Managementul institutiilor de ÎnvatamÂnt prescolar

MANAGEMENTUL INSTITUTIILOR DE ÎNVATAMÂNT PRESCOLAR

1. Consideratii generale

Structura sistemului de învatamânt românesc prevede pentru învatamântul prescolar institutii specializate si anume, gradinitele de copii.

În România functioneaza în prezent atât gradinite de stat cât si gradinite particulare. Dintre tipurile de institutii prescolare amintim:

Gradinite cu program normal (redus / de 5 ore pe zi);

Gradinite cu program prelungit;

Gradinite cu orar saptamânal;

Case de copii prescolari

Gradinite speciale pentru învatarea limbilor straine, care se integreaza gradinitelor cu orar normal, dar acestea sunt cu precadere particulare;

Gradinite speciale pentru copiii cu handicap fizic sau intelectual, unde alaturi de educatoare lucreaza si cadre specializate în instruirea si educarea lor, ca: defectologi, logopezi, psihologi etc. Aceste gradinite functioneaza cu un program prelungit sau saptamânal.

Gradinitele cu program normal se organizeaza pentru copiii de 3 – 7 ani, durata anului de învatamânt si a vacantelor fiind aceeasi ca si în învatamântul preuniversitar.

Gradinitele cu program prelungit si saptamânal functioneaza tot timpul anului, în afara de zilele nelucratoare. Aici copiii petrec 10 – 12 ore pe zi.

Gradinitele sezoniere se organizeaza la sate, cu un program de 6 – 12 ore pe zi si cu o structura a anului de învatamânt deosebita fata de la oras.

În educatia prescolarilor o deosebita importanta o are organizarea vietii lor pe baza unui program stabilit în concordanta cu principiile igienei si ale psihologiei vârstei.

Programul prescolarilor trebuie sa cuprinda organizarea tuturor activitatilor desfasurate de copil, el trebuie sa stabileasca cu precizie timpul, modul si succesiunea desfasurarii momentelor principale ale vietii prescolarului: primirea copiilor în gradinita, dejunul, activitatile comune, jocul, munca, odihna activa, somnul (în cazul gradinitelor cu orar prelungit) etc.

Organizarea vietii copiilor de vârsta prescolara pe baza unui program stabilit “obisnuieste copiii cu o viata ordonata, asigura mentinerea capacitatii lor de munca, duce la formarea unor deprinderi si obisnuinte … înlesneste elaborarea unui stil rational de viata a viitorului scolar”. (Eugenia Jisa, 2001)

În desfasurarea programului zilnic al gradinitei de copii se pot distinge 4 etape principale:

Etapa I: Primirea copiilor, jocurile la libera alegere; micul dejun;

Etapa II: Activitatile comune;

Etapa III: Activitati complementare; (masa de prânz, somnul, gustare – pentru gradinitele cu program prelungit)

Etapa IV: (Activitati de dupa-masa - pentru gradinitele cu program prelungit si saptamânal), Plecarea copiilor acasa (respectiv, cina, somnul copiilor – pentru gradinitele cu program saptamânal);

Deci, unitatile de învatamânt prescolar desfasoara o munca foarte complexa atât instructiv – educativa cât si sanitara, administrativ – gospodareasca si financiara.

Factorul principal caruia îi revine rolul de a uni toate acestea într-un tot unic, coordonându-le, îndrumându-le si controlându-le cu competenta, tact si simt de raspunderea este managerul gradinitei. El este raspunzator pentru munca desfasurata în gradinita din punct de vedere al calitatii si al contributiei efective la optimizarea educatiei prescolare din unitatea respectiva.

2. Functiile managementului institutiilor de invatamânt prescolar

organizarea si coordonarea activitatii;

analiza si planificarea activitatii

îndrumarea si controlul tuturor sectoarelor de activitate;

inspectia scolara

2.1. Organizarea si coordonarea activitatii

Organizarea si coordonarea activitatii începe cu fixarea programului zilei si asigurarea respectarii lui stricte de catre întregul personal al gradinitei. Aceasta functie implica trei domenii principale, ca:

a)     Organizarea generala a gradinitei;

b)     Asigurarea bazei materiale a gradinitei;

c)     Coordonarea activitatii diferitelor sectoare

Organizarea generala a gradinitei depinde în mare masura de tipul gradinitei. Marimea gradinitei, numarul copiilor înscrisi, numarul sarcinilor de rezolvat, numarul grupelor de copii etc. influenteaza în cea mai mare masura caracterul si amploarea muncii de conducere dintr-o gradinita.

Managementul gradinitelor cu orar prelungit este mai complexa, deoarece aceste unitati de învatamânt, pe lânga functia instructiv – educativa propriu-zisa îndeplinesc si o functie sociala de îngrijire si ocrotire a copiilor pe o perioada în care parintii sunt angajati în activitatea productiva.

Dintre masurile, impuse de managerul unitatii prescolare, prin care se asigura buna desfasurare a activitatii instructiv – educative, amintim:

v    Înscrierea copiilor si constituirea grupelor

v    Repartizarea cadrelor

v    Stabilirea regimului de zi

v    Întocmirea orarului

Tinând cont de Regulamentul de functionare a gradinitelor de copii, înscrierea copiilor se face cu doua saptamâni înaintea începerii anului scolar pe baza unei cereri prezentate de parintii sau tutorele copilului însotita de actul de nastere si adeverinta emisa de circumscriptiile sanitare apartinatoare. Înscrierea este urmata de actiunea completarii unor grupe cu copiii nou veniti sau de constituire de noi grupe. Acum se va tine seama de particularitatile de vârsta si individuale ale copiilor, de numarul din care trebuie alcatuita o grupa potrivit normativelor în vigoare, de spatiul de care dispune gradinita. Astfel copiii între 3 – 4 ani vor constitui în grupa mica, copiii între 4 – 5 ani vor constitui grupa mijlocie, copiii între 5 – 6 ani vor constitui grupa mare iar cei între 6 – 7 ani vor constitui grupa pregatitoare. În România, în functie de vârsta copiilor, putem întâlni grupe omogene si grupe combinate, formate din doua – trei subgrupe.

La repartizarea cadrelor didactice pe grupe, managerul unitatii va avea în vedere necesitatea asigurarii continuitatii muncii cu aceeasi grupa de copii pâna acestia termina gradinita. Astfel vom avea:

la gradinitele cu orar redus, pentru fiecare grupa de copii se încadreaza o educatoare, care lucreaza cu grupa 5 ore pe zi;

la gradinitele cu orar prelungit unde programul este de 9 – 12 ore pe zi, ca si la gradinitele cu orar saptamânal se încadreaza câte doua educatoare pentru fiecare grupa, pentru a lucra în schimburi de câte 6 ore pe zi.

O alta sarcina a managerului gradinitei de copii este si stabilirea regimului de zi al gradinitei, sarcina realizata în colaborare cu medicul pe baza consultarii întregului colectiv. Proiectul regimului de zi se va discuta în prima sedinta a consiliului profesoral, iar dupa aprobare, se afiseaza în toate salile de grupa, la loc vizibil. La elaborarea acestuia, vor fi respectate cerinte de ordin igienic, psihologic si pedagogic.

Prin cerinte igienice se va întelege respectarea normelor igienico-sanitare pentru stabilirea cantitatii si calitatii alimentelor, pentru prepararea hranei, a normelor igienice implicate în realizarea echilibrata a perioadelor de activitate cu cele de odihna în functie de vârsta copiilor.

Dintre cerintele de ordin pedagogic amintim: necesitatea alternarii rationale a perioadelor din zi care solicita un efort mai mare cu cele în care sunt programate activitati mai usoare: jocuri, activitati alese de copii, care asigura relaxarea organismului; necesitatea alternarii activitatilor statice cu cele dinamice etc.

Cerintele psihologice sunt acele cerinte care pretind ca în stabilirea regimului de viata în gradinita sa fie respectate particularitatile de vârsta ale copiilor dar si specificul gradinitei. Directoarea trebuie sa urmareasca felul în care este respectat regimul zilei de catre fiecare membru al colectivului gradinitei, sa fie prezenta dimineata în mijlocul copiilor ca sa observe atitudinea educatoarelor fata de copii si nu în ultimul rând modul în care se deruleaza activitatile corespunzatoare fiecarei etape din regimul zilei.

Stabilirea orarului gradinitei de copii trebuie facuta cu deosebita atentie, deoarece pe baza acestui document se va organiza întreaga activitate instructiv – educativa a gradinitei. Numarul activitatilor programate în orarul saptamânal trebuie sa asigure în timp de un an totalul activitatilor comune prevazute în planul de învatamânt. Totodata, este necesar ca orarul sa fie stabilit pe baza unor criterii stiintifice, care sa respecte curba de efort a copilului pe parcursul unei zile si de-a lungul saptamânii. La alcatuirea orarului trebuie avut în vedere si alternarea echilibrata a activitatilor dinamice si a celor statice pentru a împiedica instalarea oboselii.

Pe lânga organizarea generala a gradinitei trebuie sa avem în vedere si asigurarea bazei materiale a gradinitei. Organizarea si conducerea unei gradinite presupune si asigurarea unor conditii materiale fara de care nu este posibila existenta ei ca institutie de învatamânt. În alegerea modelului de amenajare a unei gradinite trebuie sa tinem cont în primul rând de valorificarea conditiilor de mediu în care ea va fi amplasata.

Dintre conditiile didactico-materiale care asigura desfasurarea activitatii instructiv-educative într-o gradinita de copii, amintim:

existenta unei cladiri corespunzatoare cu spatii amenajate corespunzator destinatiei lor;

mobilier adecvat fiecarei încaperi si vârstei copiilor;

material didactic;

biblioteca;

teren de joc;

întocmirea bugetului si executarea lui (bugetul este documentul financiar de baza care defineste cuantumul, destinatia si repartitia pe perioade scolare a mijloacelor alocate pentru întretinerea si functionarea gradinitei, se întocmeste pe an bugetar – 1 ianuarie – 31 decembrie si se exprima sub forma planului de venituri si de cheltuieli);

personal tehnico-administrativ si financiar;

Coordonarea activitatii diferitelor sectoare presupune: coordonarea muncii administrativ - gospodaresti si financiare, coordonarea muncii sanitare si coordonarea muncii instructiv – educative.

Sectorul administrativ – gospodaresc are o structura complexa iar activitatea desfasurata de acest sector este deosebit de variata. Aici exista mai multe compartimente: bucatarie, curatenie, spalatorie, contabilitate, aprovizionare etc. toate aceste în raport cu tipul de gradinita. Pentru a fi capabila sa conduca, sa îndrume si sa controleze cu succes toate problemele acestor compartimente, managerul unitatii trebuie sa cunoasca temeinic principalele aspecte ale muncii administrativ - gospodaresti si financiare dar si responsabilitatile fiecarui compartiment.

În conducerea acestui sector directoarea este sprijinita de administratorul gradinitei. Acesta va controla permanent activitatea sectorului si va da îndrumari personalului din subordine. Cu ajutorul contabilului, directoarea va realiza controlul gestiunii, el fiind raspunzator pe linie financiara de acest compartiment.

Activitatea sanitara reprezinta o latura fundamentala a muncii în gradinita. Scopul principal îl constituie mentinerea sanatatii si dezvoltarea fizica normala a copiilor. Activitatea sanitara intra în sarcina întregului personal al gradinitei, dar mai ales în sarcina directoarei, a medicului si a asistentei medicale - acestia din urma având rolul de îndrumare si control. Directoarea raspunde de buna organizare si desfasurare a întregii munci sanitare din gradinita, ea trebuind sa dispuna de cunostinte de anatomie si fiziologie, de igiena si puericultura, sa fie la curent cu normele privind cresterea si ocrotirea sanatatii copilului.

Coordonarea muncii instructiv – educative face referiri la planificarea, îndrumarea si controlul modului de organizare si desfasurare a activitatilor instructiv – educative din gradinita.

2.2. Planificarea muncii în institutiile de învatamânt prescolar

Planificarea ofera atât managerului cât si personalului gradinitei posibilitatea de a esalona din timp continutul activitatilor, de a situa fiecare actiune la locul potrivit pe care trebuie sa-l ocupe în sistemul întregii activitati.

În gradinita se alcatuiesc planul general de activitate al gradinitei si planurile de munca ale educatoarelor.

Planul general de activitate al gradinitei este întocmit de directoare, discutat si completat ulterior în consiliul profesoral. Planul va fi elaborat pe un semestru sau pe întregul an scolar, si va constitui documentul principal pe baza caruia toti membrii colectivului pedagogic, administrativ si sanitar îsi vor preciza sarcinile concrete, caile si mijloacele de realizare. Este documentul principal pe baza caruia sunt planificate toate actiunile gradinitei pe perioade mai limitate de tip, ca semestre, saptamâni, zile.

Planul general de activitate al gradinitei va fi constituit din urmatoarele parti:

introducere: ce va cuprinde un bilant al realizarilor obtinute în anul anterior si a problemelor ramase nerezolvate;

organizarea institutiei: ce va cuprinde date cu privire la efectivul de copii, repartizarea pe grupe, situatia personalului din unitate etc.;

sarcinile generale: sunt precizate principalele probleme instructiv – educative, administrativ – gospodaresti, sanitare, munca cu parintii etc.;

masurile concrete de realizare a sarcinilor stabilite: aici sunt specificate în detaliu masurile concrete, termenele de executie, membrii colectivului care raspund de îndeplinirea lor;

Dintre obiectivele ce trebuiesc cuprinse în planul general de munca al gradinitei, amintim: munca administrative – gospodareasca (exemplu: amenajarea salilor de grupa, asigurarea bugetului, a mobilierului etc.); organizarea generala a gradinitei (exemplu: stabilirea regimului de zi, întocmirea orarului, repartizarea copiilor si a educatoarelor etc.); activitatea instructive – educativa (exemplu: planificarea si evidenta muncii educatoarelor, controlul cunostintelor si deprinderilor însusite de copii, organizarea si îndrumarea jocurilor si activitatilor alese de copii etc.); activitatea metodico – stiintifica si de perfectionare a cadrelor didactice (exemplu: urmarirea încadrarii educatoarelor la diferite forme ale muncii de perfectionare, programarea la cursuri de perfectionare, se stabileste tematica consiliilor profesorale si programul desfasurarii lor, organizarea lectiilor deschise etc.); activitatea igienico – sanitara (exemplu: curatenia, aerisirea, iluminatul, controlul hranei si al modului de preparare, depistarea cazurilor de îmbolnavire etc.); munca cu familia (exemplu: adunarile cu parintii, vizite la domiciliu, consultatii etc.)

Proiectele de activitatea ale educatoarelor (sau proiectarea instructive educativa) sunt o necesitate obiectiva datorita complexitatii sarcinilor prevazute de programa. Ele se realizeaza pe semestre si pe zile.

Proiectul semestrial se constituie pentru fiecare grupa de prescolari în functie de tipul de gradinita si de perioadele în care aceasta îsi desfasoara activitatea.

Etapa finala a proiectarii muncii educatoarei o constituie întocmirea proiectelor pentru activitatile comune si completarea zilnica a registrului de evidenta a activitatilor din ziua respectiva. Acum educatoarea va stabili obiectivele clare ale activitatii, continutul, metodele, materialul didactic folosit etc.

2.3. Controlul si îndrumarea activitatii în institutiile de învatamânt prescolar

Controlul permite managerului sa cunoasca nivelul la care se desfasoara munca în ansamblul ei, activitatea si rezultatele obtinute de fiecare educatoare, sa previna si sa înlature lipsurile constatate, sa aprecieze si sa generalizeze rezultatele deosebite.

Îndrumarea se manifesta ca o consecinta practica a controlului. Ea, presupune o serie de masuri, dispozitii, sfaturi, instructiuni, pe care managerul le adreseaza colectivului sau fiecarui membru în parte.

Controlul si îndrumarea da posibilitate managerului sa poata preveni din timp diferitele lipsuri care apar în activitatea zilnica a gradinitei, sa poata sa indice unele procedee si metode noi sau sa initieze unele actiuni menite sa valorifice experienta pozitiva a unor cadre didactice.

Continutul principal al muncii de îndrumare si control vizeaza urmatoarele aspecte:

realizarea planului de învatamânt si a programei în conditii optime;

sporirea eficientei tuturor activitatilor organizate si desfasurate de educatoare cu grupele de prescolari;

aprecierea activitatii si a pregatirii copiilor sub aspectul dezvoltarii personalitatii lor etc.

Forma principala sub care managerul gradinitei realizeaza functia de îndrumare si control este asistenta la diferite categorii de activitati.

Tinând seama de obiectivele urmarite, directoarea poate organiza asistente curente (ce sunt orientate spre sistemul de munca al educatoarelor, spre calitatea activitatii instructive educative) si asistente tematice (ce vizeaza cunoasterea si analiza unor aspecte de detaliu a muncii instructiv - educative)

O alta forma a muncii de îndrumare si control o constituie discutiile ocazionale sau sfaturi oferite de managerul unitatii prescolare la solicitarea diverselor cadre didactice.

Consiliul profesoral, desfasurat periodic în gradinitele cu cel putin 5 educatoare, reprezinta una din cele mai importante forme ale muncii metodice. El reuneste toate cadrele didactice, uneori incluzând si alti membri ai colectivului – medicul, administratorul etc. Activitatea consiliului profesoral este organizata si condusa de managerul gradinitei si îndeplineste urmatoarele sarcini:

discuta si aproba planul general de activitate al gradinitei;

dezbate principalele probleme ale muncii instructiv – educative;

analizeaza rezultatele activitatii instructive – educative;

adopta masuri si hotarâri în vederea perfectionarii pregatirii pedagogice si de specialitate a membrilor colectivului;

studiaza si generalizeaza experienta pedagogica si metodica a celor mai bune educatoare;

orienteaza si analizeaza activitatea de cercetare stiintifica;

comunica si prelucreaza diferite instructiuni, ordine, dispozitii ale forurilor superioare sau discuta modificari ale Programei pentru anul scolar respectiv.

Hotarârile adoptate în Consiliul profesoral sunt obligatorii pentru întreg colectivul gradinitei iar îndeplinirea lor va fi controlata de directoare.

3. Managerul gradinitei de copii

Persoana cea mai importanta si cu cele mai mari responsabilitati în gradinita o reprezinta managerul (directoarea) institutiilor de învatamânt prescolar, succesele institutiei pe care o conduce depinzând în cea mai mare masura de calitatea muncii ei.

Directoarea gradinitei de copii trebuie „sa se prezinte ca o personalitate puternica, care se bucura de pretuirea si respectul colectivului în mijlocul caruia activeaza, înzestrata cu calitati profesionale si morale, cu spirit organizatoric si autoritate în fata colectivului. Ea trebuie sa fie model de conduita atât în cadrul gradinitei cât si în afara acesteia”. (Eugenia Jisa, 2001)

Astfel, un bun manager trebuie sa dovedeasca o temeinica pregatire profesionala, pedagogica si de cultura generala. Directoarea – ca si oricare alt manager – trebuie sa manifeste receptivitate fata de nou, sa aiba autoritate si prestigiu în fata colectivului cu care lucreaza.

Stilul de lucru al managerului trebuie sa fie precis conturat, sa dovedeasca initiativa si operativitate în actiunile de îndrumare si control, principialitate si obiectivitate în aprecierea activitatii fiecarui membru al colectivului, sa dea dovada de competenta în îndrumarile pe care le face. Spiritul organizatoric, corectitudinea, politetea si nu în ultimul rând hotarârea si exigenta în urmarirea îndeplinirii sarcinilor vor fi auturile principale ale unei bune directoare.

Un rol important trebuie sa-l joace directoarea si în asigurarea unei atmosfere destinse de munca a întregului colectiv al institutiei de învatamânt prescolar bazata pe exigenta dar si pe respectarea drepturilor si personalitatii fiecarui membru al colectivului.

4. Educatoarea – figura centrala a activitatii instructive educative din gradinita de copii

Potrivit literaturii de specialitate, s-a constatat ca, datorita faptului ca prescolarii sunt extrem de impresionabili si ca persoana careia este plasat are o mare influenta asupra acestora si poate ajuta la modelarea viitorului sau, reusita întregii activitati depinde în cea mai mare masura de personalitatea educatoarei.

Educatoarea trebuie sa ofere prescolarilor un mediu stimulator si plin de bucurie, unde copilul sa astepte cu nerabdare sa se întoarca în fiecare zi. Educatoarea trebuie sa gândeasca cu mare responsabilitate fiecare detaliu si gest pe care îl va folosi în munca sa precum si efectele acestora în timp asupra dezvoltarii copilului. Importanta muncii educatoarei este atât de natura pedagogica cât si social – culturala.

În formarea personalitatii oricarui cadru didactic, potrivit codului deontologic al profesiunii de profesor, trebuie avut în vedere: o temeinica pregatire profesionala, o atenta pregatire psio-pedagogica si metodica si o bogata cultura generala. În cazul profesiunii de educatoare aceste trasaturi prezinta o nota aparte deoarece pregatirea de specialitate a educatoarei include si pregatirea psiho-pedagogica si metodica.

Pentru profesiunea de educatoare se impune cunostinte de pedagogie generala si pedagogie scolara, psihologie generala si psihologia copilului, igiena, defectologie, psihologia jocului, metodica precum si cunostinte din domeniul artei (literatura, muzica, arte plastice etc.), lucru manual, etc.

Educatoarea trebuie sa cunoasca fiecare copil si mediul sau familial, deoarece comportamentul copilului în gradinita este puternic influentat de modul de viata de acasa.

Exercitarea cu succes a acestei functii presupune si o cultura generala deosebita din partea cadrului didactic. Astfel, cunostintele de literatura (în mod deosebit literatura pentru copii) o vor ajuta sa selecteze singura din varietatea materialului literar ceea ce este mai valoros si mai accesibil întelegerii copiilor. Cunostintele despre arta, arta plastica (desenul cu creioane, acuarele, modelaj) o vor ajuta în realizarea obiectivelor educatiei estetice. Nu trebuie omis nici faptul ca trebuie sa posede si cunostinte din domeniul muzical, dar si deprinderi necesare mânuirii diferitelor aparate sau mijloace tehnice audio-vizuale moderne (calculator, Internet etc.).

Pe lânga pregatirea de specialitate si o bogata cultura generala, educatoarea trebuie sa posede si o serie de calitati de ordin fizic, intelectual si moral. Totodata, educatoarei îi este necesara si o buna sanatate, un perfect echilibru organic si o mare rezistenta fizica deoarece activitatea cu copiii prescolari îi cere un mare consum de energie nervoasa. În aceasta munca un rol deosebit de important îl au integritatea organelor senzoriale si dictia perfecta.

Profesiunea de educatoare necesita si o serie de calitati psihice, ca:

spiritul de observatie

o buna memorie;

limbajul – deoarece în aceasta profesiune se foloseste mai ales comunicarea verbala, iar vocabularul folosit de educatoare trebuie sa fie bogat si nuantat, trebuie sa stapâneasca arta povestirii, capacitatea de a participa afectiv la întâmplarile povestite etc. Având în vedere ca la vârsta prescolara copilul are o puternica tendinta spre imitare, exprimarea educatoarei trebuie sa fie un model pentru prescolar;

gândirea educatoarei trebuie sa fie flexibila, prompta, critica;

imaginatia creatoare - necesara educatoarei mai ales în confectionarea materialului didactic, a diferitelor jucarii, în elaborarea diferitelor variante de jocuri didactice etc.;

din punct de vedere afectiv educatoarei i se solicita echilibru emotional, calm, stapânire de sine;

din punct de vedere volitiv educatoarea trebuie sa dispuna de fermitate si perseverenta în urmarirea obiectivelor propuse si în finalizarea corespunzatoare

Profilul caracterial al unei educatoare trebuie sa fie pozitiv, posedând calitati morale ca: cinste, sinceritate, modestie, corectitudine, disciplina, harnicie, constiinciozitate etc. Pe lânga toate aceste calitati ale personalitatii educatoarei, calmul, sensibilitatea si delicatetea, rabdarea, echilibrul, stapânirea de sine, tactul pedagogic si nu în ultimul rând simtul dreptatii contribuie si ele în mod eficient la crearea celor mai bune conditii pentru dezvoltarea prescolarilor. Orice atitudine de brutalitate influenteaza negativ asupra dezvoltarii copilului.

Exercitarea acestei profesiuni, pe lânga toate aceste calitati de ordin intelectual, moral si fizic, a pregatirii de specialitate si cultura generala, trebuie sustinuta si printr-o reala motivatie. Vocatia profesionala, fiind caracterizata prin dragoste fata de copil, daruire de sine, încredere si respect fata de personalitatea copilului, dragostea fata de profesiunea aleasa, este conditia esentiala a muncii cu prescolarii, ea stând la baza orientarii spre aceasta profesiune.