Factorii educationali. Partenariate educationale

Factorii educationali. Partenariate educationale

Factorii educationali

Exista mai multe circumstante de formare si de informare a copiilor si tinerilor.Actiunile acestor medii educogene trebuie sa se conjuge pentru a modela adecvat comprtamente si cunostinte in acord cu marile idealuri ale epocii.Factorii educationali sunt cei care asigura in cadrul social organizatdesfasurarea actiunilor educative,in baza unor principii,legi si norme aplicate de cadre specializate.

Factorii educationali sunt:familia,scoala,biserica, mass- media,

Institutiile culturale,structurile associative.

In ordine cronologica,primul factor implicat in dezvoltrea personalitatii copilului este familia.

Dupa Marin Calin(1996) familia este structura ce ofera individului primul mediu psiho-uman si cultural,care ii va influenta organizarea

comportamentului.Aceasta are menirea de a-l introduce pe copil in valorile grupului de referinta,dar si de formare a primelor conduite sau de interiorizare a unor stari de spirit elementare.Familia este un spatiu al intimitatii,al increderii si al trairilor afective emotionale dintre cele mai puternice.Aceasta il include pe copil in civilizatie mai mult prin latura expresiva si mai putin prin latura teoretica.

Copilul este ajutat sa se construiasca pe sine ca om,un individ integrabil in viata sociala,adica o personalitate adaptabila rolurilor multiple ale posturii de adult.Familia trebuie mai mult sa formeze decat sa informeze.Copii vor face sau vor crede precum parintii,imitand comportamentele acestora.Putem afirma faptul ca,din acest punct de vedere,nu exista familie care,prin comportamentele,mijloacele sale sa nu posede modalitati educative.Unele se deduc prin imitarea de catre parinti a parintilor lor,prin tansmiterea traditiei familiale,uneori si prin lecturile de specialitate educationala.

Se poate,cu usurinta,concluziona ca dezvoltarea responsabilitatii parintilor pentru viata familiala normala si pentru sanatatea fizica,psihica si morala a copiilor devine o finalitate actuala si foarte importanta a politicii educationale din orice stat civilizat.

Al doilea factor educational este scoala,foarte importanta in educatia sistematica si continua.Ea detine un rol important in dezvoltarea si formarea viitorului cetatean responsabil si independent.

La nivelul acestei institutii,educatia si instructia ajung intr-un stadiu de maxima dezvoltare prin caracterul programat,planificat si metodic al activitatilor instructiv educative.In scoala copilul traieste un proces de socializare,invata sa scrie,sa fie si sa traiasca printre semenii sai.

Educatia se realizeaza in forme diverse,cel mai adesea prin activitati in comun,elevii invatand gesticulatii unii de la altii.Continuturile care se transmit sunt selectate cu grija dupa criterii psiho-pedagogige,activitatile educative se cer a fi structurate respenctandu-se principiile didactice.

Cei ce realizeaza procesele formative sunt cadre specializate ce detin,pe langa competentele disciplinare,academice si pe cele de ordin psihologic,pedagogic si metodic.

Al treilea factor educational este biserica care prin intermediul preotului instaureaza o perioada densa in transmiterea stimulilor religiosi,dar si general-comportamentali.

Influenta educativa a bisericii se realizeaza la inceput difuz,nesistematic,atat cu ocazia ceremoniilor religioase,cat si cu prilejul unor activitati specifice-realizate de preot in biserica,dar si in afara ei(actul spovedaniei,actiuni explicite educative,activitati caritabile).Existenta unor experinte de natura religioasa in copilaria timpurie este conditionata de credintele si practicile religioase ale familiei.

Odata cu intrarea copilului in scoala,biserica isi va da consimtamantul pentru instaurarea unei educatii sistematice explicita in perspectiva valorilor credintei.Biserica poate exercita nu numai o educatie religioasa,ci si sociala,civica,estetica,morala.

Institutiile culturale:casele de cultura,muzeele,casele memoriale pot deveni medii prielnice de transmitere a valorilor si de formare si reformare a reformare a persoanelor in acord cu valorile societatii.Aici se pot desfasura adevarate programe de formare a tinerilor,de educatie a adultilor,de petrecere fructuoasa a timpului liber concurand activisti culturali devotati faptelor de cultura,adevarate competente im materie care ofera uneori expertiza de inalta clasa.

O alta sursa de educatie o constituie mass-media,formata sa continuie sau sa diversifice experientele cognitive si comportanentale ale persoanelor.

Gama acestor mijloace este deosebit de larga:de la ziare si reviste trecand prin radio si televiziune pana la magistralele informationale ale internetului.Prin urmare,familiei ii revine rolul de a cenzura accesul copiilor la productiile mass-media,iar scolii ii revine rolul de a alfabetiza tinerii in cultura media.Alfabetizarea consta in dezvoltarea discernamantului care sa permita dezvoltarea spiritului critic,pentru a evita manipularea posibila prin unele mesaje ale mass-media.

Ultimul factor pe care il invocam este plasat la nivelul asociatiilor informale-organizate pe criterii disciplinare,profesionale,spirituale sau nu,iar care au ca scop si o serie de actiuni educative la nivelul publicului.

Includem aici asociatii ale copiilor si tineretului,societati caritabile,

Organizatii nonguvernamentale sau alte forme de asociere ce au ca sarcini complementare formarea constiintei proactive,prosocialesi culturale.

Aceste 6 puncte ale formarii omului sunt esentiale,omul fiind la mijloc.Lipsind una,cealelalte nu au cum sa se compenseze,omul fiind cel care compenseaza lipsa prin autoeducare.

Din nefericire foarte putini oameni au parte de o educatie completa,care sa contina toate componentele.Adevarul este ca fiinta umana are nevoie de cate ceva din toate,dar oi credem ca familia este cea care da tonul si il mentine.

Parteneriate educationale

Parteneriatul educational reprezinta,in conceptia majoritatii cadrelor didactice,o directie educativa,imperios necesara dezvoltarii acuale a scolii romanesti.

Se pleaca de la premisa ca succesul copilului/elevului este conditionat de influenta mai multor factori.

Parteneriate scolare

Familia si comunitatea sunt doua componente care au sarcina de a sprijini scoala pentru valorificarea potentialului fiecarui individ.Scoala ca institutie mandatata pentru a analiza educatia trebuie sa isi assume rolul de coordonare a parteneriatului educational cu familia si ceilalti factori educationali.

Invatamantul romanesc trebuie sa isi asume o noua reprezentare: parteneriatul educational ca prioritate a strategiilor educationale centrate pe termen lung si rezolvarea de probleme.Pentru a se realiza un parteneriat trebuie sa se modifice valori,atitudini si comportamente ale tuturor celor implicati in proces:intregul personal angajati in invatamant,parinti-sustinatorii legali,elevii,organizatii nonguvernamentale,asociatiile parintilor si ale elevilor,angajatii cultelor religioase,etc.

In practica scolara sunt vehiculate mai multe expresii destinate parteneriatului educational,cum ar fi:acor de parteneriat,parteneriat de colaborare,protocol de parteneriat,contract de parteneriat,etc.

In continuare vom defini urmatorii termini:contract,colaborare,parteneriat.

Termenul contract este definit ca un acord liber consimtit intre doua sau mai multe persoane fizice sau juridice,in scopul crearii,modificarii sua stingeri unor raporturi juridice.Din punct de vedere educational,reprezinta un document de baza in incheierea unui acord comun intre doua sau mai multe persoane,fizice sau juridice,prin stimularea unor drepturi si obligatii in relatiile dintre acestea.

Termenul colaborare inseamna actiunea de a colabora si rezultatul ei;a participa alatuir de altii la realizarea unei actiuni sau a unei opere care se efectueaza in comun.

Temenul parteneriat este definit ca asocierea a doi termeni sau mai multi parteneri(de afaceri).In literatura de specialitate parteneriatul reprezinta modalitatea formala sau informala,prin care doua sau mai multe parti decide sa actioneze impreuna pentru atingerea unui scop comun.

Ecaterina Vrasmas,in 2002,defineste parteneriatul educational ca fiind"o atitudine in campul educatiei,concept central pentru abordarea de tip curricular,flexibila si deschisa problemelor educative,forma de cominocare,cooperare si colaborare in sprijinul copilului la la nivelul procesului educational.El presupune o unitate de cerinte,optiuni,decizii si actiuni educative intre factorii educationali."

Sorin Cristea,in "Dictionarul de Pedagogie"afirma ca:"parteneriatul pedagogic reprezinta o notiune recent introdusa in domeniul educatiei care reflecta mutatiile inregistrate la nivelul relatiilor existente intre institutiile implicate direct sau indirect in reslizarea sistemului de invatamant:scoala,familie,comunitatea locala,agentii sociali,asociatiile,etc."

Activitatea de parteneriat educational se desfasoara impreuna cu alte institutii scolare,grupuri locale,familiale si sustinatori in vederea crearii unei game variate de servicii socioeducationale.Existenta mai multor tipuri de parteneriate in spatial educational este generata de domeniul de colaborare(ce vizeaza contracte de cercetare),scopul si obiectivele urmarite(parteneriate de reprezentare),durata de desfasurare(pe termen lung,scurt,mediu),forma de finantare(cu finantare partiala,sau fara),tipul de unitate(agent economic,institutii nonguvernamentale),tipul de retea(reteaua scoala-munca)domeniul de interes.

Formarea parteneriatelor presupune parcurgerea unor etape:-exploatare-evaluare-planificare-formare-initiere-realizare-verificare-reglementare-consolidare-actionare-implementare-evaluare.

Parteneriate cu familia

Pe fondul schimbarilor socio-economice multiple,dupa integrarea in Uniunea Europeana,relatia scoala familie reprezinta un subiect des abordat in literatura de specialitate.

In cadrul relatiei de colaborare scoala-familie,accentual este plasat pe incheierea unui angajament clar stabilit intre parinti si profesori,concretizat sub forma unui"contract parental"

Aceasta forma de contract se continua intre cele 2 parti(scoala si familie)ca un sistem de obligatii reciproce in cooperarea parintilor cu profesorii si implica colaborarea parintilor in activitatile scolare nu numai sub aspect financiar,ci si sub aspect educational-cultural.

Laura Dumbraveanu(2006)structureaza 3 etape privind evolutia relatiilor scoala-familie:

1)etapa"scolii"autoeficiente;

2)etapa de incertitudine profesionala;

3)etapa de dezvoltare a increderii mutuale profesori-parintii.

Elevul pertece cea mai mare parte din timpul dezvoltarii sale intelectuale,morale si profesionale,intr-un cadru institutionalizat,scoala.

Donati(1989)considera ca institutia scolara are datoria de a manifesta o atitudine pedagogica pozitiva si constructiva,in diverse cadre de manifestare fata de familie care"este capabila sa reactiomeze sis a contribuie la dezvoltarea societatii".

Scopul general al parteneriatului dintre educatori si parinti este asigurarea caracterului pozitiv si a coerentei influentelor educative ale tuturor factorilor impicati.Nivelul de calitate al parteneriatului educativ este dependent de mai multi factori:

-necesitatea de colaborare a parintilor;

-nivelul de responsabilitate,disponibilitate si competenta;

-consistenta activitatilor propuse in cadrul parteneriatului;

-posibilitatea de dezvoltare a competentei de parteneriat,

Factorii care determina bariere si disfunctii in relatiile de parteneriat scoala-familie:

-nivelul slab de comunicare dintre scoala si familiile elevilor;

-prezenta anumitor disfunctionalitati de comunicare;

-prejudecati,mentalitati diferite;

-presiunea timpului;

-gradul scazut de motivatie al unor parinti fata de educatie si evolutia copiilor;

-presinea problemelor curente;

-proliferarea familiilor dezorganizate sau provenite din categorii sociale defavorizate.

Modelarea unui comportament acasa,crearea unui mediu de incredere,respect si suport,reprezinta primul pas in crearea unui climatpropice care sprijina invatarea.Parintele este obligat sa dezvolte copilului o atitudine pozitiva atat fata de scoala si invatare,cat si incredere in potentialul lui.

Modalitatile in care ii activam pe parinti reprezinta un palier usor sensibil,deoarece familia trebuie privita ca un participant active,apreciata pentru informatiile furnizate,asumarea responsabilitatii.scoala are misiunea de a oferi cat mai multe forme de colaborare,de atragere a parintilor intr-un dialog real care are ca obiectiv formarea elevului atat din punct de vedere professional cat si comportamental.

Parteneriatul cu comunitatea si autoritatile

La momentul actual,scoala incearca sa-si regaseasca pozitia de institutie de referinta in comunitatea in care se afla si este nevoie de un intreg process pentru ca aceasta sa redevina catalizatorul unei comunitati asaltate de probleme prioritare.Comunitatea trebuie sa devina un spatiu pe care toti membri acesteia sa-l reconstruiasca sis a-l redefineasca mereu.Actiunea comuna in domeniul educatiei a tuturor factorilor comunitari se impune pentru ca este nevoie de coerenta in viata elevilor,racordare la realitatea curenta,cooperare cu ceilalti parteneri.

Din 2005,Ministerul Educatiei si Cercetarii a lansat un program de granturi pentru a consolida relatiile dintre scoala si comunitate.Acest tip de program vizeaza imbunatatirea accesului elevilor din scolile din mediu rural la un invatamant de calitate prin stimularea parteneriatului dintre scoala si comunitatea locala.Responsabilitatile specifice scolii determina un anumit tip si caracter de relatii ce pot influenta parteneriatul educational.

Relatiile de colaborare dintre o institutie scolara si un agent economic se pot regasi in una din urmatoarele categorii:

a)relatii filantropice-o firma/organizatie neguvernamentala

b)relatii comerciale-agent economic

c)relatii strategice

in cazul parteneriatelor educationale cu organizatiile neguvernamentale,scoala poate beneficia de experienta,logistica si expertizarea acestora,programe privind profesionalizarea pe directii specifice,promovarea intereselor si a drepturilor copiilor,promovarea imaginii institutionale,construirea si implementarea parteneriatelor locale,nationale,europene,transfrontaliere si internationale,construirea unor retele specializatepe diverse arii.

Structura si conditiile programelor de parteneriat

Exista cateva principii de buna practica ale parteneriatului:

-toti partenerii trebuie sa contribuie la realizarea activitatilor si sa inteleaga care va fi rolul lor in cadrul proiectului;

-partile trebuie sa se consulte in mod regulat si sa se informeze asupra tuturor aspectelor privind evolutia proiectului;

-toti partenerii trebuie sa contribuie la realizarea rapoartelor de evaluare narativa a activitatilor;

-partenerii trebuie sa colaboreze la realizarea decontului aferent proiectului finantat.

Una dintre disfunctionalitatile cel mai frecvent mentionate in practica parteneriatelor esrte comunicarea,ce impune ca personalul institutiei scolare sa fie instruit periodic pe directia comunicarii si relationarii impersonale.De asemenea,trebuie sa subliniem faptul ca orice comunicare intre partile semnatare ale parteneriatului se poate realiza atat sub forma scriptiva(telegrama,fix,e-mail)cat si orala(fata in fata sau la telefon),recomandata fiind cea orala.

Pentru realizarea unui parteneriat viabil,un acord de parteneriat scoala-familie trebuie sa cuprinda:

-partile semnatare(unitatea de invatamant,beneficiarul direct:elevul/copilul, beneficiarul indirect:parintele)

-scopul acordului;

-durata acordului de parteneriat;

-obligatiile institutiilor scolare;

-obligatiile beneficiarului direct/indirect;

-descrierea actiunilor comune;

-sanctiuni,recompense;

-semnaturile partilor semnatare.

Inainte de a incheia un contract de parteneriat,partile semnatare trebuie sa identifice care sunt beneficiile pe care le vizeaza din realitatea acestui tip de relatie.Dat fiind numarul mare de persoane ce pot fi implicate in derularea parteneriatelor,este implicate si o componenta a voluntariatului.

Contractul de parteneriat reprezinta o forma de exprimare a vointei partilor semnatare de a dezvolta relatii de colaborare ce pot difersivica oferta de servicii pt comunitate.

La nivel general,contractul de parteneriat ofera posibilitatea de noi colaborari,certifica activitatea partilor semnatare in situatia unor controale ale institutiilor abilitate si reprezinta un criteriu de evaluare a institutiilor scolare.