Copiii invata ceea ce traiesc

Copiii invata ceea ce traiesc

Daca traiesc in critica si cicaleala, copiii invata sa condamne;

Daca traiesc in ostilitate, copiii invata sa fie agresivi;

Daca traiesc in teama, copiii invata sa fie axiosi;

Daca traiesc inconjurati de mila, copiii invata autocompatimirea;

Daca traiesc inconjurati de ridicol, copiii invata sa fie timizi;

Daca traiesc in gelozie,copiii invata sa simta invidia;

Daca traiesc in rusine, copiii invata sa se simta vinovati;

Daca traiesc in incurajare, copiii invata sa fie increzatori;

Daca traiesc in toleranta, copiii invata rabdarea;

Daca traiesc in lauda, copiii invata pretuirea;

Daca traiesc in acceptare, copiii invata sa iubeasca;

Daca traiesc in aprobare, copiii invata sa se placa pe sine;

Daca traiesc inconjurati de recunoastere, copiii invata ca e bine sa ai un tel;

Daca traiesc impartind cu ceilalti, copiii invata generozitatea;

Daca traiesc in onestitate, copiii invata respectul pentru adevar;

Daca traiesc in corectitudine, copiii invata sa fie drepti;

Daca traiesc in bunavointa si consideratie, copiii invata respectul;

Daca traiesc in siguranta, copiii invata sa aiba incredere in ei si in ceilalti;

Daca traiesc in prietenie, copiii invata ca e placut sa traiesti pe lume.

(Dorothy Lawnolte)

Fiecare traiectorie scolara are o istorie unica ce poate fi povestita in moduri diferite, in functie de punctul de vedere adoptat: al elevului, al parintelui, al profesorului. Povestea contine referiri la performantele elevului, la succesele si insuccesele care marcheaza aceasta traiectorie. Notele scolare, statutul de "elev bun" sau "elev slab", succesul sau insuccesul la examene influenteaza pozitia elevului in familie si in grupul de prieteni, dar si perceptia sociala a familiei, calitatea educatiei in familie. Astfel, succesul scolar a devenit un etalon al calitatii tuturor celor implicati elev, profesor, parinte, institutii scolare, comunitati sociale), in timp ce insuccesul ori esecul scolar antreneaza deprecierea individului, a scolii si a familiei si, de multe ori, el devine sinonim cu esecul in viata.

Modul in care profesorul realizeaza evaluarea, distribuind recompense si pedepse, poate favoriza aparitia insuccesului scolar. In criticile pe care Skinner le aduce practicilor educationale, el acuza faptul ca se utilizeaza preponderent mijloace de control aversiv, in detrimentul intaririlor pozitive. Ridiculizarea, dojana, sarcasmul, criticile, suprimarea unor privilegii , izolarea, amenzile si, din nefericire,chiar si pedepsele corporale sunt tot atatea forme de stimulare aversiva. De asemenea, importante sunt efectele in planul reactiilor emotionale. Frica, anxietatea, frustrarea, mania, resentimentul, sunt consecinte afective ale pedepselor. Ele favorizeaza aparitia unor stari psihice negative (nesiguranta, ezitare, frustrare, pierderea increderii in sine).

Este deci necesar ca profesorul sa se foloseasca in mai mare masura de efectul stimulator al intaririi pozitive, deoarece, asa cum spune si Dorothy Lawnolte, in poezia sa "Copiii invata ceea ce traiesc", "Daca traiesc in incurajare, copiii invata sa fie increzatori".