Dimensiunea creativitatii. Cultivarea creativitatii la elevi

Dimensiunea creativitatii. Cultivarea creativitatii la elevi

1.Delimitari conceptuale. Creativitatea ca proces si produs

Creativitatea este o capcitatea (proprietate dimnesiune) complexa si fundamnetala a personalitatii, care, sprijinindu-se pe date si produse anterioare ar . cu investigatii si date noi produce ceva nou, original, de valoare efecienta stiintifica si social-utila, ca rezultat al infulentelor si relatiilor factorilor subiectivi si obiectivi, adica a posibilitatilor si calitatilor persoanei si a conditiilor ambientale, ale mediului socio-cultural.

Ea poate fi considerata si ca aptitudine, dispozitie a intelectualului de a elabora idei, teorii, modele noi, originale. Gandirea este procesul cognitiv cel mai important, fiind apreciat indeosebi prin creativitate. 'Gandirea ca o capacitate de prim ordin a personalitatii - exista ca gandire umana numai prin creativitate' (J. Kant)

Elemntele esentiale prin care se poate constata existenta creativitatii sunt: flexibilitatea, noutatea si originalitatea; . senzitivitatea (sensibilitatea senzoriala) si igeniozitatea.

Creativitatea ca produs si proces

In afara faptului ca este o capacitate si o aptitudine (dispozitie) a personalitatii, a intelectului este, in acelasi timp, un produs si un proces. Este un produs pentru ca se dobandeste ca abilitate de a realiza ceva nou (idee, teorie, model, metoda, tehnologie, etc) prin activitate, prin experienta, necesitand foarte multa munca. Edison spunea ca in creatie este nevoie 99% transpiratie si de 1% inspiratie. Este totodata si un proces fiindca necesita evolutie in timp, dezvoltari si uneori retrageri a factorilor si elementelor noi, necesita invingerea unor obstacole etc.

Viata in toate domeniile ei, necesita ca aproape fiecare individ sa realizeze unele operatii noi, ca urmare a unor combinari si recombinari, asocieri, etc a datelor, elementelor existente, care se obiectiveaza in anumite solutii (metode) utile si mai eficiente - de exemplu o inovatie, care reprezinta unele elemente de creativitate.

Creativitatea propriu-zisa necesita insa depasirea acestui stadiu comun, necesita inzestrari si capacitati intelectuale etc, deosebite care sa se obiectiveze in produse noi, originale, nemaintalnite pana acum si care determina schimbari cantitative (de valoare si eficienta) intr-un anumit domeniu.

Creativitatea se poate manifesta in toate domeniile creativitatii si vietii sociale: stiintifica, tehnica, economica, artistica, organizatorica (management) pedagogica.

Personalitatea creatoare

Desi cum observa Vervalin - nu exista o structura standard a personalitatii creatoare, exista totusi unele asemanari intre ele. Printre trasaturile caracteristice, in genere, insului creator sunt motivatia puternica, capacitatea de a lucra sustinut si de a fi absorbit de munca. Berlyne remarca si el la indivizii creativi o puternica curiozitate epistemica - exprimata in dorinta vie si constanta de cunoastere. Altii remarca atractia si orientarea spre aspecte si probleme cu totul noi ceea ce presupune asumarea riscului pentru solutionarea lor, ca si orientarea spre finalizarea rezultatelor activitatii, obiectivarea sau materializarea ideilor noi, sub diferite forme, produse noi, metode si tehnologii, lucrari cu caracter teoretic, etc. Altii observa ca persoana creatoare manifesta o deosebita pasiune fata de specificul activitatii pe care o desfasoara, caracterizandu-se totodata prin interese generale de cunoastere. Insul creativ releva Gollan, se orienteaza spre abordarea unor probleme complexe si manifesta tendinta de a cauta cat mai multe si diferite solutii de rezolvare a acestora.

Persoanele creatoare, constata . exista si .. se definesc prin divergenta in preocupari, fiind interesate de probleme care nu sunt strict legate de domeniul profesional in care isi desfasoara activitatea.

Vervalin constata la persoanele creatoare: o mare curiozitate intelectuala, un inalt spirit de observatie si discernamant, un nivel ridicat de inteligenta, capacitate superioara de concentrare si . a atentiei, informatie bogata, sensibilitate emotionala, capacitate de combinare si extrapolare in rezolvarea problemelor.

Trasaturile personalitatii creatoare. Dintre acestea cei mai multi autori citeaza: originalitatea, noutatea si valoarea creatiilor, aplicabilitatea lor, ingeniozitatea, simplitatea si profunzimea ideilor, precum si influenta acestora asupra altor persoane generand ideii noi, multilateralitatea creatiei si vastitatea operei create (J. ,..). La aceasta mai adaugam: motivatia superioara, atitudinea creativa, inteligenta creativa, tenacitatea, nonconformismul, imaginatia creatoare, dorinta de prestigiu.

2. Natura si structura actului creator: etape, tipuri, mecanisme, structura factoriala (factori cognitivi si noncognitivi)

Etapele actului creator

Dupa G. Wallas procesul creator parcurge urmatoarele patru etape: prepararea, incubatia, iluminarea, verificarea.

Prepararea consta in investigarea multilaterala a problemei date, in familiarizarea cu natura problemei si cu metodele de rezolvare adecavate. Aceasta prima etapa deosebit de complexa si deseori decisiva pentru finalizarea procesului creator se constituie la randu-i dintr-o succesiune de patru subetape: sesizarea problemei, analitica - analiza si definirea problemei, acumularea - strangerea materialului de lucru; operationala - lucrul efectiv, formularea de ipoteze, incercarea e restructurare a materialului si schitarea primelor solutii.

Incubatia (germinatia) este, de regula (pentru ca uneori se suprapune cu prepararea), etapa de asteptare, in urma unei indelungate perioade de preparare in care nu s-a gasit inca nici o solutie. Ea se situeaza intre momentul elaborarii ultimei ipoteze si momentul elaborarii solutiei definitive - inspiratia. Caracteristica pentru perioada de incubatie este permanenta revenire inconstienta asupra problemei si tensiunea proprie creatorului.

Iluminarea este momentul central, crucial al procesului creator. Daca in unele cazuri se poate vorbi de creatie fara preparatie, incubatie sau verificare, iluminarea este nelipsita, ea fiind nucleul procesului creator. Iluminarea este momentul cel mai greu de surprins, de descris si de explicat, data fiind natura sa inexprimabila, necomunicabila, deseori nesesizabila si incompreshensibila chiar si pentru creatorul insusi. Iluminarea este un moment brusc si de scurta durata, este momentul aparitiei spontane a solutiei, fara constiinta modului de descoperire.

Verificarea consta in stabilirea faptului daca ideea respectiva elaborata in etapa iluminarii raspunde sau nu criteriilor de evaluare a produselor.

Tipuri:

1. A. Taylor distinge pe baza analizei valorii produselor creative cinci nivele ierarhice de creativitate la care se pot situa indivizii, fiecare nivel implicand experiente psihologice diferite. Aceste nivele variaza mai mult in profunzime si in amploare decat ca tip.

Primul nivel il constituie creativitatea expresiva. Exemple de creativitate expresiva sunt desenele spontane ale copiilor. Caracteristicile esentiale ale acestor produse, prin extensie ale creativitatii expresive sunt nu abilitatea, originalitatea si calitatea, valoarea, ci spontaneitatea si libertatea de expresie. Se considera pe de alta parte ca cu cat se ofera mai mult copilului, posibilitatea de a fi spontan si independent, ca atat mai creativ va fi el mai tarziu, pe de alta parte, ca sunt deosebit de daunatoare pentru dezvoltarea creativa a copilului, aprecierile critice, defavorabile asupra desenelor acestuia.

Al doilea nivel il constituie creativitatea productiva. In acest stadiu, individul, insusind anumite informatii si tehnici, a ajuns la unnivel de indemanare si realizare a unui stiintific sau artistic finit. Se remarca acum tendinta spre restrangere si controlarea jocului liber si spre dezvoltarea unor tehnici, a unor priceperi necersare prducerii unor lucruri finite. Un exemplu de creativitate produsctiva il ofera reprezentarea realista a unui obiect, persoana, etc. in desen de catre un copil mai mare. In genere, planul productiv este planul tehnicilor.

Al treilea nivel il constituie careativitatea inventiva. Ea consta in ingeniozitatea actiunii cu materiale, tehnici, metode, etc. Creativitatea inventiva implica flexibilitate in perceperea de realtii noi si uzuale intre parti anterior separate. Aceasta forma nu contribuie insa direct la elaborarea de idei fundamentale noi-care sunt produsul uni creativitati de ordin superior ci doar la o noua utilizare a unor elemente vechi. Acest nivel de creativitate, ale carui caracterisitici esentiale sunt inventia si descoperirea, este inatlnit la exploratori, descoperitori, la toti cei care cauta noi cai de a vedea si utiliza lucrurile vechi.

Al patrulea nivel, careativitatea inovativa este intalnit la un numar si mai restrans de persoane. Ea implica modificarea semnificativa a fundamentelor sau principiilor care stau la baza unui intreg domeniu al stiintei, artei, etc. si necesita o remarcabil aptitudine de conceptualizare abstracta. Realizarea acestui nivel este posibila atunci cand principiile fundamentale sunt intelese la un nivel care sa permita o transformare fundamentala, o imbunatatire prin modificare, o inovatie.

Al cincilea nivel, creativitarea emergenta (imprevizibila) este cea mai inalta si cea mai rara forma. In acest caz sunt dezvoltate la nivelul cel mai abstract si mai profund, principii sau ipoteze cu totul noi, in jurul carora infloresc noi ideii, Acest nivel implica aptitudinea de a absorbi experientele existente, realizandu-se prin ele ceva cu totul deosebit.

Mecanismul

Natura creativitatii consta dupa P. Popescu Neveanu, in interactiunea optima si . dintre aptitudini si atitudini. Considerand atitudinile ca factori esentiali ai creatiei modelate social, P. Popescu Neveanu releva ca ele indeplinesc functia de vectori relationali care in functie de modul cum sunt structurati , creativ sau noncreativ, constibuie la stimularea sau blocarea activitatii factorilor aptitudinali. Pe acest temei creativitatea este definita ca expresie a unitatii convergente a fsctorilor vectoriali (trebuinte, motive sentimente, scopuri si atitudini) cu cei instrumentali (operatii intelectuale, aptitudini).

Factorii vectoriali sunt cei care energizeaza si directioneaza actiunile. Implicand in acest mod necesar instrumentarul aptitudinal creativitatea il depaseste pe acesta calititativ, tocmai prin interventia dimensiunilor motivationale, atitudinale, ale personalitatii care-l energizeaza prin dinamica motivationala si il integreaza apoi intr-o structura atitudinala creativa.

Structura factoriala. Factori cognitivi si noncognitivi

La baza procesului creativ stau trei categorii de factori:

1. factori psihici:

a) factori cognitivi-intelectuali (aptitudinali)

b) factori noncognitivi (motivatie, afectivitate, atitudini, etc.)

2. factori sociali (culturali, educativi, mediu socio-economic etc.

3. factori biologici (diferenta de varsta, sex, etc)

Studiul factorilopsihici ai creativitatii a cunoscut in decursul timpului, dupa cum releva M. Bejat, treii orientari principale ce pot fi considerate in fapt trei etape succesive.

In prima etapa initiata de . creativitatea a fost considerata sinonima cu inteligenta, aceasta apreciata ca facultate centrala a psihicului uman.

Inteligenta joaca un rol important in procesul creativ. Sunt domenii (matematica, tehnica, etc) in care ea se cere dezvoltata la un nivel superior. In altele, in schimb (literar, artisitic, etc) ea poate fi mai slab dezvoltata, impunandu-se dimpotriva aptitudinile speciale. Asadar, inteligenta - aptitudine care corespunde in general gandirii, care indica nivelul calitativ al acesteia - se releva a fi o conditie necesara dar nu si suficienta pentru creativitate.

Cea dea doua etapa este descrisa de Guilford, autor al conceptiei factorilor intelectuali ai creativitatii, care identifica fenomenul de creativitate cu una din formele gandirii, respectiv gandirea divergenta.

Creativitatea nu poate fi insa intru-totul identificata nici cu gandirea divergenta. Aceasta mai intai pentru faptul ca creativitatea nu este un fenomen unidimensional si monovariabil, ea implica deopotriva si alte capacitati: cognitive, procese ., anticipare figurativa, productie convergenta, abilitai evaluative,etc.

Psihologii considera ca o componenta cu o importanta pondere in contextul creativitatii este imaginatia. Imaginatia constituie un auxiliar nu numai util, dar in numeroase cazuri necesar functionarii operatiilor care se sprijina pe ea. Opinia lui A. Osborn este ca in creativitate imaginatia cosntructiva este chiar mai importantadecat gandirea. Ca intr-un creuzet, arata Osborn, imaginatia alatura acele lucruri sau ganduri care nu sunt noi prin ele inselel, dar poti fi topite in ceva ce este nou.

Creativitatea nu poate fi total identificata cu gandirea divergenta si pentru faptul ca gandirea divergenta 'inteligenta' poate duce uneori la aceleasi performante creative ca si gandirea divergenta. Creativitatea se releva si se defineste ca o insusire deosebit de complexa a intregii personalitati, care implica alaturi de componentele intelectuale, pe cele afective, voluntare, caracteriale.

Cea dea treia etapa in studiul factorilor psihici ai creativitatii e marcata tocmai de extinderea preocuparilor si asupra factorilor noncognitivi ai personalitatii (in special cei motivationali si atitudinali) deci de trecere de la abordarea intelectuala a creativitatii, la o alta, personalist-atitdinala, tinandu-se astfel seama de intreaga complexitate a fenomenului creator. Factorii motivationali si atitudinali sunt cel putin tot atat de importanti in determinarea performantei ca si cei aptitudinali.

3. Metode si tehinici de depistare a capacitatilor creative la elevi

Identificartea potentialului creativ la elevi presupune multa atentiei si preocupare dina partea profesorului. La nivelul scolii ea se realizeaza cu precadere prin observatii curente la lectii sau inafara lor.

Indicatorii acestui potential sunt produsele activitatii si comportamentul adoptat in anumite situatii.

Un portret al elevului creativ (orientativ):

- capacitate de patrundere si prelucrare a materialului

- posibilitatea restructurarii rapide a datelor.

- spirit independent si critic

- preferinta pentru complexitate

- dispozitie de a-si asuma riscuri

- increzator in sine

- nivel superior de aspiratii, interes variate

- curios si activ

Ca o consecinta logica a cerintelor mereu crescande de cadre cu potential creator , s-a impus ata preocuparea pentru diagnosticarea cat mai timpurie a indivizilor cu potential creator, cat si educarea in scoala a factorilor creativitatii, astfel ca precesul educational sa contribuie maximal la sporirea numarului de idivizi inalt creativi.

Primul loc in psihodiagnoza creativitatii il ocupa testele.

Testele de creativitate sunt foarte numeroase.

4. Predarea creativa - invatarea creativa

S-a constatat posibilitatea invatamantului de a contribui la dezvoltarea creativitatii, observandu-se ca astazi el cultiva mai mult gandirea critica, disciplina, conformismul, incompatibile cu climatul de libertate favorabile imaginatiei creatoare. Obiectia nu e decat partial justificata, deoarece mintea umana are o mare plasticitate si acum dupa ora de matematica unde se practica rationamentul riguros, elevii pot avea ora de literatura, unde exprimarea metaforica, jocurile de cuvinte si imaginii situeaza intelectul pe cu totul alt plan. Dar, e drept, scoala s-a ocupat prea putin de cultivarea imaginatiei. Sunt necesare multe modificari in invatamantul romanesc.

- printre obiectivele educative, stimularea imaginatiei trebuie sa constituie unule de maza, alaturi de educarea gandirii

- in continutul invatamantului, trebuie promovata in continuare cultura generala, aceasta favorizand creativitatea. Programele trebuie sa prevada lectii speciale pentru dezvoltarea imaginatiei.

- Profesorul trebuie sa aiba relatii prietenoase cu elevii, sa-i incurajeze sa puna intrebari, sa nu-i ironizeze cand fac greseli, etc. Scolarii trebuie sa-si poata manifesta in voie curiozitatea.

- Exista mijloace pentru dezvoltarea creativitatii: le cere copiilor sa elaboreze o compunere avand in centru un obiect simplu: o frunza, un nasture sau un gard de nuiele. Altfel de procedee: le cere sa formuleze cat mai multe intrebari in legatura cu elemente cunoscute: piatra, aer, stele, foc, etc. Probleme mai complexe pot fi cerinta de a formula morala ce se degaja dintr-o imagine complexa.

Asemenea procedee favorizeaza formarea unei atitudini creative si aptitudini de a cauta si a gasi probleme.

- Mai importante sunt metodele stiintifice in relatia directa cu aspectele caracteristice fiecarei materii de invatamant. Intotdeauna profesorii valorosi au stimulat elevii sa solutioneze probleme.

Majoritatea problemelor oblica elevul sa gaseasca ceva nou pentru el, ceea ce implica o doza de creativitate. Aceasta este insa necesara mai ales in problemele ce comporta mi multe solutii. Dar problematizarea presupune si ca elevii sa gaseasca ei probleme. In principiu metodele active implica eforturi de observare siu gandire independenta (metoda observatiilor independente de care am amintit mai sus), ele fac apel la initiativa scolarilor. Cand vorbim despre probleme, nu ne gandim desigur numai la matematica si fizica.

- Activitatea in afara clasei si cea extrascolara ofera numeroase prilejuri pentru cultivarea imaginatiei. In cercurile elevilor se pot organiza si sedinte de batinsotming, se pot initia intalniri cu oamenii de stiinta si de arta care pot vorbi despre munca lor.

Vizitarea expozitiilor, excursiile largesc orizontul si reprezinta inepuizabile surse de intrebari.

- Cultivarea spiritului inovator necesita o lupta cu unii parinti: cu cei care rezolva temele copiilor si nu-i lasa sa fac eforturi proprii. Trebuie sa-i convingem ca tutela excesiva impiedica dezvoltarea intelectuala. In concluzie se pot face multe pentru educarea spiritului creativ in scoala.

Invatarea creativa se desfasoara in doua etape:

1. invatarea prticipativa in cadrul careia elevul este angajat in redescoperirea cunostintelor prin efort propriu de gandire, paricipand la elaborarea conceptelor, legilor, principiilor.

2. invatarea anticipativa angajaza elevul in procesul creatiei prin participarea la inventii, inovatii si descoperiri, dezvoltandu-i inteligenta si imaginatia creatoare (se desfasoara in cercurile de creatie, tehnico-stiintifice si literar artistice in scoli sau in invatamantul superior)

5. Modalitati de stimulare a conduitei creative la elevi.

Pentru a se utiliza la maximum resursele inconstientului care are un rol important in procesul de creatie (aparitia brusca a unor idei sub forma iluminarii, inspiratiei)s-au preconizat metode avand in centru 'asocierea libera' adica consemnarea acelor ideii care ne vin spontan in minte, fara vreun efort special de memorie ori rationament. Cea mai raspanduita este asa numitul brainstorming (asaltul de ideii) cand un grup de 10-12 persoane isi exprima pe rand si in mod liber tot ce le vine in minte in relatie cu o anumita problema propusa. Alti specialisti analizeaza apoi ce sugestii benefice poate oferi una sau alta din ideiile exprimate.

O alta metoda asociativa este si sinectica. In acest caz se cauta metafore, comparatii in relatie cu dificultatea aflata in discutie.

Apoi aceiasi persoane descifreza consecintele imaginilor evocate.Asemenea procedee au dat unele rezultate, de acee exista institutii unde ele sunt practicate din cand in cand. Dar nu orice probleme se preteaza la o astfel de dezbatere (de pilda nu sunt accesibile problemele matematice care implica scrierea expresiilor formulate).

Attribute - listing - este o metoda pentru generarea ideiilor creative in scopul de a imbunatatii sau schimba virtual orice obiect. Sw aolicita subiectilor sa recunoasca si sa selecteze atributele importante sau partile unui obiect material (forma, marime, culoare, etc). Apoi gandind schimbari ale fiecare calitati si corelandu-le cu obiectele cu care par a se potrivi cel mai bine sau a satisface cel mai bine anumite nevoi practice, poate fi obtinuta o mare varietate de obiecte.

Inventica - metodologia inventicii comporta doua aspecte principale:

a. metodele intuitive - destinate stimularii imaginatiei

b. metodele analitice - de tipul analizei combinatorii - un ansamblu de tehnici matematice de prelucrare a materialului intuitiv.

In categoria metodelor matematice de prelucrare a materialului intuitiv adecvate tratarii problematicii creativitatii sunt incluse o serie de concepte matematice mai . cu sau fara repetitie, teoria .. etc.