Gutuiul

Gutuiul

Cydonia oblonga Mill.

Fam. Rosaceae

Subfam. Pomoideae

Fructele acestei specii constituie o materie prima excelenta pentru industrializare datorita insusirilor superioare: grad ridicat de gelificare; mentinerea aromei si fermitatii pulpei dupa prelucrare; aciditatea naturala placuta a produselor finite s.a.

Gutuiul este un arbustoid care lastareste din colet, sau un pom inalt pana la 6 - 7 m, cu coroana neregulata si deasa de forma globuloasa sau turtita (fig. 18).

Fructele - poame - (cele mai mari din subfamilia Pomoideae) ating 100 g la formele subspontane si pana la 900 - 1.000 g la soiurile cultivate. Ele au forma piriforma, maliforma sau neregulat - ovala, foarte adesea costata, de culoare galbena - limonie si sunt acoperite cu o pubescenta fina sau pasloasa, in functie de soi si conditiile de cultura.

Pe glob, gutuiul se cultiva in China, Japonia, Iran, Asia Centrala si Asia Mica, Australia si America de Nord (S.U.A.). In Europa, primul loc este ocupat de Italia. In Romania, numarul cel mai mare de pomi se gaseste in judetele Iasi, Vaslui, Ilfov, Prahova, Tulcea, Gorj.

Soiurile de gutui cultivate la noi in tara apartin la trei varietati ale speciei Cydonia oblonga (Mill.):

- piriforme - cu fructe piriforme necostate;

- maliformis - cu fructe turtite, maliforme;

- lusitanica - cu fructe piriforme dar puternic costate.

Soiurile de gutui au fost reprezentate in principal de populatiile locale (De Husi, De Ploiesti, Aurii de Delta) si cateva soiuri straine (De Portugalia, De Constantinopol, Champion).

In anul 1982 au fost omologate trei soiuri de gutui, astfel ca sortimentul admis pentru Romania cuprinde 8 soiuri, care, in ordinea maturitatii sunt: De Constantinopol, Moldovenesti, Aurii, Bereczki, Champion, De Portugalia, Aromate, De Husi.

Din punctul de vedere al epocii de coacere, acestea se impart in:

- timpurii - care ajung la maturitate pana la mijlocul lunii septembrie;

- mijlocii - cu maturarea intre 15 septembrie si 15 octombrie ;

- tarzii - cu maturarea dupa 15 octombrie.

Soiurile tarzii de gutui sunt cele mai raspandite si pot fi pastrate pana in februarie - martie. Daca fructele depasesc perioada optima de maturitate, pielita si pulpa lor se brunifica, iar suculenta si astringenta pulpei scad considerabil.

Datorita compozitiei chimice (tabelul 10.3) gutuile se folosesc la prepararea mancarurilor, sunt o excelenta materie prima pentru jeleuri, marmelade, dulceturi, compoturi, iar aroma lor puternica si placuta contribuie la imbunatatirea derivatelor din mere si pere.

Pe langa vitamina A si vitamina C, gutuile contin si alte vitamine: B₁, B₂, PP, E s.a.

Deosebirea dintre soiuri nu este prea semnificativa in cazul prelucrarii, dar se recomanda a se evita acelea bogate in sclereide (Bereczki, De Lescowatz).

Maturarea fructelor se realizeaza de la 15-20 septembrie pana la sfarsitul lunii octombrie. Gutuile se culeg atunci cand au marimea, culoarea si aroma caracteristica iar puful se desprinde usor. Recoltarea se face foarte atent pentru a evita lovirea, zgarierea sau presarea (strangerea) fructului.

Tabelul 10.3

Principalele componente chimice ale gutuilor

(la 100 g substanta proaspata - dupa Vieru R. si colab.,1981)

Gutuile sunt sesile, nu au peduncul, deci nu trebuie sa rupem ramura de rod (maciulia) in varful careia se gaseste fructul.

Pastrarea gutuilor se face in camere obisnuite timp de 3 - 4 saptamani sau in depozite frigorifice la 0 + 2 ^oC, in aceste conditii rezistand 60 - 90 zile.

Calitatea materiei prime trebuie sa corespunda STAS 4349 - 78.