CULTURA PRUNULUI - Specificul intretinerii plantatiilor de prun

Cultura prunului

Prunus domestica L     Fam. Rosaceae, Subfam. Prunoideae

1.Importanta culturii

Prunul constituie una din culturile pomicole de baza, ocupa locul II dupa mar si gaseste conditii de crestere si fructificare pe tot cuprinsul tarii. A fost cultivat din cele mai vechi timpuri pentru calitatea fructelor folosite in alimentatie la nivel familial, ca materie prima pentru industrie, iar lemnul are o serie de utilizari in industria mobilei, industria chimica si in artizanat. Este o specie care se adapteaza usor la conditii variate de mediu, avand capacitatea de a valorifica o gama larga de soluri, cu grade diferite de fertilitate, unde alte specii nu dau rezultate corespunzatoare. Fructele se pot valorifica in cele mai diverse moduri, de la fructe de desert, la fructe uscate, compot, dulceata, marmelada, magiun, tuica etc., avand o compozitie chimica foarte complexa: 7-18% glucide, 0,16-2,30% acizi organici, 0,15-1,5% substante tanoide, 0,65% substante pectice, 0,5% albumina, 6% celuloza, vitaminele A, B, C, saruri minerale de Fe, Ca, P, Mg, K, Na, Mn etc.

Prunele se pot valorifica cu rezultate bune la export. Prin pozitia geografica a tarii noastre, la sfarsitul lunii iulie si prima jumatate a lunii august se matureaza o serie de soiuri de valoare, iar in Europa Occidentala este o cerere mare de prune in aceasta perioada. Lemnul rezultat in urma defrisarii plantatiilor este apreciat in industria chimica pentru obtinerea carbunelui activ, in industria usoara pentru fabricarea creioanelor si altor rechizite. Din seminte se extrag o serie de substante cu utilizari in industrie, iar endocarpul este folosit drept combustibil avand o putere calorica ridicata.

2. Originea si aria de raspandire

Existenta a mai multe specii in cadrul genului Prunus, din care 4 de importanta majora P. domestica L - prunul comun european, P. triflora Roxbgh. - prunul chino-japonez, P. insititia L. - prunul sirian si P. cerasifera Ehrh. - corcodusul, fac destul de dificila localizarea cu exactitate a centrului de origine. Majoritatea cercetatorilor sunt de acord cu existenta a 4 centre de origine a prunului: Asia central-occidentala, Europa, China si America de Nord, in fiecare fiind dominanta una sau mai multe specii de prun. Cele mai vechi date referitoare la prunul comun dateaza de circa 2000 de ani, din timpul lui Pliniu cel Batran, care mentioneaza    existenta mai multor tipuri de prune de culori diferite. Se pare ca specia Prunus domestica provine din hibridarea naturala dintre P. cerasifera si P. spinosa, deoarece prunul nu creste in stare salbatica.

Prunul este mult raspandit la nivel mondial, ocupand locul VI din punct de vedere a productiei dupa mere, citrice, banane, piersici si ananas, fiind cultivat pe circa 1,7 milioane ha, cu o productie totala de circa 13,5 milioane tone    (FAO, 1998). Prunul este prezent pe toate continentele globului, dar productia cea mai mare este obtinuta in Europa (tabelul 9). Dintre tarile mari cultivatoare amintim: China, SUA, Turcia, Argentina etc. In Europa, printre marii producatori de prune sunt: ex Iugoslavia, Romania, Bulgaria, Germania etc., (tabelul 10).

Tabelul 9

Productia de prune la nivel mondial (tone)

(Buletin FAO, 1999)

La nivelul anului 1997, in Romania erau circa 64,5 mii ha, iar productia de fructe a fost de 491,6 tone. Productia a scazut simtitor fata de anul precedent cand s-au obtinut peste 663 tone. Principalele judete producatoare de prune sunt cele din tabelul 11.

Tabelul 10

Productia de prune in Europa (tone)

(Buletinul FAO, 1999)

In ultimii ani o pondere tot mai mare din productia de prune este obtinuta in sectorul privat. La nivelul anului 1997, 454,6 tone de prune, reprezentand 92,5% au fost obtinute in sectorul privat.

Tabelul 11

Productia de prune (tone)

(Anuarul statistic al Romaniei, 1998)

3. Particularitati biologice

3.1.Particularitati de crestere

Cresterea sistemului radicular este dependenta de portaltoi. La pomii altoiti pe corcodus, sistemul radicular este profund, ajunge la 120-130 cm, marea masa a radacinilor se amplaseaza in stratul de sol cuprins intre 20 si 70 cm, la solul lucrat si 10-40 cm la solul inierbat (Hoza, 1995). Extinderea pe orizontala a radacinilor depaseste de 2-3 ori proiectia coroanei, majoritatea radacinilor active (60%) fiind amplasate la nivelul proiectiei coroanei. Pomii altoiti pe portaltoi franc, au sistemul radicular mai superficial si mai putin extins lateral, dar au avantajul ca pot valorifica solurile subtiri si mai grele. La unele soiuri de prun si la portaltoi, se manifesta fenomenul de drajonare, care este daunator in livada si implica cheltuieli suplimentare de inlaturare a acestor cresteri.

Trunchiul la majoritatea soiurilor este drept, uneori torsionat, cu ritidomul neted sau crapat sub forma de placi poliedrice. Cresterea partii aeriene este dependenta de portaltoi si de agrotehnica aplicata in livada. Prunul poate sa ajunga usor la 8-10 m inaltime daca creste natural, dar in plantatii nu depaseste 5-5,5 m. Capacitatea de ramificare a soiurilor este diferita, existand soiuri care formeaza coroane rare, aerisite si usor de intretinut, (Stanley, Anna Sp th) sau altele care ramifica mult si isi indesesc coroanele (Tuleu gras, Agen, Gras romanesc, Vanat romanesc).

Prunul creste bine in tinerete, lungimea ramurilor anuale pot depasi 1 m lungime, fapt ce permite formarea rapida a coroanelor prin taieri in verde. Unele soiuri formeaza putini lastari anticipati (Anna Spth, Stanley) iar altele au o capacitate mai mare de ramificare, uneori indesind prea mult coroana (Agen, Centenar). Fructificarea se realizeaza la unele soiuri pe ramuri mijlocii, soiurile avand o buna capacitate de ramificare, formeaza coroane mai dese (Vanat romanesc, Gras romanesc, Agen, Centenar), sau pe buchete ramificate, cand coroanele sunt mai rare si aerisite (Stanley, Anna Spth, Rivers timpuriu).

3.2.Particularitati de fructificare

Prunul prezinta muguri floriferi si vegetativi, dispusi solitar sau in grupuri. Inflorirea are loc primavara dupa celelalte specii drupacee, florile nefiind afectate de brumele si ingheturile din primavara. Din punct de vedere al momentului infloririi soiurile se impart in urmatoarele grupe: soiuri cu inflorire timpurie: Gras romanesc, Victoria; cu inflorire mijlocie: Rivers timpuriu, Agen, Stanley, Renclod Althan; sau cu inflorire tarzie: Vanat romanesc, Anna Spth.

Florile sunt in general hermafrodite, iar comportarea la polenizare este diferita. Sunt soiuri autofertile (Anna Spth, Stanley, Vanat romanesc, Gras romanesc etc.), autosterile (Rivers timpuriu, Renclod Althan, Silvia, etc.) si androsterile sau cu flori functional femele (Tuleu gras, Tuleu timpuriu, Centenar, Albatros etc.). Pentru o buna polenizare si fructificare, asezarea soiurilor in parcela trebuie facuta cu atentie, asocierea soiurilor androsterile cu cel putin doua soiuri bune polenizatoare, care sa se polenizeze intre ele si ambele sa-l polenizeze pe cel androsteril. Soiul adnrosteril nu se amplaseaza niciodata la marginea parcelei. Asocierea in plantatie numai a doua soiuri din care un soi androsteril si un soi polenizator, nu asigura rezultate bune in primaverile dificile din punct de vedere climatic, cand productia este foarte slaba. Este cazul soiului Tuleu gras, asociat cu Agen, in unele plantatii din zona Olteniei. In primaverile reci, sau cu vant, polenizarea florilor este foarte slaba, iar productia este mult sub potentialul soiurilor amintite. La infiintarea plantatiilor, trebuie acordata mare atentia pomilor care se cumpara si se planteaza, deoarece toate soiurile care provin din Tuleu gras sunt androsterile si desi acestea ar putea asigura un conveier convenabil in lunile iulie-august, nu se pot planta fara asigurarea unor polenizatori. Foarte bune polenizatoare sunt considerate soiurile: Renclod Althan, Stanley, Agen, Anna Spth, Silvia etc.

La alegerea polenizatorilor, trebuie avuta in vederea si epoca de inflorire a soiurilor, deoarece in functie de conditiile climatice aceasta se esaloneaza pe 7-10 zile. Stigmatul unei flori este receptibil pentru polen 3-5 zile in functie de temperatura si umiditatea aerului din perioada infloritului. De obicei, exista o perioada de suprapunere a infloririi intre soiuri si tinand seama de faptul ca, pentru o productie normala este suficienta polenizarea a circa 20-30% din flori, se pot asocia soiuri diferite in parcela pentru polenizare incrucisata. Din totalul florilor, procentul de legare poate ajunge la 45% daca se asigura o buna polenizare, din care cad fiziologic 19-32%, regasindu-se pe pom la maturitate ca fructe circa 3-5% din numarul total al florilor. Fenomenul de intersterilitate la prun este rar intalnit.

Varsta intrarii pe rod a pomilor variaza in functie de soi si agrotehnica si poate fi de 3-4 ani la Agen, Stanley, Centenar si 5-6 ani la Tuleu gras, Anna Spth. Capacitatea de productie este mare si dependenta de soi, fiind cuprinsa intre 15-25 t/ha in livezile cu densitate medie. Pe loturi experimentale au fost obtinute productii foarte mari de peste 50 t/ha la Anna Spth, Tuleu gras, Centenar, la SCPP Valcea. La pomii solitari se pot obtine 30-100 kg/pom in functie de varsta.

Alternanta de fructificare este mai putin intalnita decat la mar, dar daca pomii sunt supraincarcati, este seceta sau apar accidente climatice, pomii sunt susceptibili de a intra in alternanta.

Longevitatea plantatiilor depinde de portaltoi (pe franc au o longevitate mai mica), de soi, de gradul de favorabilitate a zonei si este cuprinsa intre 30 si 40 de ani. Perioada de tinerete este de 5-7 ani, iar dupa 25-30 de ani de fructificare, incepe declinul.

3.3.Specii, soiuri si portaltoi

Din multitudinea de specii ale genului Prunus, pentru pomicultura prezinta interes numai cateva dintre ele, fie prin soiurile pe care le-au dat, fie ca portaltoi sau surse de gene pentru ameliorare. Cele mai importante specii sunt:

- Prunus domestica L. - prunul vanat european, este raspandit in Europa sud-estica si Caucaz, creste ca pom de talie mijlocie, formeaza un sistem radicular relativ superficial, drajoneaza puternic si este tolerant la excesul de apa. Din aceasta specie s-au format soiurile: Tuleu gras, Vanat romanesc, Anna Spth etc.

- P. insititia Jusl. - goldanul sau scoldusul, este raspandit in Europa si Asia, are cerinte reduse fata de caldura, rezistent la ger, seceta si boli si este foarte productiv. Din goldan s-au format soiurile din grupa Renclod, Mirabelele si portaltoiul de Saint Julien.

- P. cerasifera Ehrh. - corcodusul, creste spontan in Europa, are talie mijlocie, o buna plasticitate ecologica, drajoneaza destul de mult si are o variabilitate genetica mare. Este o specie folosita ca polenizator, portaltoi sau chiar pentru fructe.

- P. spinosa L. - porumbarul, creste spontan in Europa, Asia, Africa de nord, sub forma de arbust de talie mica, foarte rezistent la ger si seceta, cu pretentii scazute fata de sol, are o capacitate mare de drajonare, motiv pentru care este folosit pentru fixarea solurilor erodate. Local poate prezenta si interes ca portaltoi, dar numai biotipurile cu drajonare mai slaba.

Speciile de provenienta orientala si americana (P. ussuriensis, P. americana, P. hortulana, P. nigra, P. triflora, P. simonii) sunt folosite ca sursa de gene de rezistenta la boli.

Principalele soiuri din sortiment

Sortimentul de soiuri la prun este deosebit de bogat, avand posibilitatea sa gasim fructe in stare proaspata de la sfarsitul lunii iunie si pana la sfarsitul lunii octombrie, soiuri destinate consumului direct sau industrializarii. Deocamdata nu exista o specificare clara a destinatiei fiecarui soi si nici nu exista soiuri numai pentru industrie, cu 2-3 exceptii, mentionandu-se numai faptul ca, pentru industrializare sunt rentabile soiurile cu maturarea din a doua parte a lunii august, deoarece acumuleaza mai multa substanta uscata. Principalele soiuri cultivate in tara, in ordinea maturarii sunt:

Rivers timpuriu - are vigoare mijlocie, este autosteril si bun polenizator, are fructul mijlociu, sferic-alungit, are culoare rosie-violacee si pruina albastruie, neuniforma ca grosime, pulpa carnoasa, alb-verzuie, dulce si armonios acidulata, apreciata pentru masa. Se matureaza la sfarsit de iunie si inceput de iulie.

Diana - are vigoare mijlocie, este partial autofertil, are fructul mare, sferic, rosu-violaceu, marmorat, pulpa groasa, neaderenta, cu gust dulce si aroma slaba. Se matureaza la inceputul lunii iulie.

Ialomita - este de vigoare mijlocie, autosteril, bun polenizator, are fructul mare, sferic sau usor alungit, colorat in maron-inchis, cu pruina groasa, cenusie, pulpa carnoasa, potrivit de consistenta, gust echilibrat, foarte apreciata pentru masa. Se matureaza in a doua jumatate a lunii iulie.

Valcean - are vigoare mijlocie sau mare in functie de portaltoi, fructifica pe buchete si ramuri mijlocii, infloreste tarziu si este autosteril. Fructul este mare, sferic, de culoare vanata-inchis, are pulpa galbuie, carnoasa si suculenta si cu gust echilibrat. Se matureaza in decada a treia a lunii iulie.

Carpatin - are vigoare mica-mijlocie, formeaza coroane rare, bine garnisit cu ramuri scurte si mijlocii si este androsteril. Fructul este mijlociu, sferic-alungit, de culoare albastra-inchis, cu pruina cenusie. Pulpa este galben verzuie, suculenta, fina, neaderenta la sambure. Se matureaza in prima decada a lunii august.

Flora - are vigoare mare, cu o buna capacitate de ramificare, fructifica pe buchete si ramuri mijloci si este androsteril. Fructul este mare, ovoidal sau sferic, albastru, cu pruina cenusie. Pulpa este alb-verzuie, suculenta, cu gust placut si armonios. Se matureaza in prima jumatate a lunii august.

Tuleu timpuriu - este un soi destul de viguros, androsteril, cu fructul mare ovoidal, vanat-inchis, cu pulpa carnoasa, dulce si armonios acidulata, fin aromata, destinat consumului in stare proaspata si exportului. Se matureaza la inceputul lunii    august.

Alina - are vigoare mica-mijlocie, fructificare pe buchete de mai si este androsteril. Fructul este mare, ovoidal, de culoare albastra-deschis, acoperit cu o pruina cenusie. Pulpa are culoare galben-verzuie, este consistenta si cu gust placut. Se matureaza in prima jumatate a lunii august.

Pitestean - pomul are vigoare mijlocie, este androsteril, are fructul mare, ovoidal, vanat-inchis, cu pulpa carnoasa, cu gust echilibrat, de calitate foarte buna pentru masa. Se matureaza la sfarsit de iulie si inceput de august.

Centenar - este de vigoare mijlocie, este androsteril, are fructul mare si foarte mare invers ovoidal, de culoare maronie-inchis, patat cu rosu-violaceu si cu o pruina groasa. Pulpa este de consistenta medie, are gust echilibrat, aroma fina si calitate foarte buna. Se matureaza in prima jumatate a lunii august.

Silvia - este un soi de vigoare mijlocie-mare, autosteril si bun polenizator, cu fructul mare sau foarte mare, sferic alungit sau elipsoidal, de culoare maronie-roscat, cu pruina groasa cenusie. Pulpa este carnoasa, are gust echilibrat si calitate foarte buna. Se matureaza in prima jumatate a lunii august.

Renclod Althan - soi viguros, autosteril, foarte bun polenizator, cu fructul sferic, roz-violaceu, cu pruina albastruie, pulpa carnoasa, bine colorata, gust dulce si aroma slaba. Se matureaza in a doua decada a lunii august.

Agen - este un soi de vigoare mijlocie, partial autofertil, ce formeaza coroane dese, aglomerate, are fructul mic, invers ovoidal, de culoare roz-rosietica, cu pulpa galbena-portocalie, semiaderenta la sambure, moale, gust pronuntat dulce si aroma slaba. Este destinat industrializarii prin uscare si distilare. Se matureaza la sfarsit de august si inceput de septembrie.

Dambovita - are vigoare mare, fructifica pe buchete si ramuri mijlocii si este androsteril. Fructul este mare, ovoid, de culoare vanata inchis acoperit cu pruina cenusie. Pulpa este galben-verzuie, consistenta, suculenta si cu gust placut. Se matureaza la sfarsit de august.

Tuleu gras - are vigoare mare, este androsteril, are lemnul fragil, fructul este mijlociu, elipsoidal, vanat-inchis, cu pulpa crocanta, suculenta, dulce si armonios acidulata, foarte bun pentru masa sau industrializare. Se matureaza la sfarsit de august si inceput de septembrie.

Tuleu dulce - este viguros, are fructul mijlociu, invers-ovoidal de culoare rosie-vinetie cu pruina albastra. Pulpa este moale, suculenta, dulce si semiaderenta la sambure, este destinat industrializarii. Soiul da rezultate in zona dealurilor, unde soiul Agen nu poate fi cultivat. Se matureaza la sfarsit de august si inceput de septembrie.

Stanley - are vigoare mijlocie, fructifica pe buchete, este foarte productiv, precoce, autofertil si bun polenizator, este sensibil la viespea samburilor. Fructul este mare invers ovoidal, cu o brazda ventrala bine marcata, are culoare vanata-negricioasa, pulpa semiconsistenta, gust echilibrat si destinatie mixta: consum si industrializare. Se matureaza la sfarsit de august si inceput de septembrie.

Gras ameliorat - are vigoare mare, este autofertil si sensibil la viroze. Fructele sunt mijlocii, sferice sau sferice alungite, de culoare vanata negricioasa, cu pulpa neaderenta la sambure, de consistenta medie sau moale, dulce si slab acidulata, foarte apreciata pentru industrializare. Se matureaza la sfarsit de septembrie.

Vanat romanesc - soi viguros, autofertil, foarte sensibil la viroze. Are fructul mic, elipsoidal, vanat-inchis, cu pulpa verde-galbuie, cu pruina groasa argintie, consistenta, pulpa dulce si usor astringenta, intens aromata, cu insusiri foarte bune pentru consum sau industrializare. Se matureaza in decadele 2-3 din septembrie.

Anna Spth - are vigoare mijlocie, este foarte productiv, partial autofertil, fructifica pe ramuri scurte. Fructul este mare, sferic sau ovoidal, usor turtit la ambele capete, maroniu-vinetiu, cu pruina groasa, pulpa groasa, carnoasa, verde-galbuie, potrivit de dulce si slab acidulata, destinata consumului sau industrializarii. Da rezultate bune pana in zona dealurilor mijlocii. Se matureaza in luna septembrie.

Record - are vigoare mijlocie, fructifica pe buchete si este autosteril. Fructul este sferic alungit, vanat inchis, cu pruina albastra. Pulpa este galben verzuie, consistenta, suculenta, fin aromata, apreciata pentru masa. Se matureaza la mijlocul lunii septembrie.

Sortimentul de portaltoi

In pepinieristica, la producerea materialului saditor de prun se utilizeaza portaltoi generativi si vegetativi. Portaltoii generativi mai utilizati sunt: corcodusul, prunul franc, P. Marianna si pe scara mai redusa piersicul, zarzarul si porumbarul.

Corcodusul este cel mai utilizat portaltoi pentru prun, deoarece se inmulteste usor si realizeaza grosimea de altoire din primul an.    Imprima pomilor o buna plasticitate si adaptabilitate la diferite conditii de sol, imprima vigoare mare pomilor, dar nu are afinitate cu unele soiuri: Tuleu gras, Gras romanesc, Record etc.

Prunul franc se obtine din samburii unor soiuri locale, fiind omologati si utilizati mai multi portaltoi: Otesani 8, Renclod verde, Voinesti B, Galbior, Scolduse si Buburuz. Prunul franc are o buna afinitate cu toate soiurile, imprima o vigoare mai mica soiurilor, dar puietii cresc greu in pepiniera. Francul asigura o productivitate buna, o inradacinare mai superficiala si posibilitatea de a valorifica solurile mai subtiri, este mai sensibil la ger si seceta decat corcodusul.

Portaltoii vegetativi sunt putin utilizati datorita plasticitatii mai reduse pe care o au. Exista o serie de selectii de perspectiva ce se pot inmulti si prin butasi.

- Saint Julien A - este o selectie obtinuta la East Malling, se inmulteste prin butasi lemnificati si marcotaj. Are afinitate cu majoritatea soiurilor de prun, imprima precocitate si vigoare mijlocie.

- Saint Julien K - selectie obtinuta tot in Anglia, se inmulteste prin butasi, imprima vigoare mijlocie soiurilor, este sensibila la calcar dar rezista bine la solurile grele.

- Pixy - este un portaltoi vegetativ obtinut in Anglia, se inmulteste prin butasi lemnificati, are afinitate buna la altoire si imprima vigoare mica.

- Otesani 11 - este un portaltoi vegetativ, ce imprima vigoare mica-mijlocie, este o selectie de prun cu buna afinitate de altoire.

- Corcodus 163 - o selectie de corcodus care se inmulteste vegetativ prin butasi lemnificati, pe platforme de inradacinare.

De data mai recenta au fost omologati doi portaltoi vegetativi C5 si CPC, fiind selectii de corcodus cu inmultire vegetativa.

3.4.Cerintele prunului fata de factorii de mediu

Caldura. Prunul are pretentii moderate fata de caldura, acestea fiind mai mici decat la par si usor mai mari sau apropiate cu ale marului. Reuseste bine in zonele in care temperatura medie anuala este de 8,5-11C, pentru unele soiuri chiar in jur de 8C (Gras romanesc, Vanat romanesc). Nu toate soiurile merg bine in toate zonele pomicole, unele sunt mai pretentioase la caldura si reusesc numai pana in zona dealurilor mijlocii (Agen, Stanley, Anna Spth, Silvia), altele (Gras romanesc, Vanat romanesc) pot ajunge pe versantii sudici pana in zona premontana, la peste 700 m. Exista diferente intre soiurile europene si cele chino-japoneze in ceea ce priveste necesarul in frig, deci lungimea perioadei repausului obligatoriu. Soiurile orientale au un repaus obligatoriu mai scurt, pornesc mai devreme in vegetatie, uneori chiar in ferestrele de iarna. Din aceasta cauza incercarile de introducere in sortimentul romanesc a unor astfel de soiuri foarte valoroase nu a reusit. In timpul repausului, rezistenta prunului este mare, tolereaza fara probleme temperaturi de -31C. Bobocii floriferi rezista la -4,4C, florile deschise la -0,5-2,2C, iar fructele legate la -0,5-1,1C. Pentru legarea fructelor temperatura medie zilnica optima este de 10-12C, minima nu trebuie sa depaseasca 2C, iar maxima 25C, altfel florile cad in masa. In timpul verii, temperatura mai mare de 35C determina blocarea cresterii si arsuri pe frunzele tinere.

Temperatura dintr-o anumita zona este importanta si pentru maturarea fructelor. Soiurile timpurii se matureaza dupa acumularea unei sume de temperatura de 1400-1800C, 2200-2400C pentru cele mijloci si 2800-2900C pentru cele tarzii.

Apa. Prunul are cerinte mari fata de apa, cerinte care sunt satisfacute acolo unde cantitatea de precipitatii este de peste 650-700 mm anual. In zonele mai uscate (stepa si silvostepa) reuseste numai in conditii de irigare. Pretentiile fata de apa sunt diferite intre soiuri. Astfel, soiul Gras romanesc reuseste numai unde umiditatea este buna, de obicei in zona dealurilor mijlocii si inalte, in timp ce Anna Spth si Agen dau rezultate bune si in conditii cu deficit hidric. Soiul Vanat de Italia este pretentios la microclimat, pentru fructificare necesita umiditate si caldura, zone cu influenta mediteraneana, altfel productia este nesemnificativa, desi este un soi de calitate si destul de mult raspandit in sudul si vestul tarii.

Cerintele fata de apa sunt influentate de portaltoi si de epoca de maturare. Folosirea caisului ca portaltoi, asigura o rezistenta mai buna la seceta. Pentru acelasi portaltoi, soiurile tarzii au cerinte mai mari fata de apa decat cele cu maturare timpurie. Excesul de apa din sol este suportat mai bine de pomii altoiti pe franc, daca nu este de durata. Daca excesul de apa persista sistemul radicular piere prin asfixiere. Umiditatea relativa ridicata a aerului creeaza conditii pentru atacul unor boli criptogamice: Monilinia, Xanthomonas, Polystigma etc., si aceste microzone trebuie pe cat posibil evitate in momentul infiintarii plantatiilor.

Lumina. Cerintele prunului fata de lumina nu sunt mari, el poate valorifica toate tipurile de teren din punct de vedere a pantei. Plantarea prea deasa a pomilor determina in timp uscarea partii bazale a coroanei, cu efecte mult mai severe decat plantarea pomilor pe expozitii nordice. Lipsa luminii determina degarnisirea treptata a coroanei, fructele se coloreaza mai putin si sunt de calitate inferioara. Pentru asigurarea unor conditii normale desfasurarii proceselor fiziologice, trebuie corelata distanta de plantare cu vigoarea pomilor si asigurarea iluminarii coroanei prin taierea de intretinere.

Solul. Fata de sol prunul practic nu are pretentii daca ceilalti factori nu sunt restrictiv, in sensul ca valorifica aproape toate tipurile de sol. Se poate planta pe solurile subtiri, grele (argila sub 55%), cu pH-ul cuprins intre 5,4 si 8,3 si continutul in calcar activ sub 10%. Pentru productii mari si de calitate, se poate planta pe solurile brun roscate, podzoluri, soluri brune de padure etc., sau chiar pe nisipuri, in conditii de irigare. Nu suporta continut mai mare de 10% calcar activ in sol.

4. Particularitati tehnologice

4.1.Producerea materialului saditor

In prezent, se utilizeaza aproape in exclusivitate pomi altoiti, cu mici exceptii, pe plan local, se mai planteaza drajoni proveniti de la soiuri destinate distilarii (Gras romanesc, Rosior varatic etc.). Altoirea materialului se face in pepiniera, pe portaltoi franc sau corcodus. Se foloseste mai mult corcodusul, deoarece creste mai repede si ajunge la grosimea de altoire in primul an, dar imprima neuniformitate pomilor in livada. Portaltoiul franc (din samburii soiurilor Buburuz, Rosior varatic, Voinesti B etc.) asigura o mai buna uniformitate a pomilor in livada, dar creste mai greu in pepiniera si nu ajung toti puietii la grosimea de altoire in primul an. Pentru valorificarea terenurilor mai uscate se pot folosi ca portaltoi caisul sau chiar porumbarul. Desi corcodusul este mult folosit ca portaltoi, trebuie stiut faptul ca nu toate soiurile au afinitate buna, ca de exemplu: Tuleu gras, Anna Spth, Nectarina rosie etc.

4.2. Specificul infiintarii plantatiilor de prun

Sistematizarea terenului, fertilizarea de baza si maruntirea solului se fac la fel ca la celelalte specii prezentate. Cantitatea de ingrasaminte care se aplica este in jur de 40-60 t/ha gunoi de grajd, 500-600 kg superfosfat si 200-300 kg/ha sare potasica, care se incorporeaza in sol printr-o aratura la 24-25 cm.

Distantele de plantare folosite se coreleaza cu vigoarea pomilor si acestea nu trebuie sa fie mai mici de 4-5 m intre randuri si 3-4 m intre pomi pe rand, ajungand la 6 m intre randuri la soiurile viguroase: Tuleu gras, Renclod Althan, Gras romanesc. Pentru plantatiile destinate industrializarii, cu mecanizarea lucrarii de recoltat, spatiul dintre randuri trebuie sa fie de 7-8 m. Amplasarea prunului in spatiu, se face tinand seama de cerintele lui fata de factorii de mediu. Pe dealurile joase si mijlocii, unde cantitatea de apa este suficienta, dau rezultate bune cele mai valoroase soiuri: Tuleu gras, Stanley, Anna Spth, Centenar etc. Pe dealurile mijlocii, prunul se amplaseaza pe intreg versantul, mai putin pe vaile reci, pe dealurile inalte, se amplaseaza pe treimea mijlocie a pantei, pe expozitii sudice, sud-estice sau sud-vestice, iar in zonele cu precipitatii mai putine, se amplaseaza pe expozitie nordica si in treimea inferioara a versantilor unde deficitul hidric este mai redus.

Epoca optima de plantare este toamna, dupa caderea frunzelor, pana la inghetarea solului, sau daca din anumite motive lucrarea nu s-a putut incheia, se continua primavara cat mai devreme, cand conditiile climatice permit intrarea pe teren. Se poate planta si in ferestrele iernii daca solul nu este inghetat si temperatura nu scade sub 2-3 C, pentru a nu afecta sistemul radicular. Asezarea soiurilor in parcela se face alternativ, grupandu-se cele cu inflorire simultana si cu perioada apropiata de maturare a fructelor, pentru polenizare incrucisata si respectiv, pentru a se putea face tratamentele fitosanitare in perioada verii.

Formele de coroana cele mai folosite sunt: vasul ameliorat si intarziat, desi prunul nu necesita imperios aceasta forma de coroana, este des intalnita in Muntenia si Oltenia, urmeaza piramidele si fusul zvelt, cat si formele aplatizate: palmeta libera, evantai si drapelul comercial. Pentru formarea cat mai rapida a coroanelor se apeleaza la potentialul deosebit de crestere a pomilor tineri, care prin lucrari in verde permit scurtarea perioadei de formare cu 1-2 ani. Nu se recomanda nici la aceasta specie taierea pomilor tineri decat ceea ce este strict necesar. Deoarece prunul creste foarte viguros in primii ani, se lasa pomii sa fructifice, timp in care unghiurile de insertie se deschid sub greutatea fructelor, dupa care se face taierea de incadrare si finalizare a formei de coroana dorite. La soiurile care au tendinta de crestere exagerata in detrimentul ramificarii, se ciupesc lastarii de prelungire la distanta de ramificare convenabila, sau eventual se scurteaza in primavara ramurile anuale, daca efectul ciupirii nu a fost cel dorit. La soiurile care au lemnul fragil (grupa Tuleu) trebuie acordata atentie la reglarea corespunzatoare a unghiurilor de insertie a sarpantelor, in jur de 45-55 grade, pentru a evita dezbinarea lor sub incarcatura de fructe. Deoarece majoritatea portaltoilor drajoneaza, este foarte important ca acestia sa fie inlaturati cat mai devreme, pentru a nu concura cresterea pomului.

4.3.Specificul intretinerii plantatiilor de prun

Taierea de productie se bazeaza pe reductia si simplificarea semischeletului, in functie de tipul de fructificare si de incarcatura de muguri de rod. Este bine ca prunul sa fie taiat anual, pentru a asigura cresteri noi, necesare formarii viitoarelor ramuri de rod, normarea productiei si evitarea alternantei de fructificare, rarirea coroanelor pentru patrunderea luminii, inlaturarea ramurilor lacome din partea superioara a coroanei si mentinerea pomilor in spatiul lasat prin distanta de plantare. In perioada de maxima fructificare la unele soiuri apar arcade de rodire, care trebuie intinerite, prin transferul cresterii pe ramuri tinere aparute in zona de maxima curbura. Soiurile care fructifica pe ramuri lungi (Tuleu gras, Gras romanesc, Vanat romanesc etc.), necesita o atenta rarire a acestor ramuri si nu scurtarea lor, pentru asigurarea iluminarii suficiente a elementelor coroanei. In perioada de batranete, taierile se amplifica si se fac si la nivelul scheletului pentru a stimula intinerirea pomilor si prelungirea perioadei de exploatare a livezii.

Intretinerea solului. In livezile tinere solul se cultiva cu specii legumicole, cartofi sau chiar specii folosite ca ingrasaminte verzi in zonele nisipoase. In plantatiile mature, solul se poate lucra acolo unde cantitatea de precipitatii este mai mica, sau se inierbeaza intervalele cu lucrarea sau mulcirea solului pe randul de pomi. Folosirea erbicidelor in lungul randului aduce reale avantaje in combaterea buruienilor perene sau anuale, mai dificil de combatut mecanic. In plantatiile de prun, intervalele dintre randuri se folosesc frecvent pentru producerea furajelor, fara sa provoace dezavantaje pentru prun. Cosirea fanului trebuie facuta in concordanta cu lucrarile de protectie fitosanitara, respectand timpul de pauza dintre tratamente si cosit, in functie de produsele folosite. Neluarea in calcul a acestor aspecte, poate avea consecinte negative asupra animalelor care consuma aceste furaje. In zona colinara, unde de obicei solul este intelenit, trebuie lucrat solul cel putin circular sub proiectia coroanei pentru a favoriza pe de o parte acumularea apei din ploi, iar pe de alta parte a evita pierderea apei prin capilaritate.

Irigarea este obligatorie in plantatiile tinere si in zonele in care, in lunile mai, iunie si iulie nu cad cel putin 200-250 mm precipitatii. Desigur, administrarea apei este dependenta de tipul plantatiei si de posibilitatile de care se dispune, dar pentru productiile performante apa constituie un factor limitativ. Norma de udare este de 300-400 m³/ha pentru a se umecta profilul de sol in care sunt distribuite majoritatea radacinilor. Conditii optime de crestere a pomilor se asigura atunci cand, in sol se mentine o umiditate de 70% din capacitatea de camp.

Fertilizarea plantatiilor de prun se face in functie de starea de fertilitate a solului, stabilita prin analize de sol sau prin diagnoze foliare. La aplicarea dozelor de ingrasaminte trebuie avut in vedere faptul ca pomii valorifica circa 30-40% din cantitatea administrata, iar din aceasta o parte este blocata in organele permanente ale pomului, iar alta parte se exporta prin recolta, frunze si lemnul care cade la taiere. Pentru a compensa toate aceste consumuri, o plantatie matura de prun are nevoie anual, la unitatea de suprafata, de circa 100-120 kg azot, 60-70 kg fosfor, 100-120 kg potasiu si periodic 30-40 t de gunoi de grajd. Aceste doze se ajusteaza in functie de cantitatea de precipitatii din zona (la precipitatii mai multe spalarea este mai mare si deci cantitatea de ingrasaminte aplicate va fi mai mare), de insusirile fizico-chimice ale solului etc. Momentul aplicarii ingrasamintelor este inca discutat de cercetatori. Trebuie aplicate toamna inaintea araturii, fosforul, potasiul, ingrasamintele organice si o treime din azot si primavara, fractionat in doua doze, restul de azot, la inflorire si in timpul cresterii intense a lastarilor. Pe solurile nisipoase se pot folosi cu succes ingrasaminte verzi semanate toamna si incorporate in luna mai.

Combaterea bolilor si daunatorilor

Pentru a avea fructe de calitate, pomii trebuie sa-si mentina pe toata perioada de vegetatie frunzisul sanatos, iar fructele sa nu fie atacate de o serie de daunatori. Dintre bolile care afecteaza prunul se pot aminti: deformarea fructelor sau hurlupii, patarea rosie, monilioza, ciuruirea bacteriana etc., iar dintre daunatori: viespea    fructelor, viespea samburilor, viermele prunelor, afidele care sunt si vectori ai virozelor etc. Combaterea se face prin 2-3 tratamente in perioada de repaus si 8-10 tratamente in perioada de vegetatie, cu amestecuri de fungicide si insecticide, in functie de numarul daunatorilor care apar, sau se fac tratamente de acoperire la avertizare (tabelul 12).

Maturarea si recoltarea fructelor

Maturarea fructelor in functie de soi, se manifesta printr-o serie de modificari morfologice la nivelul fructului, cand acesta se coloreaza caracteristic soiului, cantitatea de pruina se ingroasa, pulpa devine mai moale, cantitatea de zahar este in crestere, iar aciditatea scade. Soiul Stanley isi coloreaza bine fructele cu o luna inaintea maturitatii de recoltare, deci trebuie stiut ca, el se recolteaza in septembrie desi se coloreaza bine din prima decada a lunii august.

Fructele, odata recoltate din pomi, nu mai continua maturarea, motiv pentru care stabilirea momentului de recoltare este foarte important. Recoltate la maturitatea de consum, majoritatea soiurilor sunt perisabile si nu se pot transporta si manipula. Pentru consumul in stare proaspata, recoltarea se face cu 5-7 zile inaintea maturitatii de consum, manual, fara a sterge pruina care le da un aspect proaspat si se aseaza direct in ambalajele de livrare, iar pentru industrializare recoltarea se face la maturitatea deplina prin scuturare. Nu se recomanda baterea pomilor cu prajina (cum se mai face pe alocuri) deoarece asa se rup o mare parte din ramurile de rod, care sunt responsabile de productia anului urmator si pomii intra in alternanta de fructificare.

Tabelul 12

Tratamentele recomandate in plantatiile de prun

Recoltarea mecanizata impune stabilirea unor distante convenabile la infiintarea livezii, alegerea unor soiuri care se preteaza la scuturare (cu desprinderea usoara a fructelor) si eventual aplicarea unor tratamente cu produse care provoaca abscisia fructelor.