DEONTOLOGIA PROCESULUI EVALUATIV

DEONTOLOGIA PROCESULUI EVALUATIV

Pentru a vorbi despre deontologia procesului evaluativ, nu putem sa nu sa nu avem in vedere elementele de baza al acestui amplu si complex proces instructiv-formativ-educativ: scoala, ca institutie, elevi, parinti, profesori. In cele ce urmeaza vom analiza, mai pe larg, profesorul ca element de legatura intre elev-scoala, elev-parinte, elev-societate: "profesorul de succes".

Profesorul, dascalul, are un rol crucial in viata elevilor. Atat obligatiile profesorale cat si insusirile de personalitate au repercusiuni profunde in inima discipolilor, provocand reverberatii inca multi ani dupa terminarea studiilor. Prin felul sau de a fi, prin comportamente si atitudini, profesorul apropie sau indeparteaza copiii: motiveaza, pedepseste,   blameaza, incurajeaza etc.

Studiile de specialitate sustin ca elevului "ii place" sau "nu-i place" o disciplina in functie de personalitatea profesorului. In ceea ce priveste randamentul scolar, responsabilitatea cadrului didactic este enorma: pe de o parte, conteaza competenta sa profesionala, iar pe de alta parte, este la fel de importanta si personalitatea acestuia.

Cateva caracteristici ce concura la formarea unui profesor eficient:

abilitatea de a motiva elevii

motivatia elevilor este in relatie directa cu dorinta acestora de a participa activ la procesul instructiv educativ, cu scopurile si cauzele pentru care se implica sau nu in activitatea de invatare.

Pentru a spori motivatia copiilor profesorul poate actiona prin intermediul unor factori de baza:

valoarea disciplinei perceputa de elevi;

increderea elevilor in propriul succes.

Managementul clasei

Pentru a realiza un bun management profesorul trebuie sa fie atent la comportamentul elevilor si la reusita lor scolara, utilizand un regim larg de tehnologii de predare-invatare.

Abilitatea de a crea si a mentine o ambianta placuta de sustinere si cooperare.

Profesorul transforma atmosfera din sala de clasa in una agreabila. Problemele de disciplina sau disensiunile care apar sunt rezolvate in mod constructiv.

Elevii sunt apreciati pentru rezultatele lor atat in public cat si in fata parintilor. Profesorul ii incurajeaza sa coopereze si sa se sustina reciproc.

Interdisciplinaritatea

Atunci cand o cere contextul, profesorul transfera cunostintele achizitionate de elevi in cadrul unei discipline la alta.

Abilitatea de a echilibra cerintele   in crestere si competentele elevilor.

Profesorul stabileste expectante   inalte , dar realiste, si ii indeamna pe elevi sa execute sarcini mai provocatoare si dificile.

Incurajarea elevilor sa se autoevalueze

In loc sa le indice elevilor deprinderile sau strategiile ce pot fi aplicate la rezolvarea unei sarcini, profesorul ii stimuleaza sa decida singuri care ar fi acestea.

Respectarea curriculumului

Racordarea procesului de predare-invatare

Profesorul trebuie sa tina cont de feedback-ul oferit de elevii sai in organizarea procesului educational, prezentarea si stimularea temelor etc., fara a "compromite" insa standardele si scopurile stabilite anterior.

Acestea sunt doar cateva dintre caracteristicile unui profesor de succes. Imbinandu-le intre ele in proportii diferite sau sumandu-le cu altele, neenumerate aici, putem admira "portretul" unui profesor "de vis" .

Cateva metafore utilizate pentru a elucida specificul imaginii profesorului-actor.

Profesorul eficient este, inainte de toate, "discipolul" elevilor sai, care incearca sa invete in permanenta de la dansii, pentru a tine pasul cu acestia si a putea sa discute orice subiect. El trebuie sa fie "liderul" care sa inspire si sa influenteze copiii prin intermediul personalitatii sale, asemenea unui "expert" sau "consilier", si nicidecum utilizand puterea coercitiva. Un astfel de profesor isi cunoaste bine disciplina si este respectuos cu elevii sai.

"Explorator" fiind, incurajeaza elevii sa-si descopere Sinele, ajutandu-i, astfel, sa atinga cel mai inalt nivel de performanta. Un profesor eficient se mandreste cu discipolii care-l depasesc. Urmarindu-i, el poate sa mentina echilibrul dintre necesitatile de instruire ale fiecarui individ si cele ale grupului, realizand, prin aceasta, idealul educational: invatamant pentru toti, invatamant pentru fiecare. Un atare profesor este corect si obiectiv in aprecieri, poarta dialoguri deschise ti raspunde mereu la solicitare.

Profesorul eficient este un "entuziast" incurabil nu doar in ceea ce priveste materia pe care o preda; elanul sau contagios cuprinde procesul educational in general. manifestand exuberanta, atitudini pozitive, pasiune si daruire, el incerca sa-i patrunda pe elevi ca acesta este locul implinirii sale si nu altul.

Un astfel de profesor este un "inovator" care modifica sau inlocuieste strategiile, tehnicile, textele atunci cand cele existente au devenit plicticoase pentru elevi. Inventand diverse combinatii de tehnologii, adapteaza predarea la diferite solutii de invatare si prezinta subiectul din variate unghiuri de vedere, ceea ce faciliteaza intelegerea.

Profesorul este acel "tezaurizator" care valorifica la maxim ideile elevilor sai, utilizandu-le in speta,cu scopul de a imbunatati calitatea procesului de predare - invatare.

El este si "comediantul" care stie cand si cum sa recurga la umor, fara a-l considera un factor ce ar distrage atentia sau ar periclita educatia. El este "ghidul" care conduce elevii spre perfectionarea deprinderilor si abilitatilor de lucru si, totodata, ii pune in situatia de a descoperi singuri solutia si de a invata din greseli.

Fiinta umana profesorul eficient este un "umanist", care stie sa fie critic cu sine insusi, fara a fi cinic sau disperat. Este o persoana care se autodezvaluie, astfel incat, elevii ii pot vedea virtutile si imperfectiunile. Prin exemplul propriu, ajuta elevii sa-si dezvolte vointa, curajul si speranta in realizarea potentialului.

Oferind un "mediu-focar de siguranta intelectuala" in care pot fi prezentate idei opuse fara teama de a fi ridiculizat, profesorul eficient este "santinela" ce pazeste inviolabilitatea acestuia. Profesorul eficient este un bun colaborator, acordand o mare valoare colegialitatii. El isi impartaseste ideile, solicita implicarea parintilor in activitatea de predare-invatare si cauta sprijinul colegilor atunci cand nu poate surmonta de unul singur anumite probleme.

Profesorul de succes este un "idealist-pozitiv", un altfel de idealist-pozitiv, fiind convins ca fara ideal nu poate exista evolutie. Incercand sa schimbe lumea, printr-un raport corect, deontologic, cu factorii educationali si de educatie, printr-o evaluare corespunzatoare a procesului instructiv-formativ,educativ, un astfel de profesor se transforma zilnic, transformandu-i si pe altii.

Dincolo de avalansa de poetizari ale muncii cadrului didactic, care s-au revarsat peste existenta sa de-a lungul anilor, calitatea de educator se obtine si ea, ca orice alta valoare umana, prin educatie si formare, chiar daca recunoastem si caracterul congenital al vocatiei de pedagog.

Pregatirea profesionala psihopedagogica a cadrelor didactice in colegii si universitati reprezinta doar o provocare pentru o formare si dezvoltare profesionala continua pe parcursul intregii vieti. acest lucru este valabil in orice meserie, conditia primordiala a existentei umane fiind imbunatatirea, desavarsirea propriei sale conditii si cu atat mai mult pentru profesiile pedagogice.

Ce este deontologia evaluarii ?

Evaluarea este un proces care, pe langa faptul ca implica subiecti concreti si are efecte in mintea si constiinta elevilor, ea implica aproape in toate cazurile si judecati de valoare, raportare la valori morale si la insusiri de caracter. O nota scolara sau un calificativ exprima, de cele mai multe ori, nu numai performante si capacitati "pure" de tipul inteligenta, memorie, imaginatie, cunostinte, deprinderi etc., ci si calitati de ordin moral, insusiri de vointa si caracter cum sunt: seriozitate/neseriozitate, vointa puternica/vointa slaba, corectitudine/incorectitudine etc.

Dupa cum se cunoaste, deontologia a avut initial semnificatia de stiinta sau logica a moralei, termenul - introdus de J. Bertham in lucrarea "Deontologia sau stiinta moralei" (1834) - marcand distinctia dintre ontologie, care se ocupa cu ceea ce este si deontologie, care se ocupa cu ceea ce trebuie sa fie, cu ceea ce "trebuie respectat".

Evolutia ulterioara a deontologiei s-a produs indeosebi in zona exercitarii profesiunilor si activitatilor umane (stiintifice, politice, productive etc.) pe masura ce acestea dispuneau de mijloace si instrumente tot mai perfectionate, care dadeau indivizilor si grupurilor posibilitati de actiune atat de mari incat problema a ceea ce trebuie si a ceea ce nu trebuie facut, a ceea ce este permis si a ceea ce nu este permis nu mai putea fi rezolvata fara trecerea conduitei si constiintei oamenilor prin filtrul comandamentelor morale.

Deontologia evaluarii (considerata un caz particular al deontologiei pedagogice) are ca referential un set de valori ce pot fi considerate esentiale pentru procesul evaluativ.

Dintre acestea pot fi diferentiate urmatoarele categorii:

valori care sunt importante pentru evaluator (diferentierea diferitelor tipuri de rezultate ale invatarii, asocierea acestor rezultate ale invatarii cu indicatori cantitativi sau calitativi, posibilitatile sau dificultatile de interpretare a rezultatelor procesului evaluativ , etc..);

valori care sunt importante pentru cel evaluat (recunoasterea efortului pe care cel evaluat il investeste in pregatirea pentru examen, identificarea pozitiei pe care el o ocupa intr-o ierarhie, modalitatile prin care rezultatele procesului evaluativ reflecta aspiratiile celui evaluat);

valori care sunt importante in raport cu procesul insusi al evaluarii ( ideea de obiectivitate a evaluarii, capacitatea de discriminare a diferitelor tipuri de rezultate, acuratetea masurarii performantelor, surprinderea valorii adaugate, etc.);

valori care sunt importante pentru societate atat pe termen lung cat si pe termen scurt (obtinerea unor informatii despre modul in care au fost valorificate investitiile facute in educatie, obtinerea unor informatii despre calitatea pregatirii absolventilor de pe diferite trepte ale sistemului de invatamant, posibilitatea de folosire a rezultatelor evaluarii ca indicator al selectarii elevilor/absolventilor pentru o noua treapta de scolarizare sau pentru integrarea lor pe piata muncii).

CODUL DEONTOLOGIC AL PROFESIUNII DE EDUCATOR

Principii:

Angajamentul fata de elevi

Angajamentul fata de profesiunea didactica

Comportamentul etic fata de colegii de profesie

Angajamentul fata de comunitatea scolara si sociala.

Angajamentul fata de elevi

Cadrul didactic se straduieste in permanenta sa ajute elevii cu care lucreaza pentru a-si dezvolta potentialul de care dispun, pentru o completa integrare in viata scolara si sociala. In acest sens, el este preocupat continuu de a stimula spiritul de investigatie al elevilor, de a incuraja achizitia cunoasterii, realizarea intelegerii si dezvoltarea scopurilor personale pe termen scurt si lung.

In vederea realizarii acestor obligatii statutare fata de elevi, cadrul didactic:

nu va impiedica elevii in actiunea independenta privind realizarea invatarii si recunoasterea rezultatelor acesteia;

nu va impiedica elevii sa formuleze si sa exprime diverse puncte de vedere;

nu va indeparta pe elevi de temele sau disciplinele relevante pentru progresul lor;

nu va impiedica accesul elevilor catre diverse programe de studii si nu va face nici o discriminare intre acestia din nici un fel de motiv (rasa, religie, sex, varsta, etnie, vederi politice, statut social, etc.);

va face tot posibilul pentru a nu leza in vreun fel sanatatea si siguranta elevilor;

nu va crea situatii stanjenitoare sau umilitoare pentru un elev;

nu se va folosi de pozitia si statutul profesional pentru a-si atrage vreun avantaj personal;

nu va face publice informatii cu caracter personal despre elevi decat daca acestea servesc diverselor scopuri profesionale sau doar atunci cand acestea sunt solicitate de instantele desemnate prin lege.

Angajamentul fata de profesiunea didactica

Profesiunea didactica este investita de societate cu incredere si responsabilitate privind formarea si dezvoltarea tinerei generatii. Stiind ca, increderea (sau lipsa de incredere) a membrilor societatii in calitatea serviciilor educationale influenteaza in mod direct societatea in ansamblul ei, educatorul are datoria de a contribui la ridicarea standardelor profesionale specifice domeniului educational, la crearea unui climat propice exersarii profesiei de profesor, la respectarea valorilor morale agreate de societate la un moment dat.

In vederea realizarii acestor obligatii statutare fata de profesiunea didactica, cadrul didactic:

nu va face declaratii false si nici nu va ascunde date referitoare la competentele si calificarile sale, in situatia participarii la concursuri pentru ocuparea unor functii sau a unor posturi didactice;

nu va contribui la intrarea in domeniul educational a vreunei persoane despre care stie ca nu are calificarile si calitatile necesare practicarii acestei profesii;

nu va face vreo declaratie falsa privind calificarile vreunui candidat pentru diverse pozitii profesionale;

nu va accepta atentii, cadouri sau favoruri care ar putea influenta deciziile sale profesionale sau actiunile specifice pe care le desfasoara in context scolar;

va manifesta sinceritate in toate chestiunile legate de profesia didactica;

Comportamentul etic fata de colegii de profesie

In realizarea relatiilor etice cu ceilalti colegi, cadrul didactic ii trateaza in mod corect si echitabil pe toti membrii profesiei didactice. In acest sens:

nu va face publice date despre colegi daca acestea nu fac obiectul diverselor scopuri profesionale sau daca acestea nu sunt solicitate de catre institutiile autorizate prin lege in acest sens;

nu va face, in mod intentionat, declaratii false despre vreun coleg sau despre sistemul scolar;

nu va afecta libertatea de alegere si de manifestare a colegilor sai si va actiona pentru a stopa interventia acelor forte ce obliga educatorii sa suporte actiuni si ideologii ce incalca integritatea profesionala individuala;

nu va discrimina din nici un punct de vedere (rasa, religie, sex, varsta, etnie, vederi politice, statut social, etc.) vreun coleg.

Angajamentul fata de comunitatea scolara si sociala

In contextul actual al convietuirii noastre, educatorii scolari sunt raspunzatori de modul in care unitatile scolare de invatamant se conecteaza la nevoile de dezvoltare a comunitatilor scolare si sociale.

In vederea realizarii acestor obligatii statutare, cadrul didactic:

are responsabilitatea asigurarii si imbunatatirii oportunitatilor educationale egale pentru toti;

recunoaste si accepta desemnarea unor persoane autorizate care sa interpreteze politicile educationale oficiale;

recunoaste si respecta dreptul si responsabilitatea membrilor comunitatilor scolare de a participa la comentarea/interpretarea, corectarea si adoptarea politicilor educationale;

evalueaza, prin intermediul procedurilor profesionale potrivite, conditiile de realizare a activitatilor educationale din interiorul institutiei, face cunoscute deficientele majore si actioneaza pentru rezolvarea situatiilor respective;

isi asuma responsabilitati politice si cetatenesti, dar se fereste sa utilizeze pozitia sa profesionala pentru a promova candidati politici sau activitati partizane;

isi ia masuri de precautie necesare pentru a face distinctie intre punctele de vedere personale si cele ale institutiilor educationale si/sau politice la care este afiliat;

nu va distorsiona si/sau nu va interpreta necorespunzator - in public sau prin intermediari - fapte din domeniul educational;

nu va folosi pozitia ocupata la nivel institutional pentru a obtine castiguri sau avantaje personale;

nu va oferi cadouri sau favoruri pentru a obtine avantaje personale speciale.

Bibliografie: Voiculescu, E., 2005, Manual de pedagogie contemporana, partea a-II a, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca