Inmultirea plantelor horticole

Inmultirea plantelor horticole

Inmultirea plantelor. Inmultirea este functia biologica a tuturor organismelor vii prin care se sporeste numarul de indivizi.

Plantele hortiviticole se pot inmulti pe doua cai:

prin seminte (sexuat) si pe cale vegetativa (asexuat), In legumicultura si floricultura este mult folosita. inmultirea prin seminte, iar in pomicultura si viticultura inmultirea pe cale vegetativa.

Inmultirea prin seminte Semintele de calitate trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: sa fie obtinute de la soiuri bune, sa aiba putere mare de incoltire, sa fie curate, fara a fi amestecate cu seminte de buruieni, sa fie pline si grele (cu substante hranitoare si sa aiba o vechime de cel mult doi ani

Samanta se obtine cu ajutorul organelor specializate, ale florii avand ca principale momente polenizarea si fecundarea. Prin contopirea a doi gameti de sex opus rezulta zigotul, care reprezinta o noua planta, in stadiul embrionar (samanta).

In practica legumicola, in ultima vreme se raspandeste tot mai mult metoda de folosire a semintei hibride, care se aplica mai ales in cultura patlagelelor rosii. Aceasta samanta provine de la soiurile rezultate din inmultirea prin polenizare incrucisata artificiala si dau plante mult mai viguroase, care rodesc repede, cu productii timpurii si mari. Acest fenomen se numeste heterozis, care pentru a fi folosit in fiecare an se fac culturi speciale pentru samanta hibrida.

Inmultirea vegetativa se asigura prin intermediul unor organe sau portiuni de organe nespecializate pentru aceasta functie, mugur, frunza, ramura, radacini etc., care puse in conditii favorabile dau nastere unor plante intregi.

La plantele legumicole se foloseste la un numar mic de specii, la care nu se obtin in mod obisnuit seminte (exemplu, usturoiul), sau la care in urma inmultirii prin seminte se obtin urmasi care dau productii foarte mici la hectar (exemplu, cartofii). Prin inmultirea vegetativa plantei noi obtinute i se transmit aceleasi caractere cu cel ale plantei mame.

Inmultirea vegetativa se face prin bulbi, bulbili sau tuberculi.

Alte metode de inmultire vegetativa, folosite in legumicultura, dar mai putin raspandite, sunt: inmultirea prin rizomi, inmultirea prin despartire de tufe(la tarhon si leustean) si inmultirea prin butasi.(in cazuri rare la tarhon).

La plantele pomicole si vita de vie inmultirea vegetativa este metoda generalizata de inmultire a arbustilor fructiferi si a celor mai multe dintre speciile de porni, precum si a vitei de vie, datorita multiplelor avantaje pe care le ofera in comparatie cu descendentii seminali, cei obtinuti pe cale vegetativa reproduc intocmai caracterele parentale, prezinta uniformitate si intra mai repede in rod. In cazul altoirii se poate adauga influenta favorabila a portaltoiului.

Prin butasi se inmulteste coacazul, afinul, gutuiul, unele tipuri de portaltoi la mar si vita de vie pe nisipuri. Marcotajul se aplica la agris, nuc, alun, cires, gutui, unii portaltoi la mar, vita de vie. Prin drajoni (lastari din radacini) se inmultesc zmeurul, murul si unele soiuri de prun si visin, iar prin stoloni (lastari taratori) capsunul.

Inmultirea de baza la pomi si vita de vie si unele plante decorative o constituie altoirea, care consta in imbinarea a doua componente, doi parteneri, folosind portiuni viabile din ele, portaltoiul si altoiul.

La plantele floricole inmultirea prezinta o gama foarte variata de cai de inmultire prin butasi de tulpina (felanganin), butasi de radacina (ficus), butasi de frunza inradacinati (begonia), prin rizomi (stanjenei), prin despartirea tufei (sansivieria)

Inmultirea prin culturi de tesuturi Metoda consta in cultivarea pe medii artificiale, in conditii sterile (in vitro). de portiuni de planta, celule de radacina, tulpina, frunze, apex, stamine, embrioni cu scopul inmultirii rapide a plantelor dorite. In vitro se multiplica plantele libere de virusi sau boli prin folosirea apexului (celulele terminale meristematice din varful lastarului), care sunt imuni la acesti factori.