COMUNICAREA - Reguli ale comunicarii verbale - Elemente de vocabular

COMUNICAREA - Reguli ale comunicarii verbale - Elemente de vocabular

(Lat. „comunicatio” = conversatie)

Transmiterea unei informatii de catre un emitator spre un receptor, pe o cale verbala si paraverbala.

Factorii indispensabili unei comunicari lingvistice sunt cuprinsi în schema comunicarii realizata de ROMAN JACKOBSON:

Comunicarea bazata pe limbile naturale se numeste COMUNICARE VERBALA.

Codul principal folosit în comunicarea dintre oameni se numeste LIMBA NATURALA.

Reguli ale comunicarii verbale

Comunicarea verbala poate fi scrisa sau orala, cea din urma având un impact special asupra auditorului, datorita prezentei elementelor paraverbale (accentul, intonatia si pauzele intentionate) si nonverbale (mimica, gestica, pozitia în spatii).

Comunicarea orala poate fi directa (fata în fata) sau indirecta (prin telefon, radio, televiziune).

Alte forme de comunicare: comunicarea de masa, de grup, interpersonala.

Comunicarea interpersonala presupune doi participanti (emitatorul si receptorul), care îsi pot schimba rolurile (comunicare bilaterala, când într-o anu ita situatie de comunicare receptorul poate deveni la rândul sau emitator).

Din punct de vedere al codului, utilizeaza elemente de comunicare:

Verbala – cuvântul, limba cunoscuta;

- Nonverbala (gesturi, mimica, priviri, atitudine) si paraverbala (intonatie, ton, timbru, intensitate, accent, pauza, tacere).

Mixta – combinarea elementelor de comuncare verbala cu elemente de comunicare nonverbala.

Între comunicarea nonverbala si comunicarea verbala pot exista urmatoarele raporturi: accentuarea, întarirea, repetarea, contrazicerea, substituirea.

Scopul comunicarii interpersonale poate fi:

transmiterea sau schimbul de informatii, opinii;

persuadarea (convingerea) interlocutorului, schibarea atitudinilor, convingerilor, cerintelor celuilalt

descoperirea lumii exterioare

autocunoasterea

stabilirea si mentinerea de relatii sociale

ajutorarea semenilor

jocul (de ex: jocul de cuvinte) „va sclipi-n ceruri, blonda, Cassiopieea, ea ma iubeste pe bune ca si io pe ea” (Mircea Cartarescu – Ecou de romanta)

Fiecarui factor din schema comunicarii verbale ale lui Roman Jackobson îi corespunde o functie lingvistica. Functia limbajului este data de factorul care se manifesta predominant în procesul comunicarii. În orice act de comunicare, functiile coexista, dar importanta lor difera dupa scopul comunicarii (de exemplu: informativ, persuasiv, etc.)

CONTEXT

Functia referentiala

EMITATOR                                                   MESAJ RECEPTOR

Functia emotiva                                 Functia poetica Functia emotiva

CANAL

Functia fatica

COD

Functiile comunicarii

Functia emotiva (expresiva) a comunicarii consta în evidentierea starilor afective sau a reactiilor sufletesti ale emitatorului la contactul cu o anumita realitate. Marcile lingvistice sunt: interjectii, unele forme verbale, expresii, adjective cu valoare de epitet, mijloace stilistice.

Functia conotativa (persuasiva/retorica) se refera la efectul de convingere pe care mesajul trebuie sa-l aiba asupra destinatarului, de la care se intentioneaza sa se obtina un anumit tip de raspuns (verbal, comportamental). Modul imperativ este specific functiei conotative.

Functia poetica este centrata asupra formei mesajului si nu asupra continutului comunicarii. Spre deosebire de limbajul stiintific pentru care conteaza cu precadere continutul mesajului, limbajul poetic pune accent pe expresie.

Functiei poetice i se subordoneaza cea cognitiva, pentru ca ea realizeaza o forma specifica de cunoastere, una estetica, generatoare de frumos artistic.

Limbajele operelor de valoare, particularizate prin functia poetica, au devenit modele de exprimare, productiile artistice contribuind, decisiv, la formarea si la evolutia limbii literare românesti.

Functia referentiala este axata pe:

referentul mesajului (obiectul comunicarii: despre ce obiect al realitatii se vorbeste)

contextul (situatia) în care are loc transmiterea mesajului.

Functia metaligvistica se manifesta când apare necesitatea de a atrage atentia asupra codului utilizat în cadrul comunicarii. Folosirea explicatiilor, a sugestiilor sau a tonului indica receptorului sensul în care trebuia decodificat mesajul.

Functia fatica stabileste si mentine contactul între emitator si receptor, controlul bunei functionari a canalului. De exemplu într-o convorbire telefonica se rosteste „Alo” deschizându-se astfel comunicarea, apoi pentru a verifica mentinerea contactului se întreaba: „Întelegi”, „Ma auzi?”, „Ai înteles?”

O functie asemanatoare o au formulele de salut, gesturile, confirmarile verbale sau miscarile capului. Jocul privirilor confirma pastrarea contactului, acordul-dezacordul, interesul-dezinteresul, atentia-neatentia, dorinta de participare sau plictiseala, vorbitorul având posibilitatea sa-si modifice discursul pe parcursul conversatiei.

Factorii care perturba sau înlesnesc receptarea

Zgomotul/bruiajul se refera la factorii pertubatori ai mesajelor. Perturbarea poate avea o asemenea intensitate încât între mesajul transmis si cel primit sa existe diferente vizibile.

Cauzele pot fi de natura:

interna – factori fiziologici (perceptie alterata), factori semantici (din cauzele necunoasterii sensurilor cuvintelor), factori personali (emotii, reprezentari, prejudecati, experienta, vârsta)

externa – mediul fizic în care are loc comunicarea (acustica salii, caracteristicile vocale ale vorbitorilor, poluarea fonica puternica, întreruperile succesive ale procesului de comunicare).

Elemente de vocabular

Mijloace de îmbogațire a vocabularului

Vocabularul este format din totalitatea cuvintelor care exista în limba, este cel mai supus schimbarii și el se mai numește și lexic. El este alcatuit din doua parți:

o Vocabularul fundamental

o Masa vocabularului.

Vocabularul fundamental cuprinde cuvintele cele mai importante, folosite și care sunt cunoscute de toți vorbitorii unei limbi.

În cuprinsul lui se gasesc aproximativ 1500 de cuvinte

Cuvintele care compun vocabilarul fundamental au cea mai mare frecvența în procesul comunicarii; majoritatea sunt vechi și ramân timp îndelungat în limba

Masa vocabularului cuprinde cuvinte care nu intra în vocabularul fundamental.

Cuvintele din masa vocabularului reprezinta 90% din cuvintele limbii române. În masa vocabularului intra termenii științifici și tehnici, ai limbajelor de specialitate, în general arhaismele și regionalismele.

Mijloacele de îmbogațire a vocabularului sunt :

o INTERNE

o EXTERNE

Mijloacele interne de îmbogațire a vocabularului sunt

o Derivarea

o Compunerea

o Schimbarea valorii gramaticale

Derivareamijlocul intern de îmbogațire al vocabularului prin care se formeaza cuvinte noi cu ajutorul afixelor. Afixele sunt:

o prefixe

o sufixe.

Prefixele sunt sunetele sau grupul de sunete adaugate înaintea radacinii pentru a forma un cuvânt nou. Ele modifica sensul cuvântului de baza fiind:

o negative==>neșansa

o privative(arata o lipsa)==>a descreți, a deșira.

o iterative(arata o repetare)==>a rasuci, a reaminti.

Sufixele sunt sunetele sau grupul de sunete adaugate dupa radacina cuvântului. Ele sunt:

o lexicale=>când formeaza cuvinte noi

o gramaticale=>când formeaza forme gramaticale

o lexico-gramaticale=>când exprima, simultan, un sens nou și o categorie gramaticala.

Sufixele lexicale sunt folosite pentru denumirea:

agentului: bautor, fierar, gornist.

însușirii: auriu, fricos, iubitor

colectivitații: bradet, turcime, stufiș.

instrumentului: alfabetar, pipernița.

noțiunilor abstracte: cerința, domnie, grasime.

modalitații: barbatește.

obiectelor sau însușirilor mici: caluț, baiețel, copilaș.

obiectelor sau însușirilor mari: baiețoi, copilandru.

Derivatele parasintetice sunt cele formate prin adaugare de prefix și sufix în același timp.

Compunerea este mijlocul intern de îmbogațire al vocabularului prin care se formeaza cuvinte noi, unind termeni diferiți.

Procedee de compunere sunt:

o alaturarea

o juxtapunerea sau parataxa;

o subordonarea􀃎gura-leului

o abrevierea sau prescurtarea􀃎C.e.c

Schimbarea valorii gramaticale sau conversiunea este mijlocul intern de îmbogațire a vocabularului prin care se formeaza cuvinte noi prin trecerea de la o parte de vorbire la alta.

Prin conversiune se pot obține:

SUBSTANTIVE din:

o adjective=>Am intrat în adâncul întunecat al padurii.

o verbe la participiu=>Rataciții în padure se sperie.

o verbe la supin=>Mersul prin padure îmi place.

o verbe la gerunziu=>Suferindul privea trist sprefrunze

o adverbe=>înțelegea suferința aproapelui sau.

o pronume=>Nu-mi pierd vremea cu niște nimicuri

o interjecții=>N-a ascultat oful meu

ADJECTIVE din:

o verbe la participiu=>Privem lumina filtrata prin ramuri

o verbe la gerunziu=>îmi placeau pletele fluturânde ale ei.

o pronume=>Acești brazi sunt mici.

o adverbe=>Mi-am luat haina gata.

ADVERBE din :

o adjective=>Vorbește frumos despre natura.

o verbe la participiu=>Cânta îngânat.

o substantive(care denumesc elemente legate de timp)

PREPOZITII din:

o adverbe=>Deasupra crengii s-a așezat o pasare.

o substantive=>Picta frumos grație talentului.

o verbe la participiu=>A terminat de recoltat mulțumita lui

Mijloacele externe de îmbogațire a limbii române sunt:

o împrumuturile

o neologismele.

În limba româna, unele cuvinte sunt moștenite din limba latina, altele sunt împrumutate din diverse limbi iar altele sunt formate în interiorul limbii.

Împrumuturile pot fi facute:

o pe cale directa

o pe cale indirecta.

Împrumuturile pot fi

o vechi (din:slava,turca,greaca,maghiara)

o noi(din:franceza,engleza,italiana,germana,latina)

Neologismele sunt cuvinte noi împrumutate din alte limbi sau create în interiorul limbii prin derivare sau compunere având obligatoriu un component neologic.

Evaluarea cunostintelor

1. Precizati modul de formare a urmatoarelor cuvinte: despre, doisprezece, SNCFR, geolog, centrifug, francofil,rusofob.

2. Alcatuieste familia lexicala (de cuvinte) a urmatorilor termeni: piatra, copil, rusine.

Sinonime

sunt cuvinte cu forme diferite dar care au acelasi sens/ inteles. Ele sunt folosite pentru a nuanta si a preciza ideea expusǎ în cadrul unei comunicari. Sinonimele au diferite grade de echivalentǎ între ele. În general nu existǎ echivalentǎ perfectǎ a cuvintelor existente într-o limba.

Sinonimele pot fi clasificate în trei categorii

• sinonime totale (absolute sau perfecte) Acestea corespund semantic în toata sfera lor de întelesuri.

Ex: amic- prieten, sotie-nevasta

• sinonime partiale (relative sau imperfecte), adica cele ale caror sensuri nu se suprapun în mod absolut. Ele se întâlnesc în special la cuvintele vechi si polisemantice.

Ex: cuvant- discurs, a trimite- a expedia

• sinonime aproximative. Acestea sunt comune în stilul scriitorilor, stabilind apropieri sau coincidente de termeni, atribuind valori, semantice figurate, metaforice cuvintelor uzuale marind sfera semanticǎ a cuvintelor prin conotatii imprevizibile cu o mare expresivitate.

Antonime

sunt cuvintele cu forma diferita si sens opus(greu- usor, frumos-urat, a veni- a pleca). Relatia de antonimie este o opozitie intre doi termini cu sensuri contrarii(util- inutil), dar si un raport de complementaritate(barbat- femeie).

Omonime

- sunt cuvintele care au aceeasi forma si întelesuri total diferite

Tipuri de omonime:

• omonime totale ( au aceeasi forma si la singular si la plural): banca, broasca, lac

• omonime partiale( au forme de plural diferite): corn, masa
• omonime lexicale ( au aceeasi categorie gramaticala) : masa/ masa (substantiv)
• omonime lexico-gramaticale( apartin unor categorii gramaticale diferite) : vin(subst.)/ vin(verb)
• omomnime gramaticale( identitate a doua forme din flexiunea aceluiasi cuvânt): El asculta./ Ei asculta.
• omografe (se scriu la fel si se pronunta diferit): veséla/ vésela
• omofone( se scriu diferit si se pronunta la fel): var/ v-ar

Erori paronimice

Paronimele

- sunt cuvintele care se aseamana unul cu celalalt din punct de vedere al formei, dar se deosebesc (complet) în ceea ce priveste întelesul sau semnificatia: numeral-numerar, prenume-pronume, original-originar.

Una dintre cauzele utilizarii gresite a neologismelor este paronimia. În limba româna exista cuvinte cu origini si cu sensuri diferite care sunt însa asemanatoare din punct de vedere al formei. Mica diferenta, de multe ori constând dintr-un singur sunet, creeaza confuzii între aceste cuvinte, pentru ca nu se tine seama de sensurile si de originile lor.

Exemplu de situatii de paronimie: eminent-iminent.

Primul termen cunoaste în limba româna aceleasi sensuri ca în limbile neolatine din care provine: „care se distinge prin calitati intelectuale deosebite; exceptional, superior, remarcabil, excelent”.

Paronimul iminent are sensuri complet diferite: „ care este gata sa se produca, sa se întâmple si care nu poate amâna sau evita, inevitabil”. Nu poate exista asadar o legatura de sens între eminent si iminent . Apropierea care se face uneori între cei doi termeni este gresita si se dovedeste necunoasterea sensurilor acestor cuvinte

Cuvinte polisemantice

- sunt cuvinte care au mai multe sensuri, situatie verificabila în contexte: foc( flacara, arsita, incendiu, entuziasm, razboi, împuscatura), a da( a oferi, a inmana, a darui, a dona, a sacrifica), salbatic( nedomesticit, vijelios, crud, nedestelenit, cumplit).

Evaluarea cunostintelor

1. Rescrie urmatoarele enunturi, corectand greselile, indiferent de natura lor:

Ea îi înseala mereu asteptarile.

El se angajaza sai respecte promisiunile.

Prietenii mei se aseaza la masa.

De la o vreme sa lasat pe tanjeala.

Problemele ni se înfațiseaza într-o lumina noua.

Am decât o carte.

Omul acela care l-am vazut, nu mi-a placut.

Proprii prieteni l-au dezamagit.

2. Fisa de lucru (Sinonime, Antonime, Paronime)

Indicati în tabel, în dreptul fiecarei perechi, ce reprezinta din punct de vedere semantic si alcatuiti propozitii cu cel putin cinci dintre ele:

3. Gasiti sinonime pentru cuvintele: darnic, a se cai, împrejurare, rasarit, gâza, zgârcit, adevarat, a cere, dusman, apus.

4. Gasiti antonime pentru cuvintele: curajos, modest, disciplinat, aspru, drept, a tacea, simplu, vinovat, rapid, dulce.

5. Gasiti sinonime pentru expresiile: pierde-vara, dus de nas, de ajuns, a da din coate, scos din fire, a sta de vorba, ca scos din cutie, a face harcea-parcea, a da binete, parere de rau.

6. Alcatuiti trei enunturi cu sensuri diferite ale cuvântelor lin si toc.

7. Alegeti varianta corecta: Are eroare / oroare de injectii.  

M-a primit glacial / glaciar.

A cumparat o punga de arahide / arahnide.

El este original / originar din Brasov.

A primit complimente / complemente pentru sora sa.

Am studiat aceasta opera literara / literala.

8. Alegeti din lista de mai jos numai perechile de sinonime:

• Magistral-grandios

• Citadin-urban

• Desuet-demodat

• Mentor- îndrumator

• Maxima-dicton

• Veto-tabu

• Avarie-Zgârcenie

• Candid-Ingenuu