Dificultatile cu care se confrunta scoala, in cazul copiilor care au parintii plecati in strainatate

Dificultatile cu care se confrunta scoala, in cazul  copiilor care au parintii plecati in strainatate

Instabilitatea socio-economica din Romania si tranzitia interminabila au determinat pe multi dintre romani sa plece la munca in strainatate pentru a-si putea intretine familia. Desigur, cistigurile obtinute sint importante atit pentru familie cit si pentru economia romaneasca, insa aceasta migratie spre vest are si aspecte mai putin dorite. Acestea ar fi destramarea familiala si "abandonul" copiilor la bunici sau la alte rude, cu consecinte psihologice grave in timp pentru acestia. Trecutul ne arata ca si in perioada comunista foarte multi parinti au fost nevoiti sa lucreze pe santiere, in alte orase, si sa lase copilul in grija bunicilor. Acestia din urma au avut dintotdeauna un rol foarte important in educatia si cresterea copiilor, dar dupa revolutie au un rol si mai mare, pentru ca foarte multi romani, aproape doua milioane lucreaza in prezent in strainatate, dintre care majoritatea au si unul sau mai multi copii.
Situatia e mai accentuata in Moldova si in zonele rurale, unde 30-50% din copii traiesc la bunici sau la rude apropiate. Sint si cazuri in care copilul cel mare de virsta adolescentei este si tata si mama, avind grija de fratii lui mai mici. In situatii extreme copilul ramine total abandonat si autoritatile trebuie sa aiba grija de el. Exista o problema destul de delicata care se ridica: ar fi mai bine sa se ramina in Romania si parintii sa nu aiba bani, astfel sa nu aiba posibilitatea sa-i educe si sa-i ingrijeasca sau e mai bine sa plece, eliminindu-se problemele financiare, insa sa ramina copii in grija altor persoane sau doar cu un parinte. Lucrurile nu pot fi privite in alb si negru, insa trebuie evidentiate consecintele psihologice care apar ca urmare a absentei numai a unuia din parinti pe o perioada mai lunga. Din momentul nasterii, copilul observa ca exista doua persoane in jurul lui cu roluri diferite. Impreuna, parintii indeplinesc toate functiile familiale. Functia instrumentala este legata mai mult de tata, iar cea afectiva de mama. In aceste conditii apare identificarea baiatului cu tatal, iar a fetei cu mama, necesara constituirii identitatii de sine a copilului. Aceasta identitate este afectata cind nu exista ambele figuri parentale in preajma copilului.
Copii invata sa accepte limitele si disciplina pe care parintii o impun. El poate manipula prin dualitatea lui pe parintii care nu sint uniti. De exemplu, cind nu reuseste sa obtina ceva de la unul din parinti incearca de la al doilea si reuseste astfel in cele mai multe cazuri si invers. La virsta de trei ani copilul crede ca el este cel mai puternic. Omnipotenta este o iluzie, o fantezie a copilului, parintii fiind cei care il fac sa revina cu capul pe pamint prin educatie si prin limitele impuse. In momentul cind acestea nu sint, copilul se simte puternic, ca poate sa faca orice, insa in momentul cind nu reuseste sa faca fata problemelor intervine dezamagirea si frustrarea.
Astfel fiecare despartire pe parcursul vietii lor va fi traumatica si accentuata. Eforturile vor fi indreptate spre evitarea despartirii, chiar daca uneori aceasta este necesara. Astfel vor aparea multe compromisuri si tulburari afective. Intervine si lipsa atasamentului care nu poate fi compensata in nici un alt fel.

Lipsa de afectivitate este de cele mai multe ori autocompensata prin cheltuieli nejustificate si prin imaginea afisata, insa banii nu pot compensa lipsa parintilor si rolul lor in dezvoltarea copilului si in viata de zi cu zi. Absenta parintilor sau doar a unuia poate conduce si la probleme scolare, copilul nu se mai concentreaza, se inchide in el sau devine nelinistit, abandoneaza scoala uneori, nu are nimeni puterea sa-l controleze. Copilul sufera de disciplina, de lipsa de limitare.
Parintii plecati sint de mai multe feluri: care suna des, care vin acasa la citeva luni si-l viziteaza sau care numai trimit bani. In aceasta privinta autoritatile trebuie sa impuna ca plecarea in strainatate sa aiba loc dupa ce s-a lasat copilul pe miini bune si s-a luat angajamentul de a se tine un contact permanent cu copiii, cu toate ca cele mai moderne mijloace de comunicare, telefonul sau internetul nu tin loc de caldura umana si de un sfat dat de aproape, cu afectiune parintesca.
Din pacate, aceasta datorie se uita cind se ajunge in strainatate si daca la inceput era in plan ramininerea pentru o perioada scurta, aceasta se prelungeste pina se ajunge la instalarea unei rupturi puternice intre parinti si copii.
In concluzie, se recomanda sa se evite plecarea ambilor parinti in strainatate si de asemenea, inainte de aceasta, citeva intilniri de consiliere psihologica care sa stabileasca relatia dintre parinti dupa plecare si relatia intre parintele plecat si copil/copii, pentru a se evita aparitia de probleme in familie si la copii.
Altfel, se creeaza la copii sentimentul abandonului si este posibil ca odata ajunsi la maturitate sa abandoneze si ei pe copii lor ca un fel de protest si ca razbunare impotriva propriilor parinti.

Iata cateva din consecintele care deriva din despartirea temporara a familiei:

- copilul se simte abandonat, parasit, dorul de parinti il face sa se insingureze, sa se izoleze;
- devine irascibil, convins fiind ca i s-a facut o mare nedreptae;
- isi neglijeaza pregatirea pentru scoala;
- poate intra in grupuri periculoase;
- simte nevoia sa le arate colegilor ca nu le este inferior si incearca sa epateze prin diverse gesturi, mai ales daca parintii ii trimit bani;
- situatia este si mai grava daca traverseaza adolescenta, la problemele varstei adaugandu-se si problemele departarii de parinti;
- au fost cazuri extreme cand copiii au fugit de la persoanele in grija carora au fost lasati;
- lipsa afectivitatii parentale poate avea consecinte pe termen lung, poate influenta dezvoltarea normala a copilului, atat in privinta dezvoltarii fizice, cat si celei psihice;
- pot ajunge sa fie supusi unor abuzuri din partea adultilor;
- risc de consum de droguri;
- lipsa posibilitatii de a se consulta cu cineva in luarea unor decizii importante;
- copiii pot ajunge sa aiba comportamente deviante sau neconcordante cu varsta de copil;
- de multe ori s-a intamplat ca familia sa se destrame, de aici decurgand o alta serie de efecte negative asuora copilului.
- unii parinti se marginesc sa trimita bani din cand in cand, considerand ca in acest fel si-au indeplinut statutul de parinte;
- se intampla ca familia la care ramane copilul sa fie interesata doar de avantajele materiale pe care le are de pe urma acestuia, lasand libertate totala copilului;
-exista cazuri si mai grave, cand acesti copii sunt parasiti total.
In ultimul timp problema copiilor cu parintii plecati pentru a munci in strainatate a intrat in atentia forurilor responsabile si a opiniei publice. Scoala, institutiile pentru protectia drepturilor copilui au inceput sa-si faca simtita prezenta.Astfel exista parteneriate intre scoli si alte institutii care au ca scop sustinerea din toate punctele de vedere a acestor copii. In alte unitati de invatamant s-au organizat dupa terminarea cursurilor, programe de pregatire a lectiilor. Li se ofera asistenta psiho-pedagogica ori de cate ori este nevoie. Acolo unde exista psihologi, acestia ii consilieaza daca este cazul.
Familiile care au in grija astfel de copii trebuie sa stie ca pot apela oricand la consilierul scolar, pot beneficia de servicii de consiliere si orientare si centre de zi.S-au realizat si se realizeaza campanii de constientizare pentru parinti, dezvoltarea serviciilor de consiliere pentru persoanele care au grija de copii, extinderea retelei de consilieri scolari si a programelor de tip "scoala dupa scoala".