Sistemul formelor de organizare a activitatii educationale

Sistemul formelor de organizare a activitatii educationale

1. Scurt istoric

Sistemul complex al formelor de organizare a activitatii educationale cuprinde ansamblul modalitatilor specifice de realizare a activitatii didactice a binomului profesor-elev in diferite contexte educationale: in sala de clasa sau in afara ei, in scoala sau in afara scolii, frontal, pe grupe, individual sau combinat etc.. in conformitate cu obiectivele instructiv-educative prestabilite. Acest sistem, respectiv tipurile de colaborare dintre profesori si elevi s-au constituit si validat in practica instruirii, in timp, dupa o perioada in care grupul de elevi cu care se lucra era eterogen atat din punct de vedere al nivelului de pregatire si al posibilitatilor intelectuale, cat si din punctul de vedere al varstei biologice, iar ziua scolara nu era reglementata sau structurata in vreun fel.

Cu timpul, cea mai frecventa modalitate de realizare a activitatii de predare si invatare a devenit organizarea pe clase si lectii, care, intr-o anumita acceptiune, a fost intalnita in practica instruirii si in antichitate. Ea a fost fundamentata teoretic de pe pozitii si intr-o perspectiva relativ stiintifica in secolul al XVII-lea prin contributia decisiva a pedagogului ceh Jan Amos Comenius (1592-1670). Acesta a avut meritul de a fi observat ca pentru marirea randamentului activitatii instructiv-educative, este necesar ca elevii sa fie distribuiti in clase dupa varsta si pregatire, fiecare clasa sa parcurga, in decursul unui an, o anumita programa repartizata pe luni si zile, iar fiecare lectie sa fie un tot unitar, subordonat unui scop bine determinat.

Astfel, Comenius a ajuns la ideea asocierii conceptului de "lectie' scolara celui de "clasa' de elevi si a sustinut necesitatea legarii lectiei de activitatea comuna a unei intregi clase/grupe de elevi. Fundamentand relatia "lectie-clasa' si analizand legaturile care se stabilesc intre continutul, structura, programarea activitatii didactice si timpul destinat infaptuirii ei, Comenius a fundamentat sistemul de organizare a invatamantului pe clase si lectii, care s-a raspandit pe o arie foarte larga. Acest sistem de invatamant s-a impus ca o forma de organizare a muncii didactico-educative desfasurata in scoala si realizata in conditii precise, elevii fiind grupati in clase, iar lectiile succedandu-se intr-o ordine fixata in programul de lucru, respectiv in orarul scolii (J .A. Comenius, 1970). in practica scolara din tara noastra acest sistem de lucru a fost introdus prin Legea invatamantului din 1864.

Caracteristicile sistemului de lucru fundamentat de Comenius erau urmatoarele:

. elevii erau grupati in clase dupa varsta si nivel de pregatire;

. trecerea dintr-o clasa in alta se facea anual, pe baza promovarii;

.  exista o anumita durata de scolarizare (care ulterior a variat de la o etapa la alta a dezvoltarii societatii si de la o tara la alta);

.  exista un inceput si un sfarsit de an scolar; acesta era structurat in unitati de lucru (trimestre sau semestre), urmate de vacante;

. ziua scolara se desfasura dupa un orar, in care obiectele de studiu se succedau in unitati de timp egale, de 45-50 minute, alternand cu recreatiile.

Cativa dintre pedagogii care au avut contributii la perfectionarea ulterioara a sistemului de invatamant pe clase si lectii au fost: J.H. Pestalozzi, K.D. Usinski, A.W. Diesterweg, J.F. Herbart, T. Ziller, W. Rein s.a.

Amintim cateva din contributiile teoretice si din incercarile experimentale initiate in a doua jumatate a secolului al XlX-lea si in prima jumatate a secolului XX si menite sa imbogateasca sistemul formelor de organizare a activitatii didactice. Desi aceste incercari nu au depasit faza de experiment, ele raman valoroase datorita eforturilor de activizare a elevilor si de angajare a lor in activitati independente:

- sistemul monitorial (initiat concomitent de Bell si Lancaster)

- planul Dalton (experimentat de Helen Parkhurst)

- metoda centrelor de interes (elaborata de Ovide Decroly)

- sistemul proiectelor (elaborat de Willliam H. Kilpatrick)

- metoda Winnetka (experimentata de Carlton W. Washburne)

- metoda muncii pe grupe (sustinuta de Roger Cousinet si de Peter Petersen)

- metoda Freinet (sustinuta de Celestin Freinet)

- metoda Dottrens (sustinuta de Robert Dottrens)

- metoda Bouchet (sustinuta de H. Bouchet)

- sistemul Mannheim (elaborat si aplicat de dr. Sickinger) s.a.

2. Necesitatea organizarii si desfasurarii procesului instructiv-educativ

Din secolul XVII pana in zilele noastre, evolutia sistemului de invatamant pe clase si lectii, din punctul de vedere al grupului/clasei de elevi si al mediului ambiental in care s-a realizat instructia, a fost permanenta. El a fost dezvoltat si amendat prin organizarea de numeroase investigatii experimentale in cadrul unor paradigme de cercetare specifice pedagogiei traditionale si moderne. Modul de lucru continua sa fie dominant si in prezent, cu toate ca s-au inregistrat modificari in masura sa asigure concordanta necesara cu continutul ideatic stocat in manualele scolare si in celelalte surse pentru elevi.

Si in prezent, eforturile de modernizare si imbogatire a sistemului formelor de organizare a activitatii educationale constituie obiectul multor cercetari din domeniul didacticii generale si al celor speciale. Amintim aici cateva din temele de cercetare practic-aplicativa si teoretica, ce stau in atentia didacticienilor:

- predarea pe echipe de profesori (team-teaching);

- instruirea pe grupe/clase de nivel;

- metoda sistemica;

- organizarea tripartita a orarului (tiers-temp) etc. (G. Peterquin, 1968, M. lonescu, 2000, pag. 245). Cercetarile practice si teoretice efectuate au demonstrat ca educatia integrala, completa, poate fi

realizata numai cu concursul tuturor componentelor sistemului complex al formelor de organizare a activitatii educationale. De asemenea, in ceea ce priveste formele de organizare a activitatii elevilor - frontala, pe grape, individuala sau combinata, cercetarile teoretice si experimentale au demonstrat faptul ca in practica instruirii este nevoie de o imbinare a lor in diferitele secvente didactice, functie de anumite criterii (vezi "Proiectarea strategiilor de instruire').

3. Taxonomia formelor de organizare a activitatii didactice

In prezent exista o diversitate de forme de instraire/autoinstruire si educare/autoeducare, in scoala si in afara scolii, diversitate care nu numai ca este necesara, dar chiar se impune in vederea depasirii disfunctiilor lectiei si in vederea atingerii obiectivelor instructiv-educative ale obiectului de invatamant. Mai oferim cateva argumente care sustin proiectarea si desfasurarea unor forme diverse de activitate didactica:

- volumul mare de achizitii din domeniul stiintei, tehnicii, culturii, artei, care urmeaza sa fie transmise elevilor

-  varietatea surselor si canalelor de informatie cu valente instructiv-educative si faptul ca unele continuturi sau situatii educationale ar putea fi greu transpuse in lectii, ele necesitand alte forme organizare si desfasurare

- necesitatea valorificarii inclinatiilor si intereselor elevilor pentru diversele discipline de studiu (care se studiaza sau nu in scoala) si pentru diversele tipuri de activitati.

Varietatea si complexitatea situatiilor instructiv-educative impun fundamentarea unui sistem tot mai cuprinzator al formelor de organizare a activitatii educationale, precum si taxonomia lor dupa criterii cu valoare pedagogica relevanta (M. Eant, 1975, R. La Borderie, 1979):

Tabelul LIX

Taxonomia f armelor de organizare a activitatii educationale dupa ponderea activitatii frontale, grupale si individuale

Tipuri de activitati didactice

Exemple

Activitati frontale (in care predomina actiunea frontala)

. lectii

. seminarii

. cursuri universitare

. activitati in laboratoare scolare

. activitati in cabinete scolare

. activitati in ateliere scolare

. activitati pe lotul scolar

. activitati in sala de sport

. vizite didactice

. excursii didactice

vizionari si analizari de spectacole

Activitati grupale (in care predomina actiunea grupala)

consultatii si meditatii (cu scop de recuperare, stimulare, dezvoltare)

cercuri scolare pe materii (realizate disciplinar sau interdisciplinar)

vizite in grupuri mici (micro-grupuri)

intalniri cu specialisti, oameni de stiinta, de cultura, scriitori

dezbateri

concursuri

sesiuni de comunicari stiintifice si referate

cenacluri

serate literare si muzicale

redactarea revistelor scolare

Activitati individuale (in care predomina actiunea individuala)

. activitati independente

. studiul individual

. studiul in biblioteca

. efectuarea temelor pentru acasa

. elaborarea de compuneri, referate si alte lucrari scrise

. efectuarea de lucrari practice

. efectuarea de lucrari experimentale

. rezolvari de exercitii si probleme

. rezolvari de situatii-problema

. lectura de completare

. lectura suplimentara

. elaborarea de proiecte

. elaborarea de modele

. elaborarea de materiale didactice

. cercetarea independenta a izvoarelor scrise si arheologice

. elaborarea planului unei lucrari

. pregatirea si sustinerea unor comunicari stiintifice

. pregatirea pentru examene

Tabelul 2.IX.

Taxonomia f armelor de organizare a activitatii educationale dupa ponderea categoriei de metode didactice

Tabelul 3. IX. Taxonomia formelor de organizare a activitatii educationale dupa locul de desfasurare a acestora

Tipuri de activitati didactice

Caracteristici

Exemple

Activitati organizate in mediul scolar

- pot fi organizate fie in clasa fie in afara clasei, sub indrumarea colectivului didactic al scolii, in afara orelor prevazute de orar, pentru a aprofunda pregatirea realizata in timpul lectiilor

- lectii (permanente, facultative)

- activitati in cabinete, laboratoare si ateliere scolare

- activitati independente

- studiul individual

- cercuri scolare pe materii

- meditatii si consultatii

- observatii in natura, la coltul viu

- invatarea independenta in scoala

- efectuarea temelor pentru acasa

- jocuri si concursuri pe diferite teme

- serbari scolare

- intalniri cu personalitati din domeniul stiintei, tehnicii, culturii, artei etc.

- cenacluri s.a.

Activitati organizate in mediul extrascolar/activitati conexe

- pot fi organizate de colectivul didactic al scolii sau de institutii din afara scolii: teatre, case de cultura, cluburi, organizatii sportive, tabere s.a.

- se desfasoara intr-un cadru institutionalizat, situat in afara scolii, respectiv a sistemului de invatamant

- activitati in cercuri tehnice

- activitati de club

- manifestari in biblioteci

- tabere judetene, nationale, internationale

- emisiuni radio si T. V.

- vizionari de expozitii, spectacole, filme etc.

- vizite

- excursii

- drumetii

- turism s.a.

Principalele asemanari si deosebiri intre formele de activitate desfasurate in mediul scolar si cele desfasurate in mediul extrascolar sunt sintetizate in tabelul 4.IX.

Tabelul 4.IX.

Paralela intre formele de activitate educationala desfasurate in mediul scolar si extrascolar

Asemanari

Deosebiri

- In ambele forme de activitate, obiectivele instructiv-educative generale se refera la:

- stimularea creativitatii elevilor

- imbogatirea sistemului de cunostinte al elevilor

- aprofundarea cunostintelor elevilor si crearea la acestia a unei viziuni sistemice

- formarea si dezvoltarea la elevi a unor abilitati intelectuale si practice

- Activitatile didactice desfasurate in mediul extrascolar sunt variate si se proiecteaza si realizeaza functie de:

- posibilitatile de realizare a legaturii cu procesul instructiv-educativ realizat in clasa, respectiv cu obiectivele acestuia

- obiectivul general urmarit si obiectivele specifice

- locul de desfasurare cel mai adecvat.

- stimularea si cultivarea interesului elevilor pentru diferite domenii sau teme din stiinta, tehnica, arta etc.

- depistarea si valorificarea inclinatiilor, aptitudinilor si talentelor elevilor

- implicarea activa a elevilor in viata sociala

- folosirea timpului liber in mod placut si util

Activitatile didactice desfasurate in mediul extrascolar au caracter preponderent optional/benevol si se realizeaza prin conexiuni pluridisciplinare.

Pentru cele doua tipuri de activitati se poate recurge la o mare diversitate de moduri de realizare a activitatilor, de verificare si autoverificare, evaluare si autoevaluare a randamentului obtinut.

Taxonomia activitatilor cu influente instructiv-educative oferita de Runa Patel (1984) coreleaza ace activitati cu ceie trei mari categorii de educatie (vezi tabelul 5.IX.).

Tabelul 5.

Categorii de educatie, activitati educative corespunzatoare si caracteristicile fluxului informational cu influente educative

Categorii de educatie

Activitati educative corespunzatoare sau

Caracteristicile fluxului

informational cu influente

educative

Educatia formala

Activitatile educative formale, respectiv cele desfasurate in scoala, structurate ierarhic si cronologic, incepand cu scoala primara si terminand cu universitatea.

. bogat in influente educative

. programat

- cuantificat

- dirijat

Educatia neformala

Activitatile educative neformale, respectiv cele extrascolare, organizate si desfasurate intr-un cadru institutionalizat, situat in afara sistemului de invatamant: familie, cluburi, biblioteci, muzee, teatre, alte institutii etc.

- bogat in influente educative

- programat

- cuantificat

- dirijat

Educatia

informala/ difuza/ incidentala

Interactiunile individului cu alte persoane in mediul social, cultural, economic etc., actiunile cu influente educative rezultate din contextul situatiilor de activitate cotidiana, care nu isi propun in mod deliberat atingerea unor finalitati educative.

eterogen aleatoriu nedirijat

In vederea realizarii obiectivelor generale ale instructiei si educatiei, este necesara imbinarea celor tr< mari categorii de educatie si a tipurilor de activitati corespunzatoare, valorificarea valentelor acestora : realizarea unei educatii globale, integrative. Cu alte cuvinte, in vederea proiectarii strategiilor de educati formala trebuie sa se tina cont de caracteristicile celorlaltor forme ale educatiei - neformala si informala si d modalitatile specifice de realizare a acestora.

O taxonomic a activitatilor extrascolare distinge, functie de mediul in care acestea se desfasoara, dou; mari categorii - activitati parascolare si activitati periscolare, asa cum se poate vedea in tabelul 6.IX. (M lonescu, 2000,1. Cerghit, 1983):

Tabelul 6.IX Taxonomia activitatilor extrascolare functie de mediul in care se desfasoara

Un alt criteriu de clasificare a activitatilor in afara clasei si a celor extrascolare este momentul sau etapa procesului de invatamant in care ele se desfasoara si care se stabileste functie de obiectivele instructiv-educative generale si de cele specifice urmarite (vezi tabelul 7.IX.):

Tabelul 7.IX.

Taxonomia activitatilor in afara clasei si extrascolare functie de etapa procesului de invatamant