Dezvoltarea si educatia copilului in intervalul 3-6/7 ani

Dezvoltarea si educatia copilului in intervalul 3-6/7 ani

Studiile stiintifice referitoare la efectele educatiei timpurii prescolare (vezi Pre-School Education in the European Union. Current Thinking and provision, 1995) au scos in evidenta o serie de elemente importante:

Educatia timpurie (incluzand educatia prescolara) are un efect pozitiv asupra abilitatilor copilului si asupra viitoarei sale cariere scolare, in special pentru copiii proveniti din medii socio-economice foarte defavorizate, in sensul ca acestia progreseaza in plan intelectual, dezvolta atitudini pozitive fata de invatare precum si motivatia de a depune in viitor un efort real in scoala. Pe de alta parte, s-a constatat ca educatia timpurie are un efect pozitiv asupra abilitatilor intelectuale si sociale ale copiilor, independent de mediul lor de provenienta, atunci cand institutiile prescolare promoveaza cu adevarat calitatea, atat in ceea ce priveste mediul fizic cat si interactiunile adult/copil.

Educatia timpurie (incluzand educatia prescolara) are efecte pozitive asupra viitoarei integrari sociale a adolescentului si adultului. Studiile longitudinale au stabilit faptul ca pentru copiii proveniti din medii socio-economice defavorizate s-a observat o reducere a comportamentului delincvent, precum si o rata mai mare a duratei de scolarizare. Acest efect asupra integrarii sociale poate fi explicat, desigur, printr-o integrare educationala reusita cu mai putini ani de repetentie, rate mai scazute de abandon si o dorinta mai mare de a fi integrat in societate.

Marimea grupei este, de asemenea, importanta. Unii autori considera ca 25 de copii este maximum, iar in clasele cu peste 25 de copii ar trebui sa fie prezenti doi adulti. De aceea, ratele inalte de personal, insotite de cooperarea dintre adultii responsabili cu educatia copiilor si o actiune educationala de calitate au efect asupra dezvoltarii copiilor.

Influenta formarii si supervizarii personalului asupra dezvoltarii copiilor. Exista trei domenii interdependente ale comportamentului adultului care au un impact asupra dezvoltarii copiilor: 1. Organizarea clasei pe grupe in diferite arii, permitand copiilor sa actioneze individual sau in grupuri mici sau mai mari. Aceasta forma de organizare are efecte pozitive asupra dezvoltarii sociale (independenta, cooperare, rezolvarea conflictelor sociale) si a limbajului. 2. Introducerea unor tipuri diferite de material, accesibil si adecvat copiilor, cu sugestii pentru activitati structurate in jurul acestui material. Acest fapt da posibilitate copiilor sa devina implicati in jocul elaborat si, in acelasi timp, sa-si dezvolte abilitatile sociale. 3. Calitatea interactiunilor adult/copil, atat in relatie cu managementul comportamentului social (stimularea discutiei si a exprimarii de sine, incurajarea independentei etc.), cat si din punctul de vedere al limbajului (managementul timpului de vorbire si incurajarea copiilor care nu vorbesc prea mult)..

Implicarea activa a familiilor in educatie si in promovarea participarii lor. Proiectele care vizeaza implicarea parintilor din medii defavorizate in educatia propriilor copii sunt numeroase si variate. In prezent, in cercetare lipsesc argumente solide in sprijinul implicarii parentale si pentru definirea unor metode de actiune eficienta. Se pare doar ca un tip instrumental de interventie vizand echiparea parintilor cu un set de activitati specifice care sa fie realizate acasa este mai relevant pentru copiii cu nevoi speciale decat pentru copiii din medii defavorizate, in special atunci cand acestia din urma beneficiaza de un invatamant prescolar bun. Alte forme de implicare parentala par sa fie benefice pentru copiii defavorizati, incluzand sprijinul emotional, dezvoltarea unei relatii parinte/copil satisfacatoare, ajutor in utilizarea serviciilor disponibile la nivel local (de exemplu serviciile sociale, cele de consiliere familiala si cele de nutritie).

In concluzie, trebuie mentionat ca efectele educatiei timpurii asupra educatiei ulterioare a copilului sunt in relatie cu influentele educationale infuzate pe parcurs. La o varsta timpurie, (pana la 3 ani), tipurile de ingrijire oferite copiilor influenteaza dezvoltarea lor. Mai tarziu (inv.prescolar, primar, gimnazial si liceal), rezultatele depind de experientele oferite in procesul de invatare. De aceea,este oarte important sa se defineasca si sa se promoveze calitatea in educatie la aceste niveluri. Pe de alta parte, cercetarile in domeniu arata ca cel mai mare beneficiu al educatiei timpurii apare in planul non-cognitiv. Au fost identificate multe relatii pozitive si semnificative intre frecventarea gradinitei si comportamentele centrate pe sarcina, dezvoltarea socio-emotionala, motivatia si atitudinile pozitive fata de invatare.

Structura si continut

Curriculumul pentru invatamantul prescolar prezinta o abordare sistemica, in vederea asigurarii:

• continuitatii in interiorul aceluiasi ciclu curricular;
• interdependentei dintre disciplinele scolare (clasele I-II) si tipurile de activitati de invatare din invatamantul prescolar;
• deschiderii spre module de instruire optionale.

Totodata, prezentul curriculum se remarca prin:

• extensie - angreneaza prescolarii, prin experiente de invatare, in cat mai multe domenii experientiale (Domeniul lingvistic si literar, Domeniul stiintelor, Domeniul socio-uman, Domeniul psiho-motric, Domeniul estetic si creativ), din perspectiva tuturor tipurilor semnificative de rezultate de invatare;
• echilibru - asigura abordarea fiecarui domeniu experiential atat in relatie cu celelalte, cat si cu curriculum-ul ca intreg;
• relevanta - este adecvat atat nevoilor prezente, cat si celor de perspectiva ale copiilor prescolari, contribuind la optimizarea intelegerii de catre acestia a lumii in care traiesc si a propriei persoane, la ridicarea competentei in controlul evenimentelor si in confruntarea cu o larga varietate de cerinte si asteptari, la echiparea lor progresiva cu concepte, cunostinte atitudini si abilitati necesare in viata;
• diferentiere - permite dezvoltarea si manifestarea unor caracteristici individuale, chiar la copii prescolari de aceeasi varsta (vezi ponderea jocurilor si a activitatilor alese si a activitatilor de dezvoltare personala);
• progresie si continuitate - permite trecerea optima de la un nivel de studiu la altul si de la un ciclu de invatamant la altul sau de la o institutie de invatamant la alta (consistenta conceptiei generale, asigurarea suportului individual pentru copii etc.).

D'Hainaut atragea atentia asupra faptului ca "punctul central al curricumurilor trebuie sa fie elevul, nu materia.. si ca atunci cand se vorbeste de continutul curricumului trebuie sa intelegem ca nu este vorba de enuntari de materii de invatat, ci de scopuri exprimate in termeni de competente, moduri de a actiona sau de a sti in general ale elevului".

Structural, prezentul curriculum aduce in atentia cadrelor didactice urmatoarele componente: finalitatile, continuturile, timpul de instruire si sugestii privind strategiile de instruire si de evaluare pe cele doua niveluri de varsta (3-5 ani si 5-6/7 ani).

Obiectivele cadru sunt formulate in termeni de generalitate si exprima competentele care trebuie dezvoltate pe durata invatamantului prescolar pe cele cinci domenii experientiale.

Obiectivele de referinta, precum si exemplele de comportament, ca exprimari explicite rezultatelor invatarii (conceptelor, cunostintelor, abilitatilor si atitudinilor, dar si ale competentelor vizate) sunt fromulate pentru fiecare tema si fiecare domeniu experiential in parte. In formularea acestora s-a tinut cont de:

posibilitatile, interesele si nevoile copilului prescolar, precum si respectarea ritmului propriu al acestuia;

corelarea fiecarei noi experiente de invatare cu precedentele;

incurajarea initiativei si participarea copilului prescolar la stabilirea obiectivelor, selectia continuturilor si a modalitatilor de evaluare;

incurajarea invatarii independente prin oferirea de ocazii pentru a-si construi cunoasterea (atat in institutia de invatamant cat si in afara acesteia), precum si a lucrului in grupuri mici pe centre de activitate (arii de stimulare) si, pe cat posibil, in grupuri cu o componenta eterogena ;

stimularea autoreflectiei, autoevaluarii, autoreglarii comportamentului de invatare.

Este bine sa subliniem faptul ca, obiectivele de referinta, comportamentele selectate pentru cele sase teme curriculare integratoare, precum si sugestiile de continuturi sunt orientativ asezate si constituie mai degraba un suport pentru cadrele didactice aflate la inceput de drum. Un cadru didactic veritabil stie ca adevarata munca a educatoarei este in spatele acestui document curricular, ca au mai ramas o multime de lucruri de finete pe care urmeaza sa le conceapa si sa le evalueze singura si ca nimic nu poate fi mai provocator din punct de vedere profesional decat sa "te intreci" cu programa de studiu utilizata la grupa si sa-i gasesti, astfel, noi intelesuri, abordari, strategii de aplicare etc..

Domeniile experientiale sunt adevarate "campuri cognitive integrate" (L.Vlasceanu) care transced granitele dintre discipline si care, in contextul dat de prezentul curriculum, se intalnesc cu domeniile traditionale de dezvoltare a copilului, respectiv: domeniul psihomotric, domeniul limbajului, domeniul socio-emotional, domeniul cognitiv. In cele ce urmeaza, vom enumera si detalia domeniile experientiale cu care vom opera in cadrul curriculumului pentru invatamantul prescolar.

Domeniul estetic si creativ - acopera abilitatile de a raspunde emotional si intelectual la experiente perceptive, sensibilitatea fata de diferitele niveluri de manifestare a calitatii, aprecierea frumosului si a adecvarii la scop sau utilizare.

Experientele si trairile caracteristice presupun explorarea trairilor afective, ca si a proceselor de a construi, compune sau inventa. Prin intermediul unor asemenea experiente copiii acumuleaza cunostinte si abilitati, ca si o sporita receptivitate perceptiva, care le va permite sa reactioneze de o maniera personala la ceea ce vad, aud, ating sau simt. Aceste experiente pot fi prezente in orice componenta curriculara, dar cu deosebire in contextul acelor discipline care solicita raspunsuri personale, imaginative, emotionale si uneori actionale la stimuli (vezi muzica, activitatile artistico-plastice, drama, euritmia etc.).

Domeniul om si societate - include omul, modul lui de viata, relatiile cu alti oameni, relatiile cu mediul social, ca si modalitatile in care actiunile umane influenteaza evenimentele. Domeniul are o extindere si catre contexte curriculare care privesc tehnologia, in sensul abordarii capacitatilor umane de a controla evenimentele si de a ordona mediul.

Tehnologia este cea care face ca productivitatea muncii sa creasca, astfel incat membrii comunitatii sa-si poata procura produse mai multe, mai ieftine si de mai buna calitate. De aceea, se apreciaza ca prescolarii pot fi pusi in contact cu acest domeniu prin manipularea unor materiale si executarea unor lucrari care tin de domeniul abilitatilor practice, prin constatarea proprietatilor materialelor, prin selectia unor materiale in functie de caracteristicile lor, prin constatarea ca materialele pot avea si calitati estetice, cum ar fi textura, culoarea sau forma etc.

De asemenea, in cadrul domeniului socio-uman se doreste ca prescolarii sa inteleaga fiintele umane angrenate in construirea propriului viitor si propriei lumi, traind viata de zi cu zi. Totodata, este important ca prescolarii sa inteleaga faptul ca situatiile prezente isi au originile in situatii din trecut, sa observe similaritati sau diferente intre oameni sau evenimente, sa isi imagineze viata in alte perioade istorice.

Se considera necesar ca introducerea unor concepte sau dezvoltarea unor abilitati de ordin general sa utilizeze ca puncte de plecare experientele personale ale copiilor. Din acest punct de vedere, ei vor fi incurajati sa se angajeze in explorarea activa, din punct de vedere uman si social, a zonei sau cartierului in care locuiesc.

Familiile acestora, mediul fizic, uman si social pot fi utilizate ca resurse de invatare. Pe de alta parte, textul literar, imaginile si alte materialele audio-vizuale pot fi utilizate ca surse de informare.

In abordarea acestui domeniu se pleaca si de la premisa ca institutia prescolara reprezinta un context utilizabil pentru coordonarea principiilor si actiunilor morale. Astfel, copiii vor intelege mult mai usor concepte precum dreptatea, echitatea, bunatatea, adevarul etc. atunci cand le vor putea observa concretizate in actiunile adultilor cu care vin in contact. De asemenea, dezvoltarea unor conduite consistente cu principii morale va fi favorizata de observarea si discutarea de catre copii a unor probleme morale, de exersarea lor in jocuri libere sau dirijate si de studierea si dezbaterea unor opere literare specifice varstei.

Domeniul limba si comunicare - acopera stapanirea exprimarii orale si scrise, ca si abilitatea de a intelege comunicarea verbala si scrisa.

Se apreciaza ca prin ascultare si exprimare in situatii de grup, prescolarii devin capabili sa exploreze experientele altor persoane si sa-si extinda astfel propriul repertoriu de experiente semnificative. Se urmareste ca acestia sa vorbeasca cu incredere, clar si fluent, utilizand modalitati de exprimare adecvate pentru diferite categorii de auditoriu.

Se recomanda ca toate institutiile de invatamant prescolar sa furnizeze contexte in care prescolarii sa se poata exprima si sa utilizeze activ mijloacele de comunicare. Din aceasta perspectiva, se apreciaza ca studiul operelor literare specifice varstei rafineaza gandirea si limbajul acestora, extinde capacitatea lor de a intelege situatii interpersonale complexe si aduce o contributie importanta la dezvoltarea capacitatilor de evaluare.

Tot in cadrul acestui domeniu includem si primul contact al copilului cu o limba straina sau regionala. In acest sens, copilul va fi obisnuit sistematic sa asculte sonoritatea specifica limbii studiate, sa o recunoasca, sa reproduca ritmul, fonemele si intonatia (atentie, el este sensibil la particularitatile limbii necunoscute, cum ar fi: succesiunea silabelor accentuate sau neaccentuate, ritmul.etc.). De asemenea, copilul va fi ajutat sa invete cuvinte care sa ii permita sa vorbeasca despre el insusi si despre mediul inconjurator, care sa ii faciliteze relatii/contacte sociale simple cu vorbitorii nativi ai limbii respective si care sa il ajute sa participe oral la viata/activitatea din clasa/comunitate.

Activitatile cele mai potrivite pentru aceasta invatare sunt:

o       memorarea de cuvinte/ propozitii, cantece si jocuri muzicale;

o       imitarea ritmurilor diferite, acompaniind frazele auzite si repetate cu o tamburina;

o       jocuri de limba.

Astfel, copilul va fi incurajat/stimulat sa invete si cateva elemente ale culturii tarii/regiunii respective (istoria locurilor, creatii artistice specifice, mancaruri, activitati traditionale etc.).

Domeniul stiinte - include atat abordarea domeniului matematic prin intermediul experientelor practice cat si intelegerea naturii, ca fiind modificabila de fiintele umane cu care se afla in interactiune.

Astfel, se considera necesar ca prescolarul sa fie pus in contact cu domeniul matematic prin jocuri dirijate cu materiale, cum ar fi nisipul sau apa, sau prin simularea de cumparaturi in magazine. In aceasta maniera vor putea fi dezvoltate reprezentarile acestora cu privire la unele concepte, cum ar fi: volum, masa, numar si, de asemenea, ei vor putea fi implicati in activitati de discriminare, clasificare sau descriere cantitativa. Dezvoltarea capacitatilor de rationament, inclusiv de rationament abstract, va fi incurajata in conexiune cu obiecte si activitati familiare in sala de grupa sau la domiciliul copiilor. Este considerata deosebit de semnificativa concretizarea ideilor matematice in experimente, utilizarea lor impreuna cu alte concepte si elemente de cunoastere pentru rezolvarea de probleme, pentru exprimarea unor puncte de vedere, pentru cresterea claritatii sau relevantei unor mesaje.

De asemenea, este de dorit ca domeniul sa nu ingradeasca copilul doar la contextul disciplinelor matematice, ci sa-i ofere posibilitatea de a explora si contexte ale unor alte componente curriculare, oriunde apar elemente cum ar fi: generarea unor desene geometrice, scheme, estimarea unor costuri, planificarea unor activitati, cuantificarea unor rezultate, analiza proportiilor unei cladiri etc.

Abilitati si competente asociate demersurilor de investigatie stiintifica, cum ar fi observarea, selectarea elementelor semnificative din masa elementelor irelevante, generarea de ipoteze, generarea de alternative, conceperea si realizarea de experimente, organizarea datelor rezultate din observatii pot fi dobandite de copiii prescolari atunci cand sunt pusi in contact cu domeniul cunoasterii naturii, prin activitati simple cum ar fi: observarea unor fiinte/plante/animale/obiecte din mediul imediat apropiat, modelarea plastilinei (putand face constatari privind efectul temperaturii asupra materialului), confectionarea sau jocul cu instrumente muzicale simple, aplicarea unor principii stiintifice in economia domestica (ex. producerea iaurtului) sau prin compararea proprietatilor diferitelor materiale.

Totodata, prescolarii pot fi incurajati sa efectueze experimente, sa utilizeze in conditii de securitate diferite instrumente sau echipamente, sa inregistreze si sa comunice rezultatele observatiilor stiintifice, sa utilizeze diferite surse de informare, sa rezolve problem, sa caute solutii, sa sintetizeze concluzii valide.

Domeniul psiho-motric acopera coordonarea si controlul miscarilor corporale, mobilitatea generala si rezistenta fizica, abilitatile motorii si de manipulare de finete, ca si elemente de cunoastere, legate mai ales de anatomia si fiziologia omului.

Activitatile prin care prescolarii pot fi pusi in contact cu acest domeniu sunt activitatile care implica miscare corporala, competitii intre indivizi sau grupuri, avand ca obiect abilitati psihomotorii, ca si activitatile care pot avea drept rezultat o mai buna suplete, forta, rezistenta sau tinuta.

Noul plan de invatamant are o structura pe doua niveluri de varsta si, in contextul unei invatari centrate pe copil, incurajeaza eterogenitatea (abandonarea sistemului de constituire a grupelor pe criteriul cronologic). De asemenea, acesta prezinta o constructie diferita, in functie de tipul de program al gradinitei (program normal si program prelungit sau saptamanal) si o delimitare pe tipuri de activitati de invatare: Activitati pe domenii experientiale, jocuri si activitati didactice alese si activitati de dezvoltare personala. (vezi explicitarile din Metodologia de aplicare a planului de invatamant).

Planul de invatamant, ca si domeniile experientiale prezentate anterior, permite parcurgerea interdisciplinara, integrata a continuturilor propuse si asigura libertate cadrului didactic in planificarea activitatii zilnice cu prescolarii.

Intr-un demers coerent al centrarii demersurilor educationale pe copil, noul curriculum scoate in evidenta relatia biunivoca continut-metoda si pune un accent deosebit pe rolul educatoarei in procesul de activizare a functiilor mintale constructive si creative ale copiilor, pe realizarea unei dialectici pedagogice - dupa H.Wallon - in care copiii si educatoarea se afla intr-o interactiune si acomodare reciproca, subtila si continua. De asemenea, ea insista pe:

ideea de cadru didactic care joaca rolul de persoana resursa, care informeaza prescolarul si ii faciliteaza acestuia accesul la informatii,care diagnosticheaza dificultatile copilului si care il sprijina si orienteaza fara a-l contrazice sau eticheta, care lucreaza individual sau in grupuri mici cu prescolarii respectand ritmul lor propriu etc.;

deschiderea gradinitei catre exterior,catre comunitate si, in acest context considera ca invatarea realizata de la persoane din afara institutiei este la fel de valoroasa precum cea de la cadrul didactic;

utilizarea in mod cat mai flexibil a spatiului, mobilierului si a materialelor si echipamentelor specifice.

La final, simtim nevoia sa accentuam si faptul ca acest curriculum continua demersurile anterioare ale Ministerului Educatiei de a imbina ideile pedagogiei traditionale cu ideile pedagogiilor alternative din lume si incearca sa se situeze in acord cu tendintele novatoare in domeniul curriculumului.

Accente noi prezente in curriculumul revizuit

Elaborarea prezentului curriculum prefigureaza patru mari tendinte de schimbare:

1. Diversificarea strategiilor de predare-invatare-evaluare, cu accent deosebit pe:

a)      Metodele activ-participative, care incurajeaza plasarea copilului in situatia de a explora si de a deveni independent. Situatiile de invatare, activitatile si interactiunile adultului cu copilul trebuie sa corespunda diferentelor individuale in ceea ce priveste interesele, abilitatile si capacitatile copilului. Copiii au diferite niveluri de dezvoltare, ritmuri diferite de dezvoltare si invatare precum si stiluri diferite de invatare. Aceste diferente trebuie luate in considerare in proiectarea activitatilor, care trebuie sa dezvolte la copil stima de sine si un sentiment pozitiv fata de invatare. In acelasi timp, predarea trebuie sa ia in considerare experienta de viata si experienta de invatare a copilului, pentru a adapta corespunzator sarcinile de invatare.

b)      Joc ca: forma fundamentala de activitate in copilaria timpurie si forma de invatare cu importanta decisiva pentru dezvoltarea si educatia copilului. Jocul este forma cea mai naturala de invatare si, in acelasi timp, de exprimare a continutului psihic al fiecaruia. Un bun observator al jocului copilului poate obtine informatii pretioase pe care le poate utiliza ulterior in activitatile de invatare structurate.

c)      Evaluare care ar trebui sa urmareasca progresul copilului in raport cu el insusi si mai putin raportarea la norme de grup (relative). Progresul copilului trebuie monitorizat cu atentie, inregistrat, comunicat si discutat cu parintii (cu o anumita periodicitate). Evaluarea ar trebui sa indeplineasca trei functii: masurare (ce a invatat copilul?), predictie (este nivelul de dezvoltare al copilului suficient pentru stadiul urmator, si in special pentru intrarea in scoala?) si diagnoza (ce anume franeaza dezvoltarea copilului?). O evaluare eficienta este bazata pe observare sistematica in timpul diferitelor momente ale programului zilnic, dialogul cu parintii, portofoliul copilului, fise etc.

2. Mediul educational trebuie sa permita dezvoltarea libera a copilului si sa puna in evidenta dimensiunea interculturala si pe cea a incluziunii sociale. Mediul trebuie astfel pregatit incat sa permita copiilor o explorare activa si interactiuni variate cu materialele, cu ceilalti copii si cu adultul (adultii).

3. Rolul familiei in aplicarea prezentului curriculum este acela de partener. Parintii ar trebui sa cunoasca si participe in mod activ la educatia copiilor lor desfasurata in gradinita. Implicarea familiei nu se rezuma la participarea financiara, ci si la participarea in luarea deciziilor legate de educatia copiilor, la prezenta lor in sala de grupa in timpul activitatilor si la participarea efectiva la aceste activitati si, in general, la viata gradinitei si la toate activitatile si manifestarile in care aceasta se implica.

Totodata, curriculumul pentru invatamantul prescolar promoveaza conceptul de dezvoltare globala a copilului, considerat a fi central in perioada copilariei timpurii. Perspectiva dezvoltarii globale a copilului accentueaza importanta domeniilor de dezvoltare a copilului[1], in contextul in care, in societatea de azi, pregatirea copilului pentru scoala si pentru viata trebuie sa aiba in vedere nu doar competentele academice, ci in aceeasi masura, capacitati, deprinderi, atitudini ce tin de dezvoltarea socio-emotionala (a trai si a lucra impreuna sau alaturi de altii, a gestiona emotii, a accepta diversitatea, toleranta etc.), dezvoltarea cognitiva (abordarea unor situatii problematice, gindirea divergenta, stabilirea de relatii cauzale, etc., asocieri, corelatii etc.), dezvoltarea fizica (motricitate, sanatate, alimentatie sanatoasa etc.). Abordarea curriculumului din perspectiva dezvoltarii globale vizeaza cuprinderea tuturor aspectelor importante ale dezvoltarii complete a copilului, in acord cu particularitatile sale de varsta si individuale.

Intrucat finalitatile educatiei in perioada timpurie (de la nastere la 6/7 ani) vizeaza dezvoltarea globala a copilului, obiectivele cadru si de referinta ale prezentului curriculum sunt formulate pe domenii experientiale, tinandu-se cont de reperele stabilite de domeniile de dezvoltare. In acest sens, domeniile experientiale devin instrumente de atingere a acestor obiective si, in acelasi timp, instrumente de masura pentru dezvoltarea copilului, in contextul in care ele indica deprinderi, capacitati, abilitati, continuturi specifice domeniilor de dezvoltare.

In cele ce urmeaza vom face o prezentare a domenilor de dezvoltare asa cum sunt ele conturate in Reperele fundamentale privind invatarea si dezvoltarea timpurie a copilului intre nastere si 7 ani[2], ilustrand, totodata, si legaturile acestora cu continutul domeniilor experientiale din structura curriculumului:

A.  DOMENIUL Dezvoltarea fizica, sanatate si igiena personala - cuprinde o gama larga de deprinderi si abilitati (de la miscari largi, cum sunt saritul, alergarea, pana la miscari fine de tipul realizarii desenelor sau modelarea), dar si coordonarea, dezvoltarea senzoriala, alaturi de cunostinte si practici referitoare la ingrijire si igiena personala, nutritie, practici de mentinerea sanatatii si securitatii personale.

Dimensiuni ale domeniului:

Dezvoltare fizica Dezvoltarea motricitatii grosiere

Dezvoltarea motricitatii fine

Dezvoltarea senzorio-motorie

Sanatate si igiena personala Promovarea sanatatii si nutritiei

Promovarea ingrijirii si igienei personale

Promovarea practicilor privind securitatea personala

B.  DOMENIUL Dezvoltarea socio-emotionala - vizeaza debutul vietii sociale a copilului, capacitatea lui de a stabili si mentine interactiuni cu adulti si copii. Interactiunile sociale mediaza modul in care copiii se privesc pe ei insisi si lumea din jur. Dezvoltarea emotionala vizeaza indeosebi capacitatea copiilor de a-si percepe si exprima emotiile, de a intelege si a raspunde emotiilor celorlalti, precum si dezvoltarea conceptului de sine, crucial pentru acest domeniu. In stransa corelatie cu conceptul de sine se dezvolta imaginea despre sine a copilului, care influenteaza decisiv procesul de invatare.

Dimensiuni ale domeniului:

Dezvoltare sociala: Dezvoltarea abilitatilor de interactiune cu adultii

Dezvoltarea abilitatilor de interactiune cu copiii de varsta apropiata

Acceptarea si respectarea diversitatii

Dezvoltarea comportamentelor prosociale

Dezvoltare emotionala:  Dezvoltarea conceptului de sine

Dezvoltarea controlului emotional

Dezvoltarea expresivitatii emotionale

C.  DOMENIUL Dezvoltarea limbajului si a comunicarii vizeaza dezvoltarea limbajului (sub aspectele vocabularului, gramaticii, sintaxei, dar si a intelegerii semnificatiei mesajelor), a comunicarii (cuprinzand abilitati de ascultare, comunicare orala si scrisa, nonverbala si verbala) si preachizitiile pentru scris-citit si insoteste dezvoltarea in fiecare dintre celelalte domenii.

Dimensiuni ale domeniului:

Dezvoltarea limbajului si a comunicarii Dezvoltarea capacitatii de ascultare si intelegere (comunicare receptiva)

Dezvoltarea capacitatii de vorbire si comunicare (comunicare expresiva)

Dezvoltarea premiselor citirii si scrierii: Participarea la experiente cu cartea; cunoasterea si aprecierea cartii

Dezvoltarea capacitatii de discriminare fonetica; asocierea sunet-litera

Constientizarea mesajului vorbit/scris

Insusirea deprinderilor de scris; folosirea scrisului pentru transmiterea unui mesaj

D. DOMENIUL Dezvoltarea cognitiva - a fost definita in termenii abilitatii copilului de a intelege relatiile dintre obiecte, fenomene,

evenimente si persoane, dincolo de caracteristicile lor fizice. Domeniul include abilitatile de gandire logica si rezolvare de probleme,

cunostinte elementare matematice ale copilului si cele referitoare la lume si mediul inconjurator.

Dimensiuni ale domeniului:

Dezvoltarea gandirii logice si rezolvarea de probleme

Cunostinte si deprinderi elementare

matematice, cunoasterea si intelegerea lumii: Reprezentari matematice elementare (numere, reprezentari numerice, operatii, concepte de spatiu, forme geometrice, intelegerea modelelor, masurare)

Cunoasterea si intelegerea lumii (lumea vie, Pamantul, Spatiul, metode stiintifice)

E.  DOMENIUL Capacitati si atitudini in invatare - se refera la modul in care copilul se implica intr-o activitate de invatare, modul in care abordeaza sarcinile si contextele de invatare, precum si la atitudinea sa in interactiunea cu mediul si persoanele din jur, in afara deprinderilor si abilitatilor mentionate in cadrul celorlalte domenii de dezvoltare.

Dimensiuni ale domeniului:

Curiozitate si interes

Initiativa

Persistenta in activitate

Creativitate

Din contextul anterior prezentat, educatoarele vor intelege ca datoria lor este aceea de a urmari realizarea unei legaaturi reale intre domeniile experientiale si domeniile de dezvoltare, fara a cauta o suprapunere exclusiva a lor ci, efectiv, prin gasirea strategiilor adecvate de atingere a dezvoltarii globale a copilului si, implicit, a finalitatilor education