TEORIA SI METODOLOGIA EVALUARII

Precizari terminologice

Obiectivele evaluarii

Functiile evaluarii

Strategiile evaluarii

Testul docimologic

Autoevaluarea la elevi

Precizari terminologice

Definitii ale evaluarii

Estimarea si evaluarea sunt acte de valorizare ce intervin in toate actiunile umane.

Sensul conceptului de evaluare variaza in functie de realitatile educationale ( C. Cucos, 1996, p.

evaluarea sistemului;

evaluarea institutiei de invatamant;

evaluarea programelor;

evaluarea profesorilor;

evaluarea elevilor.

Gerard Scallon distinge trei planuri de semnificatie epistemica pentru verbul " a evalua ":

a concepe o procedura de evaluare;

a face practic o evaluare;

a exprima o evaluare.

Unii autori au identificat trei grupe de definitii pentru evaluare:

-evaluare = masura cu urmatoarele avantaje - obiectivitate, fidelitate, posibilitatea tratarii matematice a rezultatelor, masurare-precisa. Dintre dezavantaje se enumera: identitatea invocata implica o centrare strict instrumentala, inflexibilitate datorata costurilor de producere de noi instrumente.

-evaluare = congruenta cu urmatoarele avantaje: - se refera la o actiune puternic integrata in procesul de invatamant, permit obtinerea de informatii asupra elevului si programului deopotriva, au o retroactiune imediata. Dezavantajele se refera la: riscul evaluatorului de a juca un rol mai mult tehnic, centrare restransa la obiective, evaluarea este mai mult o actiune terminala, secventiala.

-evaluare judecare are ca avantaje: concretizari practice, usoare, permit largirea variabilelor avute in vedere, sunt permisive la experiente si expertize, nu sunt consumatoare de timp. Ca dezavantaje se mentioneaza: rutina, fapt empiric neverificabil, sunt contestate din punct de vedere al fidelitatii si obiectivitatii, date si criterii ambigue exista riscul unor generalizari pripite.

Din punct de vedere istoric, teoriile asupra evaluarii sunt impartite pe trei perioade importante:

1.sfarsitul secolului trecut pana in anii 1910-1930, denumita perioada testelor caracterizata prin intentia de a inlocui masurarea subiectiva aleatorie cu teste individualizate, standardizate.

a doua perioada este intitulata perioadele masuratorilor, cand se perfectioneaza bateriile de teste concomitent cu problemele, intrebarile adresate cu privire la rezultatele testelor.

3.a treia perioada este denumita perioada evaluarii, inceputa prin 1930, perspectivele asupra problematicii se largesc prin incercarea de a descoperii elevul in totalitate. Cea mai reprezentativa personalitate in aceasta perioada este Henri Pieron, autorul decimilogiei.

Analog altor concepte, evaluari se dau mai multe acceptiuni:

-Steliana Toma considera evaluarea ca fiind un proces de masurare si apreciere a valorii rezultatelor sistemului de educatie si invatamant sau a unei parti a acestuia, a eficientei resurselor, conditiilor si strategiilor utilizate prin compararea rezultatelor cu obiectivele propuse, in vederea luarii unor decizii de imbunatatire si perfectionare.

Terry Tenfrink se refera la evaluare ca la un proces de obtinere a informatiilor asupra elevului, profesorului insusi sau asupra programului educativ, de valorificare a acestor informatii pentru elaborarea unor aprecieri necesare luarii altor decizii.

-Ioan Jinga defineste evaluarea ca un proces complex de comparare a rezultatelor, actiunii instructiv-educative cu obiectivele planificate (evaluarea calitatii), cu resurselor utilizate (evaluarea eficientei) sau cu rezultatele anterioare (evaluarea progresului).

Din definitiile prezentate desprindem urmatoarele concluzii: (I. Jinga, 1998,p. 322) :

-evaluarea este un proces (nu un produs), deci este etapizata, desfasurata in timp;

-evaluarea nu se rezuma la notarea elevilor (notarea fiind expresia numerica a aprecierii performantelor scolare ale elevilor), ci urmareste probleme si aspectelor mult mai complexe;

-evaluarea implica: masurari, comparatii, aprecieri (judecati de valorizare pe baza carora se pot adapta anumite decizii pentru a optimiza, activa domeniile supuse evaluarii.

Ioan Nicola (in C.Cucos coord. 1998 p 171) identifica doua niveluri la care se poate concepe evaluarea:

-evaluarea economica - urmareste eficienta sistemului de invatamant prin prisma raportului dintre resursele materiale financiare investite de scoala si rezultatele invatarii, materializate in competentele achizitionate;

-evaluarea pedagogica - eficienta invatamantului fiind urmarita prin prisma raportului dintre obiectivele proiectate si rezultate obtinute de elevi in invatare.

Evaluarea mai urmareste si alte componente ale actului educational:

adecvarea obiectivelor scolare la valorile si cerintele sociale;

-concordanta dintre continutul disciplinei si programele stiintei si cercetarii;

-raportul dintre continuturi stipulate si posibilitatile disponibile elevilor;

-aprecierea activitatilor educative raportate la obiective, la metodologie, la obiectivele educative si chiar la evaluarea insasi.

De asemenea, se poate realiza o evaluare profesorilor, care cel mai adesea este inteleasa prin relationarea cu achizitiile elevilor. Evaluarea profesorilor (Landchere, 1992,p. 459) poate fi:

-evaluare de tip formativ, pentru a ajuta profesorul in ameliorarea actiunii sale si selectarea celor adecvate mijloacelor de derulare a acesteia;

-evaluarea normativa , stimuleaza recunoasterea meritelor fiecarui cadru didactic, prin stabilirea de ierarhii a competentelor. Landshcere considera ca o astfel de apreciere comparativa este injusta, deoarece pot exista diferente in alegerea obiectivelor urmarite, in caracteristicile personale si in conditiile de munca.

In jurul actului de evaluare s-a constatat o mare ierarhie si varietate de termeni:

-Docimologia este stiinta care are ca obiect studiul sistemtic al examenelor, in particular al sistemelor de notare, comportamentul examinatorilor si examinatilor;

-Doxologia reprezinta studiul sistematic al rolului pe care il joaca evaluarea in educatia scolara;

-Eficienta invatamantului se refera la capacitatea sistemului de invatamant de a produce in mod satisfacator rezultatele preconizate;

-Randamentul scolar este determinat de nivelul de pregatire teoretica si actionala a elevilor, cu concordanta intre pregatirea teoretica si continutul circumscris de programele scolare;

-Evaluarea scolara este procesul prin care se delimiteaza , se obtin si furnizeaza informatii utile pentru deciziile anterioare Se presupun doua momente distincte: masurarea si aprecierea rezultatelorscolar;

-masurarea consecintelor instruirii - reprezinta operatia de cuantificare a rezultatelor scolare, de atribuire a unor simboluri exacte unor componente achizitionale. Masurarea presupune surprinderea riguroasa a achizitiilor fara a emite judecati de valoare;

-aprecierea scolara sau evaluarea propriu - zia reprezinta enuntarea unei judecati de valoare si semnificarea unui rezultat memorabil sau observabil intr-un cadru de referinta axiologic.

-Examenul este o modalitate de evaluare, ce presupune o circumscriere a competentelor achizitionate pana la un moment dat. In principiu, examenul poate fi trecut de toti candidatii si are functie de constatare si de diagnosticare a unor achizitii presupuse ca existente.

-Concursul reprezinta o lupta, o confruntare, concurenta intre persoane considerate competente intr-o directie a formarii si poate fi privit ca o etapa initiala de evaluare cu un pronuntat caracter selectiv. Are rol de prognostic si de decizie pentru traseul ulterior al candidatilor.

	TEMA Nr. 14 In ce masura raportul dintre masurare si apreciere se evidentiaza in cazul diferitelor discipline scolare ce se studiaza in invatamantul secundar si liceal?

Aplicarea adecvata a evaluarii in actiunile scolare presupune unele mutatii de accent, ceea ce a determinat redimensionarea si regandirea strategiilor evaluative in concordanta cu o serie de exigente:

-extinderea evaluarii, de la traditionala verificare si apreciere a rezultatelor la evaluarea procesului, strategiei ce a dus la anumite rezultate, evaluarea nu doar a elevilor dar si a continutului, metodelor, obiectivelor situatiei de invatare;

-extinderea evaluarii si asupra altor indicatori, nu doar a achizitiilor cognitive, ci si a conduitei, personalitatii elevilor, atitudinea, gradului de incorporare a unor valori;

-diversificarea tehnicilor de evaluarii spre cat mi multe rezultate din spatiul scolar (competente relationale, comunicarea profesor-elev, disponibilitatilor de integrare in social);

necesitatea intaririi si sanctionarii cat mai operative a rezultatelor evaluarii ,

-centrarea evaluarii pe rezultatele pozitive si evitarea sanctionarii permanente a celor negative

-stabilirea unui raport optim intre evaluarea prin note si evaluarea prin calificative;

-transformarea elevului intr-un partener autentic al profesorului in evaluare, prin autoevaluare, interevaluare si evaluare controlata.

Reforma din invatamant propune cu privire la evaluarea rezultatelor scolare doua tipuri de examene:

a).Examene nationale:

-examenul de capacitate;

-examenul de bacalaureat.

b).Examene locale:

-examenul de admitere in liceu;

-examene de admitere la scoala profesionala. 

Evaluarea in sistemul semestrial se va realiza pe tot parcursul anului scolar si are un caracter preponderent formativ cu urmatoarele obiective:

1.verificarea principalelor obiective curriculare;

2.sa realizeze recapitularea, sistematizarea, consolidarea materiei parcurse;

3.sa amelioreze rezultatele invataturii;

4.sa stabileasca un program suplimentar de instruire pentru elevii cu rezultate foarte bune si un program de recuperare pentru elevii cu rezultate slabe.

In invatamantul primar, reforma evaluarii curente s-a concretizat in:

inlocuirea sistemului de notare cifrica prin sistemul de cotare cu calificative bazat pe descriptorii de performanta;

2.renuntarea la mediile semestriale si anuale;

3.inlocuirea cataloagelor, carnetelor de elev, cu alte mijloace de inregistrare a rezultatelor scolare: caiete, fise de observatie, portofolii etc.;

4.prezentarea rezultatelor scolare sub forma descriptiva (eseu).

Obiectivele evaluarii

Evaluarea este o actiune manageriala caracteristica indeosebi sistemelor socioumane, prin care se solicita raportarea rezultatele unei activitati la anumite criterii tipice domeniului respectiv, pentru a lua o decizie optima. Evaluarea pedagogica imbina (S. Cristea, 1998, p. 149):

-perspectiva sociologica, realizabila in termeni de sistem;

-perspectiva psihologica, realizabila la nivelul procesului de invatamant.

Evaluarea pedagogica vizeaza situatia institutiilor si a actorilor educatiei, implicati in proiectarea si realizarea procesului de invatamant si presupune (J. Davitz, S. Ball, 1978, p. 473) :

-masurarea gradului de indeplinire a obiectivelor la nivel de sistem ;

-aprecierea prin obtinerea unor "dovezi experimentale";

-folosirea datelor pentru elaborarea aprecierii finale.

Evaluarea de sistem vizeaza gradul de realizare a finalitatilor macrostructurale intr-o anumita spatio- temporalitate, care permit:

-masurarea, aprecierea aspectelor centrate pe raporturile dintre invatamant si viata socio- economica si culturala;

-corelarea calitatii invatamantului cu contributia la dezvoltarea sociala fara a iesi din cadrul pedagogic;

-analiza manageriala (sistemica- optima- strategica) a activitatii de conducere a scolii la nivel central;

-teritorial (inspectoratele scolare) si local (scoala) din perspectiva eficientei sociale procesului de invatamant.

Evaluarea de proces urmareste gradul de realizare a obiectivelor microstructurale, actiune complexa determinata de:

-finalitatile macro- structurale (ideal, scop, obiective);

-corelatii profesor- elev, rezultate scolare, metodologie folosita;

-corespondentele pedagogice dintre elementele activitatii didactice (predare- invatare- evaluare);

-operatiile de masurare si apreciere, de la inceput, in timpul, la sfarsitul activitatii didactice;

-instrumentele oficiale institutionalizate pentru consemnarea rezultatelor.

Definirea conceptului de evaluare pedagogica in sens curricular, presupune raportarea evaluarii la finalitatile pedagogice asumate in plan macro si micro structural.

Obiectul evaluarii pedagogice vizeaza toate componentele (functionale, structurale, operationale) ale activitatii de instruire, determinate la nivelul interactiunii proiectate intre finalitatile macro structurale ale sistemului (ideal- scop) si cele micro structurale ale procesului de invatamant (obiective generale, specifice, concrete). Astfel, se au in vedere evaluarea planului de invatamant, evaluarea programelor scolare, evaluarea activitatii didactice bazata pe transpunerea obiectivelor generale ale planului de invatamant, a obiectivelor specifice programelor scolare la nivelul concret al clasei de elevi (Radu I. T., 1981, p. 278- 279).

Teoria evaluarii tot mai des apare ca o stiinta pedagogica autonoma atat in plan preuniversitar cat si universitar. Problematica teoriei evaluarii se reflecta in dimensiunea obiectului de cercetare aflat intr-o permanenta extindere. In contextul stiintelor pedagogice, identificarea teoriei evaluarii se realizeaza din perspectiva metodologiei de cercetare promovata predominant (S. Cristea, 2004, p. 112). Astfel teoria evaluarii "este dezvoltata intradisciplinar ca o componenta a teoriei generale a educatiei- care nu se reduce la dimensiunile sau laturile educatiei, angajand definirea conceptelor fundamentale ale educatiei- si in mod special ca o parte a didactici generale (teoriei generale a instruirii) extinsa si aprofundata pe fondul valorificarii paradigmei curriculum- ului (care consolideaza unitatea oricarei activitati de instruire/ educatiei la nivelul interdependentei dintre actiunile de predare- invatare- evaluare (S. Cristea, idem, p.112).

Se delimiteaza doua niveluri de referinta:

a.obiectivele evaluarii la nivel social acestea pot fi proiectate de institutiile din plan central, teritorial, local, consilii nationale de evaluare din minister, din domeniul cercetarii, inspectorate, catedre, comisii metodice etc. Obiectivele de la nivelul mentionat vizeaza cresterea relevantei si acuratetea evaluarii rezultatelor elevilor in fiecare an de studiu, ridicarea calitatii examenelor de calificare, realizarea evaluarii in beneficiul instruirii si informarea clara, corecta a performantelor scolare ale elevilor.

b.obiectivele evaluariila nivel didactic acestea fiind proiectate in contextul procesului de invatamant pentru verificarea calitatii activitatii de instruire dupa trei indicatori pedagogici:

-progresul scolar- raportarea elevului, clasei, organizatiei la sine, la situatia inregistrata anterior, in acest caz avem evaluarea criteriala;

-eficacitatea scolara- raportarea rezultatelor la obiectivele generale si specifice din programele scolare (in termeni de competente) si la obiectivele concrete concepute de profesor prin operationalizarea obiectivelor generale si specifice, fiind vorba de evaluarea normativa;

-eficienta scolara- raportarea rezultatelor scolare la resursele existente in cadrul procesului de invatamant, avem astfel evaluarea manageriala.

Functiile evaluarii

Scopul evaluarii nu este de a parveni la anumite date, ci de a perfectiona procesul educativ. Deci, nu se refera doar la a stabili o judecata asupra randamentului scolar, ci de a stabili actiuni precise in vederea adaptarii permanente a strategiilor educative la:

-situatia didactica;

-particularitatile elevilor;

-conditiile economice;

-conditiile institutionale existente.

C. Cucos (1998, p. 177-179) sintetizeaza functiile evaluarii in functie de urmatoarele criterii:

a) relationarea la un ansamblu structurat de activitatea de formare;

b) nivelul unei clase;

c) corelarea nivelurilor macro- si microsistemice.

a). Relationarea la un ansamblu structurat de activitati de formare sau derularea unei secvente de invatare, determina urmatoarele functii ale evaluarii:

1.verificarea sau identificarea achizitiilor scolare;

2.perfectionarea cailor de formare a indivizilor cu identificarea celor mai pertinente cai de instructiune si de educatie;

3.recunoastere sociala a schimbarilor operate asupra indivizilor aflati in formare.

b). Nivelul unei clase, determina alte trei functii ale evaluarii:

orientarea deciziilor de natura pedagogica pentru a asigura un progres armonios, continuu pentru dezvoltarea elevului ;

informarea tuturor agentilor asupra stadiului formarii si asupra progreselor posibile sau actuale;

6.stabilirea unei ierahii, implicita sau explica, prin atribuirea, in functie de rezultate, a unui loc sau rang valoric.

c).Corelarea nivelurilor macro- si microsistemice, determina alte sase functii ale evaluarii:

7.de a constata, daca o activitate instructiva s-a derulat, a avut loc in conditii optime, s-a achizitionat o deprindere;

8.de informare a societatii, in forme diferite, cu privire la stadiul si evolutia pregatirii populatiei scolare;

9.de diagnosticare a cauzelor ce au determinat o eficienta scazuta;

10.de prognosticare a nevoilor si disponibilitatilor viitoare a elevilor;

11.de decizie asupra pozitiei sau a integrarii unui elev intr-o ierarhie intr-o ierarhie sau forma sau nivel al pregatirii sale;

12.pedagogica, in perspectiva elevului (stimulativa, de intarire a rezultatelor, constientizare a posibilitatilor, orientare scolara si profesionala) si din perspectiva profesorului (sa stie ce a facut si ce are de facut).

Situatiile de evaluare pot aduce in discutie mai multe dintre functiile evaluarii. Dupa sistemul de referinta, un examen poate dobandi mai multe functii, plecand de la intentiile sale diferite:

-pentru profesori, de a controla achizitiile scolare, de la inceputul unui ciclu scolar, de a decide promovarile;

-pentru elevi, de a lua cunostinta de reusitele si progresele lor;

-pentru parinti, de a se informa asupra directiilor de dezvoltare a copiilor in vederea orientarii lor scolare si profesionale;

-pentru directori de scoli, in vederea evaluarii profesorilor, pornind de la standardele propuse;

-pentru societate, de a se informa asupra neclarificarilor aparute in cerintele, deziderate tinerei generatiei.

I. Bontas, cumuleaza functiile evaluarii astfel:

1.functia educativa - presupune constientizarea rezultatelor evaluari in situatii de succes, insucces, mediocritate;

2.functia selectiva - de competitie, ierarhizare, clasificare, din punct de vedere al valorii, performantei in grup (obtinere de satisfactii, acordarea de burse, ocuparea unui post prin concurs etc.);

3.functia diagnostica si prognostica - de delimitare a valorii, nivelului de performanta a elevului la un anumit dat si de prevedea performantele viitoare;

4.functia cibernetica (feedback) - rezultatele elevului pot corecta, optimiza procesul de predare-invatare;

functia social-economica - arata eficienta invatamantului la nivelul societatii.

Cerinte psihopedagogice in evaluarea performantelor scolare. Diminuarea erorilor de evaluare.

Performantele scolare sunt consecinta, rezultatelor unor factori multipli determinati de elevi, de profesori, de cadrul material organizatoric si de management. Deci, determinarea performantelor scolare tine de:

-calitatea instruirii (mai ales a predarii);

-calitatea invatarii;

-calitatea evaluarii;

-natura relatiilor dintre predare (invatare/evaluare, ca elemente principale ale procesului de invatamant).

Cerintele psihopedagogice ale unei evaluari pertinente sunt:

1.necesitatea de a compara pregatirea elevilor cu obiectivele fiecarei discipline de studiu si cu cele optionale fiecarei lectii;

2.diminuarea hazardului in evaluare prin formularea unui numar de intrebari ce permit verificarea cunostintelor si deprinderilor esentiale din materia parcursa;

3.caracterul stimulator al evaluarii, astfel in cat sa nu-i inhibe pe elevi, sa nu-i demotiveze, ci sa-i incurajeze, stimuleze sa invete mai bine. De aceea, evaluarea trebuie prezentata elevilor ca o sarcina comuna, fireasca si nu ca o sanctiune. Astfel, evaluarea se va realiza numai atunci cand reflecta cu adevarat pregatirea elevilor. Evaluarea este considerata ca o modalitate de ameliorare a predarii, invatarii, de eliminare a esecului si de realizare a unui progres constant in pregatirea fiecarui elev.

Notare:

Aprecierea scolara se poate face prin expresii verbale sau prin note. Aprecierea verbala are rol deosebit pentru stimularea elevului, cultivarea motivatiei afective, pozitive. A nota presupune a acorda un indice la un randament scolar. O notare exigenta presupune urmatoarele criterii:

a.cantitatea si calitatea cunostintelor dobandite, comparativ cu cantitatea si calitatea celor cerute in documentele scolare;

b.calitatile proceselor psihologice implicate in invatare;

c.greselile comise, gravitatea greselilor;

d.activitatile desfasurate de elevi (studenti) in cursul semestrului;

e.rezultatele obtinute la probele de evaluare din timpul semestrului.

Nu intotdeauna criteriile sunt respectate, notarea fiind influentata de: (L. Cadariu, 2000, p.121-122)

-subiectivism, datorita: fenomenului "halo" de influenta negativa. Notele de la late discipline influentand profesorii altor discipline. Antipatia duce la acordarea unei note mici sau simpatia determina note mari;

-fenomenul de contrast, cand dupa un elev foarte bun raspunde un elev mediocru, nota acordata celui din urma e mult mai mica decat ar trebui sa fie;

-fenomenul de ordine, datorita ineficientei, profesorul se mentine la acelasi nivel de ordine;

-structura profesorului, unii fiind mai generosi, altii mai exigenti. Astfel ca unii profesori pot privi nota ca o incurajare acordata elevului, pe cand altii privesc nota ca pe o constrangere o modalitate de a determina elevul sa invete;

-fenomenul Pigmalion sau efectul Oedipian, cand rezultatele elevului sunt influentate de parerea pe care si-a format-o profesorul de la inceputul anului scolar. Deci, nu se manifesta incredere in capacitatea elevului;

-eroarea logica (C. Cucos, 1998), atunci cand se substituie obiectivele si parametrii cu obiective secundare: efortul depus, acuratetelor si sistematizarea cunostintelor, constinciozitatea, seriozitatea.

Exigente in notare determina clasificarea profesorilor in:

a).Examinatori foarte exigenti la care predomina notele mici;

b).Examinatori normali-exigenti, la care se gasesc note ce respecta curba lui Gauss;

c).Examinatori indulgenti, la care predomina notele mari (7, 8, 9, 10).

Comportamentul docimologic clasifica profesorii in:

a).examinatori amorfi, reci, indiferenti, care nu sunt interesati daca elevul a luat o nota buna sau rea;

b).examinatori egocentrici, autoritaristi, care urmaresc sa se impuna prin exigenta in notare;

c).examinatori umanisti, care se implica in notare, au incredere in comportamentul elevilor, in posibilitatile lor intelectuale, ii surprind pe elevi.

Divergentele de notare si sursa acestora

Studiile de docimologie, inaugurate de H. Priron evidentiaza divergentele de notare

Variatiile de notare au surse sistematice care se pot dezveli treptat prin reducerea efectelor acestora. Problema este de a reduce divergentele de notare, de a gasi tehnici care sa faca evaluarea independenta de examinatori, deci de a afla metode care sa cunoasca acordul intre profesori

Metode de reducere a divergentelor in notare

Tehnici

a) Introducerea baremelor de notare

Baremul = grila de evaluare si notare unitara, ce descompune tema in subteme si prevede un anume punctaj prin consensul profesorilor.

Punctajul se insumeaza la final si se echivaleaza in note scolare obisnuite.

Esential este unitatea de conceptie si de procedura in actul de evaluare.

Pentru lucrari de tipul compozitiei se face observatia ca este foarte dificil de a evalua si nota pe baza unui barem; insa se poate stabili o grila de apreciere comuna dar actul de evaluare nu mai are stabilitatea in notarea respectiv acordul profesorului in ce priveste punctajul atribuit decat intr-o maniera mai mica.

b) Armonizarea scarilor de notare se realizeaza prin indicatori statistici

Divergentele dintre examinatori pot apare sub trei aspecte:

-sub forma curbelor de distributie a notelor;

-modul de conturare (zona maxima) de densitate a notelor dupa ridicarea graficului notelor;

-amplitudinea sau intinderea scalei notelor, forma curbei, cu asimetrie catre notele mari sau spre notele mici arata indulgenta, severitatea , notarii in raport cu o distributie echilibrata.

c) Testul docimologic

Definitie testul docimologic este format dintr-un grupaj de intrebari sau teme ce acopera o tema, un capitol; sau cea mai mare parte din programa.

Reprezinta o tehnica de evaluare frontala ce nu tine de mijloacele curente de verificare a cunostintelor, fiind indicat pentru verificari cu caracter periodic suficient de separate in timp, la incheierea unor capitole, in conditiile unui deficit de timp, la incheierea unor capitole, in conditiile unui deficit de timp (invatamant comasat ).

Strategii de evaluare.

Strategiile diferite de evaluare sunt generate de multitudinea de obiective ale evaluarii, de diversitatea situatiilor didactice. In clasificarea metodelor si tehnicilor de evaluare se retin doua repere principale: (C Cucos, coord., 1998, p.180-181).

b.cantitatea de informatie sau experienta acumulata de elevi;

c.axa temporala la care se raporteaza verificarea.

1.Din perspectiva cantitatii de informatie si experienta acumulata de elevi se diferentiaza.

-evaluarea partiala - cand se verifica elementele cognitive sau comportamentale, secventiale. Se utilizeaza: ascultarea curenta, extemporalele, probele practice curente;

-evaluarea globala - cand se verifica o cantitate mare de cunostinte si deprinderi obtinute prin acumulare. Ca metode de evaluare se mentioneaza: examenele si concursurile;

Din perspectiva temporala se identifica:

-evaluarea initiala - de la inceputul unei etape de instruire (teste derimologice, concursuri etc.);

-evaluarea continua - realizata in cursul secventei de instruire (tehnici curente de ascultare, teze etc.);

-evaluarea finala - realizata la sfarsitul unei perioade de formare (examenele).

Corelarea celor doua criterii determina clasificarea clasica:

evaluarea cumulata (sau sumativa);

-evaluarea continua (sau formativa).

Cele doua strategii de evaluare mentionate au unele note si caracteristici prezentate in tabelul nr.3: (dupa I. T. Radu, 1998)

Clasificarea metodelor utilizate in evaluarea performantelor scolare. Cele mai frecvente metode utilizate sunt probele: orale, scrise si practice.

a).Verificarea orala presupune o conversatie prin care profesorul urmareste identificarea calitatii si cantitatii instructiei.

Formele conversatiei sunt:

-individuala,

-frontala sau combinata.

Avantajele metodei sunt:

-realizeaza o comunicare rapida intre profesor si clasa de elevi;

-feedback rapid;

-se dezvolta capacitatea de exprimare a elevilor.

Dezavantajele se refera la:

-starea de moment a educatorului;

-gradul diferit de dificultate a intrebarilor puse;

-starea psihica a evaluatilor;

-nu toti elevii pot fi verificati, ascultarea realizandu-se prin sondaj.

b).Verificarea scrisa se concretizeaza in suporturi scrise (lucrari de control si teze) in absenta unui contact direct cu profesorul.

Avantajele lucrarii sunt:

-diminuarea subiectivitatii profesorului;

-posibilitatea verificarii unui numar mare de elevi;

-raportarea la un criteriu;

-avantajarea unor elevi timizi sau care se exprima defectuos pe cale orala.

Dintre dezavantaje mentionam:

-feedback slab (erorile sau neimplinirile nu pot fi eliminate operativ prin interventia profesorului).

c).Examinarea prin probe practice se realizeaza la o serie de discipline specifice si se refera la identificarea capacitatilor de aplicare in practica a cunostintelor dobandite, la nivelul de incorporare a unor priceperi si deprinderi concretizate in suporturi obiectivale sau activitati metodice.

Tehnici de notare.

Aprecierea verbala reprezinta o atribuire a unei judecati de valoare prin apelul la anumite exprimari verbale sau prin folosirea unor simboluri (note). Aprecierea verbala este des folosita si are un rol dinamizator, catalizator. De cele mai multe ori, aprecierea rezultatelor scolare se caracterizeaza prin notare.

Notarea reprezinta un act de atasare a unei etichete, a unei sume, la un anumit rezultat al invataturii. Nota este un indice care corespunde unei anumite sume realizate a randamentului scolar.

V. Pavelescu (1976) sintetizeaza urmatoarele functii ale notei:

rol de informare pentru agentii informationali;

rol de reglare a procesului de invatare, catalizator pentru aspiratiile elevului;

rol terapeutic, dinamizator, pentru anumite cazuri prin stimulare pentru obtinerea unor puncte in plus;

rol patogen, deoarece nota induce stres, disconfort psihic la elev, in situatiile de insucces;

rol educativ, datorita interiorizarii aprecierii;

catalizator pentru aspiratiile elevului;

rol terapeutic, dinamizator pentru anumite cazuri, prin stimulare pentru obtinerea unor "puncte in plus";

rol patogen, deoarece nota induce stres, disconfort psihic la elev, in situatiile de insucces.

I. Bontas (1998) considera urmatoarele sisteme de notare:

1.prin cifre; de la 1-10 trepte in Romania; 1-6 in Germania, Elvetia, Bulgaria; 1-7 in Suedia, Norvegia etc.;

2.prin calificative:

- foarte bine (echivalentul notelor de la 8 la 10);

-bine (notele 7 si 8);

-suficient, nesatisfacator (notele 5 si 6);

-insuficient, nesatisfacator (notele 1 si 4);

3.prin litere - de la a-g in Anglia;

4.prin sistem binar - admis / respins, frecvente pentru proba practica sau la unele concursuri, colocvii;

cu bile colorate - albe - pentru foarte bine;

-rosii - pentru suficient;

-negru - insuficient;

6.cu aprecieri din limba latina - "magna cum laude" (cu mare lauda) - pentru foarte bine, "cum laude" - pentru bine;

7.cu diploma de merit - la bacalaureat, la absolvirea invatamantului superior.

O notare corecta presupune:

obiectivitate (precizie, corectitudine, responsabilitate, competenta docimologica);

2.validitate (valabilitate, prin nota acordata, sa se permita integrarea elevului intr-o ierarhie a sistemului de notare);

3.fidelitate (constanta), nota acordata sa se mentina si la alt examinator.

Vasile Panelcu mentiona urmatoarele functii ale notei (1976):

informarea profesorilor, parintilor, elevilor;

reglarea invatarii;

formarea constiintei de sine:

rol dinamizator pentru anumite cazuri, datorita acordarii de "note" in plus;

rol patogen, deoarece induce stres, disconfort psihic la elevi.

Ca si modele de notare, se recunosc:(L. Cadariu, 2000):

notarea, prin raportarea la grup, exigentele asteptate pot fi inainte stabilite, structurate in chip conjunctural;

notarea, prin raportarea la obiectivele operationale ale lectiei;

notarea individualizata, prin raportarea la potentialul fiecarui elev, la achizitiile dobandite ulterior (calitatea, nivelul lor de structurare, de operationalizare etc.).

Pentru elevul scoala de masa, notele pot prezenta : (Vrabie, D. 1994)

-garantia si reusita in viitor (admitere, reusita intr-o profesie);

-masura a capacitatii de invatare, a posibilitatilor proprii;

-forma a recompensei si pedepsei;

-rezultat al efortului depus in mod direct;

-indici in dozarea efortului, semnal de alarma pentru nepromovare, curba notelor determina reglarea eforturilor pentru a mentine un anumit nivel prevazut.

Notarea poate genera si omite stari frustrante, neplacute cand elevii se pot simti persecutati, nedreptatiti . S-a constatat ca cel mai adesea elevii primesc reprosuri si atunci cand dau raspunsuri bune (prea rar sunt incurajati, laudati). Indiferenta profesorilor e mai daunatoare decat absenta observatiilor, vis- a -vis de raspunsurile elevilor.

Testul docimologic.

Testul docimologic, test pedagogic de cunostinte sau test constituie instrumentul care are itemul ca element specific fiind caracterizat de o mare obiectivitate in aprecierea rezultatelor scolare in raport cu alte metode de evaluare didactica. In cele ce urmeaza vom preciza urmatoarele:

testul de cunostinte se raporteaza strict la continuturile de invatat, avand o arie de aplicabilitate restransa;

-testul docimologic are o functie docimologica, adica de examinare si notare. Cercetarile docimologice vizeaza exclusiv progresul scolar al elevilor, avand o valoare diagnostica diferentiala. Finalitatea principala a docimologiei este perfectionarea sistemului de examinare, notare si apreciere individuala a elevilor, pe cand evaluarea se concretizeaza intr-o decizie de ameliorare globala a procesului de invatamant.

Formularea test de evaluare didactica este atotcuprinzatoare si exprima toate functiile evaluarii. Testul de evaluare didactica (T. E. D.) cuprinde judecati de valoare nu numai referitoare la rezultatele scolare, ci si la modul de organizare a procesului de invatamant, la eficacitatea metodelor didactice si a modului de concepere a obiectivelor didactice. Deci, testul de cunostinte si testul ddecimologic constituie cazuri particulare ale testului de evaluare didactica.

Testul de evaluare didactica se constituie ca o proba complexa formulata dintr-un ansamblu de itemi, care in urma aplicarii in conditii cvasi identice ofera pe baza unor modalitati si aprecieri judicioase, informatii referitoare la :

-modul de realizare a obiectivelor didactice;

-progresul scolar;

-posibilitatea de interventie ale cadrelor didactice pentru ameliorarea eficientei demersurilor instructiv -educative.

Avantajele testelor de evaluare didactica sunt:

-grad sporit de obiectivitate, datorita corelatiei dintre obiectivele didactice, continuturi, itemi (probe);

-mare rigurozitate in masurarea didactica si in aprecierea modului de rezolvare a probelor continute;

-obtinerea de informatii multiple si relevante asupra nivelului de realizare a obiectivelor didactice la nivelul fiecarui elev in parte, a clasei, a tuturor elevilor dintr-un an scolar;

-stimuleaza dezvoltarea capacitatii de autoevaluare la elevi prin posibilitatea lor de a se supune la testare si de a verifica singur, corectitudinea modului de rezolvare a itemilor;

-permit verificarea unui numar mare de elevi in timp scurt;

-ofera posibilitatea de a fi standardizate pe o populatie scolara data;

-cuprind aspecte esentiale din continutul de invatare aferent obiectivelor didactice si ofera posibilitatea de a e lua din timp masurile utile pentru ameliorarea activitatii didactice.

Componentele testelor de evaluare didactica (T. E. D.) sunt:

obiective didactice stabilite in corelatie cu continutul de invatamant;

continuturile itemilor;

rezolvarile itemilor si modul de acordare a punctajelor;

performanta maxima specifica (P. M. S), adica nivelul comportamentului maxim ce poate fi atins de elev;

performanta minima admisa (p. m. a.), ce semnifica nivelul comportamental minim ce atesta dobandirea de elev a capacitatii necesare pentru trecerea intr-o etapa urmatoare de instruire.

E. Planchard identifica urmatoarele manifestari de comportament implicate in evaluarea prin testare didactica:

a)    evocarea - redarea unor notiuni date, evenimente etc. ;

b)    discriminarea - selectarea dintre o serie de enunturi corecte si false a raspunsurilor corecte;

c)    alegerea multipla - identificarea raspunsului adecvat dintr-o serie de alternative sugerate;

d)    alegerea raspunsului optim - in care se solicita optiunea pentru cel mai potrivit raspuns, dintr-o serie de variante foarte apropiate ca sens sau fraza;

e)    asociatia sau adaptarea - gasirea relatiei logice dintre doua evenimente (obiecte, personaje, fenomene) pe care le selectioneaza dintr-un ansamblu oarecare;

f)      clasificarea - activitatea de organizare logica a unui grup de elemente prezentate la intamplare.

Aspecte metodice privind elaborarea, aplicarea si interpretarea testelor de evaluare didactica.

1. Cu privire la realizarea itemilor:

fiecare item e de sine statator si presupune existenta unui obiectiv operational;

tipurile de itemi sunt alese in raport cu prevederile obiectivelor didactice, continuturile de invatat;

exprimarea itemului este in functie de nivelul de exprimare in raport cu varsta elevului, fiind sugestiva. Nu se vor folosi fraze sau instructiuni neclare, care consuma timpul elevului;

raspunsurile preformulate incorect trebuie astfel concepute incat elevii la o analiza superficiala sa nu le poata deosebi prin deductii logice de raspunsul corect. Elevii nepregatiti vor avea probleme;

rezolvarile itemilor trebuie impartite pe unitati logice si fiecare element sa aiba un punctaj partialbine stabilit;

numarul itemilor dintr-un test este variabil in raport cu complexitatea obiectelor date si a continutului de invatat corespunzator.

2. Cu privire la modul de constituire a unui test de evaluare didactic se mentioneaza:

succesiunea itemilor poate fi aleatorie sau se poate realiza in raport cu dificultatea lor, in ordine crescatoare sau descrescatoare;

practica pedagogica recomanda necesitatea unui tabel de corespondente intre obiectivele operationale si itemii corespunzatori, pentru a evita situatia in care un obiectiv operational nu ar avea nici un item sau itemi nu sunt suficienti;

precizarea timpului acordat este in functie de complexitatea problemei, dar se considera ca pentru un item ar fi suficient 60 / 80 sec.

3. Cu privire la calcularea notelor scolare, pe baza punctajelor rezultate in urma testarii in raport de performanta maxima specifica (P. M. S.) si performanta minima admisa (p. m. a) se utilizeaza formula (a) pentru notele peste 5 si formula (b) pentru notele sub nota   iar n reprezinta punctajul realizat de elev:

4. Cu privire la realizarea fidelitatii si validitatii testelor.

Fidelitatea exprima gradul de incredere pe care trebuie sa-l acordam masuratorii respective. Fidelitatea depinde de:

-erorile legate de instrumentele de masurare;

-mediul examinarii;

-conditiile de timp si spatiu in care se desfasoara evaluarea.

Calculul coeficientului de fidelitate se poate realiza prin trei metode principale:

a).repetarea aplicarii testului la un anumit interval de timp, dar la a doua repetare elevii pot cunoaste continutul probei sau al testului, fiind familiarizati cu el;

b).prin injumatatire, prin compararea scorurilor itemilor de numar par si scorurile itemilor cu numar impar;

c).prin aplicarea a doua teste paralele cu rezultate identice aceluiasi esantion de elevi si calculand corelatia dintre scorurile obtinute.

Validitatea consta in proprietatea unui instrument de masurare, test sau chestionar, de a masura caracteristic marimea studiata, validitatea raspunde la intrebarea: "Ce masoara un test?". De exemplu, daca vom constitui un test pentru masurarea performantelor scolare, drept criteriu vom folosi pentru calcului validarii, notele scolare studiate. Coeficientul de corelatie obtinut pe aceasta cale se numeste coeficient de validitate externa. Daca avem un numar mare de astfel de teste, atunci consideram scorurile lor medii drept scoruri ale unor criterii . Validitatea unui nou test se masoara prin coeficientul de corelatie dintre scorul acestui test si scorul celorlalte teste, considerate in numar foarte mare. Aceasta validitate se numeste validitate interna.

Un test docimologic se compune din mai multe sarcini, itemi

a).teme de simpla atasare a unei informatii, de enuntare a unei definitii, reguli, teoreme, redarea unei denumiri. Astfel pot fi itemi:

de formulare completa a unei definitii, clasificare;

de completare a unor spatii goale in propozitii;

raspunsuri la alegere;

de asociere, potrivire (unui enunt ii urma o lista de raspunsuri dispuse aleator).

b) teme de aplicare a informatiei in sarcini de recunoastere si clasificare pe un material: .

itemi de grupare, de clasificare;

judecati asupra apartenentelor la o clasa, grupa.

c) teme de angajare a efortului de gandire, de rezolvare a problemei:

interpretarea unui text;

comentarea unui text;

dezvoltarea anumitor relatii cauza efect;

rezolvarea unor probleme.

d) teme de interogare sau stabilire de corelatii, in cadrul unui capitol, asociatii locale, ori intre capitole diferite, apropiate, distante in timp (asociatii sistematice si asociatii  intersistematice)

Itemi cu alegere multipla se preteaza la examinarea asistata de ordinator

Notarea se face dupa formula:

R_gr

N = R_ex - ------------ unde: R_ex = raspunsuri exacte

N - 1 R_gr = raspunsuri gresite

N = numar total de raspunsuri, din care se face selectia

n = nota

Probele nominalizate - evaluarea se efectueaza prin situarea oricarei lucrari individuale in cadrul de clasificare oferit de scala de repere, valori numerice stabilite asupra colectivului de referinta.

6. Autoevaluarea la elevi.

Implicarea elevilor in aprecierea propriilor rezultate are ca efecte benefice: (Radu, I. T., 1998, p. 246)

dobandirea de catre profesor a confirmarii aprecierilor sale in opinia elevilor, referitoare la rezultatele constatate;

exercitarea de catre elev a rolului de subiect al actiunii de participant la propria sa formare;

aprecierea de catre elev a rezultatelor obtinute si intelegerea eforturilor necesare pentru atingerea obiectivelor stabilite;

cultivarea motivatiei launtrice pentru invatatura si mentinerea unei atitudini pozitive, responsabile pentru propria activitate.

Calitatea evaluarii realizate de profesor are influente asupra capacitatii de autoevaluare a elevului, prin interiorizarea frecventa a grilelor de evaluare cu care opereaza profesorul. Pe langa interiorizarea mentionata, cadrele didactice mai au urmatoarele cai de formare si de educare a spiritului de evaluare obiectiva. Aceste cai sunt:

-autocorectarea sau corectare reciproca, prin depistarea lagunelor proprii sau a celor ale colegilor, se realizeaza astfel un prim pas in constientizarea competentelor in mod independent;

-autonotarea contestata, elevul fiind solicitat sa-si acorde o nota, care se negociaza cu profesorul sau impreuna cu colegii;

-notarea reciproca, elevii sunt pusi in situatia de a-si nota colegii, reciprocitate, fie la lucrarile scrise, fie la ascultarile orale;

-metoda de apreciere obiectiva a personalitatii, metoda conceputa de Gh. Zapan, ce consta in antrenarea intregului colectiv al clasei si in evidentierea rezultatelor obtinute de elevii sai, prin colectarea cat mai multor informatii si aprecieri, eventual prin confruntare, pentru constituirea unei reprezentari cat mai exacte asupra posibilitatii fiecarui elev in parte sau a tuturor.