Etimologia si evolutia conceptului de "curriculum'

Etimologia si evolutia conceptului de "curriculum'

Conceptul de ..curriculum' reprezinta un concept-cheie pentru didactica si pentru teoria si practica educatiei, in general. Etimologic, el provine din limba latina, din termenii "curriculum' (singular) si "curricula' (plural), care insemnau "alergare', "cursa', "drum'.

Primele conotatii educationale ale conceptului "curriculum' au aparut in a doua jumatate a secolului al XVI-lea, in documentele universitatilor medievale din Leiden (Olanda) - in 1582 si Glasgow (Scotia) - in 1633. De atunci si pana in prezent, extensiunea acestui concept complex a evoluat, o data cu progresele inregistrate de stiintele educatiei si cu identificarea unor necesitati evidente in practica si teoria instruirii.

Pana la jumatatea secolului al XlX-lea, conceptul de "curriculum' a fost vehiculat in intreaga lume, aproape exclusiv, in acceptiunea sa restransa, traditionala, cea de continut al invatamantului; el semnifica un set de documente scolare sau universitare care planificau continuturile instruirii, un instrument de eficientizare sociala a activitatii scolare si universitare, un program de invatare oficial, organizat institutional.

In acceptiune moderna, in sens larg, curriculumul nu vizeaza numai continuturile instructiv-educative incluse in programele scolare si universitare (planuri de invatamant scolare si universitare, programe scolare si universitare, manuale scolare si universitare, arii de studiu, arii tematice, subiecte punctuale etc.), ci si sistemul experientelor de invatare si formare, directe si indirecte, ale elevilor si studentilor, experiente corespunzatoare celor trei mari categorii de educatie, care se imbina si se completeaza reciproc: educatia formala, neformala si cea informala.

Cu alte cuvinte, in sens larg, curriculumul are sensul de proiect pedagogic, care evidentiaza multiplele si complexele interdependente ce se stabilesc intre obiectivele educationale, continuturile instructiv-educative, strategiile de predare si invatare in scoala si in afara scolii (in contexte formale, neformale si informale) si strategiile de evaluare a activitatii educationale, asa cum se poate observa in figura l .V.

De asemenea, in calitate de proiect pedagogic, curriculumul isi propune sa sublinieze importanta exceptionala a obiectivelor educationale atat la nivelul macropedagogiei, cat si la nivelul micropedagogiei. La nivel macro, pornind de obiectivele educationale generale formulate, se selecteaza continuturile invatamantului si se proiecteaza strategiile de predare si invatare, precum si strategiile de evaluare a eficientei activitatii educationale. Aceeasi relatie de subordonare o intalnim si la nivelul micro, la care, pornind de la continuturile stabilite in manualele scolare (si in functie de obiectivele cadru si de referinta) se formuleaza obiectivele instructiv-educative si cele operationale, pornind de la care, se stabilesc experientele de invatare cele mai adecvate pentru elevi, strategiile de invatare si de predare, strategiile de evaluare a randamentului scolar si, dupa derularea activitatii didactice si realizarea feed-bacicului, strategiile de reglare a activitatii didactice.

Strategiile de evaluare a activitatii educationale

Continuturile instructiv-educative

Strategiile de predare si invatare in contexte formale, neformale si informate

Sfera de cuprindere a conceptului,, curriculum ' in acceptiune actuala

Pana la cristalizarea, in timp, a acceptiunii actuale asupra curriculumului au existat multe controverse intre specialisti, suprapuneri de termeni cu intensiuni diferite, confuzii etc. Pentru ilustrare, amintim cateva din cele mai de seama momente legate de circumscrierea sferei de cuprindere a acestui concept si de elaborarea teoriei curriculumului:

Contributia lui Franklin Bobbill

Dupa Viviane si Gilbert de Landsheere (1979, pag. 11), Franklin Bobbitt, gratie lucrarii sale "The Curriculum' (1918), a fost primul pedagog care a propus o metoda formalizata pentru formularea obiectivelor, considerate puncte de plecare in analizele pedagogice.

Admitand ca scopul general al educatiei il constituie pregatirea elevilor pentru viata adulta, Franklin Bobbitt include in sfera conceptului "curriculum' intreaga experienta de invatare a elevilor, respectiv atat activitatile formale, desfasurate in mediul scolar, cat si cele desfasurate in mediul extrascolar, planificate si proiectate in scoala in vederea realizarii unei educatii globale, integrative.

Contributia lui John Dewey

In anul 1902, in lucrarea sa intitulata "Copilul si curriculumul', John Dewey avansa ideea curriculuinului centrat pe copil, care sa ii permita acestuia sa utilizeze in activitatea cotidiana ceea ce a invatat la scoala si in activitatile din scoala, experienta de zi cu zi. Dewey propunea ca sfera conceptului de "curriculum' sa cuprinda nu numai informatiile, ci si demersurile didactice de asimilare a acestora; el considera ca sursa a. tot ceea ce este inert, mecanic si formal in scoala se afla in subordonarea vietii si experientei copilului fata de curriculum. In viziunea sa, copilul si curriculumul constituiau doua limite care defineau un singur proces; pe de o parte copilul, pe de alta parte faptele si adevarurile studiilor, defineau, in conceptia sa, instructia.

Dintre contributiile lui Dewey in domeniul curriculumului, mai amintim:

- extensia continutului social al programelor

-  introducerea in planurile educationale a unor noi obiecte de invatamant si activitati didactice in vederea apropierii scolii de viata sociala si de nevoile copilului

- excluderea din planurile educationale a obiectelor de invatamant care nu asigurau apropierea scolii de viata sociala si de nevoile copilului

- cresterea numarului disciplinelor de studiu la alegere.

Contributia lui Ralph W. Tyler

Ralph W. Tyler este considerat primul pedagog care elaborat o formulare moderna a teoriei curriculumului, in lucrarea intitulata "Basic Principles of Curriculum and Instruction' (1950). In conceptia sa, elaborarea curriculumului implica patru actiuni, cu valoare de norme pedagogice aplicabile in urmatoarea ordine ierarhica:

- formularea obiectivelor invatarii, respectiv a obiectivelor educationale ale procesului de invatamant

-  selectarea experientelor de invatare si a continuturilor cu valente formative, in concordanta cu obiectivele educationale formulate

-  stabilirea metodologiilor de organizare a* experientelor de invatare, functie de metodologii si de continuturile selectate

- evaluarea rezultatelor activitatii de instruire.

Acumularile progresive din teoria curriculumului au permis conturarea sistemului principiilor generale de elaborare a curriculumului scolar, care cuprinde trei mari categorii de principii:

a) Principii referitoare la curriculum ca intreg:

a. l.) subordonarea fata de idealul educational al scolii romanesti, formulat in Legea invatamantului a.2.) luarea in considerare a particularitatilor de varsta si individuale ale elevilor

a.3.) respectarea principiilor de psihologie a invatarii a.4.) adecvarea la dinamica sociala si culturala a societatii a.5.) dezvoltarea gandirii divergente, critice si creative a elevilor a.6.) descoperirea, stimularea si valorificarea disponibilitatilor elevilor.

b) Principii referitoare la activitatea de invatare:

b. l.) in invatare se adopta stiluri diferite, tehnici diferite si se ating ritmuri diferite

b.2.) activitatea de invatare se bazeaza pe investigatii continue, pe eforturi intelectuale si motrice si autodisciplina

b.3.) invatarea se poate produce prin studiu individual si prin activitati de grup

b.4.) prin invatare se formeaza si dezvolta atitudini, capacitati si se contribuie la insusirea de noi cunostinte

b.5.) este recomandabil ca in invatare sa se porneasca de la aspecte relevante pentru interesele elevilor, pentru dezvoltarea lor personala si pentru integrarea lor activa in viata sociala.

c) Principii referitoare la activitatea de predare:

c. l.) activitatea de predare sa stimuleze si sa sustina in permanenta motivatia elevilor pentru invatarea continua, permanenta

c.2.) prin activitatea de predare, cadrele didactice sa descopere, sa stimuleze si sa dezvolte aptitudinile si interesele elevilor

c.3.) prin activitatea de predare, cadrele didactice sa ofere oportunitati de invatare diverse si eficiente, care sa faciliteze atingerea obiectivelor instructiv-educative propuse

c.4.) in cadrul activitatii de predare se realizeaza nu numai transmitere de cunostinte, ci si de comportamente si atitudini

c.5.) actul predarii sa permita elevilor sa realizeze transferuri de informatii si de competente de la o disciplina de studiu la alta

c.6.) predarea sa realizeze legatura dintre activitatea didactica si viata cotidiana.