Metodologia si tehnologia instruirii

Metodologia si tehnologia instruirii

1.Delimitari conceptuale:metodologie,tehnologie,metoda,procedeu.

Analiza independentelor.

Conceptul de metoda deriva din grecescul ,,methodos" (odos=cale, drum si metha=spre, catre), care inseamna ,,drum spre.,,cale.de urmat"in vederea realizarii unui anumit scop determinat sau mod de urmarire si descoperire a adevarului.In sens general metoda este un mod organizat,sistematic,de corectare,de conoastere si de transformare a realitatii obiective,un ansamblu de procedee folosite in scopul cunoasterii unui obiect sau al obtinerii unui rezultat.

In invatamant, metoda arata ,,in ce fel" , ,,cum" anume trebuie sa se actioneze pentru obtinerea unor rezultate maxime dinainte stabilite. Comparativ cu metodele din domeniul cercetarii stiintifice care servesc la descoperirea adevarurilor,la obtinerea de noi cunostiinte, metodele de predare-invatare au menirea de a comunica adevaruri deja cunoscute omenirii,insa necunoscute pentru elevi.Astfel, pentru profesor, metoda este o cale de instruire, o modalitate de conducere si de organizare a procesului de invatamant, iar pentru elevi ea este o cale de invatare, un mod de insusire a continutului invatamantului, a unor forme de comportament, in scopul dezvoltarii capacitatilor si aptitudinilor fizice si intelectuale.Metoda didactica imbina organic eforturile profesorului cu cele ale elevilor,fiind modul specific de lucru din acest domeniu de activitate.In concluzie metoda se defineste ca fiind o cale eficienta de urmat in vederea atingerii unor obiective instructiv-educative dinainte stabilite,de transmitere si insusire a cunostiintelor,de formare a priceperilor si deprinderilor,un mod comun de a proceda,care reuneste intr-un tot unitar eforturile profesorului si ale elevilor sai.

Asa cum activitatea didectica, de invatare presupune diferite operatii mentale si fizice, structurate intr-o anumita logica, tot astfel si metoda include in structura sa diverse procedee de realizare efectiva a acestor operatii.Procedeul reprezinta o tehnica mai limitata de actiune, o componenta a metodei, care poare sa-si schimbe locul, sa varieze, fara a afecta realizarea scopului urmarit prin metoda respectiva.In diferite situatii metoda poate fi un procedeu integrat in contextul altei metode si invers, un procedeu poate fi ridicat la rangul de metoda (demonstratia-prezentarea unor obiecte, scheme, diapozitive etc. poate constitui un simplu procedeu in cadrul explicatiei prelegerii sau conversatiei;sau invers,ea poate fi metoda in cadrul descoperirii pe viu a unor noi cunostiinte).

Totalitatea metodelor utilizate in procesul de predare-invatare si teoria cu privire la ele constituie metodologia activitatii didactice.Aceasta analizeaza natura,functiile,locul si clasificarea tipurilor de metode folosite in organizarea si conducerea procesului de invatamant precum si principiile care stau la baza utilizarii lor optime.

Tehnologia didactica,sau tehnologia educativa,reprezinta sistemul teoretic executiv de infaptuire a predarii-invatarii concrete si eficiente cu ajutorul metodelor,procedeelor.mijloacelor si formelor de activitate didactica.Metodele si metodologia de invatamant reprezinta componente importante ale tehnologiei didactice,adica sistemul de cai,modalitati,procedee,tehnici si adecvate de instruire, care asigura desfasurarea si finalizarea eficienta a procesului de predare-invatare. 

2.Sistemul metodelor de instruire:caracteristicile principalelor grupe de metode

Pedagogia inregistreza o multitudine de incercari avand drept scop clasificarea metodelor de invatamant.

Referindu-se la o posibila clasificare a metodelor didactice clasice, Stanciu Stoian distinge:

-metodele bazate pe actiune (exercitiul,lucrarile de laborator,munca cu manualul si cartea);

-metode iconice (demonstratia,observarea,excursiile si vizitele);

-metode simbolice (expunerea ,conversatia)

Dupa sorgintea schimbarii produse de elevi,V.de Landsheere distinge:

-metode neterostructurate(transformarea se produce prin altul,ca in cazul expunerii,conversatiei,studiului de caz,problematizarii etc.);

-metode autostructurante(individul se transforma prin sine,ca in situatia unor metode de tipul descoperirii,observatiei,exercitiului etc.)

Unii autori,folosind diferitecriterii,impart metodele in traditionale,clasice si moderne;metode pasive si active;metode generale si particulare; vechi si noi etc.

Clasificarea metodelor dupa I. Cerghit (criteriul de clasificare utilizat de autor este sursa cunoasterii organizate scolar(experienta simbolica,experienta sensibila si experienta tehnico practica), iar subcriteriul este suportul informatiei (cuvant,imagine,actiune).

-Metode de comunicare:

-prin limbaj oral

a) metode expozitive (descrierea,naratiunea,eplicatia,prelegerea,

instructajul verbal,expunerea cu oponent,conferinta-dezbatere,microsimpozionul);

b) metode converstive (conversatia clasica,conversatia euristica,dezbaterea,Philips 6/6, brainstormingul,seminar,colocviu,dezbaterea bazata pe intrebari recoltate in prealabil,discutie dirijata prin tematica anuntata)

-prin limbaj scris:instruire prin lectura,munca cu manualul,informare-documentare;

-prin limbaj oral-vizual:instruire prin mijloace vizuale,prin mijloace auditive si audiovizuale;

-prin problematizare: instruire prin rezolvare de probleme;

-comunicare interioara: reflectia personala,exercitiul de meditatie sistematica,experimentul imaginar,sinectica;

-Metode de explorare

-metode de investigare directa:observarea dirijata,observatia stiintifica,observarea independenta,lucrarile experimentale,inventarea solutii

noi,efectuarea de incercari-experiente;

-metode de explorare indirecta: a) metode demonstrative

b) metode de modelare:studierea pe modele obiectuale si practice, figurative, conceptuale-operationale;

-Metode bazate pe actiune (metode practice)

-metode de actiune efectiva: efectuarea de exercitii/aplicatii;exercitii

creative,exercitiul problematizat,algoritmi,analiza (studiul) de caz,efectuarea de lucrari practice de laborator,efectuarea de lucrari practice in atelier (activitate creativa),metoda proiectelor,antrenamentul in grup;

-metode de actiune simulata :instruirea prin jocuri didactice,instruirea prin jocuri simulate,instruirea pe simulator,jocurile de intreprindere,inventica;

-Metode de instruire programata:

-instruirea cu programe cu raspuns construit;

-instruirea cu programe cu raspuns la alegere.

3.Descrierea metodelor didactice.Fundamente si posibilitatea de aplicare eficienta,activizatoare si creativa.

A.      Metode de comunicare orala

Aceasta comunicare se realizeza in principal prin intermediul limbajului vorbit si scris ,al cuvintelor, ca simboluri ale conceptelor care sintetizeaza valori culturale ale umanitatii.In cadrul metodelor de comunicare orala se desprind,ca importanta:metodele expozitive si cele interogative.

a)Metode expozitive(afirmative) reprezinta modalitati de transmitere ordonata,sistematica si continua a unor cunostiinte sub forma expunerilor.

Expunerea-reprezinta o metoda complexa de comunicare a cunostiintelor dintr-un anumit domeniu de specialitate prin intermediul limbajului oral imbinat dupa caz cu alte limbaje,cum sunt cele demomnstrativ-intuitive,audio-vizuale,experimental-aplicative,logico-matematice etc.In functie de particularitatile si cerintele specifice ale gradului si profilului invatamantului,ale disciplinei de studiu,ale timpului de activitate didactica,de particuleritatea celor instruiti, expunerea imbraca forme variate de realizare cum sunt:povestirea,descrierea,explicatia si prelegerea.

Povestirea-este o forma de expunere orala cu caracter intuitiv,evocator si emotional,care mareste valoarea comunicarii,in special la elevii de varsta mica.

Ea este folosita,indeosebi,la clasele mici fiind ceruta de caracterul concret al gandirii elevilor,cat si de necesitatea mentinerii atentiei si trezirii interesului pentru studiu.De asemenea se poate folosi si in invatamantul gimnazial,liceeal si tehnico-profesional la anumite discipline socio-umane ca procedeu auxiliar pentru prezentarea unor momente si fapte din istoria stiintei,din viata unor personalitati,cu scopul maririi atentiei si functiei educative a procesului de invatamant.

Descrierea-este o forme de expunere orala care prezinta caracteristicile si detaliile exterioare tipice ale obiectelor,fenomenelor,proceselor etc.,rezultate pe baza observatiei,urmarindu-se evidentierea aspectelor fizice ale acestora.

Ea se bazeaza pe observatia directa,pe experienta si nivelul pregatirii celor instruiti intr-un anumit domeniu de specialitate,imbinandu-se astfel invatarea senzoriala cu cea rationala.

Explicatia este o forma de expunere orala prin care se urmareste dezvaluirea esntei unui fenomen sau proces,cauzele si efectele acestora,continutul unei notiuni,legi,teorii etc.semnificatia unor termeni noi,descrierea etc.Explicatia eficienta trebuie sa se bazeze pe o bogata documentare si experimentare,pe un proces logic de abstractizare,sa evite exagerarea in detalii si argumente nesemnificative,secundare,care ar putea diminua evidentierea esentialului.Desi aceasta metoda, este o cale eficienta,usoara si rapida de obtinere a noi cunostiinte,intrucat nu presupune cautari si descoperiri din partea elevilor sau studentilor,ea se bazeaza in principal pe receptionarea adevarului,

pe reproducerea argumentelor deductive si nu pe constructiile proprii ale elevilor.

Prelegerea-este forma de expunere complexa care are un caracter abstract si un nivel stiintific ridicat, oferind posibilitatea prezentarii intr-un timp relativ scurt a unui volum mare de informatii.Ea utilizeaza in special, descrierea si explicatia,imbinate cu modalitati demonstrativ-intuitive, logico-matematice si altele specifice fiecare discipline de invatamant.

Expunerea,in diferitele ei variante,este una din caile simple,directe si rapide,economice si eficace de predare.In expunerea profesorului, elevii sau studentii pot gasi un mod coerent de gandire stiintifica si de vorbire,un mod de abordare a realitatii,de tratare a unei metode de organizare si sistematizare a cunostiintelor,o invitatie la reflectii personale.In acelasi timp, expunerea prezinta si o serie de neajunsuri,cum sunt :ofera cunostiinte ,,gata elaborate" impuse in mod arbitrar, pe care elevul trebuie sa le memoreze si eventual sa le reproduca fara sa-si exerseze gandirea;promoveaza superficialitatea si formalismul in invatare;cunostiintele expuse se retin partial si se uita usor;notitele luate de elevi sunt fragmentate , uneori inexacte.

b)Metodele interogative,conversative,sunt structurate pe intrebari si raspunsuri, prin care pe baza cunostiintelor deja existente in mintea elevilor, se ajunge la noi cunostiinte.Dintre acestea, principale sunt:conversatia, dezbaterea sau discutia si problematizarea.

Conversatia este metoda care vehiculeaza cunostiinte cu ajutorul dialogului( a intrbarilor si raspunsurilor) discutiilor sau dezbaterilor.Aceasta a fost folosita inca din antichitate mentinandu-se si azi datorita relatiilor ei activ-participative si euristice.Conversatia ajuta elevii sau studentii sa se exprime, sa gandeasca si sa raspunda, sa raspunda, sa reproduca si sa foloseasca cunostiintele asimilate, sa dobandeasca noi cunostiinte.Ea cunoaste mai multe forme si anume:catehetica, euristica si dezbaterea sau discutia.

Conversatia catehetica este forma bazata pe invatarea mecanica, ,, pe de rost" a unor notiuni, legi, reguli. Metoda franeaza manifestarea si dezvoltarea capacitatilor intelectuale si profesionale ale elevului sau studentului,care trebuie sa memoreze si sa reproduca cele transmise de profesor sau scrise in carti.Totusi ea poate fi aplicata in anumite situatii si discipline,in cazul retinerii unor date geografice,istorice,biografice etc.

Conversaria euristica este bazata pe invatarea constiaenta,logica a cunostiintelor prin folosirea dialogului(intrebarilor si raspunsurilor).Metoda ofera celor care se instruiesc posibilitatea de a descoperi si a intelege singur cunostiintele ce trebuie sa le invete si apoi sa le reproduca intr-o forma personala respectand adevarul stiintific.Profesorul,folosindu-se de o serie de intebari bine formulate,structurate si succesiv puse,care alterneaza cu raspunsuri primite din partea elevilor sau stundentilor,care trebuie sa fie clere,concise si concrete,ii determina pe acestia sa faca investigatii in propriile lor cunostiinte existente,legate de tema respectiva si sa faca investigatii in propriile lor cunostiinte existente,legate de tema respectiva si sa descopere astfel noi adevaruri.

Dezbaterea sau discutia-reprezinta o forma complexa de ,,conversatie",un schimb reciproc,organizat si consrtuctiv de informatii si idei,de impresii si pareri,de critici axate in jurul unui subiect studiat,al analizei unui caz cu scopul clarificarii unor concepte,teorii etc. printr-un efort comun.Dezbaterea creeaza o atmosfera de deschidere si receptivitate reciproca,intensifica relatiile interpersonale,favorizeaza formarea deprinderilor de cooperare,inlesneste transferul de informatii,influenteaza convingerile si atitudinile,simuleaza dezvoltarea gandirii si imaginatiei creative.Formele de dezbateri cel mai des utilizate sunt:discutia de grup organizat,discutia-seminar, consultatia colectiva,dezbaterea de tip ,,masa rotunda",seminarul dezbatere,discutia dirijata axata pe probleme in prealabil anuntate,discutia libera,colocviul,ca forme noi de dezbateri se practica ,, asaltul de idei"(braistormingul) si procedeul Philips-66.

-asaltul de idei- este o metoda de simulare a creativitatii de grup care urmareste elaborarea in mod spontan a unor udei,solutii,modele etc.,necesare rezolvarii unor probleme practice sau teoretice.Ea este o metoda de caut si creatii individuale,ca si de confruntare si recunoastere a ideilor.solutiilor,etc.descoperite in grup.

-procedeul Philips-66,este dezbaterea organizata pe subgrupe de discutii in cadrul careia unui membru i se incredinteaza calitatea de conducere a actvitatii.Dupa incheierea discutiei pe subgrupe,conducatorii,prezinta in fata intregii clase sau an concluziile la care s-a ajuns.Sinteza discutiilor,formularea concluziilor,hotararea solutiilor optime etc.revine profesorului.

Problematizarea este o varianta a conversatiei euristice practicata in didactica moderna,care urmareste activizarea elevilor sau studentilor in realizarea unui invatamant prioritar-formativ-creativ,menit sa contribuie la dezvoltarea proceselor intelectuale de tipul:descoperire, inventie, creatie.Situatia problematizata se produce datorita conflictului intelectual care apare intre ceea ce stie elevul sau studentul,intre ceea ce ii este cunoscut si ceea ce-i este necunoscut,intr-o anumita problema de specialitate si deci,care trebuie elucidate.

Folosirea problematizarii cultiva spiritul de observatii, analogia stiintifica, capacitatea de a sesiza existenta unei probleme si de a pune intrebari, de a emite ipoteze si de a gasi raspunsuri, cultiva atitudinea de cautare, de descoperire.

B. Metoda de comunicare scrisa. Lucrul cu manualul (lectura)

Lucrul cu manualul (lectura) este o metoda complexa de invatare, de munca si tehnica intelectuala independenta, care urmareste imbogatirea si aprofundarea cunostintelor, formarea si dezvoltarea capacitatii intelectuale a deprinderilor practice, ca si a celor de cercetare- proiectare. Accentul in studiul individual trebuie pus pe lectura activa care suscita gandirea si imaginatia elevului sau studentului, stimuleaza asociatii de imagini si idei, indeamna la reflectii, la analize si evaluari, la anticipatii.

Studiul cu cartea a devenit principala strategie de munca individuala, in conditiile actuale, cand se pune un accent tot mai mare pe autoeducatie care contribuie la transformarea tineretului in subiect al educatiei.

C. Metode de explorare organizata a realitatii

Aceste metode se pot clasifica in doua exemplare directa si indirecta. In primul caz elevii sau studentii iau contact nemijlocit cu lumea inconjuratoare reala, pe baza efortului propriu de investigare atenta si sistematica a obiectelor si fenomenelor, prin forme ca observarea sistematica si independenta, experimentul, studiul de caz, cercetarea documentelor si vestigiilor istorice si arheologice, anchete de teren etc.

In al doilea caz elevii sau studentii iau contact cu realitatea in mod indirect prin substitutele acestora: demonstratia si modelarea.

Observarea independenta si sistemica este una din metodele de invatare prin explorare si descoperire, pe baza careia elevii trec de la perceperea directa a realitatii inconjuratoare, percepere realizata prin simturi, la identificarea datelor sesizate prin raportre la notiunile cunoscute si in final la dobandirea de noi cunostinte, la integrarea lor inansamblul cunostintelor deja asimilate. Aceasta metoda urmareste sa formeze la elevi sau studenti deprinderea de a observa in profunzime realitatea, lucrurile si fenomenele, prin prisma unui cercetator, adica a unei persoane care-si pune diverse probleme si cauta raspunsul lor.

Experimentul reprezinta o observare provocata cu un anumit scop. Aceasta metoda stimuleaza dezvoltarea gandirii logice si euristice, a spiritului stiintific si de observatie, trezeste interesul pentru creativitate si experienta personala, pasiunea pentru munca experimentala independenta.

Studiul de caz este o metoda de analiza a unei situatii specifice, reale sau ipotetice, modelata sau simulata, care exista sau poate sa apara intr-un proces, fenomen, sistem etc. numit caz, cu scopul analizei si rezolvarii lui. Cazul reprezinta un element, segment, subansamblu sau pentru a-si dovedi eficienta trebuie sa respecte o cerinta esentiala si anume: stabilirea corecta a cazului care corespunde cel mai bine rezolvarii problemei.

Demonstratia este o metoda de explorare indirecta a realitatii care inseamna a arata, a prezenta obiecte sau fenomene reala sau substitutele acestora cu scopul asigurarii unui suport perceptiv (concret-senzorial), suficient de sugestiv pentru a face accesibila predarea si invatarea unei discipline, pentru a confirma unele adevaruri , a facilita executia corecta a unei actiuni, insusirea unor comportamente etc. Demonstratia didactica are un caracter inductiv, perceptiv activ, concret- senzorial, spre deosebire de demonstratia teoretica , logica unde este implicat un rationament deductiv. Demonstratia inductiva ocupa un loc si are o pondere relativ mare in primele grade ede invatamant, adica in perioadele cand gandirea elevuluitrece treptat de la caracterul ei concret la cel abstract. De asemenea, ea este necesara intr-o pondere rationala si adecvata in toate gradele de invatamant, in special la fenomenele, procesele, disciplinele ce prezinta norme pentru cunoastere.

Demonstratia are o importanta deosebita pentru ca ea poate sprijini procesul cunoasterii, al invatarii in ambele ei sensuri: cand aceasta urmeaza un traseu deductiv ajuta la materializarea, vizualizarea notiunii, ideii exprimate prin cuvinte, la concretizarea acesteia, iar cand se parcurge un traseu inductiv ea ajuta la idealizarea lucrurilor concrete, la formarea unor notiuni mai mult sau mai putin abstracte.

Modelarea didactica reprezinta metoda prin care dobandirea cunostintelor, deprinderilor, aptitudinilor de testare a lor se realizeaza pe baza unor modele naturale sau artificiale, ce reproduc fenomene, procese, relatii, situatii etc.greu sau imposibil de abordat direct.Prin model se intelege un sistem (material sau ideal) care se substituie sau reprezinta in contexte cognitive diferite un sistem original, datorita relatiilor de similitudine structurala sau functionala dintre ele. Modelarea este o metoda cu caracter activ-participativ, formativ si euristic care asigura dezvoltarea capacitatilor intelectuale creative si pe aceasta baza sporeste calitatea si eficienta procesului de invatamant.

O importanta deosebita o prezinta insusirea de catre elevi sau studenti a deprinderii de a utiliza cu usurinta diferite modele, care permit trecerea de la perceptie la gandire, de la analiza la sinteza si invers, in scopul intelegerii noilor cunostinte.

D. Metode de actiune (operationale)

Metodele de invatare a actiunii se impart in doua categorii: de actiune reala efectiva, din care fac parte :exercitiul, instructajul practic, lucrarile practice de laborator si de teren, elaborarea de proiecte, activitati creative (tehnice, literar-artistice etc.) si de actiune fictiva, simulata cum sunt: jocurile de roluri; invatarea prin dramatizare, invatarea cu ajutorul simulatoarelor etc. Exercitiul este un mod de efectuare constienta si repetata a unor operatii si actiuni mentale ori motrice, in vederea formarii a noi priceperi si deprinderi, structuri operatorii, dezvoltarii unor capacitai si aptitudini fizice.intelectuale, consolidarii unor cunostinte, aplicarii unor cunostinte, stimularii potentialului creativ etc.Prin repetarese formeaza la elevi sau studenti stereotipurile dinamice ,automatismele de actiune ,algoritmii de studiu si aplicare , reflectati prin priceperi si deprinderi ,uneori si prin obisnuinte ,care asigura un randament sporit procesului de invatamant .

Eficiente exercitilor depinde de respectarea urmatoarelor cerinte : cunoasterea de catre profesor a struturii , valorii si limitelor exercitiului dat ; constientizarea elevilor cu necesitatea exercitiului , a regulilor si principiilor teoretice care stau la baza rezolvarii lor ; explicarea si demonstrarea corecta a operatiunilor actiunii motrice ; efectuarea repetata a actiunii propuse ; asigurarea unui ritm optim de actiune ; efectuarea unor pauze necesare refacerii potentialului neurofiziologic.

Lucrarile practice reprezinta efecuarea constiena a unor actiuni aplicative (de proiectare, executie, constructie, creatie )in scopul adancirii intelegerii conceptelor invatate, aplicarii conostintelor teoretice in practica , dobandirii unor deprinderi motorii , practice sau tehnice . Comparativ cu activitatiile experimentale care urmaresc redescoperirea unor adevaruri insusirea de noi cunostinte , lucrarile practice au un caracter tranzitiv fiind orientate spre transformarea realitatii ,a unei situatii a lucrarilor in scop util.

Elaborarea de proiecte sau teme de cercetare este o metoda de invatare bazata pe anticiparea mentala a unei actiuni si excluderea ei in mod independent , fie individual , fie in echipa si intr-un timp determinat . Proiectul este un prilej de exersare a gandirii experimentale costructive , de cunoastere si eventual ,de dobandire a unor calitati social morale .Aceasta metoda suscita capacitatea intelectuala a elevilor , cultivand initiativasi fantezia creativa , curiozitatea stiintifica ,capacitatea proiectiva si anticipativa a acestora.

Jocurile didactice (de simulare) bazate pe actiuni fictive simulate isi propun sa imbine imaginatia si spontaneitatea psihicului elevului cu efortul programat si solicitat de energiile fizice si intelectuale proprii invatarii. Acestea reproduc in mod artificial fenomene, fapte imaginare, sisteme, creand impresia ca ele exista sau ca ele se produc in mod real sub privirile noastre.

Cooperarea este un mod de analiza a unei teme teoretice sau practice complexe, in echipa sau in grup, prin imbinarea inteligentei si eforturilor individuale cu cele colective. Aceasta este o metoda de crestere a eficientei invatamantului si socializarii, de formare a spiritului de cooperare si intrajutorare reciproca, de dezvoltare a unor relatii si practici democratice de competitie loiala.

E. Instruirea programata

Instruirea programata se bazeaza pe considerarea procesului de predare si invatare ca un sistem de comanda si control si pe aplicarea principiului conexiunii inverse in cadrul organizarii acestuia. Procesul de invatamant comanda, dirijare a activitatii de asimilare a cunostintelor si untip de control a acestora, cu scopul coordonarii si corectarii, indreptarii greselilor constatate in aceasta activitate. Deci si in cadrul lui se aplica procesul conexiunii inverse (feed-back), care face ca invatarea sa devina un proces de auto-reglare, iar predarea- invatareaunul de reglare continua.

Instruirea programata presupune respectrea urmatoarelor principii:

- impartirea continutului materiei de invatamant in pasi mici obligatorii.

- adaptarea invatarii la particularitatile individului, in ritmul propriu de gandire si actiune;

- participarea activa si constienta a elevilor sau studentilor la rezolvarea fiecarui "pas";

- fragmentarea dificultatilor in stabilirea succesiunii lor in raport cu obiectul definit;

- verificarea (convingerea) imediata si directa a raspunsului.

Prin instruirea programata se asigura informarea operativa despre efectul invatarii atat a profesorului, cat si a elevului, dupa fiecare dificultate, fie prin confirmari, fie prin infirmari. Aceasta conexiune inversa se soldeaza cu intarirea raspunsului corect, corectarea celui gresit, evitandu-se insusirea gresita a materialuluiu stimuland elevul sau studentul in continuarea invatarii.

Instruirea programata este o metoda riguroasa si eficienta intrucat reduce timpul necesar insusirii unor cunostinte, defineste clar obiectivele si evalueaza ritmic greutatile, stabileste logic obiectivele in raport cu dezvoltarea psihica a individului. Cu toate acestea ea reprezinta si unele neajunsuri: nu se poate aplica decat la disciplinele care prezinta un grad ridicat de axiomatizare (matematica, fizica, chimie, biologie, limbi materne, etc.); folosita in mod excesiv ea duce la dezumanizarea si uniformizarea procesului de invatamant (prin mecanizarea invatamantului), la scaderea gandirii independente si creative a elevilor, conduce la formarea unor imagini fragmentate a lucrurilor si fenomenelor nesesizand intregul lor; creaza momente de plictiseala in activitatea elevilor.

Sistemul educational bazat pe invatamantul asistat de calculator va realiza trecerea de la invatarea receptata, bazata pe intelegere la inatarea interactiva, bazata pe dialogul inteligent cu calculatorul. Invatamantul asistat de calculator poate sa ne ajute sa invatam, sa gandim mai bine, sa ne insusim metode noi de creativitate, sa invatam sa fim mai buni si mai eficienti.

4.Strategii didactice: cocept, clasificare, caracteristici. Aplicatii la disciplina predata.

Strategia didactica reprezinta un anumit mod de abordare si rezolvare a unei sarcini complexe de instruire (invatare), prin alegerea ccombinarea si oragnizarea optima a unui ansamblu de metode, materiale si mijloace, cu scopul atingerii unor rezultate maxime. Presupune un mod de abordare a invatarii si predarii care poate fi analitic ori sintetic, intuitiv sau deductiv, creativ sau algoritmic, teoretic ori practic- aplicativ, frontal sau individual, clasic sau modern, interdisciplinar ori monodisciplinar.

Strategiile didactice arata cum isi concepe fiecare profesor modul de antrenare, dozare, imbinare, echilibrare, desfasurare, reglare a mersului invatarii elevilor in clasa.

Strategiile fac legatura deci intre scopuri obiective si verificarea, evaluarea rezultatelor.

Strategiile la randul lor sunt compuse in principal sau antreneaza trei elemente ale procesului de invatamant si anume: metodele, mijloacele de invatamant si formele de organizare ale instruirii.

Deoarece situatiile de instruire sunt atat de variate si strategiile sunt de mai multe feluri. Astfel:

1) dupa gradul de generalitate:

- strategii generale- pentru toate situatiile de instruire;

- strategii particulare- pentru fiecare disciplina scolara sau tema de invatare;

2) dupa modul de antrenare a gandirii, a rationamentului in invatarea cunostintelor avem:

- strategie inductiva- cand se porneste de la exempleconcrete, de la intuitie la generalizari;

- strategie deductiva- cand se porneste de la general cu cautarea, rezolvarea de alte probleme, exercitii, lucrari aplicative;

-strategie prin analogie- cand se invata noile cunostinte prin comparatie cu alte cunostinte reactualizate.

3) dupa forma invatarii antrenata putem avea:

- strategie algoritmica- cand se invata pas cu pas cunostintele exacte si utilizate identic in alte situatii;

- strategie euristica bazata pe cautarea de catre elev a solutiilor unei probleme in mod independent rezultand astfel maimulte solutii, mai multe raspunsuri. Aceasta strategie sta la baza activizarii elevilor, a formarii capacitatilor intelectuale, a aptitudinilor.

4) in functie de gradul de implicare al profesorului in instruire avem:

- strategii dirijate- cand profesorul preda- verifica;

- strategii nedirijate- cand elevii realizeaza invatarea prin munca individuala, profesorul fiind doar consultant;

- strategii semidirijate de combinare a celor doua anterioare. Din modul de combinare a tipurilor rezulta gradul de participare, de invatare constienta despre nevoia maiestriei de predare a profesorului.

Elementul principal al strategiei didactice este dat de metodologia didactica sau de metodele de invatamant.

5. Mijloacele didactice si suporturi tehnice de instruire:rol, functii, valente formative, limite

Mijloacele didactice reprezinta ansamblul materialelor, instrumentelor sau complexelor instrumentale naturale sau special construite, selectionate si adaptate nevoilor organizarii, desfasurarii si optimizarii activitatilor didactice, prin intermediul carora se transmit si se asimileaza cunostinte, se formeaza deprinderi, se evalueaza performantele, se realizeaza ilustrari, demonstratii sau aplicatii practice in cadrul procesului instructiv educativ.

Mijloacele de invatamant au un valoros potential psihopedagogic. Ele contribuie hotarator la :1) optimizarea procesului de invatare predare prin intermediul ilustrarii si explicarii intuitive, actionale si logico-matematice; 2) perfectionarea metodologiei didactice;3) diversificarea formelor si tehnicilor de evaluare;4) rationalizarea si cresterea eficientei eforturilor profesorilor si elevilor; 5) cresterea obiectivitatii actiunilor de orientare scolara si profesionala s.a.

In acest sens, mijloacele de invatamant indeplinesc mai multe functii:

a) functie cognitiva informativ- formativa; ele ofera date desprerealitatile care fac obiectul de studiu; pun elevii in contact direct cu obiectele, fenomene, procese, greu accesibile, rare sau dificil de sesizat; transmit cunostintele si suplimenteaza actele de cunoastere si asimilare a lor ca urmare a imbinarii imaginii intuitive, ca suport, cu semnificatiile conceptelor, a corelarii cunoasterii senzoriale cu cea rationala; famaliarizeaza elevii cu cunoasterea, reproducerea sau manuirea si selectarea unor instrumente indispensabile constatarii descrierii intelegerii si explicarii; sprijina operatiile gandirii, stimuleaza explorarea , curioziatea, interesul, imaginatia si creativitatea usureaza memorarea, determina motivatii favorabile invatarii;contribuie la cresterea ritmului formarii deprinderilor psiho-motorii s.a.

b) functie de corelare a procesului de invatamant cu realitatea socio-culturala si profesionala ; mijloacele de invatamant permit valorificarea principiului imbinarii teoriei cu practica, reproducerea si fixarea cunostintelor prin actiuni efective sau prin sau prin simulare.

c) functie de educatie estetica si moral civica, majoritatea mijloacelor de invatamant, indeosebi cele audio - vizuale sunt apte sa genereze elevilor trairi complexe de ordin estetic, favorizeaza cultivarea simtului artistic cu privire la culori, forme, volume, sunete, etc.; provoaca dezvoltarea unor criterii valorice inalte de ordin moral- civic.

Prin exercitiul acestor functii ele concura la formarea unor personalitati integrare, armonios si multidimensional structurate. De aceea, potentialul lor psihopedagogic trebuie judicios si continuu valorificat prin integrarea lor organica in organizarea si desfasurarea diverselor activitati didactice, fara suprasolicitari sau abuz avand grija sa nu incarce inutil explicatiile verbale, sa nu consume timpul fara a aduce un spor semnificativ finalitatii pedagogice. Ele nu trebuie utilizate ca un scop in sine, ci ca mijloace subordonate obiectivelor educationale; de altfel ele nu se pot substitui integral celor traditionale nu pot inlocui si nu pot ilocui si nu pot juca rolul pe care-l joaca un profesor cu inalte si multiple competente.

6.Instruirea asistata de calculator. Directie strategica in valorizarea si potentarea metodologiei instruirii si invatarii.

Instruirea asistata de calculator propune o noua pedagogie, bazata pe logica interactiva elev-masina. Calculatorul este unul dintre cele mai eficace mijloace de invatamant. El este un instrument de invatare, de cercetare, de gestiune.

Auxiliar didactic pretins, ridica in acelasi timp, probleme cum sunt implementarea si elaborarea performantelor, calitatea acestora instruirea si formarea profesorilor pentru a-l putea utiliza eficient.

Mediul interactiv, el dirijaza invatarea prin tehnici specifice de programare, permit exersarea si antrenarea, intaririle si autocontrolul evaluarea si perfectionarea. Kit-urile de autoformare reprezinta, probabil, viitorul activitatilor de perfectionare a tuturor categoriilor socio-profesionale.

Introducerea in invatamant a calculatorului electronic combinat cu sistemul videotext si actiuni inteligibile, instruirea cu ajutorul televizorului si a filmului tridimensional, emisiunile cu continut didactic transmise prin sateliti, tehnologia comunicarii la distanta in invatamantul fara frecventa, bancile de date care contin programe educationale, diferite tipuri de simulatoare constituie, fara indoiala elemente ale educatiei in secolul XXI.

Din perspectiva profesorului, utilizarea calculatorului asociat cu videodiscul presupune:

- secvente de pregatire pentru transmiterea de informatii, punerea de intrebari, rezolvari de exercitii si probleme, prezentarea de algoritmi pentru rezolvarea de probleme-tip;

- proiectarea de grafice si diagrame, aplicatii practice, cunoasterea unor modele,interpretarea datelor; jocuri didactice;

- simularea unor fenomene, cazuri, situatii problema, formarea deprinderilor;

- elaborarea unor secvente de evaluare/ autoevaluare;

- organizarea si dirijarea invatarii independente, pe baza unor programe de invatare.

Daca "cultura scrisului" implica distantare, gandire, ragaz, "cultura ecranului" este la nivelul reflexului, al timpului real, nu ingaduie neimplicarea. Este un univers care ti se deschide, un experiment in direct, o lume fara mostenire culturala, fara referent.