Etapele procesului invaziv

Etapele procesului invaziv

Problema centrala in biologia invaziilor este de a intelege de ce sepeciile exotice ale caror populatii initiale sunt relativ restranse si uniforme genetic reusesc sa se stabileasca intr-un nou mediu, aparent fara nici un efort de adaptare. Este de subliniat ca nu toate speciile deliberat sau accidental introduse reusesc sa se integreze in ecosisteme recipiente. In ultima instanta succesul introducerii si apoi a invaziei depinde de interactiunea dintre organismul strain si biocenoza recipienta (Hugget, 2004).

Din punct de vedere al dinamicii populationale, procesul invaziv prezinta trei faze: introducerea noului organism intr-o arie, colonizarea si naturalizarea.

Potentialul invaziv a unei specii este abilitatea speciei de a se stabili intr-o regiune noua (Longcore si al., 1999).

Sansele de stabilire sunt mai mari daca patrund intr-o arie cu un climat asemanator cu zona de origine si eventual, in cadrul aceleiasi zone biogeografice.

1. Caracteristicile introducerii

Se considera, cel putin pentru plantele invazive ca fluxul de specii exotice intr-o noua regiune este un proces continuu. Din totalul speciilor nou patrunse, raman stabilite in zona numai 1%.

Timpul de latenta pana la stabilirea unei specii noi in zona este relativ indelungat, cu unele exceptii.

Unele specii prezinta genotipuri care le permit sa suporte variatii largi ale factorilor de mediu sau perturbari datorate activitatilor umane. Speciile nou introduse care nu prezinta acest caracter euritop, vor ramane cantonate in lmitele unui areal restrans sau vor dispare in timp.

Perturbarile reprezinta factori de importanta majora pentru invazie. Astfel, aparitia de habitate partial distruse in ceea ce priveste componenta biotica creeaza situsuri favorabile pentru introducerea de organisme invazive prin populatii fondatoare. Asemenea perturbari favorizante includ: inundatiile, constructia de drumuri si montarea de linii de inalta tensiune, pasunatul, seceta, furtunile puternice, focul, variatii ale nivelului freatic, transport.

Colonizarea

Colonizarea este caracterizata de o crestere mai mult sau mai putin marcata a marimii populatiei invazive. In acest stadiu prezenta organismului invaziv este usor de sesizat si deja este greu de controlat. Extinderea populatiei urmeaza modelul ideal al cresterii unei populatii intr-un mediu ideal, cu resurse nelimitate si lipsit de constrangeri.

Factorii biologici care contribuie in acest stadiu sunt:

- caracterul euritop al speciei;

- caracteristici ale strategiei de supravietuire asemanatoare speciilor pioniere: genom mic, ciclu scurt de viata, numar mare de urmasi, etc.

- abilitatea de a se propaga pe cale vegetativa;

- longevitatea si rezistenta mare a formelor de propagare (seminte).

3. Naturalizarea

In aceasta faza populatiile se stabilizeaza, nu mai are loc o crestere exponentiala si nici o expansiune teritorila.

Incep sa se formeze relatii interspecifice complexe, in primul rand cu pradatorii locali (inclusiv organisme herbivore) si cu patogenii. La organismele naturalizate se pot deja cauta speciile de perspectiva pentru initiereas unui proces de control biologic eficient.

Speciile invazive naturalizate devin in timp componente ale unor noi biocenoze numite si ecosisteme emergente (Hobbs si al., 2006).