului poate consta in:

- incovoierea lonjeroanelor si a traverselor, atat in plan vertical cat si in plan orizontal;

- strambarea lonjeroanelor si a traverselor;

- deformatii unghiulare in zonele de asamblare ale traverselor cu lonjeroanele.

Determinarea deformarilor se poate face vizual, cu ajutorul unei rigle drepte, prin masurari cu diverse elemente, iar in cazul unghiurilor prin utilizarea sabloanelor. Deformarile mari, ca incovoierea si rasucirea se pot determina numai vizual. Deformarile mai mici se pot determina cu ajutorul unei rigle metalice care se aseaza pe fiecare fata a elementului cadrului. In caz de deformare rigla nu calca cu toata lungimea pe suprafata respectiva a elementului cadru.

Daca deformarile sunt mai mici si starea generala a cadrului este buna indreptarea se poate executa pe loc fara demontarea elementelor deformate de pe cadru. De cele mai multe ori indreptarea se face la rece, pentru a se evita schimbarea structurii cristaline a materialului. Indreptarea la cald se foloseste in cazul deformarilor mari. Dispozitivele folosite pentru indreptare pot fi: prese pentru impins sau pentru strangere, cricuri, vinciuri, parghii cu stifturi, lanturi cu scripete, etc.

Presa pentru indreptat este formata dintr-o traversa dubla (fig 67) este formata dintr-o traversa dubla care are la mijloc o gaura filetata in care se insurubeaza printr-o piulita sudata in traversa, un surub cu profil patrat, cu maner de invartire. Presa are trei dispozitive de prindere si fixare a elementelor de cadru care trebuie indreptate. Pentru indreptarea lonjeroanelor deformate spre interior se folosesc cricuri, vinciuri sau extensoare hidraulice sau mecanic. Parghiile cu stifturi (fig 68) se folosesc la indreptarea profilelor usoare de autoturisme. Ele au diverse lungimi.

Cand deformarea este mai mare, pentru a nu se produce fisuri, mai ales in zonele de imbinare rigida elementele de cadru se incalzesc cu flacara oxiacetilenica la cca. 180C. Indreptarea sau readucerea la pozitia zonelor deformate se executa trecandu-se cu 3-5 mm peste pozitia normala. Din cauza elasticitatii materialului, elementul asupra caruia s-a actionat revine in pozitia normala. Se lasa sa se raceasca incet. Readucerea cadrelor la forma initiala se verifica, apoi cu rigla cu sabloanele coltar si prin masurarea in diagonala. Se recomanda ca elementele de rasucire si in special lonjeroanele sa se inlocuiasca. Deformarile unghiulare se pot remedia prin mai multe metode. Cele mai folosite sunt urmatoarele:

- un capat din fata al unui lonjeron (fig 69) este ancorat cu un lant de un punct fix, in timp ce capatul din spate al celuilalt lonjeron este tras in sens contrar cu ajutorul unui troliu, al unei macarale cu scripete sau al unui sistem de scripeti cu cablu, ancorat de un alt punct fix;

- punandu-se in doua colturi in diagonala cate o pana de lemn de esenta tare (fig 70), se introduce fie un impingator cu surub, fie un vinci cu care se apasa pana cand unghiurile revin la valoarea normala.

Dupa terminarea operatiilor de indreptare, se verifica daca nu au aparut fisuri pe elementele indreptate, precum si starea ansamblurilor nituite, cu suruburi sau sudate. Determinarea elementelor de asamblare se constata vizual si se remediaza fiecare dupa specificul imbinarii.

REPARAREA CAROSEIRIILOR AUTOPORTANTE SI SEMIPORTANTE

In ultimul timp, intreprinderile constructoare fabrica autobuze si autoturisme cu caroserii autoportante si semiportante, datorita avantajelor pe care acestea le prezinta din punct de vedere constructiv, cat si din punct de vedere al rezistentei in timpul exploatarii.

Caracteristica principala a caroseriilor autoportante consta in faptul ca scheletul caroseriei, cadrul si caroseria se repara impreuna.

Datorita dimensiunilor, care le fac improprii pentru a fi instalate pe transportoare sau pe carucioare, caroseriile se repara, in majoritatea cazurilor, la posturi fixe de lucru. Indiferent de forma si marimea lor, caroseriile se repara, in general, dupa procesul tehnologic prezentat.

La inceput, se fac spalarea exterioara si uscarea, dupa care urmeaza dezechiparea, in cadrul careia se scot de pe caroserie scaunele, instalatia pneumatica, instalatia de climatizare, echipamentul electric, geamurile cu ramele si armaturile lor, usile si imbracamintea interioara. Piesele si ansamblurile demontate sunt dirijate la posturile de lucru, unde se executa curatarea si repararea lor.

La caroseriile autoportante si semiportante, cele mai dese defectiuni sunt: fisurarea stalpilor, a grinzilor si a ramelor scheletului, deformarea colturilor, deformarea ramelor usilor sau a geamurilor, ruginirea partii inferioare a caroseriei.

Deformarile se pot constata vizual, prin masuri facute intre anumite puncte de reper, prin verificari cu sabloane. Celelalte defecte se constata vizual. Caroseriile autoportante si semiportante se pot repara prin doua metode, si anume:

- repararea prin metoda deschiderii scheletului;

- repararea prin metoda demontarii complete;

Repararea prin metoda deschiderii scheletului se executa numai in cazul in care automobilul este in primul ciclu de reparatie capitala si tot ansamblul caroseriei se prezinta, in general in stare buna. Ea este o metoda care reduce timpul de reparatie si consta numai din demontarea tapiteriei si eventual a unor elemente care se pot repara pe loc.

Metoda demontarii complete se utilizeaza la caroseriile care au suferit accidente sau care prezinta deteriorari vizibile. Ea consta in demontarea completa a tuturor panourilor si verificarea tuturor elementelor caroseriei si a cadrului.

Procesul tehnologic este urmatorul:

- se spala si se usuca la exterior;

- se demonteaza covorul, scaunele, platformele, tapiteria, geamurile, instalatia de incalzire, instalatia electrica.

- se demonteaza, apoi toata partea mecanica a automobilului. Dupa aceste operatii de demontare, se verifica amanuntit cadrul si scheletul, demontandu-se numai elementele care trebuie inlocuite sau care nu se pot repara pe loc.

Dupa reparare, toate elementele ansamblate prin nituri sau suruburi, se vopsesc cu un strat subtire de miniu de plumb, pentru a se preveni ruginirea. Se monteaza apoi, toate elementele demontate, in ordinea inversa demontarii. Se executa vopsirea generala. Caroseriile autoportante si semiportante de autoturisme se repara mai usor decat cele de autobuze, deoarece ele au dimensiuni si greutate mai mici. Pentru repararea caroseriilor de acest gen este nevoie de un banc special sau de o placa dreapta de control, asezata perfect orizontal atunci cand se face verificarea.

Caroseria se fixeaza pe banc in doua puncte si se verifica cu sablonul sau cu o rigla metalica, daca celelalte puncte ale sasiului corespund cu punctele respective de pe bancul de control. Folosirea bancurilor de control reduce timpul de reparatie si imbunatateste calitatea acesteia prin faptul ca toate verificarile se pot face usor in timpul executarii reparatiilor.

Asa cum s-a aratat si anterior, verificarea prin banc si reparatiile se fac dupa ce tapiteria, scaunele, toate agregatele, ansamblurile si subansamblurile mecanice, inclusiv instalatia electrica, au fost demontate de pe sasiu. Usile, aripile, capacul portbagajului, capota, se demonteaza si ele, eventualele reparatii facandu-se in atelier, dupa care se aduc si se remonteaza.

Cele mai multe defecte ale caroseriilor autoportante constau din deformarile produse de: tamponari, slabirea imbinarilor nituite sau cu suruburi, fisurarea imbinarilor sudate, ruginirea tablei, mai ales in partea inferioara. Deformarile se determina vizual, cu sabloane, cu rigla metalica sau prin masuri comparative.

REPARAREA STALPULUI CENTRAL

Una dintre piesele de mare rezistenta ale caroseriilor de la autoturisme de tipul Sedan este stalpul central. Deoarece stalpul central preia tensiunile si socurile cele mai mari in timpul exploatarii autoturismelor pe drumuri accidentate, la repararea acestui element trebuie avut grija de a i se mentine, respectiv a i se reda robustetea initiala.

Functional, stalpul central este astfel conceput la toate caroseriile cu patru usi incat sa serveasca ca stalp broasca pentru usa din fata si ca stalp cocos (balamale) pentru usa din spate. Tot pe aceasta sunt fixate piulitele de ancoraj si elementele de consolidare ale balamalelorusii din spate, precum si ghidajele si dispozitivul de siguranta pentru broasca usii din fata.

Avand in vedere interactiunea dintre stalpul central si usi, privind buna functionare a inchiderii usilor, cu implicatiile ce rezulta de aici pentru etansarea caroseriei, in cazul accidentelor grave, acesta se inlocuieste cu unul nou.

Exista totusi, situatii in care unele defectiuni cu caracter local nu afecteaza in totalitate stalpul central, ci numai unele zone restransefapt ce permite repararea cu rezultate bune.

In cazul cand atat adaosul de stalp, cat si zonele de imbinare prin sudura prezinta, unele mici neregularitati (adancituri), acestea, inainte de grunduire se netezesc prin adaos de aliaje de lipit.

Suprafetele proaspat prelucrate, in special cele finisate prin lipire sau pietre abrazive, trebuie imediat grunduite, deoarece in medii umede procesul de coroziune incepe din primele ore, chiar daca acest fenomen apare vizibil mult mai tarziu.

REPARAREA PRAGULUI PODELEI

Constructiv, pragul podelei, la majoritatea caroseriilor de autoturisme, este realizat din tabla ambutisata sub forma de cheson inchis, care face legatura, de-a lungul podelei, intre stalpul central si stalpul din fata, acoperind toata distanta dintre cele doua aripi.

La majoritatea caroseriilor, pragul este sudat prin puncte de tablia podelei.

Daca portiunea defecta a pragului este mica, aceasta se poate repara prin peticire, dar in cazul in care aceasta se intinde pe o suprafata mai mare sau cand coroziunea apare simultan in mai multe locuri, se recomanda inlocuirea pragului.

Pentru inlocuirea unui prag se procedeaza astfel:

- se scot toate usile si scaunele de pe partea pragului de inlocuit;

- se scot toate piesele, ornamentele exterioare si interioare de pe prag si stalpi, inclusiv covoarele de cauciuc si imbracamintea interioara a stalpului;

- se acopera cu o placa de azbest umed toate adaosurile de cauciuc nedemontabile de pe stalpi si planseul podelei, pentru a preveni deteriorarea lor de la caldura lucrarilor de sudare;

- se topeste, cu ajutorul arzatorului oxiacetilenic, aliajul de netezire care acopera cusatura de sudura ce uneste capatul posterior al laturii exterioare a pragului de capatul interior al stalpului din spate, dupa care se taie fie cu dalta, in cazul sudurii prin puncte, fie cu ferastraul mic, in cazul sudarii oxiacetilenice sau electrice continue;

- similar se procedeaza si pentru desprinderea pragului de la capatul interior a stalpului central si a stalpului din fata; in functie de solutia constructiva, la unele caroserii pragul este fixat de aripile interioare prin nituri; in acest caz, desfacerea imbinarii se obtine usor prin gaurire, pilirea capetelor si scoaterea niturilor cu un dorn; pentru pilirea capetelor superioare ale niturilor se recomanda folosirea polizorului cu ax de antrenare flexibil, cu o piatra abraziva de diametru mic, 60 - 80 mm, cu graunti duri si mari, cu lianti ceramici.

Prinderea laturii interioare a pragului de marginile longitudinale ale planseului, in cazul caroseriilor autoportante sau de traversele podelei la alte tipuri constructive, se realizeaza, de obicei, cu sudura prin puncte. Desfacerea acestor legaturi se recomanda a se face tot cu o dalta ingusta si un unghi ascutit. Operatia este mult mai usoara daca punctele de sudura sunt, in prealabil gaurite cu un burghiu de un diametru mic, de 3 - 4 mm. Folosind ca operatie ajutatoare gaurirea, se menajeaza mult marginile podelei, eliminandu-se o mare parte din lucrurile ulterioare de indreptare si netezire.

Dupa executarea lucrarilor aratate mai sus si eliberarea pragului de toate imbinarile sudate sau nituite cu care era legat de stalp, podea, etc., pragul se scoate, avand grija sa se pastreze armaturile, elementele auxiliare si eventualele piese speciale de fixare, deoarece, in caz de pierdere, unele dintre acestea se procura greu.

Pentru montarea unui prag se procedeaza in felul urmator:

- se aseaza caroseria pe o suprafata perfect plana, cunoscand ca orice deformatie de la pozitia normala a elementelor, care vin in contact cu pragul se va resimti, dupa asamblarea lor prin sudura, asupra intregii caroserii, si in special, asupra golului usilor.

- se verifica cu atentie partile de sprijin ale caroseriei de care urmeaza a se lega pragul nou; in caz de nevoie se repara, in prealabil, toate defectiunile vizibile;

- se indreapta si se curata cu atentie toate suprafetele de contact ale stalpilor si ale aripilor, pentru a se asigura o suprapunere cat mai buna a acestora cu pragul nou;

- se verifica existenta, din fabricatie, pe latura inferioara a pragului nou, a gaurilor de scurgere a apei; in caz de nevoie, se executa cu un burghiu de 6 - 10 mm cate o gaura pentru scurgerea apei la cele doua extremitati ale pragului, cat mai aproape de marginea inferioara unde urmeaza a se suda de stalpul din spate, respectiv stalpul din fata al caroseriei, precum si in dreptul stalpului central; dupa gaurire, fiecare din orificiile mentionate se traseaza cu poansonul astfel ca metal marginal sa se indoaie in jos, formand un jgheab de scurgere a apei pe toata circumferinta gaurii.

- se potrivesc prin ajustare cele doua extremitati ale noului prag pe marginile stalpilor si pe celelalte elemente cu care urmeaza a se imbina prin sudura;

- se fixeaza noul prag de restul caroseriei, de obicei in dreptul stalpilor, cu 2-3 cleme cu surub; se verifica potrivirea pragului fata de stalpi, podea si la unele caroserii si fata de aripi dupa care se strang bine clemele fixate;

- se prinde provizoriu pragul prin cateva puncte de sudura, distantate la 150 - 250 mm de podeaua caroseriei, dupa care se face o ultima verificare a pozitiei elementelor ce urmeaza a fi definitivate, executandu-se eventualele reajustari;

- se prinde cu sudura prin puncte partea inferioara frontala a fiecarui stalp de marginea superioara a pragului, dupa care se scot toate clemele de fixare; in lipsa sculelor speciale de sudura prin percutie, necesare pentru aceasta operatie, se recomanda sudarea acestor elemente cu sudura oxiacetilenica folosind un arzator mic;

- se prinde, prin puncte de sudura electrica, marginea podelei de stalp; se recomanda inceperea punctelor de sudura de la stalpii exteriori spre stalpul central, eventualele nepotriviri putand fi ajustate prin aplicarea succesiva si simetrica, de ambele parti, a unor petice calde cu flacara oxiacetilenica, racite brusc pentru strangerea tablei;

- se curata prin pilire capetele punctelor de sudura, care apoi, pentru netezirea tablei, se umplu cu aliaj de lipit;

- se indeparteaza cu o piatra abraziva tot surplusul de metal rezultat din imbinarea prin sudura, se curata celelalte suprafete reparate sau indreptate, dupa care se aplica un strat de grund anticorosiv.

REPARAREA PANOURILOR LATERALE ALE ARIPILOR, A CAPOTEI, A MASTII RADIATORULUI SI A SCARII

Unele automobile si mai ales autobize, au in loc de aripi panouri unilaterale simple, confectionate din tabla, fixate prin suruburi de caroserie sau sudate. Ele se pot deforma sau rupe din cauza unei tamponari, se pot coroda sau se pot fisura. Fisurile sau crapaturile se repara prin sudare oxiacetilenica, becul folosit, alegandu-se in functie de grosimea tablei. Dupa sudare, cordonul de sudura se polizeaza. In caz de corodare, daca zona este mai mica, se taie portiunea respectiva si se pune un petic din tabla la fel ca si in cazul repararii rezervorului de combustibil. In cazul deformarii, daca este mica, se indreapta pe roata respectiva demontata. La capota si masca pot aparea deformari din cauze accidentale: pot aparea crapaturi atat la tabla cat si la imbinarile sudate. Repararea se face la fel ca si la celelalte elemente de tabla ale caroseriei.

REPARAREA CABINEI

Autocamioanele si derivatele lor au o cabina separata de restul caroseriei, in care sta soferul si insotitorul marfurilor, sau cei care deservesc diversele instalatii sau dispozitive montate pe automobil. Tot in cabina se afla o serie de elemente care asigura exploatarea automobilului. In momentul de fata toate cabinele se construiesc din tabla, prin presare, asamblarea elementelor facandu-se de cele mai multe ori, prin sudare prin puncte.

Majoritatea defectiunilor care apar la cabine sunt: fisuri, rupturi, desfacerea punctelor de sudura, deformari (de cele mai multe ori din cauze accidentale), corodarea partii inferioare. Cabinele trebuie sa fie corect centrate, in caz contrar, usile nu se mai inchid bine, iar geamurile de parbriz si cele din spate nu se pot fixa cum trebuie.

La cabina reprezentata in figura 71 se localizeaza urmatoarele defecte: turtiri locale si deformari ale ansamblului 1; fisuri, sparturi si rupturi ale tablei si elementelor de rezistenta 2; deteriorarea usilor, balamalelor macaralelor pentru geamuri si inchizatoarelor 3; corodarea anumitor portiuni ale cabinei si usilor 4; spargerea parbrizului si geamurilor 5; defectarea dispozitivului de rabatare al cabinei, a tampoanelor cabinei, a aripilor, a scarilor, a mastii radiatorului.

Lucrarile de reparare a cabinei constau in: indreptarea portiunilor de tabla cu deformari usoare sau decuparea unor portiuni cu infundari pronuntate (datorate loviturilor), care nu se pot indrepta sau care sunt corodate si inlocuirea lor prin peticire prin sudare cu gaze; inlocuirea unor elemente de rezistenta rupte sau fisurate; repararea elementelor dispozitivului de rabatare al cabinei; inlocuirea tampoanelor de cauciuc si repararea altor elemente ale dispozitivului de fixare a cabinei pe cadru; inlocuirea mastii radiatorului cand aceasta este deformata sau sparta; repararea si fixarea aripilor a scarilor si fixarea lor corecta, etc. De asemenea, in functie de necesitate, se inlocuiesc parbrizul si geamurile laterale.

La inlocuirea parbrizului se urmareste montarea lui corecta pe tot conturul fara a fi fortat, cu ajutorul garniturilor de profil si lungime corespunzatoare. La usi, in afara de indreptarea tablei, se procedeaza la repararea sau inlocuirea mecanismelor de inchidere, fixarea balamalelor si inlocuirea lor daca sunt uzate, repararea sau inlocuirea macaralelor pentru geamurile laterale. La montarea usilor se urmareste ca spatiul dintre usi si cabina sa fie uniform pe tot conturul, iar etansarea sa se realizeze cu garnituri in buna stare. Din interiorul cabinei trebuie sa se verifice si sa se repare tapiseria, scaunul soferului, instalatia de ventilatie, de incalzire, aparatura de bord, podeaua, etc.

In vederea vopsirii, se niveleaza mai intai portiunile reparate, partile inferioare se acopera cu materiale anticorosive si apoi se face vopsirea conform tehnologiei adoptate.

In final cabina se echipeaza cu aparatura de bord, oglonzile retrovizoare, stergatoarele de parbriz, instalatia electrica aferenta, etc.

REPARAREA SI CONTROLUL RADIATOARELOR DE RACIRE

Instalatia de racire a motoarelor are rolul de a mentine motoarele la temperatura optima de functionare, evitandu-se condensarea combustibilului din amestecul carburant, atunci cand motorul merge la o temperatura prea scazuta, iar combustibilul condensat se scurge pe peretii cilindrilor, subtiaza si spala uleiul, producand uzura prematura a cilindrilor, segmentilor si pistoanelor.

La radiatoare, in timpul exploatarii, pot aparea urmatoarele defectiuni:

- deformarea bazinelor din cauze accidentale;

- fisurarea ansamblarilor cu corpul radiatorului;

- fisurarea bazinelor;

- infundarea partiala a tevilor de racire si a bazinului inferior cu mal provenit din utilizarea apei murdare, folosita la completarea nivelului apei in radiator;

- depunerea unei cruste de saruri pe peretii inferiori ai bazinelor si tevilor de racire din cauza apei cu duritate mare (care contine calcar sau alte saruri); crusta de saruri este rea conducatoare de caldura si schimbul de caldura dintre apa si exterior se face mai greu, motorul functionand supraincalzit;

- deformarea tevilor de racire din cauze accidentale;

- spargerea tevilor de racire.

Remedierile se fac in felul urmator:

- bazinele deformate se constata vizual si se repara, dezlipindu-le cu un ciocan de lipit incalzit, de pe corpulradiatorului si indreptandu-le cu un ciocan de lemn, dupa care se lipesc la locul lor cu lipitura moale;

- fisurarea cordonului de lipitura se constata vizual, prin prelingerile de apa care apar; se repara prin lipire;

- fisurarea bazinelor se intampla mai rar si se constata vizual. Se repara prin peticire cu un petic din tabla de alama cu grosimea de 1 - 2 mm, prin lipitura (alamire). Toate lucrarile de reparatii se fac cu radiatorul demontat de pe automobil, dupa terminarea reparatiei facandu-se o proba de presiune asa cum se va arata ulterior;

- infundarea cu mal se constata prin supraincalzirea motorului, apa circuland greu. Se remediaza facand o racire in circuit deschis si anume: cu motorul mergand se dechide robinetul de golire, iar in orificiul de umplere din bazinul superior se introduce apa de la robinet cu un furtun. Operatia dureaza pana cand apa iese curata. Aceasta metoda prezinta dezavantajul ca daca dureaza prea mult, motorul mergand sub temperatura de regim, combustibilul din amestecul carburant se condenseaza pe peretii cilindrului si spala uleiul, subtiindu-l in acelasi timp;

- depunerea crustei de saruri poate fi evitata, daca in zonele cu apa dura, apa folosita este dedurificata cu anumite substante, in general fosfati, inainte de folosire. Daca totusi s-a depus crusta pe toti peretii camerelor de racire din bloc si chiulase, se procedeaza la dezincrustare. Se goleste instalatia de racire, se demonteaza termostatul. Se introduce in instalatia de racire o solutie de apa 5% acid clorhidric sa 10% soda caustica si petrol si se lasa circa 12 h. Se recomanda solutia acida care nu ataca materialele din care sunt confectionate elementele instalatiei de racire. Se porneste apoi motorul si se lasa sa mearga la ralanti 40 - 50 minute, dupa care se deschide robinetul de golire si se face o racire in circuit deschis cu motorul functionand timp de aproape 15 minute. Se inchide robinetul, se umple instalatia de racire cu apa si se face ultima spalare cu motorul in functiune inca 15 minute. Se goleste instalatia de racire si se umple din nou cu apa curata:

- deformarea tevilor de racire se constata vizual si se incearca indreptarea, dezlipindu-se bazinul superior si introducandu-se in tevile deformate o vergea de otel cu sectiunea putin mai mica decat a tevii de racire. Operatia trebuie facuta cu atentie pentru a nu se fisura tevile. Aceeasi vergea poate fi utilizata si pentru desfundarea tevilor infundate.

- fisurarea tevilor de racire se constata, mai intai, vizual prin scurgerile de apa care se observa. Se demonteaza radiatorul de pe automobil, se astupa toate orificiile cu dopuri elastice, un singur dop avand o teava pe care intra un furtun cu aer comprimat la o presiune de (0,25 . 0,50) 10 N/m²     pentru a nu sparge tevile. Se introduce apoi radiatorul intr-un bazin cu apa si se da drumul aerului comprimat, furnizat, de cele mai multe ori de o pompa pentru umflat cauciucurile. Acolo unde apar bule de aer inseamna ca e o teava sparta. Pentru localizarea tevii respective, avandu-se in vedere ca tevile de racire se afla asezate pe mai multe randuri, se scoate radiatorul afara, se dezlipesc bazinele si se verifica pe rand din zona in care au aparut bulele de aer. Verificarea se face in felul urmator: se astupa fiecare teava, pe rand, la un capat cu o pana (dop de lemn) fara a forta, iar la celalalt capat se introduce printr-o teava calibrata aer comprimat, radiatorul fiind introdus in bazinul cu apa. Daca apar bule de aer inseamna ca teava respectiva este sparta.

Remedierea unei tevi sparte se poate face in doua feluri:

- prin suspendarea tevii respective, adica astuparea ei cu dopuri la ambele capete, fiind scoasa astfel din circuitul de racire. In general, se admite suspendarea a maximum 10% din tevile de racire. In caz contrar, radiatorul nu mai poate evacua cantitatea necesara de caldura din apa, mai ales vara.

- prin lipirea tevii respective; se procedeaza in felul urmator: se introduce in teava respectiva o vergea de otel incalzita, cu sectiunea putin mai mica decat a tevii si se dezlipesc cu ciocanul de lipit capetele tevii din placile de baza. Vergeaua incalzita dezlipeste teava, si de pe aripioarele de racire, teava scotandu-se usor cu un cleste special. Se remonteaza, lipindu-se cu lipitura moale capetele pe placile de baza. Se face din nou proba la presiune, dupa care se lipesc benzile, facandu-se din nou proba la presiune.

Daca teava nu se poate repara, ea se poate inlocui cu alta, procedandu-se asa cum s-a aratat mai inainte.

INLOCUIREA GEAMURILOR

Operatia de inlocuire a geamurilor se face atunci cand geamurile sunt sparte, crapate sau si - au pierdut transparenta. La marea majoritate a automobilelor, geamurile sunt din cristal securizat, triplex si plexiglas, pentru a se evita producerea de taieturi cu cioburi la spargerea lor. Foarte rar si numai in cazuri extreme, se mai folosesc geamuri din cristal simplu, care insa trebuie cat mai repede inlocuite cu geamuri din material corespunzator. Geamurile din cristal securizat se fabrica la dimensiunile si formele necesare, dupa securizare ele nemaiputand a fi taiate. Celelalte materiale se taie astfel:

- se executa un sablon din tabla subtire, carton sau hartie groasa in forma geamului care trebuie taiat;

- se aseaza sablonul pe masa si deasupra placa de geam din care se va taia;

- se ung liniile de taiere cu petrol lampant;

- se taie geamul cu diamantul, urmarindu-se marginile sablonului;

- se impinge geamul la marginile mesei, partea exterioara fiind in consola, si se incepe sa se apese, treptat, de-a lungul taieturii pana cand geamul crapa;

- se rupe geamul, ciocanindu-se usor pe crestatura cu manerul port - diamantului sau cu un cleste pentru despicat geamuri;

- se face o slefuire de degrosare a marginilor si apoi una de finisare. Grosimea geamului trebuie sa fie identica cu a celui vechi, pentru a putea intra in garnitura de montare.

In general, succesiunea operatiilor pentru inlocuirea geamurilor este urmatoarea:

- demontarea ramei in care a fost geamul vechi;

- scoaterea completa a geamului vechi;

- montarea geamului nou in rama.