COMPETENTA PEDAGOGICA SI PERFORMANTELE PROFESIONALE

Competenta pedagogica si performantele profesionale

Profesia didactica are o dimensiune umana extrem de puternica, fapt care implica nu doar cunostinte si competente, ci si atitudini, valori, etos, intr-un cuvant o constiinta profesionala. Cadrul didactic nu este doar un agent,care se supune unui sistem de norme, ci si un actor, care se investeste in ceea ce face, confera semnificatii, traieste activitatea cu elevii, cu un indice de interventie personala importanta. Activitatea profesorului nu poate fi in intregime canonizata si redusa la norme si reguli rigide, la standarde profesionale care, desi necesare, nu pot acoperi intreaga arie a situatiilor in care se afla profesorul.

Cadrul didactic functioneaza intr-un spatiu de relativa incertitudine, de urgenta si chiar de risc, un spatiu in care coexista doua tipuri de situatii:

a)      situatii repetitive si ritualizate pentru care cadrul didactic dispune in repertoriul sau profesional de competente necesare pentru a le aborda si solutiona rapid si eficient;

b)      situatii didactice noi, adesea neobisnuite, creative, care cer solutii noi si pentru care cadrul didactic nu dispune de competentele necesare pentru abordarea si solutionare lor rapida. Aceste situatii il obliga la un timp de reflectare si de explorare, la anumite ezitari etc.

De aceea, profesionalizarea activitatii didactice nu se reduce la asimilarea sistematica a unor competente descrise de standardele profesionale, ci presupune o utilizare euristica si creativa a acestora in situatii si contexte educationale care cer acest lucru. Profesionalizarea inseamna "o redefinire radicala a naturii competentelor care se afla la baza unor practici pedagogice eficace".Profesionalizarea trebuie sa includa ( pe langa cunostintele si competentele profesionale ) si scheme de gandire/rationament, de interpretare, de creare de ipoteze, de anticipare, de decizie.

Prin competenta pedagogica se intelege, in sens larg, capacitatea unui educator de a se pronunta asupra unei probleme pedagogice, pe temeiul cunoasterii aprofundate a legitatilor si determinarilor fenomenelor educative; in sens restrans, se refera la capacitatea unei persoane de a realiza, la un anumit nivel de performanta, totalitatea sarcinilor tipice de munca specifice profesiei didactice. Notiunea de "competenta pedagogica" tinde sa fie folosita in prezent cu intelesul de standard profesional minim, adeseori specificat prin lege, la care trebuie sa se ridice o persoana in exercitarea principalelor sarcini de lucru ale profesiei didactice, astfel incat societatea sa fie protejata de riscul profesarii acestei meserii de catre oameni insuficient pregatiti.

Pe masura acumularii experientei si a dezvoltarii aptitudinii pedagogice, o persoana dobandeste maiestrie pedagogica. Maiestria pedagogica se refera la o treapta superioara de dezvoltare a unei "competente pedagogice" initiale si desemneaza "un inalt nivel al competentei, atins prin antrenament, de natura sa permita obtinerea cu usurinta a unor realizari la nivel de expert".

Care sunt competentele pe care trebuie sa le posede un profesor?

In urma unui efort de sinteza a concluziilor cercetarilor intreprinse pana in prezent in domeniul psihologiei invatarii, privind in special conditiile in care predarea poate inlesni realizarea obiectivelor educative propuse elevilor, s-au formulat mai multe teze, numite de autori "principii", in legatura cu caracteristicile, implicit competentele, unui profesor eficient:

Stabileste cu claritate obiectivele pe care urmeaza sa le realizeze elevii. Aceasta presupune ca profesorul sa posede, de exemplu, competenta de a identifica obiectivele educative de atins, prin luarea in consideratie a caracteristicilor elevilor sai si a asteptarilor comunitatii sociale, de a operationaliza obiectivele alese spre a fi propuse elevilor, de a utiliza diferite tehnici de analiza  a sarcinilor de invatare implicate in realizarea fiecarui obiectiv selectionat;

• Le prezinta elevilor care sunt cele mai inalte performante, in anumite limite rezonabile, la care se asteapta ca ei sa se ridice in realizarea diferitelor activitati care le sunt propuse;
• Identifica si concepe activitati de invatare care sunt relevante pentru contextele reale de viata cotidiana a elevilor;
• Manifesta preocuparea de a se adapta la diversitatea elevilor prin selectionarea unor strategii de instruire si a unor materiale de invatare care sunt adecvate varstei, pregatirii anterioare, valorilor culturale si nevoilor individuale de educatie ale elevilor;
• Creeaza si mentine in sala de clasa un climat de lucru care favorizeaza invatarea, motivatia intrinseca a invatarii si dorinta de a realiza sarcinile de lucru propuse; acesta presupune o serie de competente de management al clasei, incepand cu cele legate de aranjarea mediului fizic al clasei, astfel incat sa se inlesneasca interactiunea dintre profesori si elevi, stabilirea impreuna cu elevii a unor limite rezonabile in care trebuie sa se inscrie comportamentul fiecaruia si terminand cu cele legate de crearea unei atmosfere de lucru, destinse, incurajarea preocuparii elevilor de a se autocontrola continuu si competentele de tratare corespunzatoare a manifestarilor de indisciplina;
• Incurajeaza interactiunea sociala a elevilor in discutarea si realizarea diverselor activitati de invatare legate de tema supusa studiului;
• Ofera elevilor o structura de lucru de natura sa ghideze activitatea de invatare a elevilor si comportamentul lor in timpul lectiei;
• Inlesneste elevilor prelucrarea/procesarea intelectuala a informatiilor punandu-i in situatia de a desfasura activitati care implica procese cognitiv ce ii vor ajuta sa invete si sa-si reaminteasca informatia. De exemplu, evidentierea legaturilor logice dintre anumite informatii, solicitarea elevilor in a realiza extrapolari sau in a stabili implicatii posibile ale unui fapt constatat, incurajarea exprimarii in maniere diverse - grafice, simbolice, semantice;
• Ii ajuta pe elevi sa stapaneasca esentialul - acele cunostinte si deprinderi care sunt de baza pentru studierea la nivel superior a unui domeniu, cerinta care implica ea insasi din partea profesorului capacitate de esentializare;
• Ofera elevilor sarcini de lucru, provocatoare, interesante, de natura sa stimuleze dezvoltarea lor intelectuala; de exemplu, sarcini care ii pun pe elevi in situatia de a-si testa ceea ce au invatat efectiv si a stabili ce urmeaza sa invete; sarcini care presupun exersarea unor strategii de solutionare a unei anumite categorii de probleme dificile sau a unor strategii prin care isi pot dezvolta anumite competente;
• Propune activitati de invatare care solicita elevilor activitati intelectuale de un inalt nivel de complexitate;
• Realizeaza o continua monitorizare a progresului elevilor in realizarea obiectivelor educative care le-au fost propuse. ( J.E. Ormrod, 1998)

Standardele profesionale se refera la acele componente ale profesiei didactice care sunt observabile si masurabile. Principalele categorii de comportamente asteptate din partea unui profesor competent pot fi ordonate intr-un model al profesiei didactice cu caracter taxonomic care va evidentia faptul ca acest model include aspecte care, pe langa cele observabile si masurabile, cu greu pot sa fie standardizate.

Modelul prezentat mai jos se refera doar la competentele implicate de rolul de baza  al unui profesor, acela de a conduce activitati instructiv-educative cu elevii,lasand deoparte celelalte roluri posibile, cum ar fi, de exemplu, rolul de manager scolar, de consilier al elevilor, de diriginte, creator de materiale curriculare etc.

I.        Analiza pedagogica a continuturilor nou introduse in programe presupune competente legate de:

Identificarea notiunilor noi introduse, ierarhizarea lor logica

Stabilirea  "notiunilor-cheie";

Identificarea modelelor de rationament;

Elaborarea unei planificari anuale de parcurgere a continutului;

Identificarea materialului bibliografic si a materialelor didactice necesare.

II.     Analiza caracteristicilor cunostintelor care urmeaza sa fie predate:

Identificarea, in programele scolare si in manuale a simplificarilor, a erorilor, a cunostintelor "savante" care urmeaza sa fie transpuse didactic;

Tratarea pedagogica necesara a continutului invatarii: sistematizari, largirea bazei explicative, conceperea a noi aplicatii, stabilirea unor conexiuni interdisciplinare.

III.   Aprecierea si evaluarea comportamentului elevilor implica formarea unor competente specifice legate de:

Selectarea instrumentelor de evaluare adecvate;

Proiectarea si realizarea unor instrumente de evaluare;

Colectarea si prelucrarea informatiilor obtinute prin aplicarea instrumentelor de evaluare;

Diagnoza abilitatilor sau a dificultatilor elevilor in activitatea de invatare;

Sinteza si interpretarea informatiilor despre aceste abilitati sau dificultati;

Implicarea elevilor in autoevaluare;

Diagnoza caracteristicilor afective ale elevilor;

Stabilirea nevoilor reale de instruire/formare ale elevilor.

IV.  Proiectarea instruirii presupune urmatoarele competente:

Selectarea obiectivelor educative care vor fi propuse elevilor;

Operationalizarea obiectivelor,

Alegerea continuturilor invatarii;

Elaborarea unor variante de prezentare a aceluiasi mesaj in forme diverse;

Alegerea strategiilor de invatare adecvate fiecarui obiectiv/caracteristicilor elevilor/comportamentului colectiv al clasei;

Elaborarea unor variante de lucru care sa tina seama de diferentele individuale;

Conceperea modului de organizare a activitatii elevilor in functie de situatia de invatare;

Selectarea si realizarea materialelor / activitatilor de instruire;

Conceperea unor secvente de evaluare formativa;

Elaborarea unor secvente de exercitii intermediare, de natura sa le permita elevilor sa-si autoevalueze progresul;

Conceperea unor secvente cu activitati de remediere, destinate unor grupe omogene;

Elaborarea unui test sumativ;

Conceperea procedurilor de actiune in clasa (managementul clasei);

Colaborarea cu alte persoane in definitivarea proiectelor.

V.     Conducerea proceselor de instruire presupune competente legate de:

Organizarea mediului fizic al clasei;

Motivarea si stimularea elevilor;

Prezentarea sarcinilor de lucru;

Stabilirea/mentinerea regulilor de comportare in clasa;

Punerea intrebarilor si formularea raspunsurilor;

Prezentarea sistematica a continutului;

Conducerea discutiilor/a activitatilor in grupuri mici;

Conducerea activitatilor individuale diferentiate;

Furnizarea feed-back-ului;

Stimularea gandirii inductive/deductive a elevilor si antrenarea lor in rezolvarea de probleme;

Utilizarea diferitelor tipuri de hardware (echipamente audio-vizuale, calculatoare etc.).

VI.      Indeplinirea unor indatoriri organizatorice/administrative:

Organizarea meditatiilor, consultatiilor, a ajutorului la invatatura;

Conducerea unor intalniri de lucru cu profesori/parinti s.a.

Pastrarea/intretinerea documentelor, inregistrarilor etc.

Pastrarea, organizarea, intretinerea materialelor didactice, a echipamentelor etc.

VII.   Dezvoltarea personalitatii copilului presupune competente legate de:

Initierea unor demersuri menite sa dezvolte constiinta de sine a copilului si a capacitatilor sale metacognitive;

Initierea unor actiuni educative pentru dezvoltarea abilitatilor de interactiune sociala a copilului;

Initierea unor activitati educative pentru dezvoltarea deprinderilor elevilor de a invata cum sa invete;

Initierea unor activitati educative pentru dezvoltarea simtului responsabilitatii.

VIII. Dezvoltarea maiestriei profesionale personale implica:

Evaluarea critica a propriilor prestatii didactice;

Planificarea dezvoltarii personale;

Preocuparea de autoperfectionare;

Interactiunea optima cu alte persoane,

Rezolvarea cu usurinta a problemelor profesionale;

Increderea in sine. (L. Marbeau, 1990)

Cercetatorii au pus in evidenta pe langa competentele de baza, mai sus mentionate, o serie de calitati personale ale profesorului, care urmeaza sa fie dezvoltate prin experienta si o educatie profesionala adecvata.

Noua calitate a raporturilor afective care se stabilesc intre profesor si elevi in invatamantul contemporan, de natura sa evite traumele psihice sau aparitia complexelor de inferioritate, solicita profesori care sa posede trasaturi de personalitate,cum sunt:

o   Autoritate reala ( dobandita prin profesionalism, moralitate, flexibilitate, consecventa ), nu impusa prin diferite forme de constrangere;

o   Tact pedagogic;

o   Permisivitate;

Trasaturile de personalitate ale profesorului care reuseste sa stimuleze interesul elevilor sai pentru disciplina pe care o preda au fost studiate de D.G. Ryans. Semnul cel mai sigur al talentului pedagogic este masura in care un profesor reuseste sa trezeasca motivatia elevilor sai pentru problemele propuse spre studiu si pentru disciplina de invatamant predata.

Profesorii cu personalitati afectuoase, intelegatori si prietenosi, inclinati sa distribuie mai multe laude si incurajari, sa fie marinimosi (opusi profesorilor caracterizati prin atitudini distante, egocentrism si marginire), prin insesi aceste calitati, ii stimuleaza pe elevi sa depuna un volum mai mare de munca, sa fie mai creativi, sa doreasca sa se identifice cu asemenea profesori, pe care ajung sa-i indrageasca si, prin intermediul unui "impuls afiliativ", ajung sa fie atrasi de disciplina pe care ei o predau.

Profesorii caracterizati prin responsabilitate, spirit metodic si actiuni sistematice (opusi celor cu personalitate sovaielnica,neglijenta, lipsita de planificare) s-au dovedit a fi mai stimulativi pentru acei elevi care sunt dominati de "impulsul de autoafirmare", de dorinta de a atinge un statut social, de a obtine succesul scolar; ei inspira elevilor siguranta si le induc certitudinea ca au un profesor capabil sa-i conduca spre reusita sigura, reduc anxietatea.

Profesorii caracterizati prin entuziasm pentru disciplina pe care o predau, cu firi imaginative, capabili sa intretina la lectiile lor o atmosfera de "efervescenta intelectuala" reusesc sa induca elevilor sentimentul importantei materiei predate, curiozitatea, interesul si, in cele din urma, sa-i motiveze, prin valorificarea maximala a "impulsului cognitiv" existent, in mod normal, in orice fiinta umana.

Alte calitati necesare tin de nivelul de cultura al profesorului, cerut de responsabilitatile culturale si sociale in societatea contemporana:

Capacitatea de a dialoga;

Capacitatea de a informa obiectiv si de a comunica cu usurinta;

Atitudinea critica si non-dogmatica;

Virtuti civico-democratice.

Civilizatia tehnologica contemporana ii impune profesorului sa-si dezvolte o serie de calitati personale, cum sunt:

Stapanirea noilor tehnici care sunt folosite in sala de clasa contemporana;

Capacitatea de a inventa noi modalitati de utilizare a acestor tehnici;

Capacitatea de a le inova, de a propune ameliorarile necesare.

Functia stiintifica a profesorului contemporan implica dezvoltarea unor noi calitati si atitudini:

Cunoasterea logicii si a structurii disciplinei pe care o preda;

Promovarea spiritului stiintific;

Preocupari de propagare a culturii stiintifice.

Etica profesionala si cerintele de a se autoperfectiona continuu impun:

Capacitate de autoorganizare;

Mentalitate deschisa si disponibilitate de a observa si studia comparativ diferite sisteme si practici scolare din lume;

Atitudine experimentala, in vederea perfectionarii continue a metodologiei si a stilului personal de predare;

Asezarea intereselor copiilor incredintati spre educatie deasupra oricaror interese.

Toate aceste calitati necesare unui profesor sunt de natura sa sugereze faptul ca profesia didactica solicita persoane atent selectionate si care vor avea nevoie de o indelungata perioada de formare profesionala si ca personalitate.

Standardele profesiei didactice reprezinta un ansamblu de asteptari si cerinte, explicit formulate, referitoare la cunostintele, abilitatile si mentalitatile pe care trebuie sa le probeze un profesor in activitatea sa cu elevii, pentru a se considera ca isi indeplineste indatoririle profesionale la un nivel calitativ acceptat de societate.

"Perfectionarea pregatirii personalului didactic - se precizeaza in Legea privind Statutul personalului didactic - se realizeaza prin forme si programe, in raport cu exigentele invatamantului" (art.32.alin.1). Standardele profesiei didactice trebuie sa precizeze care sunt "exigentele invatamantului" privind activitatea desfasurata la catedra de catre un profesor.

Invatamantul romanesc actual are nevoie de "profesori foarte buni" capabili sa ofere elevilor lor o educatie de calitate. Standardele precizeaza intr-o maniera clara ce trebuie sa se inteleaga prin "profesori foarte buni". Aceasta inseamna ca ele trebuie sa specifice cunostintele si abilitatile considerate a fi cele mai importante pentru practicarea profesiei didactice, nivelul de stapanire al acestora, conditiile in care urmeaza a fi probate si modul in care vor fi masurate si evaluate aceste competente. Cu alte cuvinte un standard contine urmatoarele cinci elemente:

Ce activitati se asteapta a fi desfasurate de catre un profesor;

Care sunt caracteristicile pe care trebuie sa le indeplineasca aceste activitati pentru a se putea aprecia ca sunt realizate la nivelul acceptat social (descrierea);

Motivarea necesitatii de a realiza aceste actiuni (ratiunea executarii lor);

Care sunt criteriile utilizate pentru evaluarea calitatii activitatilor cerute (comportamentele observabile si masurabile care evidentiaza realizarea activitatilor solicitate, la nivelul calitativ acceptat social);

Cum vor fi masurate activitatile solicitate (formele de evaluare utilizate, ex. portofoliu/test/observare).

In concluzie, prin standardele profesionale se asigura:

Crearea premiselor acordarii unor sanse egale, tuturor copiilor, de a primi o educatie de calitate din partea unor profesori pregatiti dupa aceleasi standarde profesionale

Redefinirea, prin cresterea prestigiului si protejare, a statutului profesiei didactice in sistemul ocupational si pe piata fortei de munca;

Regandirea continuturilor si a formelor pregatirii initiale si continue a profesorilor; realizarea coerentei in abordarea pregatirii profesorilor, in tot sistemul de formare pentru aceasta profesie;

Posibilitatea pregatirii unei categorii speciale de profesori-evaluatori, antrenati in aprecierea calitatii prestatiei didactice a colegilor lor, cu scopul de a-i ajuta sa se perfectioneze profesional;

Reconceperea inspectiei scolare si a instruirii comisiilor de inspectii scolare;

Reconceperea procesului de evaluare pentru acordarea certificarii pentru profesia didactica;

Diminuarea subiectivismului in evaluarea pregatirii profesionale a cadrelor didactice;

Definirea mai clara a unor roluri si responsabilitati in sistem, ceea ce va avea efecte in perfectionarea sistemului de educatie in general;

Crestere spiritului de echipa, cooperarea inauntrul si in afara profesiei; cresterea colaborarii intre profesori in vederea atingerii scopurilor profesionale comune;

Medierea/ facilitarea unei mai bune colaborari intre specialistii care asigura pregatirea profesorilor in universitati si formatorii din invatamantul preuniversitar;

Crearea unui mediu comun de formare, universitate - scoala,mediu favorizant devenirii profesionistului.

Este important sa se admita ca standardele, nu reprezinta un tratament minune - acea reforma care va vindeca toate relele unui sistem scolar organizat in mod traditional. Dar standardele reprezinta intr-adevar o componenta de baza a sistemului modern de educatie si un sistem de standarde mareste in mod considerabil capacitatea autoritatilor de politica si strategie centrala de a coordona toate elementele strategiei pentru predare de calitate.

Intr-o dimineata de scoala, tipica in Romania, mii de usi de clasa se inchid si profesorii incep sa-si tina orele. Conform caror standarde sunt judecati ei ca profesionisti?

Sunt aceste standarde consecvente cu standardele din programele de pregatire parcurse inainte de angajare sau din programele de formare continua recent parcurse sau din activitatea de dezvoltare curriculara?

Sunt aceste standarde consecvente cu cele folosite de inspectorii care evalueaza profesorii la clasa?

Un sistem de Standarde Profesionale Nationale pentru Predare, o data dezvoltat, ar putea grabi aparitia unui corp profesoral puternic si receptiv, in care profesorii excelenti pot avea ocazii de recunoastere si avansare profesionala in cadrul rolului lor de profesori de scoala. Un sistem de standarde de predare ar fi o unealta importanta pentru Ministerul Educatiei si Cercetarii, care ar completa recentele inovatii din curriculum si evaluarile nationale ale elevilor. Acest sistem ar conduce la un statut marit al scolilor printre tarile UE si, in cele din urma, ar oferi promisiunea ca printr-o predare imbunatatita, elevii din Romania vor fi mai bine pregatiti pentru economia competitiva si societatea democratica de maine.