Dezvoltarea pedagogica

DEZVOLTAREA PEDAGOGICA

Dezvoltarea pedagogica reprezinta ansamblul actiunilor si influentelor educationale care asigura evolutia personalitatii umane în plan psihologic si social. Ea valorifica resursele educab Uitatii angajate în optimizarea raporturilor dintre ereditate-me-diu-educatie, în mod diferentiat, în functie de trasatuile generale, particulare si individuale ale personalitatii umane.

Dezvoltarea pedagogica valorifica evolutiile înregistrate la nivelul structurii de functionare a personalitatii, în plan cognitiv (cunostinte, deprinderi, strategii), social (moral, civic, politic, profesional, cultural) si (inter)personal (familial, comunitar etc). Pe de alta parte, corelarea acestor evolutii angajeaza urmatoarele tipuri de dezvoltare, evidente la nivel de ontogeneza în limitele anumitor legi probabilistice, specifice stiintelor socioumane;

dezvoltare intelectuala: preoperatorie (vârsta 0-1 an), preconceptuala (2-3 ani); intuitiva (4-5 ani) operatorie concreta (6-11 ani), operatorie abstracta, pe cale de formare (12-15 ani); operatorie abstracta, formata si integrabila în diferite domenii ale cunoasterii (dupa 16-18 ani);

- dezvoltare sociala: presociala (vârsta 1-5 ani), de explorare a factorilor de socializare (6-15 ani), de organizare constinta a relatiilor sociale (15-24 ani), de realizare sociala (dupa 25-27 de ani);

- dezvoltare psihosociala: prin imitatie (vârsta 5-7 ard), prin identitate (8-12 ani), prin interiorizare (13-16 ani), prin generalizare (realizata dupa 17 ani. în diferite grade dependente de ciclurile vietii: adolescenta prelungita, tinerete, maturitate, batrânete);

- dezvoltarea morala: prin sanctiuni, recompense (vârsta 5-9 ani), prin relativism utilitar (10-12 ani), prin concordie interpersonala (13-15), prin lege si ordine (16-24), prin contracte sociale (realizabile dupa 25-27 de ani, adaptabile la conditiile diferitelor situatii profesionale si umane/vezi ciclurile vietii);

- dezvoltarea cunoasterii de sine: în stadiul elementar (vârsta 5-11 ani), în stadiul situational (12-15 ani), în stadii de interiorizare (realizate dupa 16 ani, în diferite grade de aprofundare/Vezi ciclurile vietii),

- dezvoltarea afectiva ('sentimentul amicitiei'): asistenta cu sens unic (vârsta 5-7 ani; cooperare în conditii favorabile (8-12 ani), colaborare în conditii favorabile dar si mai putin favorabile (13-16 ani); parteneriat în conditii mutuale (realizabil dupa 17-20 de ani, în diferite grade(vezi ciclurile vietii) - vezi Dictionnaire actuel de Veducation, 1993, pag.340.

Dezvoltarea pedagogica angajeaza toate tipurile de evolutii prezentate anterior, institutionalizate în cadrul organizatiei scolare, procesului de instruire, managementului resurselor umane, informationale, materiale si financiare. Valorificarea acestora presupune proiectarea unei noi structuri de functionare a sistemului de învatamânt care implica:

- depasirea fazei psihologice critice, situata la trecerea la un nou stadiu de dezvoltare, în interiorul aceluiasi nivel sau aceleiasi trepte scolare (vezi tendinta afirmarii Sa scara mondiala a formulei 6-3-3 sau a unei variante apropiate);

- prelungirea învatamântului de baza pâna la vârsta de 16 ani considerata optima din perspectiva depasirii fazei celei mai critice (situata in jurul vârstei de 14-15 ani, la trecerea de ia preadolescenti spre adolescenta) si a structurarii fondului aptitudinal-ati-tudinal al personalitatii elevului;

- adoptarea strategiilor de orientare scolara si sociala formativa care vizeaza dezvoltarea de ansamblu a personalitatii elevului, într-o perspectiva actuala si potentiala, superioara tendintelor stadial-clinice (centrate pe o singura dominanta, de regula, de natura intelectuala) sau psihomotrice (centrate asupra unor variabile standardizate).

Dezvoltarea pedagogica generala angajeaza toate modalitatile prin care institutia scolara reuseste sa-si consolideze serviciile administrative, didactice, educative, plecând de la obiectivele formative elaborate special pentru valorificarea resurselor de e-volutie globala a personalitatii elevului.

Dezvoltarea curriculara marcheaza 'procesul de îmbogatire continua a programelor scolare cu noi date', informatii, cunostinte {Dictionnaire actuel de Veducation, 1993, pag.337). Acest proces urmareste optimizarea raportului dintre cresterea si dezvoltarea psihologica a personalitatii în vederea asigurarii saltului de la evolutia liniara la cea pluridimensionala, de la obiectivele minimale la finalitatile maximale, de la standardizarea închisa la individualizarea deschisa (Idem, vezi pag,338). - Vezi Educabilitatea.