Domenii educationale

Domenii educationale

*Educatia intelectuala

1. Rolul si locul educatiei intelectuale in formarea personalitatii
2. Obiective ale educatiei intelectuale
3. Igiena muncii intelectuale

1. Rolul si locul educatiei intelectuale in formarea personalitatii

Intr-o definitie foarte concisa, intelectul - de la care deriva denumirea acestei laturi a educatiei - este capacitatea omului de a gandi, de a avea o activitate rationala, de a opera cu notiuni. Termenul de inteligenta are multe note comune cu acela de intelect, la care se mai poate adauga capacitatea omului de a cunoaste, de a intelege, de a cugeta. Educatia intelectuala este o componenta de baza a educatiei integrale (totale), prin care se asigura asimilarea (insusirea) unui sistem unitar de cunostinte, pe baza carora se formeaza si se dezvolta capacitati cognitive (de cunoastere), se stimuleaza interesele de cunoastere, se dobandesc priceperi si deprinderi de studiu. Realizarea celorlalte laturi ale educatiei depinde de nivelul de intelegere a
cunostintelor asimilate, de gradul de dezvoltare a proceselor cognitive. Fiecare dintre celelalte laturi ale educatiei are componente cognitive, care trebuie asimilate pentru realizarea obiectivelor lor specifice.

Nivelul ce poate fi atins de cineva, in fiecare dintre celelalte laturi ale educatiei, depinde de nivelul performantelor sub aspectul intelectual: volumul de informatii, nivelul dezvoltarii psihice, orientarea intereselor, posibilitatea de a se informa independent.

Latura intelectuala a personalitatii asigura omului posibilitati nelimitate de cunoastere si actiune; dezvoltarea personalitatii umane este dependenta de gradul de realizare a educatiei intelectuale. De aici si interesul sporit pentru aceasta dimensiune a educatiei, acordat in conditiile revolutiei stiintifice si tehnice contemporane, cand munca fizica are un tot mai puternic suport intelectual. In acest context, se poate spune ca educatia intelectuala inseamna educatie pentru stiinta prin stiinta, cultivarea sensibilitatii pentru valorile stiintei, precum si a capacitatilor pentru a le dobandi.

2. Obiective ale educatiei intelectuale

Continutul educatiei intelectuale se regaseste in viata, in activitatea umana, in stiinta, tehnica, arta, in cultura in general. Toate aceste elemente sunt incluse, printr-o minutioasa prelucrare pedagogica, in continutul invatamantului. De asemenea, inca de la nastere, copilul este supus unei influente spontane, prin educatia informala. Educatia intelectuala ii abiliteaza pe elevi nu numai cu receptarea, prelucrarea si valorificarea informatiilor oferite prin diferite surse, ci si cu capacitatea de a manifesta o anumita autonomie privind cautarea, descoperirea si utilizarea informatiilor in conditii variate. In aceasta perspectiva pot fi identificate si analizate
obiectivele educatiei intelectuale.

O1. Asimilarea cunostintelor si structurarea lor in sisteme logice.

Orice proces de cunoastere incepe cu achizitionarea de informatii, fie prin contactul direct cu obiectele si fenomenele lumii reale, fie prin receptarea lor sub forma de notiuni, reguli, norme, principii, teze etc.

Procesul de asimilare a cunostintelor este pregatit din clasele primare, prin invatarea modului de folosire a instrumentelor cu ajutorul carora se dobandeste cultura: cititul/lectura, scrisul, exprimarea corecta, calculul matematic, toate acestea formand si cultivand competente de comunicare. Pe acest temei se sistematizeaza informatiile in jurul unor concepte fundamentale, al unor "idei ancora" (David Ausubel) sau pe "idei instrumentale", "Cu cat notiunea este
mai importanta, mai de baza, cu atat mai larga va fi aplicabilitatea ei la noile probleme" (J. Brunner).

Asimilarea cunostintelor nu se limiteaza la simpla receptare si depozitare a lor. Orice concept se invata pentru a fi utilizat ; altfel nu are rost insusirea lui. De fapt, conceptele, in general cunostintele se invata in mod temeinic in procesul aplicarii lor. Conceptele au valoarea numai daca se opereaza cu ele daca au functionalitate. Scopul fundamental fiecarui act de invatare consta in "viitoarea utilitate a rezultatelor obtinute" (J. Brunner). Functionalitatea cunostintelor e data de aplicarea lor in rezolvarea unor sarcini asemanatoare (transferul specific al cunostintelor), precum si de transferul nespecific, care ofera posibilitatea rezolvarii unor sarcini noi, cu ajutorul ideilor generale sau al principiilor asimilate anterior. Astfel, sarcinile de invatare ulterioare devin cazuri particulare ale unei idei generale insusite anterior. Pe aceasta cale se realizeaza structurarea informatiilor, astfel incat achizitionarea si prelucrarea lor sa devina functionala, sa asigure deschiderea pentru insusirea unor cunostinte noi.

O2. Insusirea si perfectionarea tehnicilor de munca intelectuala

Rezultatele activitatii scolare, in general, ale activitatii de invatare sunt determinate de masura in care elevii poseda tehnici de invatare ("instrumente de asimilare" - J. Piaget). Cei ce stapanesc asemenea instrumente stiu cum sa-si organizeze procesul invatarii, ei sunt, indubitabil, capabili de performante superioare, cu un consum mic de energie. Pe aceasta cale, elevii isi vor forma un stil propriu de munca intelectuala, care, o data invatat, se pastreaza pentru toata viata, perfectionandu-se continuu.

"A-i invata pe elevi sa invete" inseamna, printre altele, a le forma priceperi si deprinderi de a utiliza metode si tehnici de instruire. Analfabetul de maine nu va fi cel ce nu stie sa citeasca, ci va fi cel care nu si-a insusit tehnici de invatare.

Insusirea tehnicilor de munca intelectuala presupune formarea a trei tipuri de competente sau de abilitati:

• competentele informationale se pot dobandi prin metode si tehnici care asigura receptarea, consemnarea si stocarea cunostintelor: lectura (activitatea cu cartea), receptarea mesajelor orale, observarea obiectelor si fenomenelor (directa sau prin substitute ale acestora); competenta informationala se obtine si prin invatarea tehnicilor de consemnare a datelor, extragerea si consemnarea esentialului, intocmirea unor planuri de idei, a unor concepte, fise, note de lectura s.a.;
• competente operatorii presupun capacitatea de a utilize informatiile (de a opera cu ele); se realizeaza prin exercitii, prin corelarea si compararea informatiilor, prin sistematizarea informatiilor in structuri largi si coerente, prin interpretarea lor in conditii variate;
• competente de comunicare (oral si in scris) a informatiilor dobandite; ele vizeaza capacitatea de a exprima clar si precis, intr-o maniera originala, proprie cele invatate.

O3. Exersarea si dezvoltarea proceselor psihice de cunoastere; formarea capacitatilor cognitive.

Activitatea de invatare implica efort personal atat in plan cognitiv, cat si in plan afectiv si volitional. In plan cognitiv sunt angajate procese psihice simple (perceptii, reprezentari) si - mai ales procese psihice complexe (gandirea, memoria, imaginatia).

Invatarea perceptiva (pe baza de senzatii, perceptii, reprezentari) contribuie la dezvoltarea spiritului de observatie. La randul lui, spiritul de observatie constituie un element esential in dezvoltarea capacitatilor de cunoastere. De asemenea, invatarea perceptiva conditioneaza formarea reprezentarilor, atat a celor reproductive, cat si a celor "anticipative" (J. Piaget). Volumul si calitatea reprezentarilor asigura cresterea randamentului scolar, prin aportul lor la formarea notiunilor.

In procesul formarii notiunilor sunt angajate operatiile mintale (analiza, sinteza, comparatia abstractizarea, generalizarea etc.) cu ajutorul carora se prelucreaza si se interpreteaza informatiile asimilate. Cu ajutorul acestor operatii se asigura intelegerea cunostintelor noi, prin integrarea lor intr-un sistem cognitiv de baza, constituit anterior.

In stransa legatura cu constituirea notiunilor, prin mijlocirea operatiilor mintale amintite, precum si cu formarea judecatilor se dezvolta limbajul, ceea ce implica exercitii de verbalizare libera a ceea ce s-a invatat.

In procesul invatarii este implicata si memoria, care fixeaza si reactualizeaza cunostintele. Memoria este atat o premiza, cat si un rezultat al invatarii, iar solicitarea ei depinde de felul in care se realizeaza invatarea insasi. O invatare constienta stimuleaza memoria logica, iar constientizarea scopului si a duratei pentru care e necesara fixarea si stocarea informatiilor usureaza intensificarea memoriei voluntare si a celei de lunga durata.

Dezvoltarea imaginatiei este o conditie a cultivarii creativitatii.

Investigatiile intreprinse in domeniu atrag atentia asupra faptului ca in prezent asistam la un fel de "involutie" a imaginatiei creatoare, mai ales la preadolescenti si la adolescenti. Se apeleaza mai mult la imaginatia reproductiva si mai putin la cea creatoare. Or, elevii,inclusiv scolarii mici si chiar prescolarii, sunt capabili de o activitate creatoare, fireste in limitele a ce are acestea specific in procesul didactic.

O4. Stimularea si cultivarea intereselor de cunoastere.

Educatia intelectuala asigura paralel cu formarea unui stil de munca adecvat, a insusirii tehnicilor de munca intelectuala, si cultivarea interesului pentru cunoastere, a dorintei de a sti a elevilor, a "trebuintei" lor de a cunoaste.

Interesele cognitive trebuie sa fie o consecinta a dezvoltarii proceselor de cunoastere. Ele sunt durabile spre deosebire de interesele spontane, si se educa trecandu-se de la "reflexul de orientare" (Pavlov) la curiozitatea epistemica (pentru cunoastere, de a sti). Interesele devin astfel motive ale invatarii, care pot fi: de nivel inferior (imediate si concretizate in forme precum lauda de catre educator, parinti etc.), notele (calificativele), diverse avantaje (discutii) de nivel superior: satisfactii proprii (motivele devin trebuinte), pregatirea pentru integrarea sociala si profesionala, contributie la progresul social.

Delimitarea obiectivelor educatiei intelectuale nu trebuie sa creeze impresia ca infaptuirea lor are loc separat, pe cele patru domenii. Doar in continutul lor pot aparea elemente aparte, care
permit o mai buna aprofundare si conturare a lor. In infaptuirea lor se regasesc metode, tehnici, tipuri de activitate care asigura o viziune unitara asupra educatiei intelectuale, ca o componenta de prima dimensiune a educatiei totale.

3. Igiena muncii intelectuale

Infaptuirea obiectivelor educatiei intelectuale presupune crearea unor conditii materiale, a unei ambiante si a unui regim de lucru, care sa asigure sanse sporite de reusita unei activitati care angajeaza segmente "la varf" ale organismului celor care invata.

Igiena muncii intelectuale urmareste pastrarea sanatatii fizice si psihice a elevilor, educarea lor astfel incat sa-si apere ei insisi sanatatea fizica si mintala. Atunci cand vorbim despre igiena muncii intelectuale se au in vedere doi indicatori de baza: spatiul in care elevi desfasoara activitatea intelectuala, precum si timpul in care are loc aceasta.

Iata cateva recomandari de igiena a muncii intelectuale:

Cu privire la spatiul in care are loc:

• incaperea sa aiba sursa de lumina/naturala sau artificiala adecvata activitati de invatare, pentru toate situatiile in care elevii citesc, scriu, deseneaza etc.;
• mobilierul sa corespunda fizicului varstei copiilor si elevilor; bancile, mesele sa fie asezate astfel incat lumina naturala sa vina din partea stanga a lor;
• asezarea in banci sa fie astfel facuta incat cei cu statura mica sau cu unele handicapuri senzoriale sa fie in fata; la gradinita insa, toti copiii vor fi asezati pe scaunele in timpul activitatilor, in forma de semicerc, sau in alte moduri pentru ca educatoarea sa-i poata cuprinde pe toti cu privirea si in acelasi timp sa poata fi vazuta in egala masura;
• sa fie asigurata o buna vizibilitate, pentru toti elevii, la tabla si la locul unde se expun materialul didactic si alte mijloace de invatamant necesare unor demonstratii in timpul lectiilor, al activitatilor;
• sa fie asigurata aerisirea salilor de clasa, precum si o temperatura adecvata in functie de anotimp.

Cu privire la timpul in care are loc activitatea intelectuala:

Randamentul activitatii intelectuale depinde in foarte mare masura de perioadele de timp in care aceasta are loc. Este vorba de un regim de activitate echilibrat, atat la nivelul unei zile intregi, cat si la cel al orarului scolar zilnic ce se intocmeste pentru o saptamana intreaga.

Iata, pe scurt, cateva cerinte de care trebuie sa se tina seama in alcatuirea acestor programe:

• activitatea scolara zilnica a claselor primare sa fie stabilita in programul zilnic al scolii inainte de amiaza, cand capacitatea de efort intelectual a elevilor este mai mare; asezarea programului scolar in perioada amiezii sau dupa amiaza este improprie unei solicitari intelectuale pe o durata de patru ore pentru scolarii din clasele primare;
• orarul saptamanal pentru cele cinci zile lucratoare trebuie astfel conceput incat, in functie de numarul de ore pe saptamana stabilit pentru fiecare clasa, disciplinele care solicita un efort
• intelectual mai mare sa fie asezate in zilele din interiorul saptamanii; in zilele de inceput si de sfarsit ale saptamanii sa fie introduse discipline care solicita un efort intelectual mai mic;
• orarul zilnic al fiecarei clase trebuie sa tina seama de "curba de efort" a elevilor. In primele ore de curs se trec discipline, pe cat posibil atractive si interesante pentru elevi, dar care solicita un efort mintal mai mic si care ii introduc, treptat, intr-un ritm mai sustinut de activitate intelectuala, la care vor fi supusi in orele de mijloc ale programului zilnic. Ultima ora de curs va fi dedicata unor discipline atractive, relaxante, care permit realizarea unei odihne active, dupa efortul depus in ziua respectiva;
• atat in timpul zilei de curs, cat si in cadrul fiecarei lectii vor fi introduse, la prescolari si la scolarii mici, si activitati relaxante, inclusiv sub forma unor jocuri (eventual didactice), care vor asigura
• alternarea activitatii de invatare cu cea de joc, fara a prejudicial unitatea fiecarei lectii, precum si continuitatea fireasca si necesara intre activitatea intelectuala si cea de joc, de divertisment, mai ales ca si aceasta din urma presupune, deseori si un real efort intelectual din partea elevilor.

Printr-o riguroasa igiena a activitatii intelectuale se asigura angajarea sustinuta a efortului mintal al elevilor, prevenindu-se oboseala prematura si supraincarcarea lor.