Continutul procesului de invatamant

Definitii

'un ansamblu de cunostinte, priceperi si comportamente, concretizate sub forma planurilor de invatamant (orare si programe scolare) si concepute in functie de finalitatile si obiectivele repartizate scolii de catre fiecare societate".

"ansamblul structurat de valori din toate domeniile stiintei, culturii, practicii, sedimentate in societate la un moment dat, si devenite puncte de reper in proiectarea si realizarea instruirii"

"sistemul informatiilor, actiunilor si operatiilor, care, pe baza unor criterii logico-stiintifice si psihopedagogice, pe de o parte, sunt selectate din valorile culturale ale omenirii (stiintifice, tehnice, etice, estetice), iar, pe de alta parte, sunt structurate, ierarhizate si integrate in continutul disciplinelor scolare".

"un ansamblu de cunostinte, priceperi, deprinderi, valori, modele atitudinale si comportamentale, organizate sistematic si etapizate pe cicluri scolare (in planuri, programe si manuale), care fac obiectul proceselor de predare-invatare, prezentandu-se pentru elevi ca niveluri sau performante de atins".

In sens larg, continutul invatamantului reprezinta 'ansamblul cunostintelor, priceperilor si deprinderilor' incluse in programele si manualele scolare fara raportarea acestora la obiective si valori pedagogice asumate in mod explicit.

In sens restrans, continutul invatamantului reprezinta ansamblul atitudinilor si al strategiilor cognitive care asigura stapanirea si valorificarea cunostintelor conform obiectivelor generale si specifice stabilite pe criterii valorice explicite, pedagogice si sociale, la nivelul planului de invatamant si la nivelul programelor scolare / universitare.

Trasaturi caracteristice ale continuturilor invatamantului

a) Cuprind elemente variate (cunostinte, priceperi, deprinderi etc.);

b) Sunt dependente de finalitatile, scopurile si obiectivele educationale.

c) Au un caracter dinamic ce isi are originea si in transformarile din planul vietii sociale, pe care trebuie sa le reflecteze.

d) Asigura o anumita continuitate, dar si progresul cunoasterii. Selectate si organizate, continuturile reprezinta o modalitate importanta prin intermediul carora tanara generatie asimileaza elementele fundamentale necesare pregatirii pentru integrarea in viata sociala.

e) Se caracterizeaza printr-un proces de amplificare pe masura trecerii de la o treapta la alta.

Criterii de selectie si organizare a continuturilor invatamantului

In procesul de selectionare si organizare a continuturilor actioneaza doua filtre importante: finalitatile educatiei si un set de criterii (indicatori) care asigura pertinenta continuturilor selectionate.

Pertinenta consta in raportul si adecvarea continuturilor la o dubla categorie de exigente: ansamblul surselor continuturilor si al valorilor care fundamenteaza un anumit tip de societate, pe de o parte si nevoile, interesele si posibilitatile intelectuale si fizice ale elevilor pe de alta parte

Pot fi grupate in 4 categorii: filosofice, logico-stiintifice, psihologice si pedagogice.

A. Criterii filosofice 

a) Paradigma privind dezvoltarea social-culturala constituie un criteriu important in procesul de selectionare si organizare a continuturilor invatamantului. In functie de aceasta proiectie sociala se vor stabili finalitatile si obiectivele educationale, ca punct de intrare in demersul curricular.

b) Conceptia privind formarea personalitatii (idealul educativ) in conformitate cu directiile de dezvoltare macrosociale.

c) Un acord axiologic cu arta, cultura si aspiratiile poporului. Aceasta perspectiva valorica subliniaza importanta abordarii invatamantului ca proces cultural si a formarii culturale a viitorilor educatori.

d) Dubla deschidere catre PLC si catre nevoile nationale si cele ale comunitatii locale. Procesul educativ are loc intr-un anumit context national, fara a se rupe de dinamica lumii contemporane.

e) Orientarea prospectiva si democratica a continuturilor si a invatarii.

B. Criterii logico-stiintifice (epistemologice)

a) Reducerea redundantei informationale. Confruntate cu explozia informationala, cu tendinta de supraincarcare a programelor si manualelor scolare, factorii de decizie si autorii manualelor scolare alternative trebuie sa faca din selectarea esentialului o prioritate a efortului lor. Accentul va fi pus pe acele elemente de continut cu un grad inalt de generalitate: categorii, teorii, principii, legi, reguli, notiuni, concepte si, abia in ultimul rand, pe date - fapte - evenimente.

b) Respectarea logicii stiintei,care va fi transpusa in plan didactic, este o conditie obligatorie a elaborarii unor continuturi pertinente.

c) Interdisciplinaritatea devine un criteriu semnificativ in selectionarea si, mai ales, organizarea continuturilor invatamantului.

C. Criterii psihologice

Proiectarea curriculumului din perspectiva sistemica presupune un demers centrat pe cel ce invata, respectand particularitatile sale de ordin psihologic.

a) In acest sens, un important criteriu il constituie masura in care continuturile invatarii asigura dezvoltarea psihica optima a celui educat.

In procesul de invatamant se urmareste realizarea unui echilibru intre mecanismele generale ale gandirii si principiile specifice fiecarui domeniu.

b) Adecvarea continuturilor particularitatilor de varsta ale elevilor presupune o atentie deosebita din partea factorilor decidenti, a cercetatorilor, a autorilor de programe si manuale scolare si, nu in ultimul rand, a educatorilor. Solutiile se afla la intersectia dintre logica stiintei si logica didactica, asigurandu-se accesibilitatea sistemului de cunostinte, priceperi, deprinderi.

c) Gustul efortului propriu si bucuria de a invata. In conditiile unor programe scolare supraincarcate din punct de vedere informational, neadecvate particularitatilor de varsta si individuale ale elevilor, in mica masura scolile vor stimula motivatia invatarii.

D. Criterii pedagogice

a) Concordanta continuturilor cu logica didactica. Pentru a deveni obiectul procesului de predare-invatare-evaluare, continutul instruirii trebuie ordonat intr-o anume succesiune. In acest sens, trebuie sa se tina seama de doua categorii de conditii: de ordin logic si psihologic.

Continutul instruirii este ordonat logic atunci cand este dispus conform unei ierarhii de principii si concepte care fac parte din specificul disciplinei.

Ordinea psihologica presupune ca succesiunea continutului invatamantului sa corespunda capacitatii crescande a copilului de a invata. Dintre factorii care influenteaza dezvoltarea puterii de invatare a elevului, distingem: maturitatea biologica, experienta anterioara a elevului, motivatia pentru invatare.

b) Echilibrul intre elaborarea programelor si organizarea procesului de invatamant.

c) Cresterea ponderii valentelor formative a continuturilor didactice.

Modalitati de selectionare si organizare a continuturilor invatamantului

In selectionarea si organizarea continuturilor invatantului s-au conturat mai multe modalitati:

Perspectiva intradisciplinara trebuie sa asigure coerenta metodologica si conceptuala a unei discipline sau a unui grup de discipline stiintifice. Ea se realizeaza, in principal, respectand logica stiintei respective, adaptata particularitatilor logicii didactice.

Perspectiva pluridisciplinara (tematica). In acest caz tema (temele) constituie obiectul de abordare din partea mai multor discipline, fiecare cu perspectiva, logica si metode distincte. Perspectiva pluridisciplinara sau tematica permite abordarea unei teme, a unei situatii sau a unei probleme de catre mai multe discipline autonome, fiecare avand unghi propriu de abordare si o metodologie distincta.

Perspectiva interdisciplinara trebuie sa-l ajute pe elev in formarea unei imagini unitare a realitatii, sa-si insuseasca o metodologie unitara de cercetare a realitatii si sa le dezvolte o gandire integratoare. Consta "in a organiza invatamantul in asa fel incat sa furnizeze elevilor ocazia de a se familiariza cu principii generale sau orientate in contexte cat mai variate posibil. Domeniile privilegiate sunt: teoria generala a sistemelor, teoria ansamblurilor, lingvistica, logica, epistemologia; aceasta deoarece ele pot oferi elevilor concepte si principii generale care pot fi folosite (transferate) in diferite domenii ale cunoasterii.

Organizarea modulara a continuturilor invatamantului

a) Modularitatea este centrata pe elev, pe posibilitatile si nevoile sale si, de aici, se remarca efortul pentru gasirea unor strategii puternic individualizate prin autoinstruire, acordand o mai mare libertate de actiune celui care invata.

b) De asemenea, se are in vedere relatia dintre cursurile obligatorii, cele optionale si facultative, asiguarndu-se atat trunchiul comun pentru diferite profiluri, dar si o specializare a efortului educativ, tinandu-se cont de nevoile si interesele elevilor.

c) Organizarea modulara va fi influentata de natura si calitatea relatiilor dintre cel care invata si sursa cunoasterii, presupunand din partea educatului un efort personal sistematic.

d) Modularitatea se afla la confluenta dintre: educatia scolara si educatia permanenta; logica predarii ca sistem micro si logica educationala; strategiile globale si cele diferentiatoare; sistematica obiectivelor generale si cele particularizante; metodologiile algoritmizante si cele euristice; aspectul liniar, continuu, al proceselor si caracterul recurent dialectic al acestora.

(la care se adauga: predarea stiintei ca proces, trunchi comun - discipline facultative si optionale, curriculum diferentiat si personalizat, continuturile alternative s.a.)

Documentele oficiale care asigura proiectarea continutului procesului de invatamant, sunt reprezentate de: planul de invatamant, programele scolare, manuale scolare, alte materiale de invatare destinate elevului si profesorului (numite si materiale curriculare auxiliare).

Acestea sunt ierarhizate pe criteriul gradului de generalitate care impune obligativitatea raportarii permanente a manualelor scolare la structura de functionare a programelor scolare si a programelor scolare la structura de functionare a planului de invatamant, determinanta, la randul sau, pedagogic si social.

1. Planul de invatamant reprezinta un document oficial de politica a educatiei care stabileste:

-obiectele de invatamant, proiectate disciplinar, intradisciplinar, interdisciplinar, transdisciplinar;

-succesiunea obiectelor de invatamant, proiectata liniar, concentric, modular;

-repartizarea resurselor de timp disponibile in cadrul calendarului scolar (anual-semestrial) si al orarului scolar (zilnic, saptamanal, lunar), calendar dependent de structura anului scolar.

Criteriile de proiectare si dezvoltare a planului de invatamant evidentiaza trei tipuri de abordari confirmate la nivel international:

a) abordarea sistemica (plan unitar, cu deschidere spre interdisciplinaritate si spre educatia permanenta);

b) abordarea curriculara (plan centrat asupra obiectivelor generale - raportabile la ideal si la scopurile pedagogice - si a obiectivelor specifice, definite pe niveluri, trepte, ani de invatamant dar si pe dimensiuni si forme ale educatiei);

c) abordarea psihologica (plan centrat asupra formarii-dezvoltarii la maximum a fondului atitudinal - aptitudinal al personalitatii elevului).

2. Programele scolare reprezinta documentele de politica scolara proiectate conform obiectivelor generale stabilite la nivelul planului de invatamant. Aceste documente oficiale angajeaza realizarea unor obiective specifice care vizeaza valorile esentiale selectionate pentru formarea-dezvoltarea personalitatii si tehnologiile didactice adecvate pentru stimularea succesului scolar.

Se elaboreaza din perspectiva curriculara: proiectarea in interactiune a obiectivelor, continuturilor, activitatilor de invatare si a principiilor si metodelor de evaluare. Permite o mai buna orientare a predarii-invatarii in raport cu obiectivele formative ce vizeaza competente de nivel superior, de aplicare a cunostintelor si competentelor in contexte noi si de rezolvare de probleme teoretice si practice.

Cuprind:

obiectivele cadru: sunt obiective cu grad de generalitate si complexitate ridicat. Se refera la formarea unor capacitati si atitudini specifice disciplinei si sunt urmarite de-a lungul mai multor ani de studiu;

obiectivele de referinta: reprezinta rezultatele asteptate ale invatarii si urmaresc progresia in achizitia de competente si cunostinte de la un an de studiu la altul;

tipuri de activitati de invatare: sunt specificate pentru fiecare obiectiv de referinta. Sunt construite astfel incat sa porneasca de la experienta concreta a elevului si sa se integreze unor strategii didactice adecvate contextelor variate de invatare;

continuturi: reprezinta mijloacele prin care se urmareste atingerea obiectivelor cadru si a obiectivelor de referinta propuse;

standarde curriculare de performanta: sunt criteriile de evaluare a calitatii procesului de invatare. Asigura conexiunea intre curriculum si evaluare, pe baza lor elaborandu-se nivelurile de performanta si itemii necesari probelor de evaluare.

3. Manualele scolare (si celelalte materiale de invatare: ghiduri, culegeri de probleme, texte, crestomatii etc.) reprezinta documentele de politica scolara care asigura concretizarea programelor scolare prin actiunea de operationalizare a obiectivelor generale si specifice, realizabila, indeosebi, din perspectiva elevului.

Indeplinesc functii de informare-formare si de antrenare in activitatea de instruire-autoinstruire a elevilor sub indrumarea profesorului.

Structura manualului scolar permite concretizarea programei scolare prin realizarea urmatoarelor operatii pedagogice:

a) identificarea unitatilor de continut;

b) specificarea experientelor de invatare necesare pentru realizarea obiectivelor specifice programei;

c) programarea unitatilor de instruire in secvente evaluabile in termeni de performante-competente;

d) angajarea actiunilor posibile de predare-invatare-evaluare;

e) indrumarea proiectelor de invatare in clasa si de invatare acasa.

Valoarea manualelor reflecta calitatea programelor scolare si a planului de invatamant. In aceasta perspectiva, creativitatea autorilor de manuale nu poate suplini limitele programelor scolare, dependente de structura planului de invatamant care reflecta finalitatile sistemului educational, organizarea sa interna, pe niveluri si trepte de instruire.

Abordarea curriculara a manualelor si a altor materiale de invatare presupune respectarea unui imperativ de ordin metodologic: asigurarea corespondentei pedagogice depline intre plan - programe - manuale. Elaborarea unui nou tip de manual solicita astfel un nou tip de programa scolara, conditionata, in situatii reformatoare, de schimbarile determinate macrostructural la nivelul planului de invatamant.