Forme ale raporturilor familie - scoala

Forme ale raporturilor familie - scoala

Aparitia unor mize familiale ale scolarizarii si resemnificarea raporturilor familie - scoala au condus la o implicare mai consistenta a parintilor in activitatea scolara a copiilor si la multiplicarea interactiunilor personale intre reprezentantii scolii si membrii familiei: "[.] daca intre familie si scoala ca institutii au existat dintotdeauna raporturi sociale, interactiunile individuale intre parinti si cadrele didactice au dobandit importanta numai incepand cu anii 1960." (Henriot-van-Zanton, 1988).

M. Henripin si V. Ross (1976) identifica doua dimensiuni principale ale acestei implicari:

dimensiunea relatiei parinte - copil, vizand controlul frecventei, al rezultatelor scolare, al temelor, ajutorul acordat de parinti in rezolvarea temelor si, in general, in indeplinirea sarcinilor si suportul, respectiv sustinerea morala si materiala a activitatii scolare a copilului;

dimensiunea relatiei familie - scoala, care se refera, in special, la alegerea filierei si unitatii scolare si la contactele directe ale parintilor cu reprezentantii institutiei scolare, cadre didactice si administratori. Aceste contacte pot imbraca forma unor intalniri colective desfasurate in cadrul formal al negocierilor intre administratia scolara si asociatiile parintilor, al reuniunilor de informare a parintilor cu privire la continuturile si metodele scolare, orarelor, exigentelor cadrelor didactice, al lectiilor deschise pentru parinti, al atelierelor de lucrari practice sau in cadrul informal al unor excursii, vizite, iesiri ale elevilor la diferite activitati sportive, serbari, aniversari etc. Ele imbraca, insa, si forma unor intalniri interindividuale, in cadrul formal la unor intalniri programate la initiativa cadrului didactic sau a parintelui ori in cadrul informal al intalnirilor, mai mult sau mai putin intamplatoare, la iesirea din scoala sau din diferite spatii publice, al vizitelor la domiciliile elevilor.

Atitudinile cadrelor didactice fata de diferitele forme de legatura cu familiile sunt diferite. Categoria sociala din care provine populatia scolara este importanta: contactele mai frecvente sunt cautate de cadrele didactice care predau unei populatii ce provine din categoriile mijlocii. Nivelul de invatamant este, de asemenea, relevant: contactele cele mai frecvente si diverse sunt identificate la nivelurile de baza ale invatamantului si mai ales pe parcursul anilor scolari care marcheaza trecerea de la un ciclu la altul, inceputul sau sfarsitul unui ciclu.

Caracteristicile elevilor reprezinta o variabila importanta: atat parintii cat si cadrele didactice manifesta o mare disponibilitate in a-si coordona actiunile exercitate asupra copiilor cu handicap. Nivelul reusitei scolare este, de asemenea, important: reprezentantii scolii organizeaza mai frecvent intalniri formale cu parintii copiilor aflati in dificultate si deplang faptul ca tocmai acestia evita legaturile cu scoala.

Philippe Perrenoud (1987, pg. 169 - 228) semnaleaza un alt aspect al raporturilor scoala - familie si anume: indiferent daca parintii sau / si cadrele didactice doresc sa nu comunice, ei sunt, practic, "condamnati" sa o faca prin intermediul elevului care joaca rolul de "punte de legatura", de mesager si mesaj in acelasi timp. Indiferent de forma comunicarii, copilul are posibilitatea sa modifice continutul si forma mesajului (si chiar de multe ori o face), modeland prin aceasta raporturile intre adulti.

Date fiind toate aceste forme de legatura si in special comunicarea cotidiana inevitabila realizata prin intermediul copilului, scoala face parte integranta din viata cotidiana a familiei si, reciproc, familia face parte din viata cotidiana a scolii.