PARTICULARITATI DE INVATARE ALE ELEVULUI DIN INVATAMANTUL PRIMAR

PARTICULARITATI DE INVATARE ALE ELEVULUI DIN INVATAMANTUL PRIMAR

Dezvoltarea fizica si psihica a elevului din ciclul primar

Omul este specia cu cele mai putine instincte, cu cele mai putine capacitati biologice innascute care sa-l ajute in viata, dar are avantajul ca prin invatare sa poata dobandi un numar infinit de capacitati datorita unui potential urias de a invata nu numai in copilarie, ci pe tot parcursul vietii.

Pentru organizarea eficienta a procesului de invatare, invatatorul trebuie sa cunoasca:

teoriile psihogenezei (particularitatile psihologice de varsta);

particularitatile individuale ale elevilor;

teoriile invatarii;

teoriile privind motivatia.

Cunoscand teoriile invatarii, invatatorul trebuie sa ia in considerare mai multe aspecte:

- elevul nu trebuie sa oboseasca invatand;

- elevul nu trebuie scutit de efort, doar de cele inutile sau absurde;

- elevul care memoreaza mecanic, nu isi cheltuieste cu folos resursele, ci doar cel care isi imbogateste cunostintele prin munca proprie;

- resursele psihologice se regenereaza cu atat mai puternic , cu cat ele sunt cheltuite mai mult si mai folositor;

-orice poate fi invatat la orice varsta, cu conditia de a gasi mijloacele de instruire corespunzatoare (J. S. Bruner, 1960);

- cunostintele de calitate se dobandesc prin invatare activa.

Elevii se disting prin caracteristici de varsta si individuale, sex, nivel de dezvoltare fizica si intelectuala, capacitati si aptitudini, inteligenta, nivel de pregatire generala si speciala, motivatie pentru invatare etc.

Invatatorul trebuie sa fie un bun practician care sa observe si sa intuiasca trasaturile esentiale ale elevilor deoarece fiecare este o personalitate unica si inconfundabila, fiecare are anumite capacitati de invatare si o anumita viteza de invatare.

In perioada scolaritatii, elevii se afla in stadiul gandirii concrete (6-7 si 11 ani), in stadiul intermediar sau in stadiul gandirii abstracte (dupa 10-11 ani), iar invatatorul, cu logica de adult, trebuie sa organizeze situatii de invatare conform vocabularului si formelor de gandire specifice varstei elevului.

Conform descrierei psihogenezei intelecuale elaborata de Jean Piaget si Scoala de psihologie genetica de la Geneva, in stadiul gandirii concrete domina operatiile concrete, legate de actiuni obiectuale, iar perceptia lucrurilor este globala. Copiii nu pot descompune - recompune intregul, sesizeaza doar contrastele mari, incep sa-si formeze notiunile referitoare la conservarea cantitatii, greutatii, volumului, fac rationamente bazate pe operatii concrete pornind de la cauza spre efect, de la conditii spre consecinte, fac asociatii limitate, nu intrevad mai multe variante posibile, fac clasificari pe baza unui singur criteriu.

Atentia consta in orientarea si concentrarea activitatii psihice asupra unor observatii, evenimente, idei etc., avand ca efect sporirea capacitatii de receptare a materialului, precum si a eficientei operatiilor cognitive si motorii.

Prin studii experimentale s-a constatat ca informatia perceputa prin mai multe simturi ajunge la om pe o cale unica de comunicare si ca, daca un mesaj intervine inainte de a se obtine raspunsul la cel precedent, cel de-al doilea mesaj va trebui sa astepte eliberarea canalului. Invatatorul trebuie sa optimizeze viteza de "debitare" a informatiei, a densitatii mesajelor in lectii. S-a constatat ca informatia preluata creste paralel cu informatia oferita de sursa, dar numai pana la un prag critic, cand datorita saturatiei, datorita densitatii prea mari a mesajelor, receptarea acestora stagneaza sau decade, ceea ce creeaza dificultati sau erori in invatare.

Elevul isi poate mentine atentia concentrata asupra unui obiect sau fapt 15-20 de minute, cu variatii in gradul de concentrare. Daca elevul observa sau examineaza un obiect, timpul de concentrare a atentiei se extinde. In activitatea didactica exista o alternanta intre distragere si concentrare din partea elevului, de aceea invatatorul trebuie sa mentina stabila concentrarea atentiei prin organizarea corecta a activitatii. Prevenirea si eliminarea neatentiei se face prin:

trasarea de sarcini concrete fiecarui elev;

- diferentierea sarcinilor cognitive si mnezice pe parcursul activitatii pentru dozarea efortului;

asigurarea unui continut interesant, variat;

utilizarea unor strategii eficiente;

- punctarea secventelor activitatii prin indicatii de lucru, sublinieri (Acum urmeaza esentialul, acest lucru trebuie sa-l memoram pentru toata viata, acest lucru trebuie sa-l retinem exact), aprecieri, concluzii, prin detasarea "momentelor de varf";

- integrarea unor momente de destindere (o remarca hazlie, un moment de naratiune, relatarea unui episod interesant din viata). Daca ritmul predarii este prea rapid, elevii nu inteleg, daca ritmul este prea lent se plictisesc.

Respectul de sine al unei persoane se dobandeste prin invatare, iar aceasta invatare are loc prin intermediul interactiunilor cu persoane importante pentru aceasta persoana. Cadrul didactic trebuie sa se comporte in asa fel incat sa poata crea atitudini pozitive ale elevilor fata de mediu: sa nu rupa florile, crengile, sa nu ucida vietuitoarele, sa nu arunce gunoaiele oriunde, sa economiseasca materialele, energia, sa nu distruga bunuri create de om (sa nu scrie pe banci, pe pereti, pe arbori, etc.), sa discute cu altii despre problemele mediului, sa utilizeze materialele reciclate, sa foloseasca pungile de plastic, sa prefere mersul pe jos si cu bicicleta in locul utilizarii masinilor, etc.

Pentru formarea atitudinilor pozitive fata de mediu, cadrul didactic trebuie sa-i antreneze pe elevi in programele de curatire a muntilor de deseuri, la colectarea deseurilor (hartie, sticle), a plantelor medicinale, la plantarea arborilor, arbustilor in scopul impaduririi si amenajarii spatiilor verzi, la plantarea florilor in ghivece pentru crearea unui mediu ambiant placut la scoala, sa ii implice in concursuri de afise pentru protectia mediului, pe teme privind protectia mediului sau de orientare turistica.

Metode si procedee utilizate in clasele I-IV

Cuvantul metoda provine din grecescul methodos (odos - cale, drum; metha - spre, catre), ceea ce inseamna cale de urmat in scopul atingerii unui obiectiv, sau un mod de urmarire, de cautare, de cercetare si aflare a adevarului.

Metoda este o tehnica, o maniera de a actiona practic, sistematic si planificat, este un instrument pe care invatatorul si elevii il folosesc pentru efectuarea actiunii de predare - invatare. Metoda asigura realizarea practica a unei activitati proiectate mintal, conform unei strategii didactice.

Prin metoda cadrul didactic transpune intentiile in sarcini de efectuat cu ajutorul repertoriului abilitatilor de predare, a procedurilor actionale si cognitive (strategii, metode, procedee, tehnici de predare) fixate in memorie prin experienta si studiu individual.

Procedeele sunt detalii ale unei metode, niste instrumente sau modalitati de realizare a metodei in practica. Metoda poate fi definita si ca un ansamblu organizat de procedee. Intre metoda si procedee relatiile sunt dinamice, in sensul ca metoda poate deveni ea insisi un procedeu in cadrul altei metode, in timp ce un procedeu poate fi ridicat la rangul de metoda. De exemplu: demonstrarea unui fenomen, prezentarea continutului unei planse, pot constitui un simplu procedeu in cadrul metodei povestirii, descrierii, explicatiei sau conversatiei euristice. Dar la fel de bine, explicatia poate deveni un procedeu in ansamblul demonstratiei unui fapt geografic.

Pentru cadrul didactic, metoda constituie o tehnica de predare, pentru elev, metoda devine o tehnica a invatarii.

Functiile metodelor sunt : functia cognitiva, functia instrumentala (operationala), functia normativa, functia motivationala, functia formativ-educativa. Ele vizeaza interdependenta actiunilor de comunicare-cunoastere-creativitate pedagogica necesare la nivelul oricarei activitati de instruire si educatie eficienta.

Asadar, o metoda sau alta pot avea un caracter polifunctional.

Intre metodele de invatare ale geografiei exista o stransa legatura, acestea alcatuind, de fapt, un sistem. Acest sistem ce vizeaza insusirea activa si constienta a geografiei poate fi reprezentat grafic printr-o diagrama. (vezi figura 3)

I. Dupa Nicolae Ilinca (2000) in functie de izvorul principal al cunoasterii sau invatarii scolare, care vizeaza experienta social-istorica (mostenirea culturala) experienta individuala, experienta dobandita prin actiunea de interventie activa (practica), metodele de instruire si autoinstruire pot fi ordonate in:

a) metode de transmitere si insusire a cunostintelor:

- metode de comunicare orala: expozitive (povestirea, descrierea, explicarea, instructajul), conversative (conversatia, conversatia euristica, discutia colectiva, problematizarea);

- metode de comunicare scrisa (de munca cu manualul): lectura explicativa, lectura independenta etc.;

b) metode de explorare si descoperire (de invatare prin descoperire dirijata sau nedirijata):

- metode de explorare directa a obiectelor si fenomenelor geografice: observarea sistematica si independenta, efectuarea de experimente, examinarea unor probe sau documente/date statistice, studiul de caz;

- metode de explorare prin intermediul substitutelor realitatii: demonstratii cu ajutorul imaginilor, graficelor, proiectiilor fixe si dinamice, modelelor, machetelor (mijloace obiectuale si mijloace figurale);

- instruirea programata;

c) metode bazate pe actiune:

- metode de invatare prin actiune reala: exercitii, lucrari practice;

- metode de invatare prin actiune fictiva (simulata): jocuri didactice.

II. Dupa criteriul registrului in care opereaza, metodele pot fi incluse in:

registrul simbolic: instruirea asistata de calculator, algoritmizarea, modelarea logico-matematica, exercitiul, statistica, analiza structurala;

registrul figural: descrierea, demonstratia, invatarea prin film, observarea;

- registrul actional: experimentarea, lecturarea, lucrul cu manualul scolar si cartea, investigarea documentelor obiectuale, documentarea, informarea, proiectarea, modelarea, jocul didactic, lucrarile de laborator, lucrarile in natura si pe terenul geografic, experimentul, ancheta, investigarea, referatul, studiul comparativ, monografierea, analiza textelor, comunicarea stiintifica;

- registrul verbal: prelegerea, conversatia catehetica si euristica, dezbaterea, discutia libera/dirijata, povestirea, descrierea, explicatia, informarea, intervievarea, problematizarea, descoperirea.

III. In functie de rolul elevului in activitatea de instruire, metodele de instruire si autoinstruire se clasifica astfel (Maria Eliza Dulama, 1996):

- metodele cu rol pasiv: povestirea, descrierea, explicatia, prelegerea, invatarea prin film si prin inregistrari audio-video, lecturarea, instructajul;

- metodele cu rol semiactiv: conversatia catehetica, observarea, conversatia euristica, dezbaterea, prelegerea-dezbatere, problematizarea, discutia dirijata;

metodele cu rol activ: asaltul de idei, proiectarea, studiul de caz, lucrarile de laborator, lucrarile pe terenul geografic si in natura, exercitiul, jocul didactic, modelarea, experimentarea, lucrul cu manualul si cartea, algoritmizarea, instruirea asistata pe calculator, modelarea logico-matematica, analiza structurala, dezbaterea, studierea comparativa, documentarea, investigarea, ancheta, monografierea, rezumarea, informarea, referatul, comunicarea stiintifica, descoperirea, proiectarea, invatarea pe simulatoare.

Metodele de instruire si autoinstruire in activitatea de predare-invatare a geografiei sunt grefate pe comunicare, care este prioritara in activitatea de vorbire, motiv pentru care cadrul didactic trebuie sa cunoasca si sa respecte cerintele comunicarii:

- stabilirea distantei optime ce asigura vizualizarea sa si a tuturor elevilor, a materialelor prezentate, perceptia sunetelor;

- controlul privind gestica, vocea, viteza vorbirii si stilul de exprimare.

In comunicarea orala invatatorul trebuie sa stabileasca distanta optima care asigura vizualizarea persoanei sale si a tuturor elevilor din clasa, a materialelor prezentate, perceptia sunetelor emise de catre el sau de catre elevi. Se considera ca distanta de 30-35 cm asigura comunicarea prieteneasca, distanta de 50-125 cm asigura separatia invatator-elev, iar distanta de 125-360 cm este specifica grupurilor scolare.

Cand vorbeste, invatatorul trebuie sa isi controleze gestica, vocea, viteza vorbirii, respiratia si stilul. Prin gesturi invatatorul indica obiecte, elemente, traseaza forme, miscari pentru a facilita intelegerea, insa gestica trebuie mereu supravegheata pentru a nu se ajunge la stereotipuri suparatoare, hazlii, caraghioase care distrag atentia elevilor si constituie motive de amuzament.

Pentru elev si invatator, vocea invatatorului are importanta deoarece tonalitatea groasa a vocii este obositoare pentru cel care vorbeste, tonalitatea nazala este obositoare pentru cel care asculta, fiind preferata, pentru ambii parteneri, o tonalitate usor mascata. Intensitatea vocii are semnificatii diferite: vocea slaba este plictisitoare, iar vocea puternica, forte este obositoare pentru cel care asculta.

Viteza vorbirii este extrem de importanta in comunicarea dintre elevi si invatator. Debitul lent este enervant si suparator, debitul rapid (10 silabe/secunda) impiedica elevii sa perceapa sensul comunicarii. Se prefera un debit mediu (5-6 silabe/secunda sau 120-150 cuvinte/minut), cu pauze de separatie de 0,5 secunde intre cuvinte si cuvintele cheie, cu distributie echilibrata, cu variatii de debit. Pauzele reprezinta momentele de liniste intre lanturile verbale. Pauzele lungi exprima stari de incertitudine sau efecte retorice, pauzele medii au rol de secventionare, iar pauzele mici insotesc respiratia. Elevii au tendinta de a adopta ritmul respirator al celui care vorbeste, de aceea invatatorul trebuie sa acorde atentie acestui aspect.

Stilul este redat de unitatea si armonia elementelor anterioare ale caror caracteristici solicitate sunt: inteligibilitatea, varietatea, simplitatea, claritatea, omogenitatea, textualitatea, sincronizarea, punerea in relief. Daca doreste sa fie inteles, cadrul didactic trebuie sa respecte toate aceste particularitati ale comunicarii si sa fie constient ca stilul sau de exprimare constituie un model pentru elev.

In comunicare dupa Nicolae Ilinca (2000) este importanta "pozitia" celui care asculta. Auzirea reprezinta perceperea nediferentiata a sunetelor si zgomotelor, fara participarea gandirii si intelegerea mesajului. Ascultarea este una din calitatile umane insufucient educata: de obicei, interlocutorul retine 1/3 din ceea ce doreste locutorul sa-i comunice. Cercetatorii de la Institutul de Cibernetica din Paderborn au demonstrat ca: 1/2 din adulti nu pot sesiza sensul unei fraze orale daca ea cuprinde mai mult de 13 cuvinte; 1/3 din adulti uita inceputul unei fraze daca se rostesc peste 14 cuvinte; intelegerea este dificila daca fraza dureaza, fara pauze, mai mult de 5,5 secunde; viteza vorbirii unui om care se vrea inteles nu trebuie sa depaseasca 2,5 cuvinte/secunda.

Dupa Nicolae Ilinca (2000) metodele centrate pe actiunea invatatorului dar si pe actiunea elevilor sunt: povestirea, descrierea si explicatia

Povestirea este o metoda expozitiva, o forma de expunere cu caracter plastic, intuitiv, concret, evocator si emotional. Se pot prezenta fapte geografice din mediile indepartate sau apropiate, care s-au derulat in perioade mai vechi sau mai recente, pe care elevii nu le-au vazut ori nu le-au auzit. Povestirea trebuie sa fie atractiva, cu figuri de stil, cu intonatie, gestica adecvata, pentru a crea emotii, sentimente, atitudini. O povestire atractiva, redata cu talent va fi urmarita cu atentie, incordare. Pentru confirmarea povestirii se poate recurge la material ilustrativ (desene geografice, proiectii, inregistrari fonice, imagini, documente si date), apoi comparatii, lecturi geografice. De asemenea, se cere elevilor sa povesteasca o intamplare geografica traita, un eveniment sau fapt geografic vazut la televizor sau aflat dintr-o carte, revista.

In lectiile desfasurate la limba romana am trasat elevilor urmatoarea sarcina:

- Povestiti, pe o pagina, expresiv, impresiile din excursia desfasurata in imprejurimile satului nostru sau dintr-o vizita anterioara la un obiectiv de interes local. Dati un titlu povestirii voastre.

Cei mai multi dintre elevi au prezentat in compunerile lor obiectivele care i-au incantat cel mai mult, cum ar fi: biserica catolica din satul Tg.Trotus (vezi figura 5), fabrica de textile a satului, muzeul istoric, lunca Trotusului etc. Insa, un procent de 30% dintre elevii clasei au descris in amanunte firul excursiei, aplicand desigur regulile de scriere ale unei compuneri.

Iata cum povesteste unul dintre elevi excursia:

,,Este o zi frumoasa de mai. Plecam impreuna cu doamna invatatoare in excursie, pentru cunoasterea orizontului local.

Vom vizita: lunca Trotusului, biserica catolica din satul Tg.Trotus, fabrica de textile a satului, muzeul de istorie al comunei. Prima oprire este in lunca Trotusului. Ploile torentiale din vara acestui an, care s-au abatut asupra comunei au avut un efect devastator. Raul s-a umflat iar apa a maturat tot in calea ei. La Tg. Trotus au avut loc lucrari de refacere pentru redarea in circulatie a drumurilor comunale si locale Acum, in lunca nu este urma de apa, doar iarba.

Biserica catolica veche de la Targu Trotus a fost in spatele bisericii actuale, pe mica terasa inferioara, spre Trotus nu departe de biserica actuala, loc ocupat compact de case, cu greu de cercetat pentru ca temeliile de piatra - in decurs de peste 150 de ani de la data actului au fost scoase de oameni si folosite la constructii, iar terenul cultivat si apoi umplut de constructii. La Trotus a fost una din bisericile de zid, facute de Margareta Musata, bunica lui Alexandru cel Bun, asa cum sustine traditia catolica fixata in scris de preotul pamantean Ioan Botezatorul Barcuta din Cotnari, intr-o relatie trimisa Sf. Congregatii de Propaganda Fide, in anul 1676. Cu vremea si pustiirile care au trecut prin partea locului, biserica s-a daramat si nu se mai cunoaste nici locul unde a fost amplasata, traditia locala nu cunoaste evenimente speciale care au fost legate de aceasta biserica, ori de altele care au fost dupa dansa.

La muzeul de istorie am vazut bijuterii, bani, oale, arme din secolele XIV-XVII.

La sfarsitul excursiei am ajuns la fabrica de textile. Un mecanism taia materialul, peste el trecea un urias fier de calcat, materialul decupat dupa tipar era dus intr-o alta incapere, mult mai mare, dupa aceea trecea printr-o masinarie, care lua marginile materialului pentru a nu se destrama, mai tarziu se ansamblau toate bucatile pentru a realiza produsul finit, apoi acesta era verificat de alte lucratoare, i se atasa apoi eticheta si se ambalau in colete special amenajate pe marimi. In final erau transportate cu un carucior catre un autocamion imens care le ducea spre vanzare la diverse magazine. Toate acestea cu ajutorul oamenilor, benzilor rulante si a masinariilor.

Ce frumoasa a fost excursia!"

Fig. 4- Elevi ascultand explicatiile parintelui paroh

(foto P. L. Silester 2006

Descrierea este o expunere orala sau scrisa realizata pe baza observatiei prin intermediul careia sunt prezentate caracteristicile exterioare tipice ale obiectelor, fenomenelor, proceselor si prin care se accentueaza aspectele de forma, dimensiune, context de relatii, detalii etc.Pe de o parte, descrierea apare ca o metoda de cercetare utilizata in geografie ca stiinta, cuprinzand rezultatele observatiei vizuale si ale experimentului sub forma de reprezentari ale obiectelor si faptelor dintr-un spatiu, cu ajutorul unor simboluri, semne conventionale si grafice.

La obiectul optional "Cunoasterea orizontului local" am lucrat cu elevii urmatoarele exercitii:

1. Descrieti in cateva cuvinte cel mai frumos peisaj observat de catre voi in localitatea natala. Dati titlu descrierii voastre. Localizati pe harta comunei Targu Trotus peisajul descris.

2. Descrieti liber un fenomen geografic observat de catre voi. Dati titlu descrierii voastre. Cum se numeste fenomenul descris? Extrageti ideea principala in maximum 10 cuvinte.

3. Descrieti din punct de vedere geografic strada voastra.

4. Descrieti modul in care se face colectarea, depozitarea si distrugerea gu-

ielor din localitatea voastra.

In urma unei drumetii efectuata cu elevii la marginea satului (vezi figura 5), o eleva realizeaza urmatoarea descriere:

,,E primavara. Noi, impreuna cu doamna invatatoare am plecat la plimbare pentru a admira imrejurimile satului nostru. Cand am ajuns, bucuria noastra a fost deplina.

Soarele stralucea printre frunzele copacilor, dandu-le o culoare stralucitoare. Drumul satului s-a transformat intr-un palat de vis. Ulitele sunt impodobite cu salcami abia infloriti care ne imbata cu parfumul florilor-ciorchine; prin iarba misuna diferite ganganii; printre frunzele copacilor pasarelele pot fi admirate in toata splendoarea lor. Maciesii rosii ca focul, dau culoare locului. Apa paraului e plina de broscute vesele. Am admirat cu totii peisajul, dupa care am realizat cateva desene facand fel de fel de intreceri. Dupa atata distractie, doamna invatatoare ne-a adunat in jurul ei si am povestit intamplari hazlii petrecute pe traseu.

Cu greu ne-am despartit de locul nostru drag, dar trebuia, deoarece se lasase seara."

Explicatia are in vedere dezvaluirea unor date noi, pe baza unei argumentatii deductive. Astfel, se enunta mai intai o definitie, o regula, un principiu, un fenomen, un termen nou, o situatie geografica, dupa care se analizeaza exemplele si argumentele.

Cu ajutorul acestei metode se dezvaluie un continut stiintific, intr-o succesiune logica, se asigura intelegerea semnificatiilor, cauzelor, relatiilor, principiilor, legilor ce definesc obiecte, fenomene si procese.

Explicatia este o cale facila si rapida de prezentare a unor fapte geografice, fara a avea o extindere mare in timp.

Cu ajutorul acestei metode, elevii si-au insusit cu usurinta multi termeni geografici prezenti atat in manualul de geografie, cat si in celelalte manuale. Lectiile de geografie decurg usor, daca invatatorul explica notiunile de geografie noi care se intalnesc pe parcursul orelor de limba romana, istorie (vezi anexa 2), stiinte, matematica, abilitati practice, educatie plastica (vezi figura 6) etc.

Metodele de instruire centrate pe activitatea elevilor, au un rol activ sau semiactiv evident, intrucat invatatorul devine un sfatuitor, un animator-coordonator al activitatilor sau un mediator

Conversatia catehetica vizeaza reproducerea simpla sau mecanica a unei succesiuni rigide de raspunsuri referitoare la cunostintele insusite anterior, fara interpretarea sau modificarea celor transmise de invatator sau scrise in carte, in vederea fixarii si consolidarii lor. Acest tip de conversatie poate fi utilizat numai cand este vorba de date care nu pot fi explicate sau nu pot fi corelate cu alte informatii deoarece franeaza dezvoltarea capacitatilor intelectuale. Conversatia catehetica vizeaza obtinerea unui raspuns unic, formulat anterior de invatator. Se bazeaza pe intrebari inchise care apartin conversatiei convergente.

Conversatia euristica vizeaza formularea constienta, libera, personala, creatoare, stiintifica a raspunsurilor la suita de intrebari formulate de invatator spre a-i conduce spre un raspuns final.

Fig. 5- In drumetie la marginea satului Tuta

(foto P. L. Silester 2006)

Fig. 6- Elevi pictand peisajul de la marginea satului Tuta

(foto P. L. Silester 2006)

Discutia (a discuta = a examina valoarea unei informatii) este o metoda conversativa prin care se face schimb reciproc si organizat de informatii si de idei, de impresii si de pareri, de critici si de propuneri, fie pe o tema anume, fie cu scopul de a examina si aprofunda notiuni si idei.

Dezbaterea este o metoda conversativa prin care se examineaza deschis, pe larg o problema stiintifica sau practica. Aceasta metoda are caracter formativ deoarece vizeaza dezvoltarea gandirii elevilor. Prin aceasta metoda este valorificata experienta de cunoastere, este stimulata initiativa, spiritul critic, este dezvoltata puterea de discernamant, este cultivata obiectivitatea, modestia, franchetea, calmul, concizia, respectul reciproc, iar elevii invata sa asculte si sa inteleaga punctele de vedere ale celorlalti. Prin aceasta metoda ritmul asimilarii este mult mai redus. Unii elevi manifesta timiditate, retinere, intervin numai cand sunt foarte siguri asupra afirmatiilor, iar alti elevi impun propria parere, itervin des, au tendinta de a domina, de a intrerupe sau fac devieri de la subiect.

Demonstratia este o metoda de explorare si cunoastere sistematica, organizata, indirecta a obiectelor, fenomenelor si proceselor reale prin prezentarea lor de catre invatator in stare naturala, prin substituirea lor in fata elevilor cu ajutorul modelelor si prin utilizarea rationamentelor inductive, pentru evidentierea aspectelor fizice, actionale si ideatice esentiale ale realitatii.

Elevii convertesc imaginile percepute concret-senzorial in notiuni, legi sau concepte apartinand nivelului rational.

Prin urmare, demonstratia se face in fata elevilor de catre invatator, cu ajutorul unui material intuitiv, avand caracter ilustrativ.

De pilda, am demonstrat permeabilitatea nisipului, asezand deasupra unui vas trasnparent o palnie in care, mai intai, am pus un tampon subtire de vata, apoi un strat de nisip pana la jumatatea palniei. Am turnat apa potabila (curata) in palnie, iar elevii au observat ca aceasta apa traverseaza stratul de nisip in mai putin de treizeci de secunde. Concluzie: nisipul este o roca permeabila.

Ilustratiile, diapozitivele si diafilmele substituie color si fidel o realitate care ar fi imposibil de vazut in clasa in momentul activitatii. Aceste materiale permit polarizarea atentiei tuturor elevilor asupra imaginii, pot fi utilizate in diferite secvente ale activitatii didactice, permit combinarea diferitelor imagini cu un comentariu inregistrat sau cu muzica. Imaginile pot fi reluate si proiectate ori de cate ori este nevoie.

Se vor utiliza cel mult cinci-sase imagini intr-o activitate deoarece acestea se suprapun in memoria elevilor si creeaza confuzii. Abuzul de imagini determina stari de oboseala, neatentie, plictiseala. Invatatorul dirijeaza observatia, stimuleaza curiozitatea si interesul pentru ca elevul sa devina un participant activ la propria lui instruire. "A instrui pe cineva intr-o disciplina nu inseamna a-l face sa inmagazineze in minte asemenea rezultate, ci a-l invata sa participe la procesul care face crearea de cunostinte" (J. Bruner, 1970).

Observarea nu se reduce la o simpla privire a unui obiect, fenomen sau proces, la strangerea de impresii, ci presupune urmarirea atenta si sistematica a unor fapte cu scopul de a sesiza aspectele relevante surprinse cat mai exact, observarea prelungindu-se "intr-un act de clasificare, de incadrare a informatiilor in anumite categorii sau concepte si de anticipare a unor relatii" (I. Radu, M. Ionescu, 1983,).

Observarea este o metoda didactica si de cercetare, de explorare geografica directa, nemijlocita, imediata a realitatii care asigura cunoasterea si intelegerea prin rtionament inductiv a faptelor, a fenomenelor si proceselor reale din mediul cel mai apropiat in care traim. Exemple de exercitii de observare (vezi anexa 3)

Exercitiu de observare polimodala (prin vaz, auz, miros, pipait) a mediului.

Am iesit cu elevii in curtea scolii si le-am cerut sa observe cu atentie mediul timp de cateva minute, apoi am analizat rezultatele observarii impreuna cu ei.

- Ce obiect ati remarcat? De ce v-a atras atentia?

- Priviti din nou si cautati un obiect pe care nu l-ati remarcat anterior si specificati de ce.

- Ce miros simtiti?

- Ce culoare are gradinita de langa scoala? (Am indicat un obiect realizat de catre oameni, situat in spatele elevilor si pe care elevii nu l-au putut vedea cand am adresat intrebarea).

Elevii, de obicei, nu includ in mediu elementele introduse de om, ei asociaza mediul cu vegetatia. Acest exercitiu poate fi executat in excursii, mai ales ca foarte multi oameni au tendinta de a merge fortat 30-40 km/zi fara sa observe nimic.

Test de observare pentru descoperirea mediului apropiat.

Cate galeti de gunoi arunca familia ta intr-o saptamana?

Unde depoziteaza familia ta gunoiul?

De cate ori pe saptamana este ridicat gunoiul din groapa de gunoi in care il depozitati?

Ce animale traiesc in jurul locuintei tale?

Ce animale ingrijeste familia ta?

Familia ta cultiva flori sau legume?

Ce-ti displace cel mai mult in mediul apropiat in care traiesti? De ce?

Ce-ti place cel mai mult in mediul apropiat in care traiesti? De ce?

Care este arborele tau preferat din apropierea locuintei tale?

Care este locul tau preferat din apropierea casei? De ce?

Prin acest exercitiu elevii invata sa analizeze realitatea inconjuratoare, sa se implice in ea, sa o ocroteasca, isi cultiva spiritul de observatie si simtul estetic. Comuna Targu Trotus ofera posibilitatea unei drumetii placute si reconfortante. Am initiat activitatea ,, De vorba cu Raul Targului'' si am mers cu elevii pe malul acestuia observand gradul mare de poluare ce se datoreaza deversarii resturilor menajere. Copiii au facut actiuni de ecologizare pe malul raului prin strangerea diverselor deseuri degradabile si nedegradabile (vezi figura 7)

Problematizarea

Pe langa faptul ca este o metoda de cercetare, problematizarea este si o metoda didactica activa, dialogata, care consta in crearea unor situatii conflictuale intre ceea ce stie sau poate rezolva si ceea ce nu stie sau trebuie sa rezolve elevul, respectiv in rezolvarea unor intrebari - problema, probleme si situatii - problema. Se accepta faptul ca problematizarea cuprinde mai multe secvente cum ar fi: perceperea

Fig. 7- Elevii clasei a IV-a B participand la ocrotirea mediului

(foto P. L. Silester 2006)

dificultatii, depistarea si definirea ei, sugerarea unor solutii posibile, depistarea concluziilor din solutia probabila, efectuarea observatiilor si experimentelor care verifica solutia probabila (W. Okon, 1978).

Experimentarea este o metoda de explorare directa a realitatii prin care se provoaca intentionat un fenomen sau proces in conditii determinate. In experimentare, elevul, prin efort propriu, individual sau in grup, trebuie sa conceapa si sa realizeze un numar de operatii mentale sau obiectuale, cu scopul de a observa, de a studia, de a masura, de a prelucra si interpreta rezultatele obtinute prin producerea fenomenului sau procesului respectiv.

Exercitiul este o metoda didactica fundamentala bazata pe actiune autentica, de efectuare constienta si repetata a unor actiuni mentale si motrice pentru insusirea unor comportamente standardizate care te fac sa executi cat mai bine o actiune in conditii de mare finete si precizie.

Invatarea prin exercitii are drept finalitate formarea deprinderilor, ca parti automatizate ale activitatii si determinarea efectuarii operatiilor, cu caracter reversibil, asociativ. Exersarea operatiilor obliga elevii sa le utilizeze in situatii noi, variate, stimuland inteligenta (vezi figura 8).

Elevii trebuie sa efectueze exercitiile si sa exerseze operatiile constient pentru ca ei sa poata utiliza cunostintele si deprinderile invatate in situatii noi si pentru evitarea stereotipurilor "mecanice" care transforma elevul intr-un robot. Invatatorul trebuie sa asigure gradarea progresiva a exercitiilor in privinta dificultatilor de intelegere si rezolvare, sa asigure exercitii diverse, sa asigure exercitii obligatorii pentru toti elevii, dar si exercitii facultative, sa prezinte elevilor exercitii utile in viata. Invatatorul trebuie sa evite ca elevii sa exerseze sau sa efectueze gresit exercitiile si trebuie sa asigure ca repetarile sa fie intr-un numar rational si la intervale optime de timp.

Eficienta exercitiului se asigura prin anumite conditii pe care el trebuie sa le indeplineasca.

O prima conditie o constituie repetarea constienta a actiunii.

In acest scop este necesar ca inainte de efectuarea unei actiuni sa li se explice elevilor scopul urmarit (vezi figura 9).

Unirea cuvantului cu exercitiul, a explicatiei cu fapta imprima repetarii unei activitati un caracter constient.

La recapitularea reliefului zonei locale, am cerut elevilor sa caute ilustratii pentru diferite unitati fizico- geografice. Am aratat elevilor ca scopul acestei actiuni se va finaliza in intocmirea catorva albume.

In predarea lectiei ,,Principalele activitati economice" am cerut elevilor sa localizeze pe harta bogatiile (prin semne conventionale), indicand verbal rolul lor in dezvoltarea economiei si respectiv implicatiile lor in viata oamenilor.

La recapitularea subcapitolului ,,Raurile si Dunarea" am cerut elevilor sa localizeze pe harta principalele hidrocentrale si sa indice importanta acestora (in producerea energiei electrice, pentru irigatii, pentru transport, in alimentarea cu apa potabila si industriala, ca valoare turistica). Apoi, elevii au aratat la harta si principalele ape curgatoare care brazdeaza orasul nostru. Au specificat ca toate sunt afluenti ai Siretului .

Jocul este o activitate naturala, umana, urmarita prin ea insasi, fara un scop material sau vizibil util, activitate desfasurata intotdeauna dupa reguli benevol acceptate, activitate care genereaza placere, bucurie, destindere, sentimente de inaltare si de tensiune si care satisfac o cerinta interioara a individului.

"Jocul este copilul muncii" (W. Wundt, 1978). Jocul si munca formeaza cele doua fete ale activitatii umane.

Prin joc, elevii invata cu placere, cei timizi devin volubili, activi, curajosi, capata incredere in capacitatile lor, invata sa-si subordoneze interesele personale in fata intereselor grupului. Jocurile integrate in activitatea didactica aduc varietate, veselie, previn monotonia si plictiseala.

Invatatorul pregateste, inainte de lectie, jocul, stabileste regulile, continutul, iar in timpul lectiei organizeaza elevii, fixeaza si explica regulile, modul de desfasurare a jocului. Nu se vor stabili recompense deoarece atunci elevii vor urmari recompensa, nu obiectivele de cunoastere vizate prin joc (vezi exemple de jocuri la anexa 3).

Teoria inteligentelor multiple constituie premisele pentru utilizarea unor instrumente didactice prin a caror utilizare se sigura centrarea activitatii pe elev.

Pe parcursul orelor , cautand sa implicam fiecare copil in activitate, am valorificat diferitele inteligente ale acestora: inteligenta lingvistica/verbala, logica/matematica, vizual/spatiala, corporal/kinestezica, muzical/ritmica, intrapersonala, interpersonala, naturalista.

Fig.8- Elevii clasei a IV-a B observand linia orizontului

(foto P. L. Silester 2006)

Fig. 9- Determinarea directiei drumului fata de punctele cardinale

(foto P. L. Silester 2006)

Fig. 10- Elevii clasei a IV-a B admirand imaginea satului Tuta

(foto P. L. Silester 2006)

La lectiile despre ,,Cunoasterea orizontului local" am organizat clasa pe grupe, fiecare elev alegandu-si locul in functie de preferinte. Grupa ,,Scriitorii" (inteligenta lingvistica/verbala) a studiat lecturi geografice, a intocmit fise de lucru, a compus jocuri de cuvinte, ghicitori. Grupa ,,Cercetatorii" (inteligenta logica/matematica) a intocmit un chestionar cu 10 intrebari oferind si variante de raspuns. Grupa ,,Naturalistii" (inteligenta naturalista) a realizat o compunere: ,,Sa ocrotim natura"(vezi anexa 4).. Grupa ,,Artistii" (inteligenta vizual/spatiala) a desenat simboluri pentru munti, dealuri, rauri si au reconstituit un puzzle cu comuna Targu Trotus.Invatarea apeland la inteligentele multiple conduce la o temeinica insusire atat a geografiei, cat si a altor discipline. Rezultatele au fost pe masura asteptarilor: din ce in ce mai bune (vezi figura 10)

Metoda portofoliului am folosit-o cu succes la toate obiectele de studiu. Ea reflecta rezultatele obtinute de elevi in orele de curs si acasa (munca cu manualul, informatii mass-media, lectura particulara) si ofera posibilitatea de a observa gradul de implicare individuala sau de grup, de colaborare cu alti elevi din clase paralele, creativitatea fiecaruia in cautarea surselor de informatie precum si aplicarea acestora in contextual lectiei, originalitatea elevilor in gasirea unor explicatii stiintifice a fenomenelor studiate, precum si analiza a calitatii si cantitatii continutului predate. In portofoliul elevului se includ teme efectuate acasa, testele semestriale, fisele de documentare independenta, precum si testul final sumativ. Aceasta metoda de evaluare ajuta in munca de cunoastere a elevilor, de apreciere a posibilitatilor individuale, a preferintelor si dorintelor fiecaruia, in selectarea elevilor pentru competitii scolare, olimpiade de geografie si sesiuni de referate.