Compoziția chimica a lemnului

Compoziția chimica a lemnului

Lemnul este un material complex, anizotrop (nu are aceleași proprietați fizice în toate direcțiile), eterogen și poros. Aceasta justifica comportarea sa diferita la prelucrari mecanice (rindeluire, taiere, frezare), încleiere și finisare.

Din punct de vedere chimic, lemnul este alcatuit din compuși principali - macromoleculari (hidrații de carbon, formați din celuloza-component principal al pereților celulari ai plantelor și hemiceluloza-amestec complex de polizaharide- și lignina-substanța organica complexa care da impermeabilitate și rigiditate) și compuși secundari - substanțe extractibile și substanțe minerale.

Compușii principali determina în mare masura proprietațile fizice, elastice, rezistențele mecanice și comportarea la diferite tratamente ale lemnului.

Compușii chimici secundari variaza ca natura și cantitați în funcție de specie. Cantitațile, deși sunt foarte mici, 0,1-10%, pot determina culoarea lemnului, rezistența la acțiunea daunatorilor biologici, compatibilitatea la încleiere și finisare, comportarea la prelucrari mecanice precum și toxicitatea acestuia.

Cei mai importanți compuși chimici sunt rașinile, substanțele tanante, acizii organici, grași, cerurile, gumele, alcaloizii, substanțele colorante, polizaharidele extractibile, cauciucul și substanțele minerale.

Rașina – este o substanța amorfa, vâscoasa, și inflamabila, constituita din uleiuri volatile (terebentina-lichid incolor cu miros patrunzator și gust caracteristic și acizi rezinici), secretata de majoritatea rașinoaselor și de unele specii exotice, cu întrebuințari în prepararea lacurilor, cleiurilor, adezivilor etc. Ea creaza probleme la prelucrarile mecanice depunându-se pe sculele taietoare (freze, circular), și la finisare. Înlaturarea ei se face prin saponificare cu alcool sau spalare cu solvenți.

Substanțele tanate – se gasesc în radacina, lemnul, coaja, frunzele și fructele unor arbori și arbuști din zona temperata și în special din zona tropicala. Dau reacții de inhibare a lacurilor poliesterice (nu fac priza și nu se întaresc) și produc variații de culoare în timp a unor specii. Aceste pete pot fi îndepartate cu soluție de acid oxalic/ citric.

Specii care se pateaza datorita conținutului în tanin (produs cu gust astringent și solubil în apa) sunt: stejarul, castanul brun, nucul, makore, afrormorsia. În prezența amoniacului culoarea acestor specii devine gri (fenomen de argintare).