Cazul retelelor bitubulare inelare

Cazul retelelor bitubulare inelare

Exemplul de calcul are la baza schema din figura 4.2.28.c pentru reteaua orizontala, si distributia verticala din figura 4.2.28.d, care s-a mentinut ca si in cazurile precedente. Aplicatia se realizeaza pentru cele trei materiale propuse (otel, cupru si polymutan), rezultatele dimensionarii retelelor orizontale de etaj, fiind prezentate in tabelele 4.2.41. - 4.2.46., fata de care se fac urmatoarele precizari:

	Tabelele 4.2.41 - 4.2.46.

pentru dimensioanarea retelei orizontale, au fost utilizate tabelele de calcul specifice materialelor propuse pentru realizarea acestora;

numerotarea tronsoanelor s-a facut de la periferia retelei catre nodul de racordare la MTH, individualizand circuitele pe ducere fata de cele de retur;

racordurile corpurilor de incalzire au fost notate independent, pentru a usura evaluarea echilibrului hidraulic al acestora in raport cu reteaua orizontala.

dimensionarea circuitelor tronsoanelor orizontale, s-a facut adoptand criteriul vitezelor economice, crescatoare de la periferie catre nod. Domeniul vitezelor economice a fost in limitele recomandate (v. tabelul 4.2.6.), adoptat pentru toate categoriile de conducte.

validarea rezultatelor se obtine prin impunerea conditiilor de echilibru hidraulic in nodurile de racord al corpurilor de incalzire cu reteaua de alimentare.

Pentru usurinta analizei rezultatelor, datele au fost centralizate in tabelul 4.2.47., fata de care se fac urmatoarele precizari:

	Tabelul 4.2.47.

pierderile de sarcina pentru circuitul unui consumator, rezulta din insumarea pierderilor de sarcina pe circuitul de ducere si intoarcere, in raport cu racordul la MTH, utilizand relatiile de insumare urmatoare:

- circuitul consumatorului Q_C4

- circuitul consumatorului Q_C3

- circuitul consumatorului Q_C2

- circuitul consumatorului Q_C1

aceste sume sunt trecute pe linia trei a tabelului 4.2.47 ca (Rl + Z)_d+r, corespunzator fiecarui consumator.

pierderile de sarcina pentru circuitele racordurilor corpurilor de incalzire, notate cu indicele corpului (4.1, 3.1, 2.1 si 1.1), extrase din tabelele de calcul 4.2.41., 4.2.43 si 4.2.45. functie de natura materialului utilizat pentru conducte sunt trecute pe linia 4.

pierderile totale de sarcina ale circuitului unui consumator in raport cu MTH, se obtin prin insumarea liniei 3 cu 4, ceea ce pe linia 5 este trecut ca (Rl +Z)_d+r+racord, care este identic cu (Rl +Z)_R+racord.

pentru validare se ia drept valoare de referinta pierderea de sarcina cea mai mare a circuitului total (retea orizontala si racord), fata de care, pierderile de sarcina ale circuitelor celorlalti consumatori nu trebuie sa fie abateri medii relative '_r' mai mari de 5%

reteaua de conducte din otel, prezinta pierderea de sarcina cea mai mare pentru circuitul consumatorului Q_C1, care are valoarea (Rl +Z)_R+racord = 2007,70 Pa. In raport cu aceasta valoare a pierderilor de sarcina de pe acest circuit, se calculeaza abaterile pierderilor de sarcina ale celorlalte circuite utilizand expresia:

; (%) (4.2.74)

Din datele prezentate rezulta ca numai circuitul consumatorului Q_C3 are o abatere mai mare de 5% pentru care se propune utilizarea unei rezistente locale obtinuta prin prereglarea robinetului consumatorului Q_C3, a carui treapta de reglare va fi stabilita functie de marimile caracteristice G_RF-Q3; Z_RF-QC3, utilizand diagrame specifice.

reteaua din conducte din cupru (v.tabelul 4.2.48.B) are pierderea de sarcina maxima pentru circuitul consumatorului Q_C4, fata de care celelalte circuite care au abateri ce se situeaza sub 5%. In acest caz proiectantul are libertatea sa prevada trepte de reglare pentru circuitele celorlalti consumatori.

reteaua de conducte de tip polymutan, (v.tabelul 4.2.48.C) are pierderea de sarcina cea mai mare pentru circuitul consumatorului Q_C2, fata de care sunt calculate abaterile pierderilor de sarcina ale celorlalte circuite. Din datele prezentate rezulta ca circuitul consumatorului Q_C1, prezinta abateri mai mari de 5%. Pentru acest circuit se poate adopta o prereglare a robinetului atasat corpului de incalzire, treapta de prereglare urmand a fi stabilita functie de Z_RF si G_RF, pe baza diagramelor specifice.

Verificarea incadrarii pierderilor de sarcina in conditiile impuse de raportul optim H_p/H_Tm considerand ca reteaua verticala are aceeasi geometrie ca si in cazurile precedente, conduce la observatia ca presiunea minima si maxima de la baza coloanelor ramane aceeasi, pentru cele doua cazuri de racordare:

a. racordare directa

H_DC-a^min = 2393 Pa; H_DC-a^max = 3191 Pa;

b. racordare prin BEP

H_DC-b^min = 2373 Pa; H_DC-b^max = 3031 Pa;

Pierderile de sarcina totale pentru circuitul etajului 4, conducte orizontale si verticale, prezentate in tabelul 4.2.47., la alcatuirea caruia au fost utilizate rezultatele numerice obtinute pentru cele trei categorii de materiale, necesita urmatoarele precizari:

pentru retelele orizontale inelare, datele provin din tabelul 4.2.41. - pentru conducte din otel, 4.2.43. - pentru conducte din cupru si 4.2.45. - pentru conducte de tip polymutan, acestea fiind rescrise sub forma (Rl +Z)_CO;

pentru conductele verticale, prin mentinerea schemei de calcul de la aplicatia 4.2.8.5.1., raman valabile pierderile de sarcina calculate in tabelele 4.2.21.B+C (pentru conducte din otel), 4.2.23.B+C (pentru conducte din cupru) si 4.2.25.B+C (pentru conducte din polymutan).

suma pierderilor totale de sarcina, (Rl +Z)_CO+CV pentru cele doua retele (orizontale si verticale) trebuie sa satisfaca conditia optima impusa de raportul H_p/H_Tm, care poate fi exprimata functie de modul de racrdare, de expresie:

a. racordare directa

_DC^max Rl +Z)_CO + (Rl +Z)_CV H_DC^min (4.2.75.)

b. racordare prin BEP

_DC^max Rl +Z)_CV H_DC^min (4.2.76.)

Din datele prezentate in tabelul 4.2.48. rezulta urmatoarele concluzii:

pentru racordarea directa, reteaua de conducte de tip polymutan, prezinta un deficit mic fata de H_DC^min. Pentru a asigura conditia de optim se poate opta prin introducerea unei rezistente locale la baza coloanei, pentru Z_RF = 109,67 Pa sau pot fi efectuate incercari de redimensionare a circuitelor verticale.

pentru racordarea prin BEP singura varianta care prezinta anomalii hidraulice este cea cu conducte din cupru, pentru care se poate admite fie un organ de reglare la baza coloanei, fie o redimensionare a ultimului tronson al coloanei.

Conditiile de echilibru hidraulic ale circuitelor orizontale de etaj, racordate la coloana, vor trebui sa satisfaca criteriul de egalitate intre presiunea disponibila in nodul de racordare si pierderile de sarcina ale circuitelor orizontale fata de puncul de racord la MTH, satisfacand expresiile:

a. conducte din otel

_disp^E3 = Rl +Z)_C1+5 - H_Tm^etaj  = (Rl +Z)_E3 + Z_MTH3

_disp^E2 = Rl +Z) ₁₊₅₊₆ - 2H_Tm^etaj  = (Rl +Z)_E2 + Z_MTH2 (4.2.77 _disp^E1 =(Rl +Z)_1+5+6+7 - 3H_Tm^etaj  = (Rl +Z)_E1 + Z_MTH1

_disp^P = Rl +Z)_1+5+6+7+8 - 4H_Tm^etaj  = (Rl +Z)_P + Z_MTHP

b. conducte din cupru

_disp^E3 = Rl +Z)_C4+5 - H_Tm^etaj  = (Rl +Z)_E3 + Z_MTH3

_disp^E2 = Rl +Z) _C4+5+6 - 2H_Tm^etaj  = (Rl +Z)_E2 + Z_MTH2 (4.2.78.)

_disp^E1 = Rl +Z)_C4+5+6+7 - 3H_Tm^etaj  = (Rl +Z)_E1 + Z_MTH1

_disp^P = Rl +Z)_C4+5+6+7+8 - 4H_Tm^etaj  = (Rl +Z)_P + Z_MTHP

c. conducte din polymutan

_disp^E3 = Rl +Z)_C2+5 - H_Tm^etaj  = (Rl +Z)_E3 + Z_MTH3

_disp^E2 = Rl +Z) _C2+5+6 - 2H_Tm^etaj  = (Rl +Z)_E2 + Z_MTH2 (4.2.79)

_disp^E1 = Rl +Z)_C2+5+6+7 - 3H_Tm^etaj  = (Rl +Z)_E1 + Z_MTH1

_disp^P = Rl +Z)_C2+5+6+7+8 - 4H_Tm^etaj  = (Rl +Z)_P + Z_MTHP

Tabelul 4.2.49.

Din datele prezentate in tabelul 4.2.49., rezulta ca satisfacerea conditiilor de echilibru hidraulic se poate obtine prin introducerea unor rezistente locale la nivelul MTH, pentru toate variantele de materiale. Rezistentele suplimentare ce pot fi introduse prin robinetele din dotarea MTH, vor avea treapta de reglaj stabilita functie de Z_MTH si G_RF^etaj, utilizand diagramele specifice.

Exceptie o fac retelele de tip polymutan care prezinta la etajul 2 o presiune disponibila mai mica decat necesarul pe reteaua orizontala. In acest caz particular, se va putea admite redimensionarea retelei orizontale aferente etajului 2, astfel incat conditia de echilibru sa fie restabilita. Se face precizarea ca retelele etajelor interioare au fost considerate identice din punct de vedere al pierderilor de sarcina, deci optiunile de echilibrare raman valabile.

Pentru retelele orizontale de alimentare a coloanelor, raman valabile recomandarile anterioare de a adopta o distributie arborescenta sau inelara care se poate dimensiona si echilibra pe baza recomandarilor de la paragraful 4.2.8.4.2.