Relatia elev-profesor

Relatia elev-profesor

Trecerea la o metodologie mai activa, centrata pe elev, implica elevul in procesul de invatare si il invata aptitudinile invatarii, precum si aptitudinile fundamentale ale muncii alaturi de altii si ale rezolvarii de probleme. Metodele centrate pe elev implica individul in evaluarea eficacitatii procesului lor de invatare si in stabilirea obiectivelor pentru dezvoltarea viitoare. Aceste avantaje ajuta la pregatirea individului atat pentru o tranzitie mai usoara spre locul de munca, cat si spre invatarea continua. Potrivit autorilor Harpe, Kulski si Radloff (1999, p.110), caracteristicile fundamentale ale elevului care invata eficient sunt:

Are scopuri clare privitoare la ceea ce invata,

Are o gama larga de strategii de invatare si stie cand sa le utilizeze,

Foloseste resursele disponibile in mod eficace,

Stie care ii sunt punctele forte si punctele slabe,

Intelege procesul de invatare,

Isi controleaza sentimentele in maniera adecvata,

Isi asuma responsabilitatea pentru procesul lor de invatare si

Isi planifica, isi monitorizeaza, isi evalueaza si isi adapteaza procesul de invatare.

Functiile profesorului in procesul educational au grade de generalitate diferite si

o      se pot raporta la elev - functia de suport pentru cristalizarea unei grile de valori, captarea si controlul atentiei, asigurarea conexiunii inverse, modelarea experientei de invatare;

o      se pot raporta la social - functia de participare la imbogatirea experientei comunitatilor sociale, participare la viata profesionala si civica, participare la activitati in scoala (formale si nonformale);

o      se pot raporta la procesul de invatamant - functia de concepere, organizare a procesului de invatamant, de proiectare, conducere, evaluare, autoevaluare.

Competentele pedagogice reprezinta atitudinea si aptitudinea cadrului didactic de indeplini aceste functii si circumscriu rolul profesorului. Literatura de specialitate avanseaza numeroase clasificari ale competentelor, printre acestea regasindu-se:

o      competentele de organizare si structurare (presupun organizarea activitatii prin obiective, introducerea elevilor in structura interna a unei discipline, structurarea unor continuturi si relatii educationale, organizarea si conducerea efectiva a clasei de elevi);

o      competente de comunicare (presupun solicitarea si conducerea conduitelor verbale individuale ale elevilor, solicitarea de raspunsuri interactive)

o      competente rezolutive si evaluative (presupun dirijarea activitatii intelectuale, practice, afective si morale ale elevilor prin conduite evaluative pozitive sau negative)

o      competente de stimulare a potentialului formativ al activitatii (presupun obiectivarea si stimularea conduitelor de exprimare directa a opiniei critice, de exprimare personala si interpretativa, de exprimare constructiva a elevilor, dublate de un autocontrol progresiv)

o      competente de modelare a comportamentului socio-moral (presupun introducerea si valorizarea de modele, valori si atitudini sociale pozitive si puternice, exersarea si transferul orizontal - de la elev la elev si vertical - de la profesor la elev, de modele si experiente sociale pozitive).

o      competente de optimizare a climatului socio-afectiv al clasei (presupun tipuri si stiluri de actiune si de influenta ale profesorului in sfera particularitatilor personalitatii elevilor si a grupului, cu dominanta valorilor empatice)

o      competente de stimulare a creativitatii (presupun atitudini deschise si strategii care sa vizeze stimularea conduitei creative, in functie de experienta si de tipul de invatare).

Principiile care stau la baza invatarii eficiente centrate pe elev sunt:

• Accentul activitatii de invatare trebuie sa fie pe persoana care invata si nu pe profesor.
• Recunoasterea faptului ca procesul de predare in sensul traditional al cuvantului nu este decat unul dintre instrumentele care pot fi utilizate pentru a-i ajuta pe elevi sa invete.
• Rolul profesorului este acela de a coordona si de a facilita procesul de invatare al elevilor.
• Recunoasterea faptului ca in mare parte, invatarea nu se produce in sala de clasa si, in mare parte, nu se produce atunci cand profesorul este de fata.
• Profesorii trebuie sa incurajeze si sa faciliteze implicarea activa a elevilor in planificarea si gestionarea propriului lor proces de invatare prin proiectarea structurata a oportunitatilor de invatare atat in sala de clasa, cat si in afara ei.
• Luati individual, elevii pot invata in mod eficient in moduri foarte diferite.