Contextul care a favorizat introducerea conceptului de educatie timpurie in Romania si, implicit, revizuirea curriculara

Contextul care a favorizat introducerea conceptului de educatie timpurie in Romania si, implicit, revizuirea curriculara

Intr-o acceptiune generala, educatia este procesul (actiunea) prin care se realizeaza formarea si dezvoltarea personalitatii umane. Ea constituie o necesitate pentru individ si pentru societate. Ca urmare, este o activitate specific umana, realizata in contextul existentei sociale a omului si, in acelasi timp, este un fenomen social specific, un atribut al societatii, o conditie a perpetuarii si progresului acesteia. Asadar, ea se raporteaza, in acelasi timp, la societate si la individ.

Intre formele educatiei figureaza si educatia formala, care are un caracter organizat, sistematizat, institutionalizat. In ansamblul procesului permanent al educatiei, ea constituie o perioada de formare intensiva care face din actiunea educativa un obiectiv central. Ea se adreseaza varstei de formare si asigura asimilarea sistematica a cunostintelor, exersarea intensiva a comportamentelor sociale si dezvoltarea capacitatilor individuale.

Numeroase cercetari arata ca, pentru orice problema care apare in dezvoltarea unui copil, cu cat interventia este mai timpurie, cu atat sansa de remediere este mai mare. De asemenea, cu cat interventia se produce mai tarziu, cu atat mai mari sunt costurile asociate si prognosticul poate fi nefavorabil.

In acest context, analizand procentul de repetentie in invatamantul primar, dar si rata de parasire timpurie a scolii (tineri 18-24 ani) in ultimii ani, in Romania, constatam ca acestea au valori relativ ridicate in comparatie cu statele Uniunii Europene (vezi tabelele).

Rata de parasire timpurie a scolii

Rata abandonului scolar in inv.primar

Tinand cont de cercetarile existente, constientizam din ce in ce mai mult faptul ca o modalitate clara de reducere a repetentiei (in special la nivelul invatamantului primar) si a parasirii timpurii a scolii este interventia la varstele mici si foarte mici. De asemenea, suntem constienti de faptul ca educatia timpurie poate fi o parghie esentiala de reducere a inegalitatilor sociale.

Educatia timpurie, ca prima treapta de pregatire pentru educatia formala, asigura intrarea copilului in sistemul de invatamant obligatoriu (in jurul varstei de 6 ani), prin formarea capacitatii de a invata. Investitia in educatia timpurie este cea mai rentabila investitie in educatie, dupa cum arata un studiu elaborat de R.Cuhna , unul dintre laureatii Premiului Nobel in economie. Invatarea timpurie favorizeaza oportunitatile de invatare de mai tarziu. Deprinderile si cunostintele dobandite devreme favorizeaza dezvoltarea altora ulterior, iar deficientele de cunostinte si deprinderi produc in timp deficiente mai mari, oportunitati de invatare ratate sau slab valorificate.

Educatia copilului incepe de la nastere. Educatia timpurie, in Romania, ca in intreaga lume, cuprinde educatia copilului in intervalul de varsta de la nastere pana la intrarea acestuia la scoala. Gradinita, ca serviciu de educatie formala asigura mediul care garanteaza siguranta si sanatatea copiilor si care, tinand cont de caracteristicile psihologice ale dezvoltarii copilului, implica atat familia cat si comunitatea in procesul de invatare.

Ca note distinctive ale educatiei timpurii am putea aminti:

copilul este unic si abordarea lui trebuie sa fie holistica (comprehensiva din toate punctele de vedere ale dezvoltarii sale);

la varstele mici este fundamental sa avem o abordare pluridisciplinara (iingrijire, nutritie si educatie in acelasi timp); 

adultul/educatorul, la nivelul relatiei "didactice", apare ca un partener de joc, matur, care cunoaste toate detaliile jocului si regulile care trebuie respectate;

activitatile desfasurate in cadrul procesului educational sunt adevarate ocazii de invatare situationala;

parintele nu poate lipsi din acest cerc educational, el este partenerul-cheie in educatia copilului, iar relatia familie - gradinita - comunitate este hotaratoare

Sistemul de invatamant romanesc a inregistrat progrese remarcabile, in ciuda conditiilor economice grele si a deselor schimbari sociale inregistrate dupa 1989. La sfarsitul anului 1990 tara inregistra o stagnare economica, dar dupa 1998, ca rezultat al democratizarii treptate si a infuziei fondurilor europene si ale Bancii Mondiale, reforma in educatie a fost demarata.

Odata cu prevederile Legii invatamantului Nr.84/1995, privind generalizarea treptata a grupei pregatitoare pentru scoala, rata de inscriere a copiilor la gradinita a crescut anual.

Rata de inscriere a copiilor prescolari in gradinite intre 1999-2006

Sursa: Institutul National de Statistica

Anul 2000 aduce o noua viziune despre educatia prescolara, vazuta, in cadrul programului educational "Organizarea invatamantului preprimar", ca un prim pas pentru formarea tanarului si specialistului de maine. Astfel, primii ani de viata si educatia la aceasta varsta au devenit probleme cruciale pentru evolutia ulterioara a oricarei persoane.

In anul 2002 este initiat programul "Generalizarea grupei mari pregatitoare in invatamantul prescolar romanesc" si, in cadrul acestuia, in conformitate cu modificarile si completarile la Legea invatamantului (stabilirea duratei invatamantului obligatoriu de 10 ani si coborarea varstei de scolarizare de la 7 al 6 ani), este revizuita Programa activitatilor instructiv-educative in gradinita de copii si sunt realizate corelarile cu programa claselor I-IV.

Ulterior, respectiv in anul 2005-2006, este elaborata Strategia Ministerului Educatiei si Cercetarii in domeniul educatiei timpurii, cu sprijinul UNICEF.

Realizarea unui sistem coerent de educatie timpurie a copilului in Romania este o necesitate care decurge din prioritatile educatiei la nivel mondial si national.

Conventia cu privire la Drepturile Copilului, Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului, pe care 189 de state membre ale Natiunilor Unite s-au angajat, la Sesiunea Speciala dedicata Copiilor din mai 2002, sa le indeplineasca pana in 2015, programul Guvernului Romaniei (2005-2008), Programul National de Reforma, precum si Strategia Ministerului Educatiei, cu proiectie pana in 2013, traseaza coordonatele de baza ale sistemului de educatie timpurie pe ne dorim sa-l promovam.

Dezvoltarea timpurie, integrata a copiilor este o prioritate a UNICEF, cu rol determinant in indeplinirea obiectivului de dezvoltare al mileniului trei si anume: asigurarea absolvirii ciclului complet de invatamant primar de catre toti copiii, fete si baieti.

De asemenea, Declaratia adoptata de Adunarea Generala a Natiunilor Unite, la cea de a XXVI-a Sesiune Speciala din data de 10 mai 2002, cuprinde principiile care ghideaza miscarea globala de constructie a unei lumi demne pentru copii si care se constituie in jaloane pentru constructia unui sistem de educatie timpurie a copiilor din Romania. Dintre aceste principii, urmatoarele constituie cheia de bolta pentru soliditatea si viabilitatea acestui sistem:

Interesele superioare ale copiilor trebuie sa fie principalul obiectiv pentru toate actiunile legate de copii.

Investitia in copii si respectarea drepturilor lor este una dintre modalitatile cele mai eficiente de eradicare a saraciei.

Orice copil este nascut liber si egal in demnitate si drepturi.

Copiii trebuie sa aiba parte de un start cat mai bun in viata.

Toti copiii trebuie sa aiba acces si sa absolve invatamantul primar, gratuit, obligatoriu si de buna calitate.

Copiii si adolescentii sunt cetateni care dispun de capacitatea de a contribui la construirea unui viitor mai bun pentru toti.

Realizarea obiectivelor de dezvoltare ale mileniului necesita reinnoirea vointei politice, mobilizarea si alocarea unor resurse suplimentare la nivel national si international, avandu-se in vedere urgenta si gravitatea nevoilor speciale ale copiilor.

O lume mai buna pentru copii este o lume in care toti copiii se vor putea bucura de anii copilariei - un timp al jocului si al invatarii, cand copiii sunt iubiti, respectati si alintati, cand drepturile le sunt promovate si protejate, fara nici un fel de discriminare, cand siguranta si bunastarea lor sunt considerate primordiale si cand se pot dezvolta in sanatate, pace si demnitate.

Planul de actiune adoptat Adunarea Generala a Natiunilor Unite plaseaza un accent deosebit pe urmatoarele elemente, care pot constitui structura de rezistenta in constructia unui sistem de educatie timpurie in Romania:

• Dezvoltarea fizica, psihica, spirituala, sociala, afectiva, cognitiva si culturala a copiilor constituie o prioritate nationala si globala.
• Principala raspundere pentru protectia cresterea si dezvoltarea copiilor ii revine familiei si, ca atare, familia este indreptatita sa beneficieze de toata protectia si sprijinul de care are nevoie.
• Accesul parintilor, familiilor, tutorilor, al persoanelor care au in ingrijire copii si al copiilor insisi la o gama completa de informatii si servicii este o prioritate.
• Punerea in practica a unei legislatii nationale, a unor politici si planuri de actiune, alocarea resurselor pentru protectia drepturilor copilului si infiintarea sau consolidarea unor organisme nationale sau a unor institutii pentru asigurarea bunastarii copiilor este o obligatie a guvernelor care s-au angajat sa implementeze planul de actiune adoptat la Sesiunea Speciala a Adunarii Generale a Natiunilor Unite, din care Romania a facut parte.
• Dezvoltarea sistemelor nationale de monitorizare si evaluare a impactului actiunilor asupra copiilor este o masura de prima necesitate.
• Consolidarea parteneriatelor cu factorii care pot contribui in mod deosebit la promovarea si protectia drepturilor copiilor include implicarea directa a autoritatilor locale, a parlamentarilor, a organizatiilor neguvernamentale, a sectorului privat si a agentilor economici, a conducatorilor religiosi, spirituali, culturali, ai liderilor si ai membrilor comunitatilor.
• Este necesara imbunatatirea statutului, moralului si profesionalismului persoanelor care lucreaza direct cu copiii si al educatoarelor din crese si gradinite, asigurarea unei remunerari adecvate a muncii acestora si crearea de oportunitati si stimulente pentru evolutia lor. 
• Dezvoltarea si implementarea unor politici si programe nationale privind frageda copilarie este o masura de prima necesitate in vederea indeplinirii angajamentelor asumate de sefii de stat si de guvern care au participat la Sesiunea Speciala dedicata copiilor a Adunarii Generale ONU.
• Educatia este un drept al omului si un element esential pentru reducerea saraciei si muncii in randul copiilor, dar si pentru promovarea democratiei, pacii, tolerantei si dezvoltarii.
• Extinderea si imbunatatirea ocrotirii si educatiei in perioada copilariei mici, in mod egal pentru baieti si fete, si mai ales pentru copiii cei mai vulnerabili si mai dezavantajati este un obiectiv primordial al educatiei
• Imbunatatirea calitatii educatiei, satisfacerea nevoilor de invatare ale tuturor copiilor, consolidarea ocrotirii si educatiei in perioada copilariei mici prin asigurarea de servicii si sustinerea de programe orientate spre familii, tutori, personalul de ocrotire si educatie si comunitate sunt obiective si actiuni care trebuie cuprinse in strategia de formare a sistemului de educatie timpurie in Romania.

In contextul prezentat, putem afirma ca experienta romaneasca in domeniul educatiei timpurii din ultimii 17 ani, prin studiile, aplicatiile si adaptarile realizate pe plan national, dar si local, cu sprijin din partea specialistilor din tara si din strainatate, ofera argumente solide pentru legiferarea conceptului de educatie timpurie si formarea de parghii de actiune la nivel de sistem educational. Una dintre parghii este si programa de studiu care face obiectul prezentei revizuiri.

Programa cuprinde toate activitatile existente in interiorul structurii organizationale a gradinitei de copii, destinate sa promoveze si sa stimuleze dezvoltarea intelectuala, afectiva, sociala si fizica a fiecarui copil in parte si are in vedere atingerea urmatoarelor finalitati ale educatiei timpurii (de la nastere la 6/7 ani

• Dezvoltarea libera, integrala si armonioasa a personalitatii copilului, in functie de ritmul propriu si de trebuintele sale, sprijinind formarea autonoma si creativa a acestuia.
• Dezvoltarea capacitatii de a interactiona cu alti copii, cu adultii si cu mediul pentru a dobandi cunostinte, deprinderi, atitudini si conduite noi. Incurajarea explorarilor, exercitiilor, incercarilor si experimentarilor, ca experiente autonome de invatare;
• Descoperirea, de catre fiecare copil, a propriei identitati, a autonomiei si dezvoltarea unei imagini de sine pozitive;
• Sprijinirea copilului in achizitionarea de cunostinte, capacitati, deprinderi si atitudini necesare acestuia la intrarea in scoala si pe tot parcursul vietii.

In elaborarea prezentului document s-a tinut cont de tendintele actuale in pedagogie, de evolutia sistemului de invatamant prescolar inregistrata in ultimii ani (deschidere catre abordarea Metodei proiectelor, a activitatilor integrate, a metodelor interactive de grup etc.), de o serie de aspecte pozitive/dificultati intalnite in activitatea la grupa a cadrelor didactice educatoare, precum si de nivelul de maturizare actual al copiilor din gradinite si de tendintele si evolutiile in domeniul informatiilor si al tehnologiilor moderne. In acelasi timp, s-a reconsiderat rolul invatamantului prescolar in raport cu celelalte trepte ale sistemului de invatamant.