Noi experiente cognitive

Noi experiente cognitive

Analiza efectelor pe care le au mesajele mass-media asupra receptorilor constituie de mult timp o tema predilecta de cercetare. Tinerii, dar si alte categorii de populatie, consuma un mare volum de timp pentru a intra in contact cu diverse forme de mass-media, acasa si in multe alte locuri, inclusiv la scoala. Inevitabil, acest fapt are implicatii multiple asupra personalitatii lor. Putem spune, printr-o simpla enumerare, ca mesajele mass-media au o serie de efecte formative: intregesc cunostintele si contribuie la formarea conceptiei despre lume, imbogatesc vocabularul si dezvolta capacitatea de exprimare, starnesc curiozitatea, dorinta de cunoastere si interesul pentru o gama larga de evenimente, modeleaza semnificatiile pe care le impartasesc indivizii, dezvolta spiritul critic, ofera modele de comportament, sensibilizeaza, starnesc emotii, cultiva gusturi. Influenta mass-media se face resimtita atat la nivelul personalitatii individului, cat si la nivelul intregii societati, prin aportul adus la structurarea sistemului de valori specific, la formarea reprezentarilor colective sau la determinarea caracteristicilor vietii politice, economice, culturale.

Sintagma "societate informationala" este forte des utilizata in abordarile teoretice, dar si in discursurile cotidiene, pentru a desemna acel tip de societate care a devenit dependenta de complexele retele electronice de informare si de comunicare si care aloca un mare volum de resurse dezvoltarii activitatilor de acest fel(Denis McQuail, Sven Windahl, 2001). O societate in interiorul careia cantitatea de informatie difuzata prin numeroase canale de comunicare creste exponential si este accesibila unei multimi impresionante de oameni. Datorita dezvoltarii sistemului mass-media, cu deosebire a noilor inovatii in domeniu, este posibila transmiterea rapida a informatiilor obtinute in diverse colturi ale lumii catre un numar foarte mare de oameni, oriunde s-ar afla ei. Universalizarea surselor de cunoastere a condus la ceea ce John B.Thompson numeste "mondializarea mediata", care, in esenta, desemneaza o extindere fara precedent a perceptiei noastre asupra lumii: "Difuzarea produselor media ne da posibilitatea de a experimenta intr-un anumit sens evenimentele, de a-i observa pe ceilalti si, in general, de a invata despre o lume care se extinde dincolo de sfera intalnirilor noastre zilnice. Orizonturile spatiale ale intelegerii noastre sunt, asadar, mult largite, pentru ca ele nu mai sunt restranse de necesitatea prezentei fizice in locurile in care evenimentele observate se intampla"(2000, p.38). Barierele spatio-temporale ale comunicarii au fost depasite. Facilitatile oferite de sistemul comunicarii de masa stau la baza democratizarii accesului la informatii: in principiu, orice individ isi poate satisface dorinta de a sti recurgand, fara ingradiri semnificative, la diverse surse de informare.

Pe masura ce sistemul mass-media a ajuns sa joace un rol tot mai important in viata sociala a crescut si interesul oamenilor fata de mesajele astfel difuzate, care reprezinta, pentru multi dintre ei, principala modalitate de informare. Comunicarea de masa este credibila si eficienta, asigurand o extindere considerabila a orizontului de cunoastere al individului, imbogatind experienta cognitiva pe care acesta o dobandeste printr-un contact direct cu realitatea sau apeland la alte surse de informare.

Oamenii asimileaza in timpul liber, dar nu numai atunci, informatii deosebit de eterogene, transmise de catre mass-media. Cercetarile sociologice au constatat, in cazul copiilor si adolescentilor, o larga deschidere spre aceste surse de cunoastere(vezi figura 5). Ceea ce stiu despre lume copiii, sustine Claude-Jean Bertrand(2001), stiu datorita scolii si mass-media. Dintre mijloacele comunicarii de masa, televiziunea se distinge prin pozitia pe care o ocupa in topul preferintelor, fapt pentru care ea este considerata "cea mai importanta sursa de naratiuni a societatii de masa"(Denis McQuail, Sven Windahl, 2001), ce eclipseaza institutii traditionale de socializare, precum familia, biserica si chiar comunitatea. Dintre subiectii chestionati de Metromedia Transilvania(1996-1997), cu varsta sub 18 ani, 72,9% considera televiziunea ca fiind cea mai importanta sursa de informare, 19,7% radioul, 1,8% ziarele, 3,5% discutiile, 2% nu stiu/nu raspund(cf.Vasile Dancu, 1998).

Urmarirea programelor de televiziune reprezinta pentru copii o cale de cunoastere a realitatii. Despre ce fel de cunoastere este vorba? Sprijinindu-se pe limbajul verbal, imagini si alte coduri de semne, discursul televiziunii, al mass-media in general, are ca efect construirea de imagini mentale la indivizi, ce se structureaza sub forma de reprezentari si aceste reprezentari constituie instrumente de inteligibilitate a realului. Mesajele audio-vizuale accentueaza si dau extensiune modalitatii iconice de cunoastere a realitatii. Aceasta forma de reprezentare imagistica, acest mod de a accede la cunoasterea si intelegerea lumii are implicatii adanci in dezvoltarea intelectuala a copilului. Cunoasterea iconica, inteleasa ca modalitate de reprezentare a realitatii prin imagini, detine un rol important in dezvoltarea activitatii mentale. O buna parte din experienta cognitiva a copilului, precizeaza Ioan Cerghit(1972), este consemnata in memoria lui sub forma de imagini si multe din cunostintele pe care le dobandeste sunt raportate la aceste imagini, le subordoneaza aspectelor imagistice ale lucrurilor, reusind sa le inteleaga, sa le dea un sens, sa le asimileze si sa le integreze in experienta lui cognitiva.

Se estimeaza ca datorita contactului frecvent cu mass-media, care largeste considerabil orizontul cunoasterii, copiii vin la scoala cu un bogat bagaj de informatii dobandite informal, cu care parintii lor altadata nu veneau. Aceste surse le ofera informatii din diverse domenii de activitate, informatii despre mediul natural-geografic sau social-uman, ajutandu-i sa se inteleaga pe sine, sa inteleaga fapte, fenomene, procese, evenimente etc. Informarea domina toate mesajele mediatice, care reusesc sa asigure cunoasterea si explicarea lumii.

Dar nu numai pentru copii receptarea mesajelor mass-media constituie o experienta de cunoastere relevanta. Informarea prin aceste canale, accesibila unui public larg, vine in intampinarea curiozitatii umane, dorintei de cunoastere, de a fi la curent cu ceea ce se intampla in lume. Mass-media ofera lectii despre natura si despre societate, utile in perspectiva educatiei adultilor. Cunostintele astfel obtinute, ce se adauga celor rezultate in urma altor experiente cognitive, contribuie la constituirea repertoriului cultural al individului, la structurarea conceptiei sale despre lume, in functie de care se vor judeca evenimentele lumii inconjuratoare si se vor lua decizii de actiune.

Comunicarea de masa creeaza in jurul individului o noosfera, care inlesneste relatia sa cu mediul ambiant. Potrivit teoriei cultivarii(George Gerbner), mass-media construieste pentru multi oameni un mediu simbolic coerent, pentru unii singurul mediu, care le pune la dispozitie idei si conceptii cu privire la o gama larga de situatii de viata. Cultura generala si premisele integrarii sociale sunt, in acest fel, considerabil sporite. In stiintele sociale, teoria cultivarii, potrivit careia mass-media creeaza cultura si teoria influentei indirecte, conform careia mass-media socializeaza, se bazeaza pe o realitate incontestabila: mijloacele de comunicare de masa sunt implicate in structurarea sistemului individual de cunostinte si de atitudini.

Cunostintele obtinute din surse media pot fi corelate cu cele asimilate in cadrul activitatilor scolare, pentru a servi la realizarea unor obiective ale educatiei intelectuale. Prin exercitarea functiei informative, mass-media sprijina atat informarea, cat si formarea intelectuala a celor ce le recepteaza mesajele, contribuind la atingerea obiectivelor educationale de natura cognitiv-formativa, precum:

dobandirea unor bogate cunostinte despre obiecte, fenomene, procese din natura si societate;

dezvoltarea spiritului de observatie, care ofera individului posibilitatea de a sesiza in fenomene, procese si actiuni ceea ce este mai putin evident, dar esential si important dintr-un anumit punct de vedere;

dezvoltarea unor capacitati operationale ale gandirii, oferind individului receptor posibilitatea de a analiza, compara, sintetiza anumite insusiri, fapte sau evenimente;

dezvoltarea spiritului creativ, prin cultivarea caracterului divergent al gandirii, fluiditatii si flexibilitatii acesteia, a imaginatiei creative si a factorilor non-intelectuali ai creativitatii(motivationali, caracteriali etc.);

dezvoltarea capacitatii de a formula, dezbate si rezolva probleme;

cultivarea mobilurilor interne care sustin si orienteaza activitatea de cunoastere(motive cognitive, interese, convingeri, aspiratii);

cultivarea respectului pentru valorile umane.

Contributia mass-media este semnificativa si in ce priveste realizarea educatiei pentru sanatate, educatiei pentru timpul liber, educatiei pentru viata de familie, educatiei ecologice etc., ca o completare a demersurilor mai mult sau mai putin sporadice initiate in cadrul activitatilor scolare.

Modul in care invata elevii constituie o preocupare fundamentala a pedagogiei. Printr-o abordare mult simplificata a chestiunii, putem spune ca ei avanseaza pe calea cunoasterii prin receptarea informatiilor transmise de catre profesor si prin descoperirea de catre ei insisi a unor cunostinte, in urma consultarii manualelor scolare sau a altor surse de informare. Pedagogia actuala insista pe ideea de a-l pune pe elev in contact direct cu diverse surse de informare, indemnandu-l la cautari, explorari, cercetari personale, care sa-l conduca, conform trebuintelor si intereselor sale, la o cunoastere realizata, pe cat posibil, prin fortele proprii. Astfel orientata, invatarea devine o experienta esentialmente personala, relevanta si eficienta. Instruirea tinerilor nu se mai realizeaza exclusiv in cadrul formal al scolii, prin lectia profesorului completata de continutul manualelor scolare. Plasarea elevilor intre aceste limite nu mai este posibila si nici dezirabila. Procesul insusirii cunostintelor nu se mai termina in sala de clasa; el continua si in afara acesteia. Lectia si manualul nu pot si nici nu trebuie sa ofere o cunoastere incheiata, definitiva, care sa nu mai necesite o dobandire de cunostinte si in afara scolii; ele nu trebuie privite ca fiind unica sursa de informare aflata la indemana elevilor. Gama posibilitatilor de care acestia dispun pentru a se informa intr-o societate a comunicarii generalizate sau, zicand dupa B.Mige, intr-o "societate cucerita de comunicare", pentru a-si spori cunostintele, a aprofunda o problema sau a-si satisface interesele cognitive este mult mai diversificata. De aceea, sarcina profesorului este de a le arata importanta informarii independente recurgand la mai multe surse, oferindu-le, totodata, indicatii utile pentru realizarea unui asemenea demers. Este foarte important ca elevul sa fie inzestrat cu abilitati si priceperi, care sa-i permita, mai apoi, informarea rapida si eficienta. Invatandu-l cum sa obtina, selecteze, sistematizeze si prelucreze informatia, inclusiv cea oferita de catre mass-media, il pregatim, de fapt, pentru viata.

Prin dezvoltarea capacitatii de autoinstruire se realizeaza un important scop educativ, care conditioneaza posibilitatea angajarii in ceea ce literatura de specialitate numeste "educatia permanenta". Individul care stie sa se informeze, sa selecteze si sa utilizeze informatii din surse multiple este considerat, astazi, a fi mai bine pregatit pentru viata, decat cel care s-a multumit doar sa asimileze o anumita cantitate de cunostinte in timpul anilor petrecuti in scoala. Explozia informationala in lumea moderna ii solicita individului abilitati de informare intr-un scurt timp si cu maximum de randament. Stiinta de a selecta si ordona informatii si de a le prelucra creator este esentiala pentru individul nevoit sa faca fata solicitarilor societatii contemporane.