Reusita scolara - esec scolar - criteriu principal de evaluare a (in)eficientei intelectuale

Reusita scolara - esec scolar - criteriu principal de  evaluare a (in)eficientei intelectuale

Reusita scolara - abordari

Reusita/nereusita elevului la invatatura este in functie de exigenta normelor scolare (V. Pavelcu), de unde si relativitatea notiunii de succes scolar. In mod schematic, succesul scolar poate fi considerat o expresie a concordantei intre capacitatile, interesele elevului, pe de o parte, si exigentele scolare, formulate si prezenttate elevului prin diverse metode instructiv-educative, pe de alta parte. Nota scolara este un indice discutabil al valorii si al pregatirii elevului.

Insuccesul, ramanerea in urma la invatatura sunt simptomele unei discordante dintre posibilitatea si exigenta impusa printr-o anumita metoda instructiv-educativ. Starea de insucces nu poate fi tratata la modul general si absolut, deoarece depinde de continutul, conditiile, modul de prezentare a activitatii scolare.

Performanta scolara depinde, pe langa inteligenta, si de alte conditii interne (motivatie, atitudine etc.), cat si externe (metoda, natura sarcinilor scolare, manualul etc.).

Capacitatea de invatare reala a elevului, raportata la performanta lui scolara actuala, ne permite sa aflam ce ar fi in stare sa invete, "sa faca" elevul slab la invatatura daca s-ar schimba sistemul de cerinte instructiv-educative, metoda de predare, materialele prezentate la lectie, motivatia, atitudinea elevului fata de activitatea scolara etc.

Studiile dedicate reusitei scolare au relevat mai multe perspective si tipuri de abordari: conceptia input-output, procesuala, organizationala, evaluativa, experimentala, ecologica (Averch, Carroll, Donaldson - 1979):

Abordarile de tip input-output

Considera sistemul de invatamant ca o "cutie neagra", fiind directionate spre obtinerea raspunsului la intrebarea "cat de mult sunt datorate variatiile rezultatelor educationale, variatiilor la nivelul resurselor?" Conform acestei teorii, factorii reusitei scolare sunt (Coleman - 1966):

a)                Mediul familial: rezidenta, nivelul de instruire al parintilor, tipul si "dimensiunea" familiei, bunurile si echipamentele posedate, interesul parintilor pentru studiile copilului si nivelul de aspiratii privind formarea profesionala;

b)                Resursele scolare: calitatea echipamentelor scolare, caracteristicile corpului profesoral, compozitia sociala a mediului scolar;

c)                Caracteristicile elevilor: indeosebi motivatia pentru instruire.

In baza cercetarilor efectuate, s-a ajuns la urmatoarele concluzii:

Variabilele care definesc mediul familial influenteaza reusita scolara a elevilor mai mult decat variabilele scolare; acest fapt se diminueaza pe masura inaintarii spre niveluri superioare de invatamant.

Dintre variabilele scolare, cele referitoare la cheltuieli, echipamente, programe sunt mai putin responsabile in obtinerea unor rezultate scolare bune, fata de caracteristicile corpului profesoral.

Nu se poate stabili o relatie directa intre volumul investitiilor financiare in domeniul educatiei si randamentul academic.

Mai mult decat caracteristicile mediului familial si variabilele scolare, reusita este influentata de particularitatile individuale ale elevilor: nivelul de aspiratii, motivatiile, atitudinea fata de scoala, increderea in institutia scolara etc; acestea din urma, insa, depind, in mare masura, de indicatorii mediului familial.

Conceptia procesuala (Harris - 1969, Turner - 1968, Cronbach si Snow - 1969)

Considera ca important este ceea ce se petrece in interiorul "cutiei negre", accentul deplasandu-se pe procesul de instruire, "resursele fiind considerate ca predeterminante".

Abordarea de tip organizational (Gittell si Hollander - 1967, Carpenter - 1971)

Insista asupra modalitatii de raspuns a scolii (ca institutie, vazuta ca organizatie dominant inertiala, rigida) la comanda sociala (care este in permanenta schimbare). Capacitatea mai redusa a scolii de a indeoplini elastic cererea sociala vine din dificultatea acesteia de a raspunde simultan la multitudinea de obiective si sarcini ce ii sunt impuse.

Conceptia evaluativa (Gordon - 1971, Karnes - 1969)

Se axeaza pe aprecierea eficacitatii interventiilor educationale de amploare, vazute in concordanta cu politica sociala generala. Cercetarile desfasurate in aceasta maniera au ca scop aprecierea influentelor unor schimbari majore la nivelul sistemului de invatamant asupra rezultatelor educationale.

Abordarile de tip experimental (Goodman - 1965, Holt - 1967, Dennison - 1969, Silberman - 1970)

Se centreaza, in special, pe cercetarea efectelor interventiilor educative directe asupra elevului in context scolar. Se poate evidentia, prin observatie focalizata, dinamica reala a procesului invatarii, a adaptarii scolare, a efectelor educatiei asupra elevului etc.

Cercetarea ecologica (Weber -1971, Stego - 1988, Hopes - 1988)

Se preocupa de observarea sistematica a acelor institutii scolare considerate performante, competitive si a celor ieficiente, pentru identificarea corecturilor care pot duce la rezultate scolare ridicate. Aceste cercetari au relevat ca factori de stimulare a performantelor: atitudinile pozitive ale profesorilor fata de elevi si nivelul ridicat al asteptarilor fata de acestia, dinamismul si initiativa directorilor scolilor, activitatea scolara desfasurata acasa, ateptarile pozitive ale parintilor privind rezultatele copiilor, detinerea anumitor roluri in cadrul grupului scolar. S-a constatat importanta luarii in consideraresi a altor criterii in aprecierea elevilor decat cele privind strict achizitiile cognitive: absenteism redus, lipsa manifestarilor de delincventa.

Diversele cercetari care abordeaza problematica determinantilor reusitei au ajuns la diferite tipologii ale variabilelor care influenteaza rezultatele elevilor, majoritatea fiind axate pe 3 mari categorii: elevul cu caracteristicile sale, mediul familial, scoala sub aspectul resurselor umane si materiale. In aceasta din urma categorie este inclusa, uneori, si ambianta scolara: atmosfera din scoala, permisivitatea sau severitatea excesiva, relatiile dintre elevi, dintre elevi si profesori etc.

In 1966, Grimm deceleaza 3 grupe mari de factori determinanti in configuratia rezultatelor scolare:

Factori socio-economici: profesia parintilor, posibilitatea de a beneficia de lectii particulare, marimea familiei etc;

Factori socio-culturali: nivelul de instruire al parintilor, atitudinea lor fata de scoala, buna stapanire a limbajului de catre copil, motivatia pentru reusita;

Factori socio-ecologici: mediul de rezidenta (rural - urban), zona de rezidenta (periferie - centru), distanta intre domiciliu si scoala.

O tipologie interesanta a fost elaborata in 1970, de Tretheway, incluzand factori care tin de:

Familie: statutu socio-economic, venituri, nivel de instruire al parintilor, atitudinea lor fata de educatie;

Ambianta imediata a copilului: mediul de rezidenta, zona georgrafica, nivel cultural al comunitatii careia ii apartine;

Sex, origine etnica, apartenenta religioasa;

Resursele materiale si umane ale scolii: dotare, calificarea profesorilor, experienta lor in activitate, calitatea programelor propuse;

Grupul frecventat de copil: atitudinea colegilor fata de invatatura.