CONCEPTUL DE PRINCIPIU AL PROCESULUI DE INVATAMANT

CONCEPTUL DE PRINCIPIU AL PROCESULUI DE INVATAMANT

Ca orice activitate umana si activitatea de invatamant se desfasoara pe baza unor norme care-i imprima o anumita functionalitate si de a caror respectare depinde bunul mers al intregului proces instructiv-educativ. Normativitatea activitatii didactice include legi, norme juridice, principii docimologice, un loc aparte in cadrul ei ocupand principiile procesului de invatamant.

Insusi termenul de principiu te duce la sensurile generale ale acestuia - "inceput", "fundament", "conducator" - care, transferandu-le activitati didactice, exprima cerinte pedagogice esentiale, ce definesc invatamantul ca proces, ca activitate specific instructiv-educativa, cu rol conducator in comportamentul didactic, in raporturile de comunicare dintre profesor si elev.

Principiile didactice se refera la acele norme sau teze generale care orienteaza si imprima un sens functional procesului de invatamant, asigurandu-i premisele necesare indeplinirii obiectivelor pe care le urmareste in desfasurarea sa. Ele se refera la procesul de invatamant si din punct de vedere al interdependentei dintre componentele sale, dintre acestea si continutul sau, rolul lor fiind acela de a-l orienta pe profesor in activitatea sa pentru a evita alunecarea pe panta improvizatiei si a unei desfasurari spontane a procesului didactic.

Normele care traduc principiile didactice exprima o serie de exigente de ordin psihopedagogic care ordoneaza activitatea instuctiv-educativa ca proces scolar pedagogic, ca proces de invatamant organizat si desfasurat stiintific: acelea ale favorizarii randamentului invatarii prin participare activa, constienta a elevilor la procesul didactic, de sistematizarea continuturilor pe baza de criterii pedagogice, de posibilitatile pe care treptele de varsta si particularitatile individuale le ofera pentru accesibilitatea elevilor etc. Asadar, principiile didactice conditioneaza caracterul optim al procesului de invatamant, bunele rezultate ale comunicarii pedagogice intre profesor si elevi, incat profesorul are nu numai datoria de a le respecta, ci si de a le adapta la situatii privind evolutia scolara a elevului, de a le aplica creator, acestea fiind cerintele psihopedagogice supreme de a lucra cu elevii pe baza de principii si norme.

Din cele amintite mai sus putem deduce cateva din functiile principiilor didactice:

functia orientativa - in sensul ca orienteaza procesul instructiv-educativ spre obiectivele propuse de profesori;

functia normativa - intervine obligatia de a fi respectate niste reguli psihologice, pedagogice, stiintifice;

functia prescriptiva - prescriu diferite moduri de tratare sau abordare a situatiilor didactice;

functia reglativa - regleaza activitatea didactica atunci cand rezultatele nu sunt cele scontate.

Preocupari in domeniul normativitatii didactice au existat inca din cele mai vechi timpuri, desi multe din principiile evocate de vechii pedagogi doar astazi au primit o fundamentare teoretica. Primul mare pedagog care a formulat si a teoretizat explicit principiile didacticii inca din 1632 este J.A. Comenius in lucrarea sa "Didactica Magna", insa de atunci s-a realizat o restructurare continua a lor, nu numai prin faptul ca unele si-au pierdut valabilitatea, aparand altele noi, ci si prin imbogatirea continuturilor celor elaborate initial. Oricum, tendinta de a inmulti principiile nu poate duce decat la diminuarea valorii lor de principii sau confundarea acestora cu reguli de invatare.

Toate principiile didactice formeaza un sistem, actioneaza simultan si corelat; respectarea unui principiu invita la respectarea tuturor in functie de circumstantele invatarii.