CULTURA CASTANULUI COMESTIBIL

Cultura castanului comestibil

Castanea sativa Mill Fam. Fagaceae

1.Importanta culturii

Castanul comestibil este o specie pomicola si forestiera, care valorifica terenurile in panta, produce fructe bogate in principii nutritive si lemn de calitate superioara. Castanele contin: 52% apa, 4,2% proteine, 2,0% lipide, 40,0% glucide, 2,0% celuloza, o serie de ioni minerali: S, P, Na, K, Mg, Ca, vitamine, aminoacizi etc., (Paglietta si Bounous, 1979). Se pot consuma coapte, fierte, sub forma de garnitura, se folosesc la diferite preparate: creme, budinci, torturi, inghetata, se pot glasa sau confia. Din faina de castane se poate prepara: paine, lipii, sosuri, supe etc.

Lemnul se foloseste in industria mobilei de lux, la confectionarea parchetului, iar din scoarta si frunze se extrage tanin utilizat in industria pielaritului, pentru vopsitorie etc.

2.Originea si aria de raspandire

Castanul comestibil este originar din Asia si Europa, existand mai multe specii care cresc si astazi in zona temperata cu climat mai bland. Castanul se cultiva mai mult in Asia, unde se obtine peste 65% din productia mondiala, urmeaza Europa cu circa 25%. Tarile mari cultivatore de castan comestibil sunt: China, Coreea, Turcia, Italia, Spania etc. In SUA, tara mare cultivatoare de castan in special pentru lemn, suprafata s-a restrans foarte mult datorita atacului sever al cancerului scoartei care practic a compromis aceasta specie.

In Romania, castanul creste in mod natural sub forma de palcuri sau chiar in masiv in depresiunea subcarpatica a Olteniei (Gureni, Polovraci, Hobita, Horezu, Tismana), in zona Maramuresului (Baia Mare, Baia Sprie, Tautii de Sus), unde se resimte influenta mediteraneana. Suprafata ocupata de castan este de circa 850 de ha, de pe care se obtine o productie de circa 1250 tone.

3.Particularitati biologice

3.1.Particularitati de crestere si fructificare

Castanul european formeaza pomi vigurosi, longevivi, inalti de 12-25 m, cu un trunchi viguros si usor rasucit, cu coroane largi piramidale sau globuloase. Ramurile de schelet si semischelet sunt viguroase, bine garnisite cu ramuri de semischelet si de rod. Mugurii sunt dispusi solitar, fiind vegetativi sau micsti. Castanul este specie unisexuat monoica, are florile dispuse in amenti unisexuati sau bisexuati (androgini), lungi de pana la 30 cm. Amentii androgini au la baza flori femele grupate in inflorescente de cate 4-5. Inflorirea are loc tarziu, in a doua parte a lunii iunie si inceput de iulie, iar polenizarea se face atat de vant cat si de insecte.

Florile mascule pot fi: astaminate (fara stamine), brachistaminate (cu filamente staminale scurte 1-3 mm), mezostaminate (filamente mijloci 3-5 mm) si longistaminate (filamente de 5-7 mm). Soiurile bune polenizatoare sunt cele cu filamente staminale lungi.

Florile femele sunt asezate la baza amentilor, sunt grupate cate 2-3 in involucru. Involucrul are la exterior numeroase filamente aciculare care se intaresc pe masura maturarii, capatand aspectul unui arici.

Fructul este o achena, de culoare brun roscata sau ciocolatie, poate fi monogerm (are miezul format dintr-o singura samanta) la maroane sau poligerm (miezul este divizat de o membrana in mai multe seminte) la castanele propriu-zise.

La maturitate involucrul crapa lasand sa cada castanele sau cade impreuna cu acestea.

Intrarea pe rod este dependenta de modul de obtinere a pomilor. La cei obtinuti prin seminte, primele fructe apar dupa 8-10 ani, iar la cei altoiti cu 2-4 ani mai devreme. Productia de castane este mica in primii ani, de ordinul a catorva kg, iar la pomii maturi se poate ajunge la 250-300 kg/pom.

3.1.Specii, soiuri si portaltoi

Principalele specii de castan cu importanta in originea soiurilor cultivate sunt:

Castanea sativa Mill. - castanul dulce european, are pomi vigurosi, longevivi si sensibili la boli si daunatori.

Castanea dentata Brokh - castanul american, prezinta interes mai mult pentru lemn, este foarte sensibil la cancerul scoartei si din aceasta cauza suprafata cultivata s-a redus foarte mult.

Castanea crenata Sieb e Zucc. - castanul japonez, creste mult in Orient (Japonia, China, Coreea), creste ca pom de talie medie, cu coroana foarte larga, deasa si formeaza tepi mai putin ascutiti pe involucru, inflorescentele fiind situate lateral pe lastar si nu terminal.

Castanea molissima Bl. - castanul chinezesc, este specia care se cultiva mult in China pentru fructe. Formeaza pomi de talie medie, sub 15 m inaltime, cu coroana foarte larga si ramificata. Formeaza fructe de la mici la foarte mari cu gust foarte dulce, mult apreciate de popoarele orientale si de americani.

Sortimentul de soiuri este destul de sarac, au predominat soiurile de provenienta orientala, iar de data mai recenta au fost selectate o serie de biotipuri locale de interes major. Principalele soiuri existente in cultura sunt:

Iza - are vigoare mijlocie, foarte productiv, formeaza fructe mari de culoare brun roscata, potrivit de dulci, cu continut moderat in proteine si bogate in amidon. Se matureaza la inceputul lunii octombrie.

Mara - are vigoare mijlocie, este foarte productiv, fructul este mic de culoare brun-inchis, potrivit de dulce, bogat in proteine si amidon. Se matureaza in prima jumatate a lunii octombrie.

Hobita - este un soi de vigoare mica, cu un potential productiv moderat, fructul este mijlociu-mare, are culoare maronie si este foarte dulce. Se matureaza in decada doua a lunii octombrie.

Polovraci - este un soi de vigoare mijlocie, precoce, produce destul de modest, fructul este foarte mare, maroniu si foarte bogat in zahar. Se matureaza in prima decada a lunii octombrie.

Gureni - soi de vigoare mare, productiv, are fructe mijlocii de culoare castanie, potrivit de dulci. Se matureaza in prima decada a lunii octombrie.

Tismana - are vigoare mijlocie, este autofertil, fructele sunt mijlocii, usor turtite, miezul potrivit de dulce si intens aromat. Se matureaza in a doua decada a lunii septembrie.

Prigoria - are vigoare mijlocie, este rezistent la ger si seceta, are fructe mijlocii-mari, rotunjite, castanii, cu pulpa dulce si aromata si gust placut. Se matureaza in ultima decada a lunii septembrie.

Ca portaltoi se folosesc soiurile de vigoare mica-mijlocie Iza, Mara si Gureni, ai caror hibrizi au afinitate buna cu toate soiurile cultivate, imprima precocitate si vigoare mai mica.

3.3.Cerintele castanului fata de factorii de mediu

Castanul are pretentii mari fata de lumina, ce se pot asigura prin plantarea lui in locuri expuse, la distante corespunzatoare si prin rarirea coroanelor.

Avand origine mediteraneana, este pretentios si fata de caldura, reusind numai in zonele cu temperaturi medii anuale peste 11C si cu ierni blande. Nu suporta iarna temperaturi sub -20-24C in functie de soi.

Fata de apa are cerinte mari, cele mai bune rezultate se obtin daca precipitatiile insumeaza peste 800-900 mm, dar reuseste si in conditii de precipitatii mai putine, 600-700 mm, daca acestea sunt bine distribuite pe perioada de vegetatie.

Solul trebuie sa fie acid, reavan, bine drenat si cu profil adanc, cu fertilitatea medie si textura usoara. Poate valorifica terenurile cu schelet mult, dar sa nu contina mult calcar activ, iar apa freatica sa fie sub 4-5 m.

4.Particularitati tehnologice

4.1.Producerea materialului saditor

Inmultirea castanului se face atat generativ, pentru producerea portaltoilor sau chiar a materialului de plantat, cat si vegetativ prin marcotaj si prin altoire. Pe cale vegetativa inmultirea este destul de greoaie, inradacinarea la inmultirea prin marcotaj este slaba, iar prinderea la altoire este destul de dificila.

4.2. Specificul infiintarii si intretinerii plantatiilor de castan

Alegerea terenului pentru livada trebuie sa corespunda cerintelor speciei, de obicei amplasarea plantatiilor se face in zonele cu influenta mediteraneana, cu climat mai bland iarna si veri mai putin calde. In functie de panta terenului, acesta poate fi amenajat prin corectarea pantei si pregatirea terenului la nivel de parcela sau pe terenul framantat se mobilizeaza solul local si se amenajeaza microterase in timp prin lucrarea periodica a solului.

La pregatirea terenului se executa fertilizarea de baza cu ingrasaminte organice, 60-80 kg P₂O₅ si 200 kg K₂O, pe toata suprafata si se incorporeaza sau se aplica localizat, la groapa, pe terenul care nu poate fi mecanizat. Distantele de plantare se coreleaza cu vigoarea soiurilor si acestea nu depasesc 8-10 m intre randuri si 6-8 m intre pomi pe rand. Pentru plantatiile mixte, fructe si lemn, distantele de plantare pot fi mai mici de 6-8 m intre randuri si 4-6 m intre pomi pe rand, pentru a determina un elagaj natural si formarea unui trunchi inalt favorabil prelucrarii industriale.

Castanul se conduce de obicei sub forma de vas sau piramida intrerupta, prin interventii sumare in prima perioada de viata si taieri de rarire dupa atingerea dimensiunilor normale soiului. La soiurile care ramifica putin (o parte din soiurile europene) sunt necesare taieri pentru stimularea ramificarii. In a doua parte de viata a pomilor se fac taieri de regenerare, prin care se intineresc ramurile de semischelet si de rod.

Intretinerea solului consta fie in distrugerea periodica a buruienilor si mentinerea ogorului lucrat, mai ales in plantatiile tinere situate pe terenurile plane sau cu pante mici unde nu exista pericolul eroziunii, fie prin cultivare cu specii agroalimentare sau specii pomicole cu longevitate mica. In plantatiile mature solul se mentine inierbat, intervalele se cosesc periodic, iarba fiind folosita in furajarea animalelor sau uneori se toaca si se lasa pe sol (pe solurile sarace).

Fertilizarea plantelor tinere se face localizat cu cate 50 g azot, iar pe masura ce acestea cresc, se poate ajunge la doze de pana la 300 g/planta. In plantatiile pe rod se aplica 60 kg N, 40 kg P₂O₅ si 50 kg K₂O. Pentru corectia unor carente provocate de lipsa microelementelor se pot aplica fertilizari foliare simultan cu tratamentele fitosanitare.

Principalele boli si daunatori. Principalele boli care produc pagube mari plantatiilor de castan sunt cancerul scoartei (Endothia parasitica), boala albastra (Phytophtora cambivora), rugina (Mycospherella maculiformis), patarea bruna a fructelor (Rachodiella castaneae) etc. Dintre daunatori se pot aminti: gargarita fructelor (Balaninus elephas), molia fructelor (Cydia sp.) etc. Impotriva bolilor sunt eficace masurile preventive, cele curative nu dau rezultate bune, iar impotriva daunatorilor se fac 2-3 tratamente in functie de curba de zbor a insectelor.

Maturarea castanelor are loc esalonat, ceea ce necesita si o recoltare din mai multe treceri. La maturitate involucrul tepos crapa lateral si lasa sa cada castanele sau cade impreuna cu acestea. Recoltarea se face manual prin adunare de pe sol. Fructele fara involucru sunt asezate in straturi de pana la 50 cm pentru a se usca, iar cele cu involucru sunt supuse unui proces de macerare pentru inmuierea involucrului, sunt curatate si apoi uscate. Valorificarea se face de obicei in coaja si mai putin sub forma de faina de castane.