Curriculumul national

Curriculumul national

Curriculumul national (numit si nucleu) cuprinde sistemul documentelor de tip regulator si normative in care se consemneaza experientele de invatare recomandate elevilor prin scoala.

Curriculumul national reprezinta ansamblul experientelor de invatare prin care orice institutie scolara asigura realizarea idealului educational si finalitatilor invatamantului. Acesta impune in primul rand fixarea cadrului de referinta ca document regulator ingloband anumiti indicatori care vor asigura coerenta intregului sistem curricular.

Planul cadru de invatamant este un document regulator care delimiteaza ariile curriculare, obiectele de studiu si alocarea de timp minima si maxima aferente acestora, pe niveluri de invatamant.

Programele scolare stabilesc programele analitice, insistandu-se asupra continutului particular (acestea fiind realizate pe clasele si disciplinele prevazute in planul cadru). Programa scolara ar trebui sa cuprinda, printre altele: modelul curricular al disciplinei; obiectivele-cadru ale disciplinei, obiectivele de referinta; activitatile de invatare recomandate; continuturile sugerate pentru autorii de manuale; standardele de performanta pe ciclu curricular.

Programe scolare (analitice) stabilesc continutul disciplinelor (de informatica), pentru fiecare an de studiu si materie, pe niveluri, filiere, profiluri si specializari, precum si pe forme de invatamant. Programele sunt elaborate de comisia de specialitate a MECT, sub coordonarea Consiliului National pentru Curriculum (CNC)

Planurile de invatamant. Planurile cadru precizeaza disciplinele de invatamant in succesiunea lor pe ani de studiu si tipuri de scoli sau ni veluri. La baza elaborarii planurilor cadru stau la baza urmatoarele principii: principiul selectiei culturale, principiul coerentei, principiul functionalitatii, principiul egalizarii sanselor, principiul flexibilitatii parcursurilor individuale.

Ciclu curricular este un concept bazat pe stadiul de dezvoltare psiho-pedagogica al elevilor si care ofera un set coerent si clar de obiective de invatare, reflectate la nivelul programelor scolare.

Curriculumul nucleu si Curriculumul la decizia scolii sunt cele doua segmente principale care concura la formarea Curriculumului National. Curriculumul nucleu este (general) obligatoriu pentru toate scolile si toti elevii, reprezentand segmentul prin care invatamantul public spera sa asigure egalitatea sanselor. Acesta reprezinta unicul sistem de referinta pentru examinarea externa admisa in sistem si constituie baza standardelor nationale de performanta si de evaluare.

Curriculumul la decizia scolii vizeaza zona optionala a Curriculumului National si se concretizeaza prin:

segmentul optional al disciplinelor obligatorii

disciplinele propriu-zis optionale.

Ariile curriculare reprezinta grupaje de discipline precum si de domenii si obiecte optionale, fiind neschimbate pe intreaga durata a scolii.. Obiectele de studiu sunt parti ale ariilor curriculare si pot fi obligatorii sau optionale.

OBIECTIVE CADRU pentru modulul informatica:

1. dezvoltarea deprinderilor de utilizare a unui sistem de calcul si a unor produse soft de larga raspandire
2. dezvoltarea gandirii algoritmice, a spiritului inventiv si creator
3. dezvoltarea deprinderilor necesare activitatilor individuale si in echipa
4. constientizarea conexiunilor dintre informatica si societate

Obiective de referinta: sa descrie in termeni algoritmici anumite activitati, sa analizeze enuntul unei probleme, sa participe la munca in echipa si sa execute in cadrul grupei sarcinile ce ii revin in functie de aptitudinile individuale, sa participe activ la dezbateri, sa respecte parerea celorlalti, sa exprime propriile pareri argumentate etc

Exemple de activitati de invatare: discutarea impactului social, etic si moral al informaticii ; enumerarea unor domenii in care sunt folosite instrumente informatice ; evidentierea importantei realizarii unor produse program fiabile, cu interfata prietenoasa etc

OBIECTIVE CADRU pentru modulul Tehnologia informatiei:

1. Utilizarea surselor informationale si a mijloacelor de procesare in scopul preluarii, prelucrarii si prezentarii informatiei
2. Intelegerea dezvoltarii tehnicii si a implicatiilor tehnologiei informatiei asupra mediului si a societatii
3. valorificarea termenilor de specialitate in comunicare
4. Dezvoltarea capacitatii de cooperare in scopul realizarii unei aplicatii

STRUCTURA LECTIEI Forma fundamentala de organizare individualizata a procesului de instruire este lectia, indiferent de structura sa temporala. Momente esentiale ale desfasurarii lectiei: momentul organizatoric; elevii sunt apoi ascultati din materia predata in lectia anterioara; se preda lectia noua; se fixeaza cunostintele (noi); se stabileste tema pentru acasa.

TEORIA EVALUARII. REPETARE, RECAPITULARE, EVALUARE. Procesul de invatamant cuprinde etapele : predare, invatare, evaluare. Activitatea de masurare sau cuantificare se realizeaza cu ajutorul unor procedee specifice cunoscute sub numele de metode si instrumente de evaluare. Evaluarea, componenta esentiala a procesului de invatamant, indeplineste functii bine definite:

1. functia de constatare si diagnosticare a performantelor obtinute de elevi (se permite depistarea lacunelor si greselilor elevilor si inlaturarea lor la timp)
2. functia de reglare si perfectionare a metodologiei instruirii pe baza informatiilor obtinute prin explicarea factorilor si conditiilor care au determinat rezultatele la invatatura
3. functia de predictie si decizie care vizeaza desfasurarea in viitor a activitatii didactice si performantele viitoare ale elevilor
4. functia de selectie si clasificare a elevilor in raport cu rezultatele scolare obtinute, aceasta permitand clasificarea si / sau ierarhizarea elevilor
5. functia formativ-educativa, de ameliorare a metodelor de invatare folosite de elevi, de stimulare si optimizarea a invatarii
6. functia de perfectionare a intregului sistem de invatamant

ca orice activitate didactica, evaluarea cunostintelor elevilor trebuie sa respecte normele impuse de MECT. In functie de varsta si particularitatile psihointelectuale ale elevilor si de specificul fiecarei discipline, instrumentele de evaluare pot fi: probe (lucrari scrise) ; probe (verificari) orale ; activitati practice ; referate si proiecte ; interviuri ; alte instrumente stabilite de catedrele / comisiile metodice si aprobate de director sau elaborate de minister sau de inspectorate.

Clasificarea formelor de evaluare in funtie de TIMPUL cand se aplica acestea: evaluarea initiala, evaluarea formativa (continua), evaluarea sumativa (cumulativa).

Aprecierea cat mai obiectiva a rezultatelor la invatatura presupune si urmarirea unor anumite criterii, cum ar fi : criteriul raportarii rezultatelor la obiectivele generale si operationale ; criteriul raportarii rezultatelor la nivelul general atins de populatia scolara evaluata, criteriul raportarii rezultatelor la capacitatile fiecarui elev.

Planificarea activitatii didactice. Pentru o proiectare corecta, profesorul trebuie sa tina seama de anumite etape pe care trebuie sa le parcurga si in care trebuie sa raspunda la urmatoarele intrebari :

1. Ce voi face? Inainte de toate, se vor preciza cu claritate obiectivele educationale ale activitatii viitoare.
2. Cu ce voi face? Este absolut necesar sa se analizeze atent resursele educationale disponibile pentru a realiza obiectivele stabilite.
3. Cum voi face? Se va alcatui strategia educationala potrivita pentru realizarea obiectivelor stabilite.
4. Cum voi sti daca s-a realizat ceea ce trebuia?

Proiectarea didactica presupune totusi concretizarea si detalierea urmatoarelor etape: precizarea obiectivelor, analiza resurselor, elaborarea strategiei, evaluarea.

PRINCIPIILE DIDACTICE au: caracter logic, caracter obiectiv, caracter algoritmic, caracter dinamic, caracter sistematic. Pentru o buna organizare si desfasurare a procesului de invatamant, profesorul trebuie sa respecte si sa aplice corect urmatoarele principii didactice clasice: principiul intuitiei, principiul legarii teoriei de practica, principiul insusirii constiente si active a cunostintelor, principiul sistematizarii si continuitatii cunostintelor. Principiul accesibilitatii cunostintelor, principiul insusirii temeinice a cunostintelor, principiul individualizarii si diferentierii invatarii.

OBIECTIVE DIDACTICE

Obiectivele cadru au un grad ridicat de generalitate si complexitate si se refera la formarea unor capacitati si aptitudini specifice disciplinei si sunt urmarite pe o intreaga perioada de scolarizare.

Obiectivele de referinta specifica rezultatele asteptate ale invatarii si urmaresc in special progresul realizat in acumularea de cunostinte si in formarea deprinderilor, de regula pe perioada unui an de studiu.

Un obiectiv didactic este o descriere a unui ansamblu de comportamente si performante de care elevul trebuie sa se arate capabil.

Fixarea obiectivelor generale ale informaticii trebuie sa raspunda cel putin la urmatoarele doua intrebari:

1. De ce se preda informatica in scoala?
2. Ce se urmareste prin includerea ei in planul de invatamant?

Programa scolara determina continutul invatarii, dar acest continut este prelucrat dupa doua categorii de obiective: informative (ce va sti elevul?) si formative (ce va putea face elevul?).

Elaborarea strategiei didactice presupune alegerea unui sistem de forme, metode, materiale si mijloace. Categorii de obiective ce trebuie avute in vedere in momentul proiectarii unei lectii: obiective sub raport stadial si obiective sub raport psiho-pedagogic.

Obiectivele sub raport stadial, se pot imparti in: obiective fundamentale (finale), obiective intermediare, obiective secventiale, obiective operationale.

Obiectivele sub raport psiho-pedagogic sunt obiectivele didactice necesare formarii de capacitati intelectuale (teoretice, practice si/sau afective). Clasificare: obiective cognitive/ de cunoastere, obiective psihomotorii/actionale, obiective afective (conative).

Formularea obiectivelor este obligatia profesorului si constituie o parte indispensabila a oricarei planificari didactice generale. Operationalizarea acestora presupune in plus faptul ca un cadru didactic are o orientare globala si coerenta asupra intregului proces de invatamant, ca el cunoaste si aplica in mod curent elementele de metodica, ca procesul in sine de coordonare a invatarii in clasa nu mai are secrete.

METODE, TEHNICI, PROCEDEE DIDACTICE

Metode generale de invatare: expunerea sistematica a cunostintelor, conversatia, problematizarea, modelarea, demonstrarea folosind materialul intuitiv, exercitiul, invatarea pe grupe mici, munca cu manualul, jocurile didactice, instruirea programata.

1. expunerea sistematica a cunostintelor (povestirea, prelegerea, descrierea, explicatia, conversatia etc)
2. metoda conversatiei. Dupa numarul de persoane poate fi individuala sau colectiva. Dupa obiectivele urmarite: introductiva, expozitiva, recapitulativa, evaluativa, dezvoltata.
3. problematizarea si invatarea prin descoperire. Pedagogic vorbind, conflictele se mai numesc si situatii-problema (problematizare), putand fi de cel puti 2 tipuri: contradictii intre posibilitatile existente ale elevului si cerinte si incapacitatea elevului de a integra notiunile selectate intr-un sistem. Descoperirea apare ca o intregire a problematizarii. Clasificare: modalitatea inductiva, modalitatea deductiva, modalitatea prin analogie
4. modelarea. Momentele cunoasterii in procesul modelarii: trecerea de la origine la model, transformarea modelului sau experimentarea pe model, transferul pe original a rezultatelor obtinute pe model, verificarea experimentala pe original a proprietatilor  obtinute pe model.
5. exemplificarea sau demonstrarea materialului intuitiv. Se pune accent pe incurajarea creativitatii.
6. metoda exercitiului (exercitii si probleme de recunoastere a unor notiuni, formule, metode ; exercitii si probleme aplicative ale unor formule sau algoritmi cunoscuti ; probleme care permit insusirea unor notiuni)
7. metoda invatarii in grupe mici - sarcinile sunt executate pe grupuri de elevi
8. metoda lucrului cu manualul si documentatia. Prezinta avantaje : urmarirea atenta a audientei, stresul fiecarui elev in parte poate fi micsorat, posibilitatea pregatirii prealabile a materialului dar si dezavantaje: se poate ajunge din partea clasei la pasivitate.
9. metoda jocurilor didactice da rezultate in special la clasele mici
10. instruirea programata si invatarea asistata de calculator. Procesul de predare-invatare si verificare-evaluare functioneaza pe baza principiului cibernetic comanda-control-reglare (autoreglare)

METODE SPECIFICE DE INVATARE. Acestea se refera la ramuri (subramuri) particulare ale informaticii (cum ar fi teoria algoritmilor, logica etc.). Metodele nu sunt independente, precum obiectivele sau principiile didactice. Tratarea rezolvarilor trebuie sa aiba in vedere obtinerea rezultatelor pe cai clare, analiza metodelor utilizate. Se urmareste cunoasterea activa a notiunilor invatate, adancirea semnificatiilor, asimilarea metodelor de rezolvare, aplicarea lor in rezolvarea altor tipuri de probleme.

Bibliografie

Ionescu C., Metodica predarii informaticii, Universitatea "Babes- Bolyai", Cluj, 1999

Masalagiu, C., Asiminoaie A., Maxim I. - Metodica predarii informaticii. Ed. Matrix Rom Bucuresti 2001

Petre, C., Popa, D., s.a. - Metodica predarii Informaticii si Tehnologiei Informatiei. Ed. Arves, Craiova 2002